Anulare act. Decizia nr. 1742/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1742/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 1742/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1742
Ședința publică din 22 august 2012
P.:C. R.
JUDECĂTOR:M. L.
JUDECATOR:A.-M. N.
GREFIER:M. M.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul Cherșa M. împotriva deciziei civile nr.627/8.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.2831._, în contradictoriu cu intimații P. G., S. A., I. G., P. M., P. M. C., C. L. de F. F. – P. Caransebeș și C. Județeană de F. F. C.-S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul Cherșa M., intimații P. G., S. A. și consilier juridic Juica I. pentru intimata C. L. de F. F. Caransebeș, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatei C. L. de F. F. Caransebeș depune la dosar delegația de reprezentare și concluzii scrise.
Intimatul P. G. depune la dosar concluzii scrise la care se află atașată în copie adresa nr._/13.12.2007 emisă de P. Municipiului Caransebeș.
Contestatorul Cherșa M. depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților inadmisibilitatea cererii intimatului P. G. din cuprinsul înscrisului intitulat „întâmpinare” aflat la fila 54 dosar prin care solicită pe lângă respingerea căii de atac promovate de contestator, admiterea recursului așa cum a fost formulat de acest intimat, avându-se în vedere că acesta nu a promovat calea de atac pendinte.
Intimații învederează instanței faptul că solicitarea arătată privește un alt dosar cu termen de judecată fixat la data de 20.09.2012, fiind deci vorba de o eroare materială, prin întâmpinare nesolicitând modificarea deciziei în prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri formulate, instanța acordă cuvântul părților asupra contestației în anulare.
Contestatorul Cherșa M. solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată în scris la dosar și conform concluziilor scrise depuse la acest termen.
Intimatul P. G. solicită respingerea contestației în anulare, și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar. Solicită daune morale în sumă de 20.000 euro, cerere pe care o lasă la aprecierea instanței.
Intimatul S. A. solicită respingerea contestației în anulare conform concluziilor scrise depuse la dosar.
Reprezentantul intimatei C. L. de F. F. Caransebeș – consilier juridic Juica I., solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr.627/8.06.2012 pronunțată în dosarul nr.2831._, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamantul P. G. împotriva Deciziei civile nr. 9/A din 27.01.2011, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr. 2831._, a modificat în parte decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de reclamantul P. G. împotriva Sentinței civile nr. 1839/22.09.2010, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 2831._ și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâtul Cherșa M. și la plata sumei de 700 lei, către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
A menținut în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
A respins recursul declarat de pârâtul Cherșa M. împotriva aceleiași decizii.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin Decizia civilă nr. 9/A din 27.01.2011, pronunțată în dosarul nr. 2831._, Tribunalul C.-S. a respins apelurile declarate de pârâtul-reclamant reconvențional Cherșa M. și reclamantul pârât-reconvențional P. G. împotriva Sentinței civile nr. 1839/22.09.2010, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 2831._ .
Astfel, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe care a dispus următoarele: a admis cererea formulată de reclamanții P. G., I. G., S. A. în contradictoriu cu pârâtul Cherșa M., având ca obiect rectificare CF; a dispus rectificarea înscrierilor din CF nr._ Caransebeș, nr.top 4616/3/2/2/2/2/2/3/2/3/4/2/2/41, în sensul radierii înscrierii cu nr. Crt. 1, „Nr. 227/2004 D. hotărâre judecătorească și reconstituire Cherșa M., 1/1 parte”; a respins cererea reclamantei având ca obiect daune materiale și morale; a obligat pârâtul la plata către reclamantul P. G. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, din care 1000 lei onorariu de expert și 500 lei onorariu de avocat; a respins ca neîntemeiată cererea conexată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul Cherșa M. în contradictoriu cu pârâții P. G., S. A., I. G., P. M., P. M. C., C. Județeană de F. F. și C. L. de F. F. Caransebeș, având ca obiect anularea titlurilor de proprietate nr.3966/11.04.2002, nr.3967/11.04.2002, nr. 3994/30.05.2002, nr.4003/03.09.2002, nr. 4051/2003 și rectificare CF.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt că așa cum rezultă din extrasul C.F. nr. 523, la data eliberării acestuia, 8.07.1986, în cartea funciară figurau drept coproprietari asupra imobilelor cu nr. top. 4616, 4617 și 4620/8: M. I. 10/20 părți, O. G. și soția, 4/20 părți, P. I., 4/20 părți, și Dr. P. E. (căs. cu C. L.) 2/20 părți, înscrierile fiind efectuate în temeiul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1941, respectiv 1942. În anul 1990 a fost înscris Statul Român drept proprietar tabular al acelorași terenuri, în temeiul Decretului nr.218/1960 (vezi extras C.F. f. 16 dosar).
Pârâtul din prezenta cauză, Cherșa M., a formulat, la data de 8 martie 1990, acțiune în prestație tabulară, susținând că a cumpărat terenurile înscrise în C.F. 523 Caransebeș, prin act sub semnătură privată, de la pârâții O. G., O. I. și P. E., acțiune care a fost respinsă, sentința pronunțată (nr._ ) rămânând irevocabilă.
