Superficie. Decizia nr. 1844/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1844/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2012 în dosarul nr. 1844/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1844
Ședința publică din 19 septembrie 2012
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta .., prin lichidator judiciar S. MB M. I., împotriva deciziei civile nr. 157/18.04.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați L. G. și D. Daniello, prin mandatar C. V., cu pârâții intimați S. I., P. comunei B., ., și C. L. al comunei B., având ca obiect superficie – radiere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind la a doua strigare, se prezintă avocat S. E. pentru reclamanții intimați lipsă L. G. și D. Daniello, avocat A. A. pentru pârâta recurentă .., prin lichidator judiciar S. MB M. I., lipsă fiind pârâții intimați S. I., P. comunei B., . și C. L. al comunei B.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților intimați invocă excepția nulității recursului ca nemotivat, conform art. 303 și 306 Cod pr. civ.
Instanța acordă cuvântul cu privire la această excepție.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea excepției, recursul fiind motivat, astfel cum rezultă din actele dosarului.
Față de faptul că la dosar se află recursul motivat al pârâtei, reprezentantul reclamanților intimați revine și arată că nu mai susține excepția nulității recursului ca nemotivat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stere de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat A. A. - pentru pârâta recurentă .., prin lichidator judiciar S. MB M. I., solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul A. prin raportare la valoarea imobilului în litigiu, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3, 8 și 9 Cod pr. civ. În subsidiar, solicită modificarea hotărârii, admiterea apelului său și, pe fond, respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Arată că dreptul de superficie e constituit pe durata existenței construcției și e anterior reconstituirii dreptului de proprietate al reclamanților.
Avocat S. E., pentru reclamanții intimați lipsă L. G. și D. Daniello, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale. Referitor la competența de soluționare a cauzei, consideră că aceasta a fost corect apreciată de instanțele anterioare. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea înregistrată la 12.07.2011 sub nr._, precizată la 22.08.2011 (filele 32 și 33), reclamanții L. G. și D. Daniello au chemat în judecată pârâtele ..Timișoara și S. I. și au solicitat instanței să constate stingerea dreptului de superficie pe care pârâta îl are constituit asupra a 100.087 mp teren înscris în CF nr. 1637 (_ în format electronic) B., nr. top A1-854/C-2 și să dispună cuvenitele modificări în cartea funciară.
În subsidiar, reclamanții au solicitat restrângerea acestui drept de superficie la suprafața de 5.605 mp.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului de 100.087 mp din CF nr._ B. în baza deciziei civile nr. 9/22.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, însă nu-și pot exercita acest drept în deplinătatea atributelor sale, întrucât pârâta are un drept de superficie asupra întregului teren.
Au mai arătat că în prezent toate construcțiile care au făcut obiectul acestui drept de superficie al pârâtei sunt dezafectate, deteriorate și distruse, iar existența acestui drept, așa cum l-a dobândit pârâta prin cumpărare, nu se mai justifică.
Pârâta se și află în procedura generală de insolvență de la data de 4 noiembrie 2010, fiind sub incidența Legii nr. 85/2006.
Stingerea dreptului de superficie al pârâtei rezultă și din raportul de evaluare a valorii de impozitare, întocmit la cererea pârâtei, în iulie 2009, pentru punctul de lucru B., jud. A., în vederea stabilirii întinderii obligației sale de plată a impozitului către stat, cu referire directă la construcțiile care fac obiectul dreptului său de superficie. Din acest raport rezultă că suprafața de teren pe care se aflau, în iulie 2009, construcții ale pârâtei sau terenuri aferente acestor construcții și care puteau face obiectul unui drept de superficie, era de 5605 mp.
În prezent, starea de degradare a acestor construcții s-a accentuat datorită lipsei de întreținere și dezafectării, ele nemaifiind, practic, decât niște ruine, printre care au crescut vegetație, buruieni și bălării, au arătat reclamanții.
În drept, au invocat art. 480 Cod civil.
Pârâta . Timișoara a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu pârâții L. G., D. Daniello, P. C. B., ., și C. L. B. și a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 140/04.05.2009, emisă în baza Legii nr. 10/2001 de P. C. B., și să dispună repunerea părților în situația anterioară.
P. încheirea din 20.10.2011, Judecătoria Ineu a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâta . Timișoara, pentru care s-a format dosar distinct de dosarul de față.
P. sentința civilă nr. 1727/04.11.2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Ineu a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții L. G. și D. Daniello împotriva pârâtei . Timișoara, prin lichidator S. MB M. I., și S. I..
