Legea 10/2001. Decizia nr. 2083/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2083/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 2083/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2083/R
Ședința publică din 18 octombrie 2012
P.:M. G.
JUDECĂTOR:A.-M. N.
JUDECATOR:C. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. H. R., P. K. G. și P. T. M. Erhardt, în calitate de moștenitori ai defuncților P. M. Dominik și P. R., P. E. H. și P. E. H., în calitate de moștenitori ai defunctului P. K. M., împotriva sentinței civile nr.5737/30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Primăria L. prin Primar și cu intervenienta . L., având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți avocat A. R. M., iar pentru intervenienta intimată . L. se prezintă avocat C. A., lipsă fiind pârâta intimată Primăria L. prin Primar.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 11.10.2012 de către intervenienta intimată . L., întâmpinare, la care se află atașate împuternicirea avocațială de reprezentare și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Tot prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 18.10.2012 de către pârâta intimată Primăria L. prin Primar, întâmpinare, recalificată de instanță în temeiul art.308 alin.2 C.pr.civ. ca și concluzii scrise.
Se comunică câte un exemplar de pe întâmpinările depuse la dosar cu părțile prezente.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinărilor.
Reprezentanta intervenientei intimate lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Curtea, în raport cu obiectul cauzei, data declarării recursului, 20.06.2012, data înmânării citației reclamanților,13.09.2012, respinge de amânare formulată în cauză de către reprezentanta recurenților în vederea studierii întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
In condițiile art.304 ind.1 C.pr.civ., reiterează împrejurările de fapt și de drept ale preluării imobilului, subliniind că instanța de fond nu s-a preocupat în stabilirea și identificarea exactă a terenului revendicat, sub aspectul construcțiilor edificate pe teren, susținând că în afară de terenul ocupat cu aceste construcții, mai există parcele libere de construcții și care pot fi restituite în natură, potrivit legii. Din această perspectivă, reprezentanta reclamanților arată că prima instanță, prin soluția dată, nu a cercetat fondul litigiului dedus judecății. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intervenientei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr. dosar_ ( număr dosar format vechi_/2005) la data de 13.12.2005 reclamanții P. C. M., P. H. R., P. K. G. și P. T. M. E. au chemat în judecată pârâtul Primăria L. - prin primarul mun. L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției 2268/08.12.2005 emisă de Primăria municipiului L. ; să se dispună obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții de admitere a cererii ; cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că prin dispoziția contestată le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 6670 mp situat în L. ..
Aplicarea decretului de expropriere s-a făcut în baza unor falsuri și anume că reclamanții erau persoane decedate în RFG, fapt neadevărat și neverificat .
Reclamanții au mai arătat că statul român a dobândit fără titlu dreptul de proprietate asupra terenului, având în vedere că exproprierea s-a efectuat pentru cauză de utilitate publică, iar acest scop nu a fost atins, întrucât construirea blocurilor, preconizată de regimul comunist, nu s-a mai produs, terenul rămânând viran până în momentul concesionării unei părți și vânzarea nelegală a alteia.
Au mai arătat reclamanții că exproprierea s-a efectuat și în lipsa unei juste și prealabile despăgubiri, reclamanții neprimind nicio sumă drept despăgubiri pentru terenul de care au fost deposedați, astfel cum rezultă și din adeverința nr. 4653 din 04.08.2004 emisă de .>
În concluzie, preluarea întregului teren de către Statul Român s-a efectuat fără titlu.
Pe de altă parte, hotărârea comisiei de aplicare a Legii 10/2001 prin care s-a respins cererea de restituire în natură este nelegală, fiind bazată pe constatarea că o parte din teren ( suprafața de 4619 mp) a fost înstrăinat prin vânzare către ., iar cealaltă parte ( 2051 mp) a fost concesionată de . pe o perioadă de 99 de ani.
Nici unul dintre actele de vânzare, respectiv de concesiune, nu puteau fi încheiate în condiții de legalitate, dată fiind absența titlului legal al primului proprietar – statul român, care așa cum s-a arătat, a dobândit fără titlu de proprietate imobilul. Or, ambele acte au fost încheiate cu un neproprietar, ceea ce duce la concluzia nulității acestora.
