Obligaţie de a face. Decizia nr. 226/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 226/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 226
Ședința publică din 27.05.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: prof. univ. dr. L. B.
GREFIER: A. M. T.
S-au luat în examinare recursurile declarat de către reclamanta C. L. F. și pârâtul B. R. I. împotriva deciziei civile nr. 998/10.11.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, și recursul declarat de reclamanta C. L. F. împotriva încheierii civile din Camera de consiliu din 16.02.2015, având ca obiect pretenții.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 26.05.2015, de către părți, concluzii scrise.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că dezbaterile și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 20.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 27.05.2015.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 998/10.11.2014 Tribunalul T. a admis apelul reclamantei C. L. – F. împotriva sentinței civile nr._/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prin care s-a respins acțiunea acțiunea reclamantei împotriva pârâtului B. R. I. pentru pretenții derivate dintr-un contract de prestări servicii.
Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul T. a reținut că între părți s-a încheiat o convenție, la data de 02.05.2011, prin care reclamanta s-a obligat să presteze pentru pârât o . servicii – în temeiul art. 1413 C. civ. – în schimbul unui preț, reprezentat de 15% din valoarea de vânzare a imobilului din Timișoara, .
Tribunalul a reținut valabilitatea acestei convenții, apreciind că, deși pârâtul contestă semnătura și cuprinsul convenției acesta nu a solicitat verificarea de scripte, pe de o parte, iar pe de altă parte, deși pârâtul invocă manopere dolosive la încheierea convenției, care i-ar fi viciat consimțământul, acesta nu a formulat cerere reconvențională în cauză pentru anularea/nulitatea convenției în discuție.
Nici excepția de neexecutare a contractului nu a fost primită de instanță, aceasta apreciind că părțile au convenit un termen de executare a obligațiilor asumate prin convenție, astfel că nu mai pot invoca o asemenea excepție, cu referire la faptul că prin convenție s-a stabilit că plata serviciilor prestate să se facă după vânzarea imobilului la care se raportează prețul stabilit prin convenție dar nu mai târziu de 8 luni de la data judecării proceselor judicare referitoare la același imobil.
Pe cale de consecință, instanța a valorificat dispozițiile art. 969 C. civ. și a obligat pârâtul să plătească reclamantei sumă de 30.493 lei reprezentând 15% din suma de 203.293 lei care reprezintă valoarea imobilului, necontestată de către părți
De precizat că, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea reclamantei reținând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenția din 02.05.2011.
Prin încheierea din 16.02.2015, pronunțată în același dosar Tribunalul T. a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanta C. L. F. cu privire la dispozitivul deciziei civile nr. 998/2014.
Tribunalul a reținut că taxa de timbru a fost calculată în baza Legii nr. 146/1997, la valoarea obiectului cererii reclamantei în sumă de 203.293 lei, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat o expertiză de evaluare a imobilului și nici nu a indicat o altă valoare, ca bază de calcul, pentru taxa de timbru. S-a apreciat că nu s-a săvârșit o eroare de calcul a taxei de timbru, astfel că nu poate fi atrasă incidența disp. art. 281 C. pr. civ.
Împotriva deciziei Tribunalului T. și a încheierii menționate reclamanta a declarat recurs. Și pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului T..
În recursul reclamantei C. L. F. se invocă nelegalitatea deciziei civile nr. 998/2014 din perspectiva modului de calcul a serviciilor la valoarea de 30.493 lei, context în care se susține că prin raportarea procentului de 15% din valoarea imobilului – 313.003 euro – respectiv 1.312.015,98 lei suma rezultată este de 46.950 euro, respectiv 203.293,5 lei, la care, de altfel s-a și timbrat acțiunea.
A doua critică vizează cheltuielile de judecată, neacordate în condițiile art. 274 C. pr. civ., pârâtul căzând în pretenții.
Cu referire la încheierea din 16.02.2015, reclamanta susține nelegalitatea acesteia, în raport cu art. 281 C. pr. civ., care obligă la îndreptarea erorii materiale derivate din aplicarea greșită a procentului de 15% de două ori cu consecința acordării unei sume diminuate de la 203.293 lei la suma de 30.493 lei.
