Acordare personalitate juridică. Hotărâre din 21-11-2013, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1631/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ operator 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 1631/R
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE :A.-M. N.
JUDECĂTOR: L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER :M. S. L.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul-recurent B. Național S., împotriva sentinței civile nr. 1280/PI din 11 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții –intimați Confederația S. U. G. a S. din R., A. S. T., U. G. a S. din R. și intimata- intervenientă Asociația S. U., având ca obiect acordare personalitate juridică.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului, avocat O. H. și avocat S. A. în reprezentarea pârâtei intimate U. G. a S. din R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, invederând că recurenta a depus la dosar prin registratura instanței la 20 noiembrie 2013, chitanta privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă recursului în cuantum de 10 lei și 0,30 lei timbru judiciar și un set de înscrisuri evidențiate prin borderou.
Reprezentantul intimatei U. G. a S. din R. depune la dosar împuternicirea avocațială .
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul recursului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii privind dobândirea personalității juridice, fără cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată că cererea introductivă nu prezintă un caracter contencios, invederând că, spațiul din Timișoara, . nr. 4 este administrat de către Asociația Sindicală U., aceasta acordând fiecăruia dintre membrii săi dreptul de a utiliza acest spațiu, recurenta deținând un drept individual de folosință a spațiului din Timișoara, . nr. 4.
Reprezentantul intimatei U. G. a S. din R. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 28.11.2012, B. Național S. a solicitat sa se constate îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 41, alin. (4) și de art. 43, alin. (1) din Legea 62/2011, Legea dialogului social, precum și a art. 42 din Statutul BNS de înființare de Uniuni Teritoriale BNS; acordarea personalității juridice a Uniunii Teritoriale BNS T. - Filiala BNS T.;înscrierea acesteia în registru special al instanței.
In motivare a arătat ca în data de 31.10.2012 a avut loc Ședința Biroului Executiv al BNS, prin care s-a hotărât înființarea Uniunii Teritoriale BNS- „Filiala BNS Timiș1"
In data de 02.11.2012 a avut loc adunarea constitutivă teritorială în care: s-a hotărât înființarea Uniunii Teritoriale BNS T. - „Filiala BNS T."; s-a adoptat Statutul Filialei, conform formei tip aprobată de Consiliul Național BNS si au fost alese organele de conducere ale Filialei Președinte - Slau V. - CNF J_; secretar general - S. S. – D. - CNF_, CI . nr._; vicepreședinți - Bârna A. – L. - CNP_, CI . nr._; A. D. – CNP_, CI . nr._; B. F. - CNP_8, CI . nr._; președinte Organizația de femei - B. G. - CNP_. CI . nr._; președinte Organizația de Tineret - B. E. – C. - CNP_, CI ._; Comisia de Cenzori a Uniunii Teritoriale BNS T.: I. S. - CNP_, CI . nr._; P. E. - CNP_, CI . nr._, iar împuternicit cu înregistrarea în instanță a Filialei, a fost desemnat domnul S. V. - CNP_, CI . nr._ .
In drept, a invocat dispozițiile art. 41, alin. (4) și art. 43, alin. (1) din Legea 62/2011, Legea dialogului social.
La data de 08.01.2013 Alianța S. Libere T. și U. Generală a S. din România au depus la dosar note scrise prin care solicita respingerea cererii formulate de petentul B. N. S. Filiala T. pentru constituire si stabilire sediu având in vedere următoarele argumente.
Prin petiția promovata petenta a solicitat recunoaștea ca sediu al sau adresa din Timișoara, . nr. 4 camere 1-2-3 in condițiile in care aceste încăperi sunt deja recunoscute ca aparținând ALIANȚEI S. LIBERE T., entitate care nu are legătura cu petenta BNS.
Conform sentinței civile nr. 1/8 ianuarie 1991, pronunțata de Tribunalul Județean T. in dosarul nr. 1783/1990, s-a constituit Alianța S. Libere din județul T. cu sediul in Timișoara ." nr. ,4 actualmente . nr. 4.
Prin sentința civila nr. 633/PI/8 iulie 2003, data in dosarul nr. 7500/C/2003, Tribunalul T. a luat act si a dispus înregistrarea modificărilor intervenite in Statutul AST, modificări constând in aceea ca la art. 2 din Statut Alianța S. T. si-a stabilit sediul in Timișoara, . nr. 4 camerele 1, 2, 3, 4, 25.
