Expropriere. Decizia nr. 10/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 10/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 22.05.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/A
Ședința publică din 21 ianuarie 2015
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta . și pârâtul S. R., reprezentat de M.T.I., prin CNADNR- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 275/11.02.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, pentru expropriere.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14.01.2015, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 28.12.2011 la Tribunalul T. sub nr._, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, și a solicitat anularea hotărârii nr. 205/22.09.2011 și obligarea pârâtului expropriator să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat de_ mp, arabil în extravilan, înscris în CF nr._ Belinț, nr. cad._, la 4,80 euro/mp.
De asemenea, a solicitat exproprierea totală a suprafeței de teren din care s-a dispus exproprierea.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr.521/11.05.2011 pentru modificarea și completarea HG nr.1230/2010 a fost diminuată în mod nelegal și abuziv valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat, de la suma inițiala de 4,8 euro/mp, la suma de 0,3 euro/mp, fiind încălcate astfel prevederile art.8 al.3 din Legea nr.255/2010, care permit în circumstanțe excepționale și temeinic motivate numai suplimentarea sumelor individuale acordate cu titlu de despăgubire pentru terenurile expropriate, iar nu și diminuarea acestora.
Reclamanta a invocat prevederile art.26 din Legea nr.33/1994, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și art.20 al.1 din Constituția României, corelate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciind că despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului în litigiu trebuie să reflecte valoarea de piață a acestuia la data întocmirii raportului de expertiză, constituind o reparație efectivă și echitabilă pentru cel expropriat, asigurându-se menținerea unui just echilibru între interesul particular și cel public.
Cu privire la suma oferită cu caracter de despăgubire de pârât pentru terenul expropriat, reclamanta a arătat că nu a fost realizată o „ învoială a părților".
A arătat că stabilirea unor despăgubiri derizorii pentru terenurile proprietate constituie o încălcare gravă a dreptului de proprietate, precum și a dreptului la o justă și prealabilă despăgubire, astfel cum acest drept este recunoscut prin dispozițiile art.44 al.3 din Constituția României, art.1 din Legea nr.33/1994, sau prin art.1 al.2 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În final, reclamanta a arătat că în cauză se impune exproprierea totală, în situația în care terenul rămas neexpropriat este incomod folosibil, raportul dintre cheltuieli și producția obținută fiind negativ și nu se pot efectua lucrări în zona de producție, iar pe de alta parte, pentru același considerente nici nu mai poate fi vândut.
Prin sentința civilă nr. 275/11.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta . Timișoara împotriva pârâtului S. R., reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a despăgubirilor aferente imobilului-teren arabil în suprafață de_ mp, situat în .. cad._, cuantificate la nivelul sumei de 16.489 lei, constatând că la această valoare a despăgubirii este îndreptățită reclamanta și nu la suma de 11.586 lei stabilită prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 205/22.09.2011 emisă de pârât.
A respins în rest acțiunea.
A respins cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantei ., în calitate de proprietară a parcelei supuse exproprierii, având_ mp, nr. cad_ înscrisă în nr. CF_ Belinț - i s-a stabilit prin hotărârea nr. 205 din 22.09.2011 emisă de pârât în aplicarea prevederilor Legii nr. 198/2004, un cuantum total al despăgubirilor de 11.586 lei.
Dispozițiile art. 481 ale Codului civil stabilesc că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, iar prevederile art. 44 din Constituția României statuează în alin.(3) și (6) că „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”, iar această despăgubire se stabilește „de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție”.
Exproprierea este definită ca fiind o instituție juridică de drept public care constă în achiziția forțată, cu titlu oneros, pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii și sub control judiciar, a unor bunuri imobile proprietate privată, sau ca o operațiune juridică în a cărei structură complexă intră acte juridice și fapte juridice în sens restrâns de drept public și de drept privat, având ca efecte principale trecerea forțată a unui bun imobil proprietate privată în proprietatea publică, în vederea executării de lucrări de utilitate publică precum și plata unei despăgubiri.
Actul de declarare a utilității publice (în speță Legea nr. 198/2004) a fost urmat de măsurile premergătoare exproprierii, constând în întocmirea unei documentații tehnico-cadastrale, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din lege, preluate și în anexa ce face parte integrantă din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/1994, aprobate prin HG nr. 941/2004.
În baza acestei documentații, Guvernul, prin HG nr. 1232/16.12.2010, a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului și sursa de finanțare. Declanșarea procedurii de
expropriere s-a realizat prin hotărâre a Guvernului, urmare a declarării utilității publice prin Legea nr. 198/2004, fără ca titularul dreptului de proprietate privată (ce urmează a se stinge în această modalitate), ori titularul altui drept real asupra imobilului în discuție să poată contesta măsura exproprierii.
