Partaj judiciar. Decizia nr. 207/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 205/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 207
Ședința publică din 20.05.2015
PREȘEDINTE: prof. univ. dr. L. B.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta P. E. și intervenientul P. G. N. împotriva deciziei civile nr. 102/03.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta K. A. O., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pârâta P. E. asistată de av. S. M., pentru intervenientul P. G. av. S. M., lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Reprezentanta recurenților arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, casarea deciziei apelate prin care s-a respins apelul împotriva încheierii 4971/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 12; imobilul este ușor partajabil în natură, expertiza efectuată în cauză a fost greșit valorificată, iar intervenientul P. G. N. a formulat cererea de intervenție întrucât are un drept de creanță față de reclamantă; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin încheierea nr. 4971/28.10.2014, Judecătoria A. a dispus vânzarea prin executor judecătoresc a imobilului înscris în CF nr._ A., nr. top 1/c.1.a.1.4.a.1.b/414/2 și a terenului aferent imobilului situat în A., ., jud. A., instanța reținând că imobilul în litigiu nu este comod partajabil în natură, fapt constatat și prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 102/03.02.2015, Tribunalul A. a respins apelul declarat în cauză de pârâta P. E. și intervenientul P. G. N., reținând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, din perspectiva disp. art. 6737 C. pr. civ., imobilul neputând fi partajabil în natură, decât cu o scădere importantă a funcționalității pentru ambele părți, posibilele loturi fiindlipsite de independență funcțională. Instanța a mai reținut că reclamanta nu dorește atribuirea apartamentului, iar părțile nu au reușit să vândă imobilul prin bună învoială, astfel că devin incidente disp. art. 67311 C. pr. civ..
Împotriva acestei hotărâri pârâta și intervenientul, P. E. și P. G. N. au declarat recurs invocând nelegalitatea deciziei Tribunalului A. din perspectiva disp. art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ., cu referire la art. 6739 C. pr. civ., normă pretins aplicată greșit de către tribunal.
În motivarea recursului se susține că instanța nu a ținut cont de împrejurarea că reclamanta este o persoană în vârstă și bolnavă, că a construit imobilul, că, cota de 3/8 din imobil a dobândit-o în calitate de concubină a intervenientului, că intervenientul are un drept de creanță care nu mai poate fi valorificat, respectiv un drept de proprietate pentru cota de 1/2 din cota de 3/8 din imobil, că instanța a nesocotit investițiile efectuate de către P. E. și intervenientul în cauză și reclamantă, în calitate de concubini.
Pe cale de consecință, recurenții susțin partajarea în natură a imobilului din litigiu.
Verificând recursul astfel declarat din perspectiva disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ., hotărârea atacată fiind legală din perspectiva modului de aplicare a disp. art. 6739 C. pr. civ., 67311 C. pr. civ., căci din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că imobilul nu este comod partajabil, căci ar genera două unități nefuncționale, pentru niciuna dintre părțile litigante. Pe de altă parte, Curtea observă că niciuna dintre părțile din litigiu nu au solicitat atribuirea întregului imobil, cu plata unei sulte către cealaltă parte. Mai apoi, Curtea constată că, nici vânzarea bunului prin bună învoială nu a reușit, astfel că unicul mod de soluționare a litigiului de față obligă la vânzarea bunului prin intermediul executorului judecătoresc, ipoteză subsumată dispozițiilor aplicate de către cele două instanțe, cuprinse în art. 6739 și 67311C. pr. civ.
În același context, Curtea observă că motivele invocate pentru susținerea recursului de față nu au relevanță din perspectiva normei incidente în cauză – art. 673 C. pr. civ. – căci niciuna dintre părți nu dorește atribuirea întregului imobil, pentru ca instanța să evalueze, în raport cu susținerile recurenților, criteriile de atribuire a imobilului uneia dintre părțile litigante (precum: cota de proprietate, contribuția la construirea imobilului, folosința imobilului, posibilitățile de locuit ale părților etc.).
Așa fiind, Curtea va respinge recursul, ca nefondat în condițiile art. 312 C. pr. civ.,
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții P. E. și P. G. N. împotriva deciziei civile nr.102/03.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2015.
Președinte,Judecător, Judecător,
prof.univ.dr. L. BARACDaniela CalaiClaudia R.
Grefier,
A. M. T.
Red. L.B./20.05.2015
Teh. A.M.T. /08.06.2015/2 EX.
Prima Instanță: Judecătoria A. – jud. A. O.
Instanța de apel: Tribunalul A. – L. L., S. O. S.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Anulare act. Decizia nr. 203/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