Pârâtului Cherșa M. i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3526/ 10.10.1996 (f. 10), cu privire la .. 4616/1, teren extravilan în suprafața de 3850 mp, respectiv cu privire la .. 4620/8, teren intravilan în suprafață de 120 mp.
În baza acestui titlu, pârâtul Cherșa M. și-a intabulat dreptul de proprietate în anul 1997, cu titlu de reconstituire conform Legii 18/1991 (extras C.F. nr._, f. 11 dosar).
Prin sentința civilă nr. 779/-/1998, pronunțată în dosar nr. 2832/C/1997, Judecătoria Caransebeș a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții V. M., O. G. împotriva mai multor pârâți, printre care și Cherșa M. și P. G., anulând adeverințele de proprietate emise în baza Legii 18/1991 privitoare la imobilul din C.F. 523 Caransebeș, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Boldovină I. și a admis acțiunea conexată, formulată de reclamanții O. E., P. Nausica și V. M., împotriva pârâților C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, respectiv Cherșa M., dispunând anularea titlului de proprietate nr. 3353/8.09.1994 și constatând nulitatea absolută a titlului de proprietate emis sub nr. 3526 din 10.10.1996, emis în favoarea pârâtului Cherșa M..
Prin decizia civilă nr. 1982/28 octombrie 1998 (f. 38 dosar), s-a admis apelul împotriva acestei sentințe, sentința fiind modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților O. G. și V. M., împotriva pârâților de mai sus, privind anularea adeverințelor de proprietate. Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute de către Tribunalul C.-S..
Prin decizia nr. 1627/27 mai 1999 (f. 44), pronunțată în dosar nr. 3687/C/1999, Curtea de Apel Timișoara a respins recursurile declarate împotriva deciziei Tribunalului, nr. 1982/28 octombrie 2008.
În consecință, sentința a rămas irevocabilă prin decizia Curții de Apel Timișoara, la data de 27.05.1999, fiind investită cu formulă executorie.
Apoi, la data de 8 martie 2000, Judecătoria Caransebeș a pronunțat sentința civilă nr. 641/2000, în dosar nr. 4343/C/1997 (f. 31 dosar), prin care a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamantul (pârât în prezenta cauză) Cherșa M., în contradictoriu cu pârâții T. I., S. A. și P. G., acțiune având ca obiect imobilele înscrise în C.F._ Caransebeș, nr. top. 4616/1 arabil în Șesu R. și nr. top. 4620/8 P. în Șesul R.. Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia Curții de Apel Timișoara nr. 750/26 martie 2001, pronunțată în dosar nr. 1466/C/2001 (f. 35 dosar), decizie prin care a fost respins recursul formulat împotriva deciziei nr. 1553/15 decembrie 2000, prin care, la rândul său, fusese respins apelul declarat împotriva sentinței de respingere a acțiunii în revendicare amintite.
Însă, pârâtul din prezenta cauză, Cherșa M., a formulat între timp și contestație la executare privind lămurirea înțelesului și întinderii aplicării titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 1982/28 octombrie 1998 a Tribunalului C.-S., mai sus amintită. Această contestație la executare nu a fost însă formulată în contradictoriu cu toate părțile care au participat la judecata pricinii în care s-a pronunțat decizia a cărei lămurire se cere, ci doar în contradictoriu cu intimații V. M., O. E. și P. Nausica, fiind deci inopozabilă reclamanților din prezenta cauză.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1168/17 octombrie 2000, pronunțată în dosarul nr. 6326/C/2000 al Tribunalului C.-S. (f. 8 dosar), s-a admis contestația formulată de Cherșa M. și s-a lămurit titlul executoriu în sensul menținerii în vigoare a titlului de proprietate nr. 3526/10 octombrie 1996 emis în favoarea pârâtului Cherșa M.. Și această decizie a rămas irevocabilă, la data de 16.11.2000, prin nerecurare.
Între timp, considerând, în baza sentinței nr. 779/-/1998 și în baza deciziei 1982/28 octombrie 1998, rămase irevocabile prin decizia nr. 1627/27 mai 1999 a Curții de Apel Timișoara, că titlul emis în favoarea pârâtului Cherșa M. este nul, C. Județeană de F. F. a emis titlurile de proprietate nr. 3966/2002 reclamantului P. G., nr. 3994/2002 reclamantului S. A., respectiv lui T. I. i s-a emis titlul de proprietate nr. 3967/2002. Reclamantul P. G. și T. I. (care și-a înstrăinat ., prin contractul de donație aflat la f. 25 dosar) și-au înscris drepturile în Cartea Funciară în anul 2002, fiind întocmită o documentație topografică pentru dezmembrarea parcelei cu nr. top. 4616 în cele două subparcele nr. 4616/1 și 4616/2. De altfel, la data emiterii titlurilor de proprietate pe numele reclamanților, precum și la data intabulării acestora, în Cartea Funciară figura drept proprietar tabular Statul Român, astfel cum rezultă din extrasul C.F. 523, aflat la fila 16 dosar.