Jurisdicția de contencios european a statuat, în virtutea respectării art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un just echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, printre care se numără, evident, și dreptul de proprietate), având a fi, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim, dar și nedisproporționată față de acesta ( cauza James și alții vs Regatul Unit al Marii Britanii), ceea ce presupune existența unei despăgubiri drepte, juste și prealabile cuvenită proprietarului pentru bunul expropriat.
Tribunalul a constatat că valoarea stabilită cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat reclamantei este derizorie, raportat la concluziile raportului tehnic evaluator efectuat în cauză, pe care l-a omologat, întrucât a avut în vedere, prin comparație, prețul rezultat din contracte de vânzare-cumpărare a terenurilor similare în zonă.
Experții au stabilit că valoarea reală a terenului expropriat reclamantei este de_ lei - pagina 129, calculat la data hotărârii de expropriere.
Solicitarea reclamantei de a se dispune exproprierea totală a suprafeței de teren deținute este neîntemeiată, raportat la temeiul de drept invocat, respectiv art. 24 alin. 1 din Legea nr. 33/1994. Singura acțiune pe care o prevede Legea nr. 255/2010 în favoarea expropriaților este acțiunea în contestarea cuantumului despăgubirilor, reglementată de art. 22 alin.1, exproprierea unei suprafețe de teren putându-se realiza doar în cadrul procedurii speciale reglementate de actul normativ enunțat, despăgubirile putând fi contestate doar în privința cuantumului.
Împotriva sentinței civile nr. 275/11.02.2014 a Tribunalului T. a declarat apel în termenul legal reclamanta ..
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
La termenul de judecată din 18.06.2014, instanța a pus în discuție natura juridică a căii de atac ce poate fi declarată în cauză și, în raport de valoarea pretențiilor, care depășește suma de 100.000 lei, a calificat în apel calea de atac declarată de pârât.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că suma stabilită de instanță nu reprezintă o „dreaptă despăgubire”, prețul de 1,52 lei/mp fiind unul derizoriu, în condițiile în care chiar oferta expropriatorului la nivelul anului 2011, retrasă ulterior, a fost de 4,80 euro/mp.
A arătat că alți experți au stabilit o valoare de 4,90 euro/mp.
A mai arătat că experta pe care a desemnat-o (B.-T. D.) este incompatibilă în efectuarea expertizei în cauză, întrucât este soția unui angajat al pârâtului.
A mai arătat că expertul B. a stabilit la parcele din aceeași zonă valori cuprinse între 0,45 euro/mp și 5 euro/mp.
Având în vedere datele expuse anterior, reclamanta a solicitat efectuarea unei noi expertize evaluatorii.
Reclamanta a arătat că în privința cererii sale de expropriere a întregului teren, experții nici nu au calculat cuantumul despăgubirilor, deși suprafața de teren stabilită prin expertiza topografică nu a fost contestată.
În drept, a invocat art. 282-296 și urm. C.p.c., art. 26 din Legea nr. 33/1994, Legea nr. 255/2010 și HG nr. 521/2011.
În motivarea apelului pârâtului, s-a susținut că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994, conform cărora "la calcularea despăgubirilor experții, precum si instanța vor tine seama de prețul cu care se vând in mod obișnuit imobile de același fel in unitatea administrativ - teritoriala la data intocmirii raportului de expertiza, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Valoarea de despăgubire a imobilului expropriat se stabilește prin metoda comparației cu imobile de același fel.
Valorile de comparație pot fi reprezentate doar de preturile de tranzacționare (cele declarate in fata notarului public) si nicidecum de cele de ofertare, publicate in presa sau postate pe Internet.
Pot fi luate în considerare doar preturile de tranzacționare obișnuite, adică cele care se încadrează in plaja fireasca, curenta, de preturi la care se vând si se cumpăra imobilele respective, si nu preturile care se încadrează in afara intervalului firesc, curent de tranzacționare.
Imobilele la care se face raportarea trebuie sa fie din aceeași categorie de folosința cu terenul expropriat si cu suprafețe aproximativ egale cu suprafețele imobilelor expropriate.
Stabilirea despăgubirilor trebuie sa se efectueze prin raportare la preturile de tranzactionare obișnuite de la momentul efectuării expertizei.
Comisia formata din cei trei experți judiciari- B. T. D., U. I. R. si J. C. a stabilit valoarea de despăgubire pentru imobilul expropriat de la reclamanta la două momente diferite si anume la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 38/21.09.2011 si la data întocmirii raportului de expertiza-21.01.2013.