A luat act de disjungerea cererii reconvenționale a pârâtei.
A constatat stins dreptul de superficie al pârâtei asupra terenului înscris în CF nr._ B.,nr. top A1-854/C-2, în suprafață de_ mp.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. I..
A autorizat efectuarea cuvenitelor modificări în cartea funciară de către OCPI Ineu, după rămânerea definitivă a hotărârii.
A obligat pârâta . Timișoara, prin lichidator S. MB M. I., la plata către reclamanți a sumei de 3.524 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții L. G. și D. Daniello sunt proprietari asupra imobilului identificat în CF nr._ B. nr. top. A1 854/c-2, în suprafață de_ mp., așa cum rezultă din înscrierea de la B 14-15 făcută la data de 26 mai 2009 în baza deciziei civile nr. 9/22.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ . Pârâta . are înscris în CF un drept de superficie asupra întregului imobil, respectiv terenul în suprafață de 100.087 mp. În prezent toate construcțiile care au făcut obiectul acestui drept de superficie al pârâtei sunt dezafectate, deteriorate și distruse.
P. sentința civilă nr. 576/25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.9/22.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ s-a dispus anularea dispoziției nr. 124/8.04.2008 și obligarea Primarului comunei B. să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură reclamantei imobilul înscris în CF 1637 B..
Potrivit art. 9 pct.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. În consecință, terenul s-a restituit reclamanților liber de orice sarcini, motiv pentru care prima instanță a admis acțiunea reclamanților și a constatat stins dreptul de superficie al pârâtei asupra terenului înscris în CF._ B., nr.top. A1-854/C-2, în suprafață de_ mp.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. I., întrucât pârâta este asociat . justificată astfel calitatea procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile nr. 1727/04.11.2011 a Judecătoriei Ineu au declarat apel pârâtele .., prin lichidator judiciar S. MB M. I. și S. I..
P. decizia civilă nr. 157/18.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins apelul pârâtei . Timișoara, prin lichidator S. MB M. I..
A admis apelul pârâtei S. I. și a schimbat sentința, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte și a respins acțiunea față de aceasta.
A obligat pârâta . Timișoara, prin lichidator S. MB M. I., să plătească reclamanților suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că din starea de fapt reținută de prima instanță și confirmată de probele de la dosar rezultă că dreptul de superficie constituit în favoarea apelantei pârâte a avut la bază clădirile care reprezintă proprietatea sa, dar care în acest moment, datorită stării avansate de degradare, nu mai sunt apte a fi folosite conform scopului inițial.
De asemenea, dreptul de proprietate al reclamanților este în mod vădit afectat, în sensul că nu își pot exercita acest drept în privința terenului câtă vreme sunt împiedicați de existența unui drept de superficie care practic nu-și mai găsește finalitatea.
Pe de altă parte, a reținut că apelul pârâtei S. I. este fondat deoarece aceasta, chiar dacă este asociată, nu trebuia să fie împrocesată, întrucât toate drepturile înscrise în cartea funciară sunt în favoarea ., nefiind esențial cine are calitatea de asociat.
Împotriva deciziei civile nr. 157/18.04.2012 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal pârâta . Timișoara, prin lichidator S. MB M. I..
În motivarea recursului, pârâta a invocat în primul rând excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ineu ca primă instanță, arătând că excepția a fost invocată și la prima instanță, care însă nu s-a pronunțat asupra ei.
A arătat în acest sens că, potrivit expertizelor notarilor publici în baza cărora se determină prețul minim la care se tranzacționează 1 mp teren intravilan, în . de 2 euro/mp, astfel că valoarea terenului pe care este instituit dreptul de superficie este de_ euro. În consecință, pentru că depășește 500.000 lei, în baza art. 2 alin. 1 lit. b Cod pr.civ. competența de primă instanță revine Tribunalului A..
Pe fond, pârâta recurentă a susținut că instanța de apel a aplicat greșit legea atunci când a stabilit că se impune stingerea dreptului de superficie, soluția fiind lipsită de fundament juridic și neprobată.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, dreptul de superficie are un caracter perpetuu în sensul că durează atât timp cât există construcția, plantația sau lucrarea ce se află în proprietatea altei persoane decât proprietarul terenului, el nu se stinge prin neexecutare. Acest drept încetează sau se stinge numai în următoarele două situații: construcția, plantația sau lucrarea a pierit sau a fost desființată de către superficiar și când proprietarul terenului deține, indiferent pe ce cale, și proprietar al construcției, plantației sau lucrării respective.
