Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1555/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1555/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1555/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.1555
Ședința publică din 13 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții A. S. și A. M. împotriva Deciziei civile nr.48 din 25.03.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL CARANSEBEȘ P. PIRMAR, S. R. P. M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, C. M., O. DE C. ȘI P. I. C.-S. și B. DE C. F. ȘI P. I. CARANSEBEȘ, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 13.11.2013, comunicate prin fax, concluziile scrise formulate de reclamanții recurenți A. S. și A. M..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.11.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr._, Tribunalul C.-S. a respins apelul declarat de reclamanții A. S. și A. M. împotriva Sentinței civile nr.2268/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Astfel, tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a dispus următoarele: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. de C. și P. I. C.-S., B. de C. și P. I. Caransebeș; a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul C. M.; a respins ca neîntemeiată cererea formulată și precizată de reclamanții A. S. și A. M., în contradictoriu cu pârâții S. R., reprezentat de M. Finanțelor P., și C. M., având ca obiect constatarea nulității absolute a Încheierii de carte funciară nr.975/5 martie 1997; a obligat reclamanta la plata către pârâtul C. M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Este adevărat că dovezile de comunicare a sentinței care au stat la baza încheierii de carte funciară atacate au fost anulate ca fiind false, însă acest lucru poate atrage doar desființarea, pe calea căii de atac extraordinare a revizuirii, a deciziei de respingere ca tardiv formulat a apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței menționate, ceea ce ar avea drept consecință rejudecarea apelului formulat în dosarul cu nr. 3575/C/1995 și, în ipoteza admiterii acestuia, schimbarea situației juridice a imobilului ce face obiectul litigiului iar, ulterior, rectificarea situației de carte funciară.
Or, în condițiile date, în care reclamanților li s-au respins cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești date în dosarul având ca obiect ieșirea din indiviziune, nu este admisibil ca instanța investită cu judecarea prezentei cauze să constate nulitatea absolută a încheierii de carte funciară, pe baza anulării ca false a dovezilor de comunicare a sentinței ce a stat la baza intabulării, întrucât ar însemna ca instanța să nesocotească unul dintre efectele lucrului judecat, respectiv obligativitatea pentru părți a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile (sentința civilă nr.1679/1995, decizia civilă nr.584/18.06.1996), care nu au fost desființate în nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.
Instanța de fond a arătat că nu poate să nu observe că, mai mult decât atât, calea aleasă de către reclamanți pentru a ataca încheierea de carte funciară nr.979/5.03.1997 are drept unic scop de a ocoli autoritatea de lucru judecat ce rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul dosarelor având ca obiect rectificare de carte funciară, respectiv de a omite nerespectarea termenului de formulare a plângerii împotriva acestei încheieri de carte funciară, prin solicitarea nulității absolute, ce poate fi invocată oricând.
Astfel, în realitate, legiuitorul a reglementat cu exactitate căile prin care se poate obține, pe cale judecătorească, rectificarea unei înscrieri în cartea funciară, respectiv prin care se poate obține desființarea unei încheieri de carte funciară, fără a concepe și o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a unei încheieri de carte funciară, pentru simplul motiv că această din urmă încheiere nu reprezintă un act juridic civil (în sensul de manifestare de voință exprimată cu intenția de a produce efecte juridice), care să poată fi examinat prin prisma cauzelor de nulitate absolută care pot afecta un asemenea act juridic. Astfel cum rezultă și din considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.72/2007, date în soluționarea recursului în interesul legii, încheierea de carte funciară este un act administrativ provizoriu, care nu este supus controlului instanțelor judecătorești de contencios administrativ, în condițiile Legii nr.544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat prin Legea nr.7/1996, republicată, or reclamanții nu au urmat calea acestui contencios administrativ special (neformulând plângere, în termenul de decădere prevăzut de lege, împotriva încheierii de carte funciară atacate în prezenta cauză).
