Legea 10/2001. Decizia nr. 1687/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1687/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-06-2012 în dosarul nr. 1687/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1687
Ședința publică din 27 iunie 2012
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta E. H. împotriva sentinței civile nr. 5833/09.12.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. M. Timișoara și cu intervenientul W. E., având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și susținerile părților prezente, care au avut loc în cauză, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.06.2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 27.06.2012.
În termenul de pronunțare, la 26 iunie 2012, pârâtul intimat P. M. Timișoara depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 07.12.2010, reclamanta E. H. a chemat în judecată pârâtul P. M. Timișoara și a solicitat anularea dispoziției nr.2576/28.10.2010 și obligarea pârâtului de a emite o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului înscris în CF nr. 2850 C. și de plată a unor despăgubiri bănești pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cererile nr. 45 și 46 din 23.01.2002 a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, Calea Șagului, nr. 67, imobil ce i-a aparținut bunicului său, iar în măsura în care nu se mai află în proprietatea statului, a solicitat despăgubiri.
S-a emis dispoziția nr. 3144/23.11.2007, prin care pârâtul a respins notificările.
A contestat decizia, iar prin sentința civilă nr. 2386/30.05.2007 a Tribunalului T., irevocabilă prin decizia civilă nr. 2410/22.04.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, s-a dispus anularea dispoziției și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție.
Pârâtul a emis dispoziția nr. 2576/28.10.2010, prin care a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Reclamanta consideră că și această dispoziție este nelegală, întrucât se încalcă regula restituirii în natură a imobilelor, ori în speță există, conform expertizei, cel puțin o parte din terenul revendicat ce poate fi restituit în natură.
Terenul se află încă în proprietatea statului și doar o parte este ocupat de țevi și de un parc.
În drept, reclamanta a invocat art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
La dosar a depus cerere de intervenție în nume propriu și în interesul pârâtului intervenientul W. E., care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivare, a arătat că este deja posesorul unei sentințe definitive și irevocabile, fiind de acord cu dispoziția pârâtului, care însă nu a trimis dosarul Comisiei Centrale pentru Plata Despăgubirilor tocmai pentru că pe rol se află acest proces, prin care reclamanta tergiversează finalizarea despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr. 5833/09.12.2011,pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanta E. H. împotriva pârâtului P. M. Timișoara.
A admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul W. E..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispoziția 2576/28.10.2010 a Primarului M. Timișoara, s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 către intervenientul W. E. Herbert și reclamanta H. E., pentru imobilele identificate topografic in CF nr. 2850 C..
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că terenul solicitat, înscris in C.F. nr. 2850 C., este afectat de rețele deținute de Aquatim, E-On Gaz Distribuție, Enel Electrica Banat și S.C. Colterm S.A., iar pe terenul liber de rețele, conform detaliilor de sistematizare este amenajat un parc sau un loc de joacă, aspecte necontestate de reclamantă.
Conform art.10 alin.2 din Legea 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Astfel fiind, terenul in litigiu nu poate fi restituit in natură, pârâtul P. M. Timișoara propunând în mod corect acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Un alt argument în favoarea soluției propusă prin dispoziția contestată și care se opune restituirii in natură a terenului către reclamantă este faptul că aceasta, având calitatea de cetățean germen, nu poate beneficia de restituirea in natură a terenului.
Conform art. 2 alin 1din Titlul II al OUG 184/2002, cetățenii străini si apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite conform L. nr.10/2001 nu pot obține restituirea in natură a terenurilor din intravilan. Așa cum s-a statuat prin decizia 279/24.02.2011 a Curții Constituționale, acordarea acestui drept de folosință special, atunci când este posibila restituirea în natura, constituie o modalitate de reparație ce reprezintă opțiunea legiuitorului de a stabili condițiile în care operează restituirea terenurilor, iar fata de existenta acestui text neechivoc reclamantului nu îi poate fi acordat dreptul de proprietate însuși, putându-i fi conferit, eventual, doar un drept de folosință special, în condițiile in care, bineînțeles, terenul nu ar fi fost afectat de lucrări de interes public.
Împotriva sentinței civile nr. 5833/09.12.2011 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal reclamanta E. H..
În motivarea recursului, reclamanta a subliniat principiul restituirii în natură a imobilelor revendicate în baza L. nr. 10/200; numai dacă restituirea în natură nu este posibilă, se acordă despăgubiri.
Faptul că, așa cum rezultă din raportul de expertiză, pe terenul revendicat se află două țevi, trei băncuțe și confecții metalice nu reprezintă un impediment pentru restituirea imobilului în natură, a arătat reclamanta.
A mai arătat că terenul se află în proprietatea statului și, în baza art. 9 din Legea nr. 10/2001, se impune a-i fi restituit în starea care se află și liber de sarcini.
Nu se pot acorda doar despăgubiri, pentru că nu se află în vreuna din situațiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 10/2001, a arătat reclamanta.
În drept, reclamanta recurentă a invocat art. 299 – 316 Cod procedură civilă.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conforma art. 304 ind. 1 și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Notificările pentru imobilul în litigiu au fost formulate de reclamanta E. H. și de interveneientul W. E. și au fost soluționate de pârâtul P. M. Timișoara prin dispoziția nr. 2576/28.10.2010, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Numai reclamanta este cea care contestă dispoziția în dosarul de față, susținând că este posibilă restituirea în natură.
Susținerea reclamantei nu este confirmată de către înscrisurile de la dosarul administrativ, care a fost depus în copie la dosarul instanței.
Terenul în litigiu este într-adevăr în proprietatea statului, fiind preluat de la antecesorul reclamantei și intervenientului prin expropriere.
Terenul însă nu este liber. Este afectat de rețele ale Aquatim, E-On Gaz Distribuție, Enel Electrica Banat și S.C. Colterm S.A.
De asemenea, așa cum s-a constatat încă din 2006, când s-a emis prima dispoziție, anulată ulterior prin hotărâre judecătorească, terenul e ocupat de un parc și un loc de joacă.
În mod corect în această situație prima instanță a respins acțiunea reclamantei și a menținut dispoziția pârâtului, făcând aplicarea art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta susține în continuare în recurs că există și teren liber, dar din actele de la dosar nu rezultă așa ceva, ci dimpotrivă, iar reclamanta nu a solicitat o expertiză de specialitate pentru a se verifica acest aspect.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta E. H. împotriva sentinței civile nr. 5833/09.12.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. M. Timișoara și cu intervenientul W. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta E. H. împotriva sentinței civile nr. 5833/09.12.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. M. Timișoara și cu intervenientul W. E..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
L. P.
Red. R.R./05.07.2012
Tehnored.L.P./16.07.2012
Ex.2
Instanța de fond:M.R.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