In prezent, ca de altfel dintotdeauna, Alianța S. T. folosește efectiv camerele 1, 2, 3, 4, 25, așa cum este consemnat in actele sale de constituire.
Prin petiția ce formează obiectul dosarului nr._ B. Național S. a solicitat ca sa li se recunoască sediul in spațiul care le este noua recunoscut prin hotărâri judecătorești repetate ca fiindu-le sediu si in care de peste 20 de ani funcționează, ceea ce este inadmisibil.
In prezenta acțiune Asociația U. se pretinde unica succesoare a UGSR si in aceasta calitate își întemeiază pretențiile asupra patrimoniului sindical din T..
Menționează ca potrivit art. 38 din statutul AST, recunoscut prin sentința civila nr. 633/PI/2003 a Tribunalului T. din dosarul nr. 7500/C/2003, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul ca "AST este unic succesor universal prin absorbție a patrimoniului fostului UGSR din Județul T.".
Mai mult, prin decizia civila pronunțata de ICCJ nr. 8328/15 oct 2009 din dosar nr._/3/2006 s-a stabilit ca unicul proprietar al patrimoniului sindical din România este UGSR si nu pretinsa Asociație U..
Prin urmare, întrucât petenta nu întrunește condiția esențiala prevăzuta de art. 14 alin 1 lit. a din Legea nr. 62/2011, actualizata, referitoare la obligativitatea ca organizațiile sindicale sa facă dovada sediului, iar Asociația U. nu are calitatea de succesoare a patrimoniului UGSR (UGSR care exista si actualmente este proprietarul de drept al patrimoniului sindical), cererea ce face obiectul dosarului nr._ este inadmisibila si prin urmare se impune a fi respinsa.
Confederația Sindicală U. Generală a S. din România, denumită în continuare UGSR, a depus la dosar, la data de 10.01.2013, cerere de intervenție in interes propriu, solicitand respingerea cererii Confederației B. Național S..
In motivare, a aratat ca sediul S. și Casa de Oaspeți ale S. din Timișoara, .. 4 sunt în proprietatea Uniunii Generale a S. din România, conform deciziei Civile nr. 1292 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Secția I Civilă, în ședința publică din 2 mai 2012, Dosar nr._/325/2009.
Totodată, a mai aratat că locațiile mai sus menționate sunt proprietatea Uniunii Generale a S. din România, conform Încheierii nr._ a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară T. Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Timișoara, Dosar nr._/17.08.2012.
De asemenea, a aratat ca spațiul propus pentru sediul Uniunii Județene BNS Filiala T., respectiv camerele 1,2 și 3 din Sediul S. de la adresa mai sus menționată sunt ocupate din inul 1990 de către Federația Alianța S. T., care din anul 2012 este afiliată la U. Generală a S. din România, iar președintele acesteia, dl. Prof. Dr. M. A. este și vicepreședintele UGSR.
Pentru aceste motive ,a solicitat respingerea cererii Confederației Sindicale B. Național S. de acordare personalitate juridică Uniunii Județene BNS Filiala T., cu sediul social într-o locație pentru care nu poate face dovada actelor de proprietate, U. Generală a S. din România fiind proprietarul juridic și de drept al Sediului S. din Timișoara, .. 4.
In drept, a invocat prevederile art. 2, alin. 2, art. 50 și art. 52 cod procedura civila.
La termenul de judecata din 17.01.2013 B. Național S. (BNS), prin împuternicitul său, S. V., a depus la dosar precizare, solicitând acordarea personalității juridice Uniunii Teritoriale BNS T. - Filiala BNS T..
In motivare, a arătat ca in anul 2010 a fost înființată o nouă confederație cu denumirea UGSR, încercându-se a se crea confuzia de identitate cu UGSR 1966.
Au existat mai multe tentative eșuate în instanțele de judecata de a statua faptul că UGSR 2010 si UGSR 1966 sunt una și aceeași persoană juridică, situație în care de fiecare dată instanța a dispus că nu există identitate între cele 2 organizații.
In acest sens Curtea de Apel București, prin decizia civila nr. 329/A/23.03.2011, a hotărât că: "In ce privește situația de după anul 1989, Curtea constata ca reclamanta funcționează in baza unui nou statut si a dobândit personalitate juridica in baza Deciziei Civile nr.474/12.04.2010 a Secției a III-a Civila a Curții de Apel București ... Curtea constata ca reclamanta nu a demonstrat prin prezenta acțiune ca vechea Confederație G. a Muncii si-a continuat activitatea pana in prezent si ca apelanta reclamanta ar fi continuatoarea personalității juridice a acesteia."