În ceea ce privește motivul invocat de reclamanți, constând în faptul că a fost prejudiciat dreptul Statului R. asupra terenului înscris în CF nr.7460 Caransebeș, prin intabularea numitei C. C. atât asupra terenului, cât și asupra casei, trecând peste faptul că doar titularul dreptului are interesul de a invoca o eventuală vătămare a acestui drept al său, precum și peste faptul că vătămarea acestui drept ar fi putut fi invocată pe calea unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară sau pe calea unei acțiuni în revendicare formulate de către S. R., iar nu pe calea aleasă de către reclamantă. Prima instanță a reținut că, din simpla examinare a filei de carte funciară (fila 24 dosar fond), rezultă că în urma intabulării sentinței civile nr.1679/1995 și apoi a certificatului de moștenitor nr.1933/2001, dreptul Statului R. asupra terenului înscris în această coală de carte funciară nu a fost vătămat în niciun mod, el figurând în continuare drept proprietar tabular, în cotă de 1/1 parte pe acest teren.
În fine, cu privire la ultimul motiv invocat, constând în nerespectarea de către O. de C. și P. I. a obligației de a examina caracterul definitiv și irevocabil al sentinței și deciziei în baza cărora s-a solicitat intabularea, trecând peste faptul că acesta se circumscrie, eventual, unui motiv ce poate fi invocat pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară și nu pe calea unei acțiuni în nulitate absolută a unei asemenea încheieri, instanța de fond a reținut că nici acest motiv nu este întemeiat, întrucât la data emiterii încheierii de carte funciară atacate, hotărârile judecătorești ce au stat la baza încheierii aveau caracter definitiv deci executoriu, fiind apte de intabulare.
Împotriva sentinței civile nr. 2268/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș au declarat apel reclamanții A. S. și A. M., solicitând admiterea apelului, casarea sentinței, încuviințarea probei testimoniale pentru aflarea adevărului și soluționarea corectă a cauzei.
În motivarea apelului au arătat că în mod greșit instanța de fond nu a încuviințat probatoriu testimonial pe care l-au solicitat în dovedirea acțiunii, nemotivând de ce s-a respins acest probatoriu. Apreciază că în temeiul art.129 Cod procedură civilă instanța de fond trebuia să dea dovadă de rol activ în aflarea adevărului în cauză, mai ales că aveau deja depuse și alte probe în susținerea acțiunii. Au arătat că instanța de fond nu a motivat sentința pe niciuna dintre probele concludente pe care le-au administrat în cauză. Apreciază că instanța de fond se pierde în motivări pe lângă obiectul cauzei cu care a fost investită, în sensul că prin hotărâre încearcă să dea o calificare obiectului acțiunii de față. Cu toate că acest dosar a avut mai multe termene de judecată, instanța de fond nu a încercat la niciunul dintre acestea să reglementeze cu exactitate cauza dedusă judecății și probele de care reclamanții au înțeles să se folosească.
Apelul nu a fost întemeiat în drept.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul reclamanților, pentru considerentele ce succed.
Apelanții au criticat sentința pronunțată de Judecătoria Caransebeș, apreciind că aceasta nu se întemeiază pe probatoriul administrat în cauză și, mai ales, cu privire la faptul că instanța nu a încuviințat probatoriul testimonial pe care l-au solicitat în dovedirea cererii pe care au formulat-o.
Verificând, tribunalul a constatat că prin raportare la obiectul cauzei, astfel cum a fost stabilit de reclamanți, proba testimonială este o probă inutilă, fiind în mod corect respinsă de instanța de fond, cu atât mai mult cu cât reclamanții apelanți A. nu au menționat nici în fața instanței de fond, nici în apel, care sunt aspectele pe care doresc să le probeze cu probatoriul testimonial.
P. răspunsul la întâmpinare (fila 96 doar fond), reclamanții A. au solicitat constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr.979/5.03.1997, invocând frauda la lege, nevalabilitatea obiectului actului juridic și încălcarea ordinii publice.
Niciunul dintre aceste cauze de nulitate absolută nu se impuneau a fi probate cu martori, cu atât mai mult cu cât încheierea de carte funciară nu este un act juridic civil (în sensul de manifestare de voință a părților).
În ce privește susținerea apelanților că instanța de fond nu a analizat probatoriul administrat, s-a constatat că nu poate fi primită, în considerentele sentinței fiind evaluat probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză, iar concluziile instanței de fond se întemeiază pe acest probatoriu.
Greșită este și critica apelanților privitoare la faptul că instanța de fond, fără a da o calificare diferită obiectului cererii lor, nici nu analizează obiectul cererii cu care a fost învestită.