De abia în anul 2004, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză (f.195 dosar), pârâtul Cherșa M. și-a intabulat dreptul de proprietate dobândit în baza Titlului nr. 3526/1996, inițial anulat printr-o sentință ce a rămas irevocabilă, iar menținut în vigoarea prin decizia nr. 1168/17 octombrie 2000. Între momentul intabulării titlurilor lui P. G. și T. I., și intabularea titlului lui Cherșa M., .. 4616/3, rămasă după dezmembrarea din . parcelelor nr. 4616/1 și 4616/2, a suferit o . alte dezmembrări, astfel că, la data intabulării titlului pârâtului Cherșa M., rămăsese doar ./2/2/2/2/3/2/3/4/2/2/4/1, care este identică cu . de proprietate emis în favoarea lui Cherșa M. cu nr. top 4616/1, lucru care s-a menționat și în fila de C.F._ Caransebeș, filă în care s-a intabulat această parcelă.
. de C.F._ Caransebeș pe numele pârâtului Cherșa M. se suprapune însă peste parcelele înscrise în filele de C.F._, nr._, nr._ Caransebeș, aparținând reclamanților P. G., I. G. și S. A. (conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză).
În drept, potrivit art. 34 din Decretul - Lege nr. 115/1938, rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoana interesată:
1. Dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile.
2. Sau dacă prin înscriere, dreptul a fost greșit calificat.
3. Sau dacă nu mai sunt întrunite condițiunile de existenta ale dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Este adevărat, reține tribunalul că, nevalabilitatea titlului în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului Cherșa M., titlu care constă în decizia nr. 1168/17 octombrie 2000 a Tribunalului C.-S., nu a fost constatată, în mod expres, în dispozitivul vreunei hotărâri.
Însă, examinând considerentele deciziei civile nr. 1553/15 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul C.-S. în soluționarea acțiunii în revendicare ce s-a derulat între părțile din prezenta cauză (f. 34 dosar), instanța de apel a apreciat că această instanță a reținut irelevanța deciziei nr. 1168/2000 (prin care se consfințea menținerea în vigoare a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului), întrucât printr-o contestație la executare nu este posibilă desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat și prin care au fost stabilite cu claritate drepturile părților. În cuprinsul aceleiași hotărâri s-a reținut faptul că decizia nr. 1168/2000 este lipsită de efecte juridice și inopozabilă față de T. I., P. G. și S. A. (reclamanți în prezenta cauză), deoarece nu au fost introduși în cauza având ca obiect contestație la executare.
Aceste din urmă considerente au fost reluate și de către Curtea de Apel Timișoara care, în Decizia nr. 750/26 martie 2001 (f. 35 dosar), a reținut că Tribunalul C.-S. a ignorat efectele autorității de lucru judecat ce a rezultat din decizia nr. 1982/1998 a Tribunalului C.-S., rămasă irevocabilă în sensul constatării nulității absolute a Titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului Cherșa M.. Curtea de Apel Timișoara a reținut nerelevanța deciziei nr. 1168/2000 a Tribunalului C.-S., subliniind încă o dată că, pe calea incidentală a contestației la titlu, nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 779/1998 a Judecătoriei Caransebeș.
Prin urmare, soluționând acțiunea în revendicare derulată între părțile din prezenta cauză, având ca obiect aceleași terenuri, cele două instanțe au dat prioritate titlurilor reclamanților P. G. și S. A., respectiv autorului reclamantului I. G., T. I., iar nu titlului pârâtului Cherșa M..
În consecință, având în vedere că cele reținute în cuprinsul considerentelor deciziilor menționate au valoarea unei prezumții de autoritate de lucru judecat, prima instanță a reținut că, în realitate, nevalabilitatea titlului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului Cherșa M. este consfințită, astfel că acțiunea în rectificarea cărții funciare apare ca fiind întemeiată în opinia tribunalului, motiv pentru care a fost admisă și s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF_ Caransebeș, nr. top. 4616/3/2/2/2/2/2/3/2/3/4/2/2/4/1, în sensul radierii înscrierii cu nr. crt. 1, „Nr. 227/2004 D. hotărâre judecătorească și reconstituire Cherșa M., 1/1 parte”.
În ceea ce privește cererea reclamanților, având ca obiect daune materiale și morale, prima instanță a reținut că aceasta nu este întemeiată, reclamanții nedovedind vreun prejudiciu material sau moral cauzat în urma proceselor purtate în contradictoriu cu pârâtul Cherșa M., neputându-se dispune sancționarea acestuia din urmă prin obligarea sa la despăgubiri civile, ca urmare a faptului că și-a exercitat dreptul de acces la o instanță, cu atât mai mult cu cât incertitudinea ce a planat asupra drepturilor fiecăreia dintre părți prin emiterea titlurilor de proprietate în favoarea acestora pentru același teren nu s-a datorat vreunei culpe a pârâtului Cherșa M..
În ceea ce privește acțiunea conexată, având ca obiect anularea titlurilor de proprietate nr. 3966/11.04.2002, nr. 3967/11.04.2002, nr. 3994/30.05.2002, 4003/03.09.2002, 4051/2003, emise în favoarea pârâților, și rectificare C.F., prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, aceste titluri au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. III din Legea 169/1997 pentru a se constata nulitatea acestor titluri.
În mod întemeiat și respectând autoritatea de lucru judecat ce rezultă din rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 779/-/1998 a Judecătoriei Caransebeș, prin decizia nr. 1627/27 mai 1999 a Curții de Apel Timișoara, că titlul emis în favoarea pârâtului Cherșa M. este nul, C. Județeană de F. F. a emis titlurile de proprietate nr. 3966/2002 reclamantului P. G., nr. 3994/2002 reclamantului S. A., respectiv lui T. I. i s-a emis titlul de proprietate nr. 3967/2002.