Chiar și în condițiile în care suprafața de 2051 mp teren a fost concesionată de statul român, aceasta nu era o împrejurare care să împiedice restituirea în natură.
În privința suprafeței de teren care a făcut obiectul unui contract de vânzare – cumpărare intabulat în CF corespunzătoare terenului în anul 2004 ( adică în plin proces de revendicare), se solicită a se reține că, societatea comercială cumpărătoare a încheiat contractul în condiții de nelegalitate, având în vedere faptul că a cumpărat de la un neproprietar (statul român apropriindu-și imobilul în condiții de abuz, așa cum s-a arătat) și nu și-a intabulat dreptul de proprietate până în anul 2004, când notificarea reclamanților fusese depusă încă din anul 2001.
În condițiile în care în regim de carte funciară intabularea are efecte constitutive de drepturi, vânzarea nefiind opozabilă adevăraților proprietari ( reclamanților ), întrucât ea a fost supusă publicității imobiliare numai când procedura administrativă de revendicare era deja în curs, se solicită a se reține că această vânzare este nulă.
În aceste condiții, având în vedere că terenul se află la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în proprietatea statului român, el este supus restituirii în natură, conform dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001 ( atât în forma sa inițială cât și în cea republicată), orice soluționare contrară a notificării și a contestației aflându-se în afara prevederilor legale.
Au mai arătat reclamanții că prin avizul nr. 73/10.11.2004 al Directorului General a Finanțelor Publice, această instituție avizează negativ acordarea măsurilor reparatorii prin despăgubiri în echivalent pentru suprafața de 2051 mp, având în vedere faptul că, potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, este posibilă restituirea în natură a acestui imobil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 10/2001(republicată), art. 20 și art. 44 din Constituția României, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
P. întâmpinarea depusă P. Municipiului L. a solicitat respingerea contestației.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că după preluarea imobilului de către Statul Român, întreaga suprafață de 6670 mp s-a transcris în CF 3326 LG, iar ulterior numărul topografic 1229 s-a dezmembrat în două parcele. . 1229/1, teren intravilan în suprafață de 4619 mp s-a reînscris în CF 3326 LG unde s-a comasat cu alte parcele și s-a transmis în CF 3499 LG, unde în anul 1994 s-au înscris construcțiile . iar în anul 1996 această societate și-a înscris dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe în cotă de 1/1, actualul proprietar fiind ..
Pentru suprafața de 4619 mp această instituție a transmis dosarul administrativ spre competentă soluționare la A. București.
În ceea ce privește . nou 1229/2, teren intravilan în suprafață de 2051 mp, s-a transcris în CF 3448 LG, proprietatea Statului Român, pe aceasta fiind edificate construcții noi, autorizate, proprietate a ., acest imobil fiind concesionat către această societate.
S-a arătat că dispoziția atacată a fost emisă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 10 alin 2 din Legea 10/2001 modificată și republicată care prevede faptul că „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”. Rezultă deci în mod clar, atât din textul de lege enunțat, cât și din lucrarea denumită „Documentația tehnică pentru evaluare teren” existentă la dosarul administrativ, faptul că imobilul revendicat este afectat în întregime de construcții noi autorizate, iar restituirea în natură a acestuia către reclamanți nu este posibilă, impunându-se în consecință acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În ceea ce privește preluarea imobilului de către Statul Român, dacă reclamanții ar fi fost nemulțumiți de aceasta, aveau posibilitatea atacării actului de expropriere, în baza prevederilor Legii 1/1967 care prevedea la art. 1 posibilitatea atacării actelor administrative ilegale la tribunalul competent, cu consecința înlăturării dreptului încălcat.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
P. sentința civilă nr.5737/30.11.2011, Tribunalul T. a respins demersul judiciar inițiat de către petiționarii P. C. M. (K. MICHAREL), P. H. R., P. K. G. si P. T. M. E.. în contradictoriu cu pârâta P. MUNICIPIULUI L.- prin PRIMAR.