Judecătoria a soluționat cauza pe fond, în limitele investirii sale, stabilită prin cererea de chemare în judecată și precizările ei ulterioare formulate de reclamanții A., prin raportare la probatoriul administrat.
Față de considerentele arătate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă a respins apelul declarat de apelanții reclamanți A. S. și A. M. împotriva sentinței civile nr. 2268/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții A. S. și A. M., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Caransebeș.
În motivare, reclamanții recurenți au arătat că soluția pronunțată de instanța e apel este netemeinică și nelegală, întrucât trece peste toate aspectele de nelegalitate ale sentinței instanței de fond, invocate în apel, în sensul că soluția dată la fond încalcă unele principii importante ale procedurii civile.
Astfel, au arătat că s-a trecut peste probatoriul testimonial solicitat, fără ca instanța de fond să motiveze înlăturarea acestui probatoriu, iar instanța de apel susține aceeași eroare, în sensul că proba testimonială nu este pertinentă cauzei.
Au mai susținut că, așa cum au arătat în calea de atac a apelului, prima instanță nu a dat adevărata valoare a obiectului dedus judecății, încercând să facă o schimbare a acestuia, deși acțiunea introductivă era destul de clară, iar instanța de apel a preluat întreaga soluție dată la fond, fără a avea nici o opinie în plus.
În sfârșit, au învederat că respingerea probei testimoniale ca inutilă, cu motivarea că ei nu au precizat aspectele pe care doresc să le dovedească, arată pe deplin lipsa rolului activ a ambelor instanțe.
Recursul nu a fost motivat în drept.
În această cauză a formulat întâmpinare doar pârâtul O. de C. și P. I. C.-S., argumentând că nu mai era necesară citarea sa întrucât prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților, pentru argumentele de mai jos.
Ca urmare a abrogării art.304 pct.10 și 11 C.pr.civ., prin OUG nr.138/2000, netemeinicia hotărârii recurate nu mai poate constitui obiect al recursului, ci doar nelegalitatea acestuia.
În speță, prin motivele de apel recurenții au invocat atât netemeinicia hotărârii, cât și nelegalitatea acesteia, nelegalitate care constă în lipsa de rol activ a instanței și în neadmiterea probei testimoniale, motive care pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.5 și 9 C.pr.civ.
Or, aspectele de nelegalitate mai sus invocate nu sunt întemeiate, întrucât acțiunea formulată de reclamanți are ca obiect constatarea nulității absolute a Încheierii de carte funciară nr.979/05.03.1997, prin care s-a admis înscrierea dreptului de proprietate dobândit de numita C. C. în baza Sentinței civile nr.1674/1995 a Judecătoriei Caransebeș (rămasă irevocabilă), astfel că în mod judicios a stabilit instanța de apel că proba testimonială este inutilă cauzei, neputând fi dovedite cu martori motivele de nulitate absolută a încheierii invocate prin acțiune (frauda la lege, nevalabilitatea obiectului actului juridic și încălcarea ordinii publice).
În acest context este de menționat, așa cum a reținut și instanța de fond, că acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect constatarea nulității absolute a Încheierii nr.979/05.03.1997, are ca finalitate nesocotirea unuia dintre efectele lucrului judecat, și anume obligativitatea pentru părți a Sentinței civile nr.1679/1995 a Judecătoriei Caransebeș și a Deciziei civile nr.584/18.06.1996 a Tribunalului C.-S., care nu au fost desființate până în prezent printr-o cale de ataca ordinară sau extraordinară, fiind respinsă cererea de revizuire a recurenților prin Decizia civilă nr.336/21.02.2003 a Curții de Apel Timișoara.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că nu poate reține nelegalitatea deciziei atacate, din perspectiva lipsei instanței de rol activ și respingerii probei testimoniale, urmând ca în baza art.312 al.1 C.pr.civ. să respingă recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții A. S. și A. M. împotriva Deciziei civile nr.48 din 25.03.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/19.11.2013
Tehnored.MM/2 ex/11.12.2013
Instanță fond: Judecătoria Caransebeș – jud.Z. T.
Inst.apel: Tribunalul C.-S. – jud.R. L. M., A. C.
| ← Expropriere. Decizia nr. 1558/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