De altfel, la data emiterii titlurilor de proprietate pe numele pârâților din acțiunea conexată precum și la data intabulării acestora, în Cartea Funciară, figura drept proprietar tabular Statul Român, astfel cum rezultă din extrasul C.F. 523, aflat la fila 16 dosar, astfel că, în mod legal, în anul 2002, reclamanții P. G. (f. 21), și S. A. (f. 22), respectiv autorul reclamantului I. G. (f. 23, 24), și-au înscris drepturile în Cartea Funciară. Mai mult, consfințirea, prin decizia nr. 1982/1998 a Tribunalului C.-S., rămasă irevocabilă, a valabilității adeverințelor de proprietate emise pârâților P. G., S. A. și autorului pârâtului I. G., echivalează cu recunoașterea existenței unui bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în favoarea pârâților, ceea ce în opinia instanței de apel împiedică încălcarea dreptului de proprietate al acestora, în baza unei sentințe ulterioare, inopozabilă acestora, pronunțată pe calea incidentală a contestației la executare.
Pentru aceleași motive, prima instanță a considerat că, în speța, C. Județeană de F. F. a respectat dispozițiile legale, cât și autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 779/-/1998 a Judecătoriei Caransebeș și a deciziei nr. 1982/1998 a Tribunalului C.-S., atunci când a emis titlul de proprietate nr. 4051 din data de 27.11.2003, în favoarea lui P. E., antecesorul pârâtei P. M. C., respectiv titlul de proprietate nr. 4003/2002, în favoarea antecesorului pârâtului P. M., P. D..
Acțiunea în anularea titlurilor de proprietate nefiind întemeiată, tribunalul a apreciat că nu se impune nici rectificarea înscrierilor de carte funciară efectuate în temeiul acestor titluri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2200 lei, din care 1200 lei onorariu avocat, respectiv 1000 lei onorariu expert, însă din onorariul de avocat nu a justificat, prin chitanțe la dosar, decât suma de 500 lei (f. 225 dosar).
Prin urmare, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, prima instanță a obligat pârâtul la plata, către reclamantul P. G., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, din care 1000 RON onorariu expert și 500 RON reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la f. 225 dosar fond iar întrucât pârâtul a căzut în pretenții, cererea acestuia având ca obiect cheltuieli de judecată a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul P. G. și pârâtul Cherșa M..
În motivarea apelului, reclamantul P. G. arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală sub aspectul cheltuielilor de judecată în sensul că așa cum rezultă din cele 2 chitanțe . nr.1011 și . nr.1013, s-au achitat în sumă de 500 și respectiv 700 lei onorariu de avocat pentru instanța de recurs și instanța de fond.
În motivarea apelului, pârâtul Cherșa M. a solicitat anularea sentinței apelate și menținerea sentinței civile nr. 2472/2007 a Judecătoriei Caransebeș și a deciziei civile nr. 38/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. pentru rectificarea înscrierilor sau trimiterea dosarului din nou la Judecătoria Caransebeș în vederea depunerii unui supliment de expertiză.
Tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate ambele apeluri declarate în cauză, pe baza considerentelor mai jos redate.
Cu privire la apelul formulat de către pârâtul – reclamant reconvențional Cherșa M., tribunalul a constatat următoarele:
Conform concluziilor raportului de expertiză (f.195 dosar fond), . nr._ a loc. Caransebeș, proprietar Cherșa M., se suprapune peste parcelele înscrise în CF nr._, nr._ și nr._ a loc. Caransebeș, proprietari P. G., I. G. și S. A..
Într-o asemenea situație, în care au fost emise titluri de proprietate în baza Legii nr.18/1991 pentru același teren în favoarea unor persoane diferite și atunci când există cauze de nulitate a unuia dintre aceste titluri (astfel cum nu există în cauză întrucât nu se regăsesc cazurile prevăzute de art.27 alin. 22 și art. III din Legea nr.167/1997).
Tribunalul a apreciat ca fiind incidente în cauză și prevederile art. 4410 din Legea nr.167/1997, conform cărora, în cazul în care persoanele cărora li s-au emis titluri de proprietate în baza Legii 18/1992 nu pot folosi decât calea acțiunilor de drept comun, în special revendicarea.
De altfel, apelantul Cherșa M. a promovat o acțiune în revendicare (f.33, dosar_ ) împotriva acelorași părți ca în prezenta cauză iar Judecătoria Caransebeș, prin sentința civilă nr.641/2000, a respins ca nefondată acțiunea. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că motivele cererii de apel referitoare la soluția dată contestației la executare nu sunt de natură să determine o altă soluție asupra cererii de apel.
Cu privire la apelul formulat de către reclamantul - pârât reconvențional P. G. (f. 19 dosar apel), instanța a constatat că este neîntemeiat întrucât, astfel cum a reținut și prima instanță, reclamantul deși a solicitat 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, a făcut dovada în primă instanță, cu chitanță, doar a sumei de 500 lei.