Valoarea de despăgubire a fost stabilita în cele două rapoarte de expertiza, prin metoda capitalizării veniturilor, deci prin raportare la alte criterii decât cele stabilite prin norma legala.
Instanța de judecată, omologând un raport de expertiză care nu a ținut seama de criteriile cumulative stabilite in mod imperativ de lege, a pronunțat o hotărâre nelegală.
Pârâtul a solicitat instanței să constate că valoarea de despăgubire de_ lei, omologată de instanța de fond, nu este o valoare reală, nefiind susținută de probe concludente -contracte de vanzare-cumparare, înscrisuri emanate de la notari publici.
În principal, a solicitat admiterea recursului (calificat în apel ulterior de instanță) și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul T. în vederea stabilirii valorii de despăgubire conform art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului reclamantei. A arătat că suma solicitată de reclamantă nu e susținută de probe, iar exproprierea totală a terenului nu poate fi dispusă de instanță, fiind necesară parcurgerea procedurii speciale, prevăzută de legile exproprierii.
În baza art. 295 al. 2 C.p.c., la cererile ambelor părți, instanța a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru stabilirea despăgubirilor pe baza metodei comparației directe și cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu art. 295 al. 1 C.p.c. și cu întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul pârâtului este întemeiat, urmând a fi admis, iar apelul reclamantei este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin hotărârea nr. 205/22.09.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 252/2010 din cadrul Consiliului Local Belinț, reclamantei . i s-a expropriat un teren de 10.848 mp, pentru care i s-au stabilit despăgubiri de 11.586 lei.
În concordanță cu Constituția României (art. 44 alin. 3) și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 1 din Protocolul nr. 1), în legislația referitoare la exproprieri, respectiv în Legea nr. 33/1994 și Legea nr. 255/2010, se prevede că exproprierea imobilelor se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică și cu o dreaptă și justă despăgubire.
Nemulțumită de cuantumul despăgubirilor, reclamanta a contestat hotărârea menționată anterior prin acțiunea din dosarul de față.
Conform art.22 al.1 și 3 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente (tribunalul) în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (al.1), acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (al.3).
Art.25 din Legea nr.33/1994 prevede că „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.
Art.26 din Legea nr.33/1994 reglementează despăgubirile ce se acordă în caz de expropriere, compunerea acestora și modalitatea de calcul, finalitatea urmărită fiind aceea prevăzută de art.1 din aceeași lege, respectiv „o dreaptă și prealabilă despăgubire” ce trebuie acordată expropriatului.
Astfel, art.26 din Legea nr.33/1994 prevede prin al.1 că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”.
Prin al.2 sunt stabilite criteriile de care trebuie să țină seama experții, precum și instanța, respectiv „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Deși prima instanță a dispus efectuarea unei expertize și a constituit o comisie de experți în condițiile art.25 din Legea nr.33/1994, nici experții și nici instanța nu s-au conformat dispozițiilor art.26 al.1 și 2 din aceeași lege, care impun stabilirea valorii reale a imobilului expropriat în funcție de prețul cu care se vând „imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Valoarea omologată de instanță cu titlul de despăgubiri pentru reclamantă, respectiv suma de 16.489 lei a fost stabilită de experții J. C. și U. I.- R. prin metoda capitalizării veniturilor (fila 125), iar nu prin metoda comparației directe cu tranzacții ale unor terenuri similare celui expropriat.
Cea de-a treia expertă, respectiv B.- T. D., a formulat opinie separată la raportul de expertiză, însă nici această expertă nu a folosit la evaluare metoda comparației directe, ci metoda bazată pe randamentul economic.
Prima instanță a încălcat dispozițiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, este întemeiat apelul pârâtului, prin care se aduc critici sentinței instanței de fond exclusiv în privința încălcării acestui text legal de către experți și de către instanță, care a omologat raportul de expertiză.
În apel, instanța a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, prin care să se stabilească despăgubirile pentru terenul expropriat reclamantei prin metoda comparației directe, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Și de această dată, experții J. C. și U. I.- R. au întocmit un raport comun, iar experta B.- T. D. a formulat opinie separată.
Experții J. C. și U. I.- R. au evaluat terenul expropriat (de_ mp), utilizând metoda reglementată de art. 26 din Legea nr. 33/1994, la suma de 5.532 lei, iar experta B.- T. D., folosind aceeași metodă, a calculat valoarea terenului expropriat la suma de 5.424 lei.
Se poate observa că în ambele variante sumele sunt mai mici decât despăgubirile stabilite pentru reclamantă prin hotărârea contestată, respectiv suma de 11.586 lei.