A admis cererea de intervenție voluntară accesorie, formulată de către intervenienta accesorie . L., în favoarea pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță analizând dispoziția nr. 2268/08.12.2005 a Primarului Municipiului L., in raport de critica formulată si de probatoriul administrat, a retinut că disputa procesuala are ca obiect restituirea in natura a suprafeței de 2051 mp teren intravilan, situat in L. . înscrisa in CF 3448 Lugojul G. cu nr. top. nou 1229/2, prin dispoziția amintita fiind respinsa cererea petentilor P. K.- M. si P. M.- Dominik de restituire in natura, pe motiv ca terenul este afectat in totalitate de construcții noi, autorizate si fiind propusa acordarea de despăgubiri, in cote parți egale notificatorilor, in condițiile art. 16 - Titlul VII din L 247/2005, prin valoarea stabilita in lucrarea denumita Documentație Tehnica de Evaluare, întocmita de 03.08.2004, de expert tehnic, Stremtan I., tribunalul apreciind ca dispoziția atacata a fost emisa in conformitate cu prevederile art. 10 alin.2 din Legea 10/2001-modificata si republicata, care dispun ca „in cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate in mod abuziv sau edificat noi construcții autorizate, persoana indreptatita va obține restituirea in natura a parții de teren rămasa libera, iar pentru suprafața ocupata de construcții noi, cea afectata servituților legale si altor amenajări de autoritate publica ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent”.
Soluția autorității administrative a avut in vedere ca după preluarea imobilului de câtre statul român, întreaga suprafața de 6670 mp, pentru care s-a formulat notificarea, a fost inițial înscrisa in CF 3026 LG, nr. top. 1229, s-a transcris in CF 3326 iar nr. top. 1229 a fost dezmembrat in .. 1229/1- teren intravilan de 4619 mp - reînscrise in CF 3326 LG, unde s-a comasat cu alte percele si s-a transcris in CF 3499 LG si, in 1994 au fost înscrise construcțiile ., societate care, in 1996 si-a înscris si dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe, in cota de 1/1, actualul proprietar fiind ., pentru suprafața de 4619 mp P. Municipiului L. transmițând dosarul administrativ spre competenta soluționare A. București.
Cu privire la . 1229/2, constând in teren intravilan de 2051 mp, asupra căreia poartă litigiul in speța, aceasta s-a transcris in CF 3448 LG, in proprietatea Statului Român, fiind edificate construcții noi, autorizate, proprietate ale intervenientei . fiind concesionat către societatea menționata, împrejurări ce rezulta din probatoriul administrat, „ Documentația tehnica pentru evaluare teren” din dosarul administrativ relevând ca imobilul revendicat este afectat in întregime de construcții noi autorizate, restituirea in natura a acestuia câtre petenți nefiind posibila si impunându-se acordarea de masuri reparatorii in echivalent, cum corect s-a procedat prin dispoziția contestata.
Astfel fiind, demersul judiciar al petiționarilor a fost respins ca nefondat, iar pe cale de consecința, in baza art. 51 si următoarele Cod procedura civila, a fost admisă cererea de intervenție voluntara accesorie, formulata de către intervenienta accesorie . L., in favoarea paratei Primăria Municipiului L. - prin Primar.
Impotriva sentinței civile nr.5737/2011 au declarat recurs, în termen legal la data de 20.06.2012, reclamanții P. H. R., P. K. G. și P. T. M. Erhardt, în calitate de moștenitori ai defuncților P. M. Dominik și P. R., P. E. H. și P. E. H., în calitate de moștenitori ai defunctului P. K. M., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenții critică hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității aplicării dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, față de întreg obiectul litigiului, respectiv față de terenul solicitat a fi restituit în natură, astfel cum rezultă din notificarea depusă la dosar. Sub acest aspect, reclamanții subliniază că pe terenul revendicat prin notificare nu au existat niciodată construcții înainte de preluarea abuzivă de către Statul Român, astfel încât aplicarea dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, (care precizează că „ …în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat construcții noi, autorizate …” ), este nelegală, instanța de fond pornind astfel de la o premisă falsă a stării de fapt dedusă judecății.