În plus, instanța de apel a constatat că, față de admiterea în parte a acțiunii reclamantului, acesta are dreptul doar la o plată parțială a cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs reclamanții P. G. și pârâtul Cherșa M..
Reclamantul recurent P. G. a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate sub aspectul cheltuielilor de judecată, în sensul obligării pârâtului și la plata sumei de 700 lei reprezentând onorariu de avocat.
În motivare, reclamantul recurent a arătat că din eroare apărătorul său a depus la dosar numai chitanța de 500 lei, nu și chitanța de 700 lei, astfel încât a formulat cerere de îndreptare a erorii și a anexat chitanța pentru suma de 700 lei, cerere care i-a fost respinsă, iar în apel a solicitat acordarea acestei sume, însă instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 292 Cod pr. civ.
Pârâtul recurent Cherșa M. a solicitat admiterea apelului său și anularea deciziei atacate.
În motivare, pârâtul recurent a arătat că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de anulare a titlurilor nelegale și de rectificare a cărții funciare, precizând că cele două instanțe erau obligate să se pronunțe cu privire la înscrierile făcute în favoarea Statului Român în CF nr. 523 Caransebeș, prin cererea din 02.11.1990 eliberată de P. Caransebeș, fiind confiscat dreptul de proprietate conform Decretului nr. 218/1960 și 712/1966, anulate în 1990.
Pârâtul recurent a mai invederat că s-a ajuns în situația în care chiriașii sunt proprietari iar proprietarul este radiat din CF, nerespectându-se contractele de vânzare-cumpărare încheiate în anul 1963 și 1964, iar cele două instanțe refuză să anuleze titlurile de proprietate obținute în mod nelegal.
Totodată, pârâtul recurent a arătat că în anii 1980 imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, fără nici un temei legal, de către anumite persoane din justiție și poliție, care și-au făcut grădini personale și pe care le dețin în prezent, răpindu-i dreptul său de proprietate.
De asemenea, a susținut că în dosarul nr. 302/1990 există înscrisul vânzătorilor O. Gheprghe, M. și I., prin care aceștia au fost de acord cu vânzarea imobilului înscris în CF nr. 523, precum și chitanța convenție cu suma suplimentară de 12.500 lei și retragerea recursului asupra dosarului nr. 302/1990, dar completul de judecată nu a ținut cont de aceste înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimații P. G. și S. A. au solicitat respingerea recursului pârâtului, arătând că acesta s-a intabulat ilegal și abuziv în baza Deciziei nr. 1168/2000, dată într-o contestație la executare, fără ca ei să fie părți în acel proces, astfel că nu le este opozabilă, decizie ce a fost infirmată de Decizia nr. 1553/2000, cu motivarea că încalcă principiul autorității de lucru judecat, deoarece titlul de proprietate pe care decizia nr. 1162/2000 îl declara valabil a fost declarat nul absolut prin Sentința nr. 779/1997 (irevocabilă).
Intimații au mai arătat că susținerile pârâtului că ar fi cumpărat terenul din CF nr. 523 au făcut obiectul unei acțiuni juridice în prestație tabulară, acțiune respinsă definitiv și irevocabil prin Sentința nr._ și Decizia nr. 811/1994, astfel că toate acțiunile lui ulterioare reprezintă un abuz în exercitarea drepturilor procesuale, așa cum se menționează în sentința definitivă și irevocabilă nr. 641/2000.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 Cod pr.civ., Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamantului P. G. și că este neîntemeiat recursul pârâtului Cherșa M. pentru considerentele ce în continuare sunt evidențiate.
Astfel, în ceea ce privește recursul reclamantului P. G., Curtea reține că acesta este îndreptățit și la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată, potrivit art. 274 Cod pr.civ., deoarece cheltuielile de judecată au fost solicitate la prima instanță, iar în apel a făcut dovada cu chitanța din 12.05.2008 . nr. 1013 /fila 61 dosar apel) că a suportat și aceste cheltuieli.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Cherșa M., Curtea apreciază că în mod corect cele două instanțe au pronunțat soluția de respingere a cererii conexe formulată de Cherșa M., având ca obiect anularea titlurilor de proprietate și rectificare CF și a admis acțiunea reclamanților P. G., I. G. și S. A., dispunând rectificarea înscrierilor din CF nr._ Caransebeș în sensul radierii înscrierii cu nr. crt. 1 „Nr. 227/2004 D. hotărâre judecătorească și reconstituire Cherșa M., 1/1 parte”, deoarece prin Decizia civilă nr. 1553/15.12.2000 a Tribunalului C.-Sverin și prin decizia civilă nr.750/26.03.2001 a Curții de Apel Timișoara (prin care s-a respins recursul declarat de reclamantul Cherșa M.) s-a reținut că Tribunalul C.-S., prin Decizia civilă nr.1168/2000, dată într-o contestație la executare, a ignorat efectele autorității de lucru judecat ce rezultă din Sentința civilă nr. 779/1998 a Judecătoriei Caransebeș (prin care a fost constatată nulitatea absolută a titlului lui Cherșa M.), rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1982/1998 a tribunalului C.-Sverin și Decizia civilă nr. 1627/27.05.1999 a Curții de Apel Timișoara.