Cei trei experți au calculat despăgubiri și pentru daune suplimentare, respectiv pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren, pentru cheltuieli suplimentare de transport, pentru pierderea subvenției pentru terenuri greu de cultivat rămase în proprietate, pentru vânzare forțată, pentru influența negativă a traficului.
Este adevărat că opiniile celor trei experți sunt diferite în privința cuantumului acestor despăgubiri suplimentare (4.436 lei- J. C.; 2362 lei – U. I.- R.; 2010 lei- B.- T. D.), însă acest aspect nu prezintă relevanță în condițiile în care reclamanta nu a solicitat asemenea despăgubiri, neindicând și nedovedind în același timp astfel de daune (prejudicii).
Chiar și făcând abstracție de considerentele anterioare și luând în calcul și despăgubirile suplimentare calculate de experți, sumele ce rezultă sunt sub nivelul sumei de 11.586 lei, stabilită cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat reclamantei prin hotărârea contestată de aceasta prin acțiune.
În consecință, cum sumele stabilite prin suplimentele la raportul de expertiză sunt mai mici decât cea oferită de pârât reclamantei prin hotărârea nr. 205/22.09.2011, vor rămâne valabile despăgubirile de 11.586 lei stabilite prin hotărârea contestată, având în vedere în acest sens și art. 27 al. 2 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, criticile reclamantei în sensul că despăgubirile oferite sunt derizorii nu sunt întemeiate, prin suplimentele la raportul de expertiză din apel, întocmit cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, dovedindu-se contrariul, valorile calculate de experți situându-se sub valoarea de 11.586 lei cuprinsă în hotărârea nr. 205/22.09.2011.
Nu sunt întemeiate nici criticile privind exproprierea terenului rămas în proprietate după expropriere, capăt de cerere în mod corect respins și de prima instanță.
Legea nr. 255/2010, în baza căreia s-a dispus exproprierea, nu reglementează decât acțiunea pentru contestarea cuantumului despăgubirilor în favoarea expropriaților, prin art. 22, iar nu și posibilitatea de a solicita o expropriere totală a terenului din care s-a expropriat doar o parcelă. Trimiterea făcută de art. 22 alin. 3 din Legea nr. 33/1994, lege cadru în materie de expropriere, vizează exclusiv procedura în procesele prin care se contestă cuantumul despăgubirilor.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C.p.c., Curtea va admite apelul declarat de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 275/11.02.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Va schimba hotărârea atacată, în sensul că va respinge în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamanta .. împotriva pârâtului S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Va respinge apelul declarat de reclamanta .. împotriva sentinței civile nr. 275/11.02.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 al. 1 C.p.c., va obliga reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1.290 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
În baza art. 201 al. 1 C.p.c. și art. 23 din OG nr. 2/2000, va obliga reclamanta .. să achite în contul Biroului de Expertize Judiciare al Tribunalului T., deschis la CEC Bank sub nr. RO80CECETM0137RON0113324, suma de 1290 lei, câte 430 lei pentru fiecare expert, reprezentând diferența de onorariu pentru raportul suplimentar de expertiză efectuat de experții J. C., U. I.- R. și B.-T. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul procedural ales la Cabinet individual de avocat „C. C. S.” situat în Timișoara, ., nr. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 275/11.02.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Schimbă hotărârea atacată, în sensul că respinge în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamanta .., cu sediul în Timișoara, .. 3, . împotriva pârâtului S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Respinge apelul declarat de reclamanta .. împotriva sentinței civile nr. 275/11.02.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1.290 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
Obligă reclamanta .. să achite în contul Biroului de Expertize Judiciare al Tribunalului T., deschis la CEC Bank sub nr. RO80CECETM0137RON0113324, suma de 1290 lei, câte 430 lei pentru fiecare expert, reprezentând diferența de onorariu pentru raportul suplimentar de expertiză efectuat de experții J. C., U. I.- R. și B.-T. D..
Definitivă. executorie în privința plății experților.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamantei .- Timișoara, .. 3, .
- pârâtului apelant S. R., reprezentat de CNADNR prin Regionala de Drumuri și Poduri Timișoara- Timișoara, ., nr. 3, .- la C.. Av. „C. C. S.”
- Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
- expertului B.- T. D.- Timișoara, P-ța B. C., nr. 2
- expertului U. I. R. -Timișoara, ., ., .
- expertului J. C.- Timișoara, ., ., jud. T.
Emis 6 .="PlainText">
Red. R.R.- 23.01.2015; tehnored. C.J.- 06.02.2015; 8 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.; Judecător: C. P.
| ← Expropriere. Decizia nr. 9/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 16/2015. Curtea de... → |
|---|