UGSR 2010 a acceptat această situație de fapt și a încercat in anul 2012 să facă un așa-zis congres de fuziune între UGSR 2010 și UGSR 1966, scopul final fiind acela al însușirii patrimoniului sindical comun. Aceasta acțiune de fuziune se află pe rolul instanțelor de judecată urmând a se formula cereri de intervenție de celelalte confederații sindicale pentru a nu fi înregistrată ca atare.
Totodată, a precizat clar că nici UGSR 1966 nu a avut niciodată în proprietate patrimoniul fostului CGM pentru simplu fapt ca UGSR 1966 nu a fost niciodată înscris la instanță ca și continuator al persoanei juridice CGM. Acest fapt a fost constatat de altfel și de Tribunalul București prin Sentința Civilă nr. 29/29.06.2010, care a statuat următoarele: "Așa fiind, instanța retine ca reclamanta nu a făcut dovada ca U. G. a S. din România este aceeași persoana juridica cu Confederația G. a Muncii si nu a demonstrate continuitatea activității acesteia din anul 1966 si pana in prezent, astfel incit ... va respinge cererea ca neîntemeiata".
De asemenea, Curtea de Apel București a constatat prin decizia Civilă nr. 329/A/23.03.2011 că: "Deși apelanta reclamanta (UGSR 2010) vorbește despre schimbarea denumirii organizației sindicale Confederația G. a Muncii in U. G. a S. din România, schimbare de denumire produsa la nivelul anului 1966, acest aspect nu a fost dovedit prin actele depuse la dosar.
In statutul acestei organizații, depus la filele 346-359 dosar apel, nu se face nici un fel de precizare cu privire la faptul ca aceasta organizație ar fi continuatoarea fostei Confederații Generale a Muncii, ci din contra, rezulta ca este o organizație NOU ÎNFIINȚATĂ."
In fapt, UGSR 1966 a fost înființat printr-o decizie al CC al PCR într-o ședință prezidată de N. C. care a aprobat și a stabilit modul de organizare a acestei entități. UGSR 1966, nefiind proprietar, a funcționat ca un simplu administrator ai patrimoniului sindical, desființându-se în fapt o data cu PCR la data 22 decembrie 1989.
Mai mult decât atât, art. 8 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede în mod clar că „Regimul juridic al imobilelor care au aparținut patrimoniului sindical preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale", fapt reținut și de Înalta Curte de Justiție și Casație într-una din spețele soluționate cu privire la revendicarea patrimoniului sindical comun.
Având în vedere hotărârile instanțelor de judecată cu privire la aceste spețe, în situația în care UGSR 2010 continuă să se pretindă continuatoarea CGM și să revendice în acest sens patrimoniul sindical, orice astfel de acțiuni capătă o conotație penală urmând a fi înaintate plângeri în consecință către parchete în vederea începerii urmăririi penale în măsura în care va fi identificată săvârșirea unor astfel de fapte penale.
Pe cale de consecință, a solicitat respingerea cererii așa cum a fost formulată.
Prin note scrise depuse la data de 27.02.2013 petentul a solicitat, în principal, respingerea admiterii în principiu iar, în subsidiar respingerea pe fond, a cererii de intervenție în interes propriu a Confederației Sindicale U. Generală a S. din România, înființată prin decizia civila 474/12.04.2010, pronunțată de Secția a-III-a civilă a Curții de Apel București,cu cheltuieli de judecată.
In motivare, a arătat ca entitatea ce tinde spre dobândirea calității de intervenient în interes propriu, denumită „Confederația Sindicală U. Generală a S. din România", C._, având sediul în București, .. 45, sector 5, București, este în fapt U. Generală a S. din România ce a fost înființată prin decizia civila nr. 474/12.04.2010 pronunțată de Secția a-III-a civilă a Curții de Apel București.