Prin aceeași Decizie nr. 1553/2000 a Tribunalului C.-S. s-a reținut că Decizia civilă nr. 1168/2000 nu le este opozabilă intimaților T. I., P. G. și S. A., deoarece nu au fost introduși în cauza având ca obiect contestație la executare.
Totodată, de prezumția puterii de lucru judecat se bucură și Sentința civilă nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.811/07.06.1994 a Curții de Apel Timișoara, prin care a fost respinsă acțiunea în prestație tabulară formulată de Cherșa M., precum și Sentința civilă nr. 641/2000 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă irevocabilă, prin care s-a respins acțiunea în revendicare formulată de Cherșa M..
Prin urmare, respectând puterea lucrului judecat rezultată din aceste hotărâri judecătorești irevocabile și reținând că în cauză nu există motive de nulitate a titlurilor eliberate în favoarea pârâților din cererea conexă P. G., S. A., I. G. și P. M., potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, Curtea reține că soluțiile pronunțate de cele două instanțe sunt legale și temeinice.
Pentru aceste motive, criticile aduse de către pârâtul Cherșa M. deciziei recurate sunt lipsite de orice temei, neputând fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 și 2 Cod pr.civ., Curtea a admis recursul reclamantului P. G., a modificat în parte decizia atacată, în sensul că a admis apelul său și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pe pârâtul Cherșa M. și la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată, respingând ca neîntemeiat recursul pârâtului Cherșa M..
Împotriva deciziei civile nr.627 din 8 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.2831._, a formulat contestație în anulare contestatorul Cherșa M., solicitând admiterea acesteia și rejudecarea cauzei în sensul soluționării tuturor aspectelor invocate de contestator în calea de atac a recursului și lăsate nesoluționate prin decizia civilă contestată.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul arată că soluția pronunțată în recurs este nelegală și netemeinică și este dată cu încălcarea dispozițiilor art.318 C.pr.civilă, în sensul în care soluția de respingere este dată fără ca instanța să se pronunțe pe toate motivele invocate de acesta în căile de atac.
Arată că a fost chemat în judecată de reclamanții P. G., I. Ghe si S. A. pentru obținerea unei hotărâri judecătorești care să dispună rectificarea înscrisurilor din CF_ Caransebeș întrucât terenul intabulat de el in 2004 in baza sentinței civile nr. 1168/2000 a Tribunalului C. S., definitiva si irevocabila, s-ar suprapune cu terenurile deținute de aceștia cu titluri de proprietate eliberate de C. Județeană de F. F.. Terenurile reclamanților sunt evidențiate in CF_-P. G.,_-I. G. si CF_-S. A.. In cadrul primului ciclu procesual a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată si a arătat faptul că deține terenul intabulat in CF_ Caransebeș in baza titlului definitiv de proprietate nr. 3526/1996, titlu menținut prin decizia civilă nr. 1168/2000 a Tribunalului C.- S., decizie definitivă si irevocabilă.
In primul ciclu procesual instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată si a reținut in mod corect faptul că intabularea in cartea funciara s-a făcut in baza deciziei sus-menționate nr. 168/2000 prin care s-a menținut titlul său de proprietate nr. 3526/1996, hotărâre care nu a fost desființată ca urmare a neexercitării de către reclamanți a nici unei căi de atac ordinară sau extraordinară. Astfel, decizia indicată a devenit definitivă, irevocabilă si executorie. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței instanței de fond cu nr. 2472/19.12.2007 a fost respins de către Tribunalul C.-S. retinându-se faptul că in această cale de atac apelanții nu au înteles să solicite completarea probatoriului si nu s-a găsit nici un motiv de ordine publică in baza căruia instanța de control să poată reforma hotărârea atacată. S-a formulat apoi recurs de aceiași reclamanți si prin decizia civilă nr. 647/ 26 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara s-a admis recursul si s-a trimis cauza la rejudecare instanței de fond avându-se in vedere solicitarea formulată de reclamanți in sensul efectuării in cauză a unei expertize de specialitatea topometrie. Chiar dacă recursul nu prevede acel principiu devolutiv ca in calea de atac a apelului si chiar dacă reclamanții nu au solicitat această probă nici la fond, nici in apel, instanța de control superioară a considerat că in speță este imperios necesar să fie efectuată o expertiza de specialitate care sa identifice daca suprafețele in litigiu se suprapun sau nu, motiv pentru care a restituit cauza instanței de fond.
In reluarea judecării spetei de față, instanța de fond a dispus efectuarea de expertiză topografica in sensul celor dispuse de decizia de casare, iar in același timp a dispus si conexarea la cauza de față a dosarului civil nr._ al Judecătoriei Caransebeș prin care contestatorul formulase o acțiune împotriva pârâților P., S., s.a., solicitând anularea titlurilor de proprietate eliberate pe numele acestora de C. Județeană de F. F.. In motivarea acțiunii a precizat si a făcut dovada cu inscrisuri din care reiese fără tăgada faptul că el a cumpărat de la familia O. G. cu act sub semnătura privată incheiat in 1963- 50% din imobilul situat in Caransebeș, . 112 înscris in CF pe numele vânzătorilor. Terenurile respective s-au trecut in proprietatea Statului Român in baza Decretelor 218/1960 si 712/1966, contestatorul obținând ulterior in 1996, titlul definitiv de proprietate asupra terenului achizitionat. Chiar dacă s-a solicitat anularea titlului meu, prin decizia civila nr. 1168/2000 a Tribunalului C. S., definitivă si irevocabilă, aceasta decizie menține ca valabil titlu de proprietate nr. 3526/1996.