În temeiul disp.art.3041 C.pr.civ., reclamantele reiterează împrejurările concrete ale preluării imobilului de către Statul Român, subliniind că terenul, în prezent, este concesionat unei societăți comerciale private, însă instanța de fond nu s-a preocupat de stabilirea exactă a configurației acestuia, a construcțiilor edificate pe o parte din teren, a verificării dacă există parcele rămase libere de construcții, posibile deci a fi restituite în natură.
Reclamantele critică trimiterea făcută de instanța de fond la o procedură de reparație prin echivalent, procedură apreciată neechitabilă, ineficientă și nerezonabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, subliniind că singura cale eficientă și echitabilă de rezolvare a cererii lor este restituirea în natură a terenului, în limita parcelelor libere de construcții și preluarea concesiunii acordate de stat, societății comerciale ce îl folosește.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. și art.312 C.pr.civilă.
P. întâmpinarea depusă în cauză în termen legal la 11.10.2012, cu respectare a termenului legal prevăzut de art.308 alin.2 C.pr.civ., intimata . a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală a sentinței civile, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. În susținere, intimata arată că terenul în litigiul în suprafață de 2051 m.p., i-a fost concesionat pe o perioadă de 99 de ani, iar pe el au fost edificate de către pârâtă construcții noi, autorizate, context în care cererea de restituire în natură a terenului în mod corect a fost respinsă ca nelegală.
P. întâmpinarea depusă în cauză la data de 18.10.2012, cu nerespectarea termenului legal prevăzut de art.308 alin.2 C.pr.civ., ceea ce a dus la calificarea ca și concluzii scrise, intimata Primăria Municipiului L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, în sensul că, constatând existența pe terenul revendicat a unor construcții noi, edificate de pârâta ., care are terenul în concesiune, reclamanții au dreptul la despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamanți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat, actele depuse în susținere și dispozițiile art.3041 C.pr.civ., Curtea constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanții P. H. R., P. K. G. și P. T. M. Erhardt, în calitate de moștenitori ai defuncților P. M. Dominik și P. R., P. E. H. și P. E. H., în calitate de moștenitori ai defunctului P. K. M., în calitate de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială – Legea nr.10/2001, în termen legal au formulat notificarea nr.40/9.08.2001 prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 6670 m.p. situat în Municipiul L., ., preluat de Statul Român în baza Decretului de expropriere nr.298/1987, în scopul construirii de blocuri.
P. Dispoziția nr.2268 din 8.12.2005 emisă de P. Municipiului L., s-a respins cererea având ca obiect restituirea în natură a suprafeței de teren de 2051 m.p. – teren intravilan, aferent parcelei top.1229/2 din CF nr.3448 colectiv Lugojul G. (ce face obiectul litigiului de față), cu motivarea că terenul este afectat în totalitate de construcții noi, autorizate, fiind dat în concesiune unei societăți comerciale.
În raport de această stare de fapt reținută, instanța de fond a apreciat ca incident în speță art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, ce reglementează „ … situația terenurilor pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv și s-au edificat construcții noi, autorizate …”, deși, potrivit susținerilor invocate de reclamanți atât prin cererea introductivă, cât și în prezentul recurs, pe terenul în litigiu preluat prin expropriere de Statul Român, la data preluării nu existau nici un fel de construcții.
Astfel fiind, Curtea reține că instanța de fond, plecând de la o premisă greșită a situației faptice a terenului la momentul exproprierii și trecerii în proprietatea Statului Român, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001, reținând imposibilitatea restituirii în natură și stabilirea, ca unică măsură de despăgubire, a acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005.
Potrivit art.129 alin.6 C.pr.civ., instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând schimba sau depăși obiectul acțiunii, obiect stabilit prin cererea de chemare în judecată, iar nu prin probele administrate în cauză. În plus, instanța trebuie să aibă rol activ în materie probatorie, iar în virtutea rolului său activ în administrarea probelor este abilitată să ordone completarea probelor administrate de părți, cu cele apreciate admisibile în cauza respectivă. Numai după administrarea probelor legale și concludente, instanța poate să pronunțe o hotărâre justă și în cunoștință de cauză.
În materie civilă trebuie respectat principiul disponibilității părților, principiu care lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, instanța de judecată având obligația de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost investită.