Această entitate, UGSR (înființată în anul 2010), nu are nici o legătură cu entitatea UGSR (înființată în anul 1966), respectiv nici cu entitatea Confederația Generală a Muncii din România (înființată prin sentința civila nr. 43/11.06.1945 pronunțată de Tribunalul I.), așa după cum rezultă din sentința civila nr. 29/29.06.2010 pronunțată de Secția a V-a a Tribunalului București, definitivă prin decizia civila nr. 329/A/23.03.2011 pronunțată de Secția a-VI-a a Curții de Apel București, irevocabilă prin respingerea recursului soluționat la data de 08.02.2013 de către ICCJ.
Așadar, entitatea UGSR (înființată în 2010) ce se dorește intervenient în interes propriu în prezenta cauză, nu poate legitima nici un drept real - nu dovedește interes procesual - asupra imobilului situat în Timișoara, .. 4, jud T., motiv pentru care se impune a fi respinsă admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, în drept.
În drept, a invocat dispozițiile art. 49 teza 1 și 2 cod procedura civila.
In principal, a solicitat respingerea admiterii în principiu iar, în subsidiar respingerea pe fond, a cererii de intervenție în interes propriu a Alianței Sindicale T., înființată prin sentința civila nr. 2/08.01.1991 pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului T., cu cheltuieli de judecată.
A mai arătat că entitatea Alianța Sindicală T., funcționează abuziv - folosește fără titlu la adresa din Timișoara, .. 4, județul T., într-o suprafață de 93,03 mp din cadrul suprafeței de 209,20 mp administrată de subscrisa B. Național S., așa cum rezultă și din adresa nr. 3/12.02.2013.
Situația de fapt este probată și recunoscută și de înscrisuri (facturi emise de Asociația Sindicală „U." T. și acceptate la plată de către reprezentantul Alianței Sindicale T. - Mihuțu A.).
Așadar, Alianța Sindicală T., folosind abuziv - cu rea-credință -, o suprafață de 93,03 mp din cadrul suprafeței administrată de petentul B. Național S., nu poate dovedi lezarea unui drept real prin admiterea cererii, respectiv prin constituirea Filialei BNS T..
In drept, a invocat art. 14 alin(l) cod procedura civila.
Prin sentința civilă nr. 1280/PI/11.04.2013 ,s-a respins cererea formulată de petentul B. Național S., având ca obiect acordarea personalității juridice.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că demersul judiciar inițiat de reclamant are la bază dispozițiile Legii nr. 62/2011, iar cererea de față are un caracter necontencios în sensul dispozițiilor art.331 C.pr civ., conform cărora: „cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor de procedură mai jos arătate.”
Împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul T., petenta B. Național S. a declarat recurs în termen legal, la 19 august 2013, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței civile în sensul admiterii cererii de acordare a personalității juridice.
În motivare, petentul a criticat hotărârea instanței de fond care a respins cererea pe considerentul dobândirii unui caracter contencios, subliniind că ceea ce ar putea reprezenta un caracter contencios ar fi doar modalitatea de a utiliza spațiul, unde va fi sediul, aspect care nu poate, însă, împiedica dreptul său de a se constitui.
Legat de acest aspect, s-a precizat că, spațiul asupra căruia s-au purtat discuții in prima instanța este proprietatea Consiliului Central al S. din Republica Populara R.. S-a încercat, anterior, de către diferite forme sindicale, ca patrimoniul acestei instituții sa fie preluat, însa fără succes. In acest context desi proprietara era înscrisa in cartea funciara încă din 1961, in prezenta carte funciara apare ca si cum ar fi dobândit proprietatea doar din 2008. Aceasta ultima mențiune este din 2008 deoarece in acest an a fost desființată hotărârea judecătoreasca prin care proprietara inițiala din cartea funciara fusese înlocuita. Având in vedere ca in prezent Consiliului Central al S. din Republica Populara R. nu mai exista ca instituție si nu exista vreo hotărâre judecătoreasca prin care sa fie stabiliți succesorii in drepturi si obligații acestuia (desi au existat multe tentative), acest patrimoniul al fostului Consiliului Central al S. din Republica Populara R. si inclusiv spațiul din prezenta speța, din Timișoara, . nr.4, este doar administrat de către Asociația S. U..
Astfel cum rezulta din statutul acestei asociații, Asociația S. U. este succesoarea in drepturi a fostei Uniuni Generale a S. din România (UGSR), in cadrul acesteia fiecare din confederațiile naționale sindicale indicate mai sus (inclusiv BNS) deținând procente - astfel cum se menționează la art. 8 din statut.