În recursul pârâtului, hotărârea Tribunalului T. este criticată din perspectiva modului de soluționare a excepției de neexecutare a contractului, excepție incidentă în cauză având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, litigiile vizând imobilul la care se raportează prețul stabilit în convenția lor fiind nefinalizate.
Pe de altă parte, pârâtul invocă vicierea consimțământului său la încheierea convenției și absența semnăturii sale la încheierea acesteia, aspect sub care evocă o corespondență cu reclamanta, în care și-a declarat dezacordul în legătură cu procentul de 15% pretins stabilit de părțile contractante.
În esență pârâtul susține că reclamanta nu și-a îndeplinit nici o obligație din convenția evocată.
Reclamanta a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtului, nefiind incidente dispozițiile art. 304 C. pr. civ.
Și pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei.
La dosar s-a depus convenția părților în copie, originalul fiind prezentat spre vedere instanței, cât și corespondența purtată între părți, precum și plângerea penală formulată de către pârât pentru săvârșirea de către reclamantă a infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen – înșelăciune, fals și uz de fals.
Verificând recursurile astfel declarate, din perspectiva disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul pârâtului, Curtea reține incidența disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ., având în vedere următoarele:
Prin Convenția din 02.05.2011 încheiată între părți reclamanta s-a obligat să săvârșească o . demersuri pentru atribuirea imobilului din Timișoara, ., inclusiv vânzarea acestui imobil – obiect al unei proceduri judiciare - pârâtul urmând a-i achita 15& din valoarea de vânzare a imobilului.
În art. 4 din Convenție s-a stipulat că plata serviciilor să se efectueze imediat după vânzarea imobilului, dar nu mai târziu de 8(opt) luni de la data terminării definitive a proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, cu privire la imobilul în discuție.
Deși prin acțiune reclamanta înțelege să valorifice această clauză contractuală, evocând expirarea celor 8 luni, aceasta nu a făcut dovada că s-au finalizat procesele judiciare referitoare la imobilul în cauză, contrar art. 1169 C. civ., astfel că instanța de recurs apreciază ca legală hotărârea primei instanțe, Judecătoria Timișoara, care a respins acțiunea reclamantei, ca nedovedită.
În recurs s-au depus o . hotărâri judecătorești care vizează imobilul în cauză, însă pârâtul a evocat și dovedit existența unor litigii nefinalizate (f.14-20 dos. recurs) care privesc același imobil, aspect sub care Curtea urmează a privi acțiunea reclamantei, ca prematură, în raport cu art. 4 din Convenție, menționat.
Sub acest aspect, în baza art. 312 C. pr. civ., Curtea va admite recursul pârâtului, cu consecința modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara.
În raport cu această situație este de prisos analizarea celorlalte motive de recurs ale pârâtului, iar ca o consecință a admiterii recursului pârâtului, recursul reclamantei urmând a fi respins ca neîntemeiat și nefondat.
Cât privește recursul reclamantei împotriva Încheierii de îndreptare a erorii materiale, în aceleași considerente, față de admiterea recursului pârâtului, Curtea va respinge și acest recurs, ca neîntemeiat și nefondat, acțiunea de față a reclamantei fiind prematură în raport cu clauza contractuală de sub pct. 4 din Convenția valorificată în prezenta cauză.
Văzând și art. 274 C. pr. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta C. L. -F. împotriva deciziei civile nr. 998/10.11.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ și Încheierii civile din 16.02.2015 pronunțată în același dosar, ca nefondate.
Admite recursul pârâtului B. R. I. împotriva aceleiași decizii civile, pe care o modifică în sensul că respinge apelul reclamantei C. L.-F. împotriva sentinței civile nr._/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă reclamanta intimată să plătească recurentului pârât B. R. I. suma de 3168 lei cheltuieli de judecată în apel/recurs.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUprof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
A. M. T.
Red. L.B./28.05.2015
Teh. A.M.T. /18.06.2015/2 EX.
Prima Instanță: Judecătoria Timișoara – L. R.
Instanța de apel: Tribunalul T. –D. B., L. V.
| ← Strămutare. Sentința nr. 109/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Pretenţii. Decizia nr. 96/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