Din această perspectivă, Curtea reține că instanța fondului prin soluția pronunțată, nu s-a preocupat de identificarea situației faptice actuale a terenului revendicat de reclamanți prin notificare, în sensul stabilirii cu exactitate a configurației acestuia, a identificării edificiilor existente pe acest teren, a împrejurărilor legate de construirea acestora – sub aspectul existenței autorizațiilor de construcție, stabilirea suprafeței de teren efectiv ocupată de aceste edificii și, în ce măsură mai există (potrivit susținerilor reclamanților) parcelele rămase libere de construcții și care, potrivit legii, ar putea face obiectul măsurii de restituire în natură.
Curtea reține că instanța fondului nu s-a preocupat să răspundă tuturor acestor aspecte invocate, de altfel, de reclamanți prin contestația formulată împotriva dispoziției primarului, și reținând incidența prevederilor art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, a tranșat litigiul în sensul imposibilității restituirii în natură a terenului revendicat, și mai departe, reclamanții având drept la măsuri reparatorii prin echivalent.
Stabilirea situației de fapt este atributul suveran al instanțelor fondului, ceea ce înseamnă, în concret, dreptul acestor instanțe de a constata faptele și de a aprecia forța probantă a dovezilor administrate în cauză.
Având în vedere natura căii de atac, respectiv a recursului, unde instanța are a verifica în ce măsură hotărârea judecătorească cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, în considerarea faptului că trebuie realizată situația – premisa pentru o judecată concretă și efectivă în recurs – împrejurările de fapt să fi fost pe deplin stabilite, cu evidență rezultă că hotărârea pronunțată nu aduce nici o clarificare a raportului juridic dedus judecății, menținând aceleași neclarități în privința imobilului revendicat de reclamanți prin notificarea formulată în condițiile Legii nr.10/2001.
Instanța de trimitere va trebui să aibă în vedere și exigențele ce țin de caracterul echitabil al procedurii judiciare, din perspectiva art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – judecarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere că de la data formulării notificării de către reclamanți – 9 august 2001 și până în prezent, au trecut mai mulți ani, fără să se realizeze progrese considerabile în clarificarea raportului juridic dedus judecății.
Toate aceste omisiuni ale instanței fondului în ceea ce privește cercetarea efectivă a circumstanțelor cauzei pendinte, converg spre reiterarea ideii că, în procesul de elaborare a unei hotărâri judecătorești, ca act final al oricărei judecăți, instanța trebuie să pună de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate în cauză, respectiv consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept pe care le-a identificat ca fiind aplicabile raportului juridic litigios. Aceasta presupune atât operațiunea de încuviințare și administrare a probelor considerate pertinente și concludente cauzei de față (și aici, raportat la susținerile reclamanților, impunându-se necesitatea administrării probei cu expertiză topografică de stabilire exactă a configurației terenului, a întinderii în teren a construcțiilor edificate de pârâta ., a verificării existenței autorizației de construcție pentru aceste edificii, stabilirea suprafeței exacte aflate în proprietatea privată și cea a terenului concesionat, și dacă mai există parcele libere de construcții ce pot fi restituite în natură), cât și operațiunea de apreciere a acestora pe baza intimei convingere a judecătorilor și în condițiile prevăzute de lege, operațiune care presupune și trebuie să se materializeze în redarea considerentelor de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.5, 8 și 9 C.pr.civilă, cu referire la art.312 alin.3 și 5 C.pr.civ., va admite recursul reclamanților, va casa sentința civilă recurată și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanțiiPetrovszky H. R., P. K. G. și P. T. M. Erhardt, în calitate de moștenitori ai defuncților P. M. Dominik și P. R., P. E. H. și P. E. H., în calitate de moștenitori ai defunctului P. K. M., împotriva sentinței civile nr.5737/30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Casează sentința civilă recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
M. G. A.-M. N. C. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:M.G./14.11.2012
Tehnored./M.M./ 2 ex./14.11.2012
Inst.fond:Tribunalul T. :jud.C. Seculi
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1727/2012. Curtea de... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1628/2012. Curtea... → |
|---|