In conformitate cu acest statut aprobat de către Tribunalul T. prin sentința de înființare nr. 1418/PI/2006, aceasta asociație U. administrează patrimoniul membrilor sai.
In speța, spațiul din Timișoara, . nr.4 este administrat de către Asociația S. U., aceasta acordând fiecăruia dintre membrii săi dreptul de a utiliza spațiul din Timișoara, . nr.4. Deoarece pana in octombrie 2012 intervenienta Alianța S. T. a fost afiliata BNS, aceasta a utilizat o parte a spațiului care ii revenea membrului BNS. In aceste condiții, după retragerea sa din calitatea de afiliata BNS, aceasta a pierdut si dreptul sau de a mai utiliza spațiul BNS (ca membru cu o cota de 17,5% conform statut). Că este așa, rezulta din facturile de utilități pentru spațiu care vin pe administratoarea Asociația S. U., care ulterior, emite facturi pentru fiecare membru al său ceutilizează spațiul.
In calitate de administrator al acestui spațiu - care in prezent nu este proprietatea niciuneia dintre organizațiile sindicale actuale - Asociația S. U. are atât dreptul dar si obligația de a acorda fiecăruia dintre membrii săi un drept de folosința al spațiului din Timișoara, . nr.4, in proporția stabilita in statut.
In aceste condiții, in conformitate cu art. 8 din statutul Asociației Sindicale U., reclamanta susține că a dobândit dreptul de a folosi un spațiu in suprafața de 209, 20mp, astfel cum rezulta din adresa nr.3/12.02.2013 care a fost anexata la dosarul de fond . D. aceasta adresa rezulta in mod clar faptul ca administratoarea de drept a spațiului din Timișoara, . nr.4 le-a acordat, pentru dobândirea personalității juridice dreptul de folosința asupra acestui spațiu, in cota de 17,5%, in temeiul statutului pe care BNS la nivel național si l-a însușit.
S-a mai precizat că intervenienta UGSR-înființată în 2010, nu este succesoare în drepturi și obligații a fostei UGSR din 1966, invederând în susținere și faptul că acesteia i-a fost respins acțiunea în justiție prin care ( prin care afirmându-și calitatea de succesoare în drepturi și obligații a UGSR din 1966) tinde la evacuarea petentei din spațiul situat în Timișoara, . nr. 4.
Pentru aceste considerente, susținând din nou dreptul individual de folosință a spațiului din Timișoara, . nr. 4, petentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii cererii de acordare a personalității juridice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 336 și următoarele C.pr.civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de petent, raportat la obiectul concret dedus judecății, temeiul de drept indicat și actele depuse la dosar, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată instanței de judecată la 28 noiembrie 2012, petentul Biroul Național S. a solicitat acordarea personalității juridice a Uniunii teritoriale a BNS T.- Filiala BNS T., și înscrierea acestuia în registrul special al instanței.
În raport cu obiectul concret dedus judecății, în mod corect instanța de fond a reținut că dispozițiile Legii nr. 62/2011 ( ca lege specială) se completează cu normele de drept comun reglementate de codul de procedură civilă în materia cererilor necontencioase.
Dispozițiile art. 331 C.pr civ, arată în mod expres că: „cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor de procedură mai jos arătate.”
Pornind de la aceste considerente teoretice, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără dubiu că asupra spațiului declarat ca și sediu de către petent, respectiv cel din Timișoara, . nr. 4, camerele 1,2 și 3 etaj 1, există divergențe( necontestate, de altfel, chiar de către petent –pag. 1 alin. 5 și respectiv pag 2 din motivele din recurs).
Această stare de fapt și de drept, contradictorie, referitor la sediul ales al petentului, face ca cererea de față să-și piardă caracterul necontencios și astfel, cum corect a decis și instanța de fond, să fie respinsă.
În consecință, Curtea reține că recursul declarat de reclamant este nefondat și în baza art.299 ,312 alin. 1 C.pr.civ, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul-recurent B. Național S., împotriva sentinței civile nr. 1280/PI din 11 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 Noiembrie 2013.
Președinte, A.-M. N. | Judecător, L. L. | Judecător, M. G. |
Grefier, M. S. L. |
Red. M.G. 24.01.2014
Tehnored. M.S.L.-27.01.2014
Instanta de fond. Tribunalul T., judecător L. V.
| ← Cereri. Decizia nr. 1620/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