Din expertiza topografica efectuata in cauza, s-a concluzionat de către instanța de fond care rejudeca speța faptul ca terenul intabulat de contestator se suprapune cu terenurile deținute de reclamanți cu titluri de proprietate si in acest sens a admis in mod greșit acțiunea in rectificarea de CF formulate de reclamanți. In acest sens, instanța de fond nici măcar nu retine ca valabila decizia nr. 1168/2000 care este definitiva, irevocabila si executorie, cu toate ca in primul ciclu procesual tocmai aceasta hotărâre judecătoreasca fusese de bază pentru respingerea inițiala a actiunii. Prin reluarea judecații, această decizie parcă nici nu exista pentru instanța, aceasta dând prioritate unor hotărâri care nu au nici o legătură cu speța dedusă judecății.
In ceea ce privește acțiunea sa conexată la speța de față, acțiune ce a format obiectul dosarului nr.431/-/208/2008, pentru anularea titlurilor definitive de proprietate ale reclamanților, contestatorul consideră ca instanța de fond nici măcar nu a verificat documentația ce a stat la baza eliberării acestor înscrisuri si nici daca procedura prealabila impusa de Legea 18/1991 a fost in vreun fel îndeplinită de către reclamanți pentru a li se putea elibera aceste titluri de proprietate. In două fraze instanța respinge acțiunea, fără insa a da o motivare la obiectul cererii. Insistă in schimb in reținerea altor hotărâri judecătorești care nu au legătură cu obiectul dedus judecații in speța de față si îi respinge acțiunea contestatorului.
Contestatorul arată că s-a adresat cu apel împotriva sentinței civile nr. 1839/22.09.2010 a Judecătoriei Caransebeș si a solicitat pe lângă admiterea apelului formulat si efectuarea in cauza a unui supliment la expertiza topografică efectuată in cauză la fond, in acest sens respectând principiul devolutiv al apelului care îi permitea ca in această cale de atac să poată formula cereri noi de probatoriu. Desi instanța de apel retine acest aspect la fila 7 ultimul paragraf din hotărâre, aceasta nu se pronunță in nici un fel asupra cererii sale si nici nu se motivează in vreun fel nedispunerea efectuării acestui supliment la expertiza topografică. Prin respingerea apelului, contestatorul susține că a fost nevoit să formuleze recurs împotriva deciziei nr. 9/A din 27.01.2011 .
Prin decizia civila nr. 627 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara i-a fost respins ca neîntemeiat recursul formulat, insă apreciază că din motivarea succintă făcuta de instanța de recurs aceasta nu s-a aplecat asupra tuturor motivelor invocate de el in calea de atac.
Contestatorul apreciază că față de motivele invocate prin cererea de recurs, instanța nu a răspuns la toate criticile aduse de acesta deciziei date in apel.
Astfel, a invocat in recurs faptul ca in mod greșit s-a respins acțiunea sa de anulare a titlurilor numiților P., S., s.a si s-a admis acțiunea acestora pentru rectificarea CF dându-se intâietate s.c. nr. 779/1998 a Judecătoriei Caransebeș definitiva prin decizia civila nr. 1982/1998 si nr. 1627/1999 a Curții de Apel Timișoara, trecându-se peste dispozițiile deciziei civile nr. 1168/2000, definitiva si irevocabila. Pentru a respinge acest motiv de recurs, instanța de control nu a făcut nici o motivare la obiect a acestei poziții adoptate in soluționarea cauzei, ci s-a mulțumit să preia o concluzie a instanței de fond in sensul ca decizia invocată de acesta cu nr. 1168/2000 ignora efectele autorității de lucru judecat reieșit din sentința civila nr. 779/1998. 0ri din acest paragraf nu reiese nici o motivare mulțumitoare in sensul că părerea instanței de recurs față de acest motiv practic nu există. În acest sens, nu s-a ridicat nici de vreo parte, dar nici din oficiu excepția autorității de lucru judecat de care se tot face vorbire in această decizie, nici nu s-a pronunțat instanța de recurs pe această excepție. Iar motivarea făcută pe o " ignorare" a acestei autorități de o hotărâre față de o altă hotărâre nu se vede unde există culpa contestatorului. Mai mult, instanța de recurs nu face nici o referire la motivul ridicat de acesta cu privire la înscrierile făcute de Statul Român in CF 523 Caransebeș prin cererea din 2.11.1990 a Primăriei Caransebes. Cu privire la acest aspect, decizia dată in recurs nu face nici o referire.
Contestatorul a mai invocat in recurs si motivul potrivit căruia instanțele de fond si apel nu au respectat antecontractele de vânzare cumpărare din 1963 si 1964 față de care se impunea anulare titlurilor reclamanților, motiv de recurs pe care instanța de control nici nu l-a retinut întrucât motivarea făcută in decizia atacată privește cu totul alte aspecte neridicate de el in cererea de recurs.