Că aceasta este modalitatea de stingere a dreptului de superficie, nereglementată legal direct și expres anterior, este întărit și de prevederile Noului Cod civil, art. 698 și următoarele, a arătat pârâta.
Raportul de expertizăpe care l-a avut în vedere instanța este un raport folosit exclusiv pentru determinarea valorii de impozitare a clădirilor și nicidecum pentru constatarea existenței sau inexistenței clădirii, astfel că se impune pentru a determina existența sau inexistența clădirilor efectuarea unei expertize în construcții.
Faptul că unele clădiri sunt dezafectate, deteriorate sau distruse nu echivalează cu pieirea sau desființarea construcției pentru a opera stingerea dreptului de superficie.
În drept, pârâta recurentă a invocat art. 304 pct. 3, 8 și 9 Cod pr. civ.și a solicitat în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul A..
În subsidiar, a solicitat modificarea hotărârii, admiterea apelului său și, pe fond, respingerea acțiunii.
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză de către intimați.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Nu este însă întemeiată excepția de necompetență materială invocată de pârâta recurentă și, prin urmare, nu este aplicabil art. 304 pct.3 Cod pr.civ.
În susținerea acestei excepții a arătat că valoarea terenului de pe care se solicită înlăturarea dreptului de superficie depășește 500.000 lei și, prin urmare, conform art. 2 alin. 1 lit. b Cod pr. civ., competența de primă instanță aparține tribunalului.
Acest aspect însă a fost tranșat încă din fața primei instanțe cu ocazia stabilirii timbrajului acțiunii.
Inițial, prin încheirea din 06.10.2011 li s-a pus în vedere reclamanților să achite o taxă de timbru de 12.718 lei.
Reclamanții au formulat cerere de reexaminare, cu motivarea că datorează o taxă fixă de 4 lei.
P. încheierea irevocabilă din 25.10.2011, a fost admisă în parte cererea de reexaminare, s-a modificat în parte încheierea din 06.10.2011, în sensul că reclamanții au fost obligați la o taxă de timbru de 524 lei.
Pentru calcularea acestei taxe de timbru s-a avut în vedere o valoare a terenului în litigiu de_ lei, în raport cu care competența de primă instanță aparține judecătoriei.
Pe de altă parte însă, recursul pârâtei este întemeiat în raport cu modul în care a fost soluționat fondul cauzei.
Noul Cod Civil, prin art. 693–702, reglementează dreptul de superficie, inclusiv cazurile de încetare a superficiei (art. 699).
Anterior, acest drept real nu era reglementat, fiind o creație a doctrinei și jurisprudenței, potrivit cărora dreptul se stinge în două situații, când construcția a pierit sau când proprietarul terenului a devenit și proprietarul construcției, situații confirmate și de Noul Cod civil.
Instanța de apel însă, confirmând soluția primei instanțe, a constatat stins dreptul de superficie al pârâtei . Timișoara nu pentru că ar fi pierit construcțiile sau pentru că proprietarii terenului ar fi devenit și proprietarii construcțiilor, ci pentru că aceste construcții proprietatea pârâtei, „datorită stării avansate de degradare, nu mai sunt apte a fi folosite conform scopului inițial”.
Instanța de apel a asimiliat această constatare cu pieirea construcțiilor, fără însă a se baza pe o expertiză de specialitate, administrată în cauză.
A avut în vedere un raport de expertiză extrajudiciar, efectuat pentru stabilirea valorii de impozitare a construcțiilor din B., jud. A., ale pârâtei . Timișoara, aflată în stare de insolvență.
P. urmare, se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate, cu obiective precise vizând construcțiile ce fac obiectul dreptului de superficie, urmând a se avea în vedere atât cererea principală, cât și cea subsidiară ale reclamanților în stabilirea obiectivelor pentru expertiză.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 3 Cod pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâta .., prin lichidator judiciar S. MB M. I., împotriva deciziei civile nr. 157/18.04.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În consecință, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza la Tribunalul A. pentru rejudecarea apelului pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta .., prin lichidator judiciar S. MB M. I., împotriva deciziei civile nr. 157/18.04.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și trimite cauza la Tribunalul A. pentru rejudecarea apelului pârâtei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
S. C.
Red. R.R. – 26.09.2012
Tehnored. S.C. – 2 ex./28.09.2012
Judecătoria Ineu, Judecător: B. F.
Tribunalul A., Judecători: Ș. L., H. O.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1773/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1829/2012. Curtea de... → |
|---|