Singura motivare făcuta in decizia de recurs este in sensul ignorării unei asa zise autorități de lucru judecat, insa in acest sens nu se regăsesc invocate vreo excepție si nici instanța nu face nici o pronunțare in acest sens, cu atât mai mult cu cât motivele sale de recurs nu vizau o astfel de excepție de autoritate de lucru judecat pe care tot mizează instanța.
In motivarea recursului s-a mai menționat si faptul ca contestatorul a dovedit cu înscrisuri că terenul deținut de el l-a achiziționat de la vânzătorii O. cu suma suplimentara de 12 500 lei, imobil înscris in CF 523, înscrisuri față de care hotărârea data in recurs nu conține nici o motivare.
De altfel, mai este un aspect asupra căruia decizia din recurs nu s-a pronunțat - cererea contestatorului in sensul efectuării in cauza a unui supliment de expertiza specialitatea topometrie. Acest aspect l-a invocat si in apel, iar in recurs nu a mai fost pus in discuția părților, ori față de această cerere nu exista nici un fel de motivare din partea instanței de recurs.
Întrucât dispozițiile art. 318 C.proc.civila sunt imperative, contestatorul apreciază că motivele invocate mai sus se încadrează acestor cerințe și solicită admiterea contestației in anulare si rejudecarea cauzei in sensul soluționării tuturor aspectelor invocate de acesta in calea de recurs si lăsate nesoluționate prin decizia civila contestată.
Intimatul P. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
În motivare a arătat că în speță operează puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare, astfel încât calea de atac extraordinară promovată de contestatorul Cherșa M. este ilegală și abuzivă.
Intimata C. L. de fond funciar Caransebeș prin Primar a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca netemeinică și nelegală și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei civile nr.627/8.06.2011 a Curții de apel Timișoara.
Intimații P. G. și S. A. au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea contestației în anulare și obligarea contestatorului la plata sumei de 20.000 euro daune morale pentru abuz în exercitarea dreptului procesual, cu cheltuieli de judecată.
Analizând contestația în anulare formulată, instanța reține următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus, contestatorul a invocat faptul că instanța a respins recursul pe care l-a formulat, fără a se pronunța asupra tuturor motivelor din cererea de recurs.
Potrivit art. 318 C.pr.civ. teza a II-a, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Însă pe calea contestației în anulare nu se poate critica neînsușirea motivelor de casare de către instanță deoarece în caz contrar s-ar transforma într-o cale de ordinară de atac îndreptată împotriva deciziilor instanțelor de recurs. Prin urmare, nemulțumirea contestatorului față de considerentele cu care instanța a înlăturat un motiv de recurs nu se încadrează în motivele pentru care se poate formula contestație în anulare.
De asemenea, trebuie făcută deosebirea dintre motivele de casare și argumentele arătate în sprijinirea acestor motive. Art.318 C.pr.civ. se referă doar la omisiunea instanței de a examina unul din motivele de casare, nu și argumentele de fapt și de drept indicate în cererea de recurs. Instanța care soluționează recursul poate grupa argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în speța de față toate motivele de recurs formulate de contestator au fost înlăturate de instanța de recurs ca fiind neîntemeiate, constatându-se incidența în cauză a prezumției puterii de lucru judecat. Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces, acesta fiind de altfel un aspect important al dreptului de acces la justiție reglementat de art.6 din CEDO și consacrat în jurisprudența curții europene de contencios al drepturilor omului.
Așadar, se constată că prin Decizia civilă nr.627 din 8.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara au fost analizate toate motivele invocate în cererea de recurs, care însă au fost înlăturate, fiind considerate neîntemeiate.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.318 C.p.civ., invocat de contestator ca temei al contestației în anulare formulate, astfel încât va respinge această cale de atac împotriva Deciziei civile nr.627 din 8.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
În ceea ce privește cererea intimaților P. G. și S. A. privind obligarea contestatorului la plata sumei de 20.000 de euro cu titlu daune morale pentru abuz în exercitarea dreptului procesual, cerere formulată prin concluziile scrise depuse la dosar și reiterată cu ocazia cuvântului pe fond, Curtea constată că în speță nu s-a făcut dovada pagubei pricinuite, așa cum prevăd dispoz. art.723 alin.2 C.pr.civ., astfel încât această solicitare va fi respinsă.
Curtea va respinge și cererea intimaților P. G. și S. A. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, cerere formulată prin concluziile scrise, deoarece nu au făcut conform art.1169 C.civ. dovada efectuării unor asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Cherșa M. în contradictoriu cu intimații P. G., S. A., I. G., P. M., C. L. de fond funciar Caransebeș, C. Județeană de fond funciar C.-S. și P. M. C. împotriva Deciziei civile nr.627 din 8.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Respinge cererea intimaților P. G. și S. A. privind acordarea de daune morale.
Respinge cererea intimaților P. G. și S. A. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.08.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
C. R. M. L. A.-M. N.
GREFIER,
M. M.
Red.:A.M. N../3.09.2012
Tehnored./M.M./ 2 ex./03.03.2012
Inst.fond:Judecătoria L.:jud.E. P.
Inst.apel:Tribunalul A.:jud.T. B., M. A.
Inst.recurs.:Curtea de Apel Timișoara: jud.Rujița R., F. Ș., G. O.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1682/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1727/2012. Curtea de... → |
|---|
