Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1619/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1619/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1619/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1619
Ședința publică din 20.11.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul M. TIMIȘOARA, P. P., împotriva deciziei civile nr. 306/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. C. și O. DE C. ȘI P. IMOBILIATĂ T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurent consilier juridic S. V., pentru intimatul G. C. av. P. A., lipsă fiind intimatul OCPI T..
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentului depune la dosar delegația.
Reprezentanta intimatului G. C. depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise, chitanță onorariu și practică judiciară.
Reprezentanta intimatului G. C. solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru acvirarea dosarului_/325/2008, în care s-a pronunțat hotărârea în baza căreia a fost pus în posesie inițial. De asemenea, precizează că în dosarul penal s-a dat neînceperea urmăririi penale față de G. C..
Reprezentanta recurentului arată că nu este oportună acvirarea dosarului având în vedere că la dosarul de față sunt depuse înscrisurile din celălalt dosar.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta intimatului G. C., la dosar fiind depuse suficiente înscrisuri.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru.
Reprezentanta intimatului G. C. solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii dată în apel și invocă efectul pozitiv al lucrului judecat față de decizia 1382/30.01.2013, pronunțată în dosarul_/325/2012, cu cheltuieli de judecată
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. plângerea înregistrata la 27.07.2012 la Judecătoria Timișoara sub nr._, petentul M. Timișoara, prin P., a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. C. și O. de C. și P. Imobiliara T., modificarea încheierii nr._/04.07.2012, prin care OCPI T. a respins cererea sa de reexaminare a încheierii nr. 9353/25.01.2011; petentul a solicitat admiterea cererii de reexaminare și, pe fond, admiterea cererii sale de notare în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia CF nr._ Timișoara), nr. top. PS 633, a plângerii penale formulate împotriva intimatului G. C. și numitului A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, prevăzute de art. 288, 289, 290 și 291 Cod penal.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că plângerea penală a fost formulata împotriva pârâtului G. C. și numitului A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals prev. de art. 288, 289, 290 și 291 Cod penal, întrucât în dosarul nr._/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, intimatul G. C. a solicitat în baza unui plan fals restituirea parcelelor nr. PS 629/1, PS 629/2, PS 630/1, PS 630/2, PS 632, PS 633 și A 1980, precizând că sunt libere și pot fi restituite în natura și a depus un plan întocmit de expertul A. C., în care nu sunt evidențiate construcțiile care au fost executate pe aceste parcele, în speță Piața de vechituri Mehala și Piața de mașini Mehala. În baza acestui plan întocmit în mod fals, prin sentința civila nr._/16.12.2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 569/16.04.2009, Comisia locala de fond funciar a fost obligata să-l pună în posesie pe intimatul G. C. cu suprafața de 5,06 ha pe parcelele cu nr. cad. PS 629/1 – 0,5 ha, PS 629/2 – 0,31, PS 630/1 – 0,40 ha, PS 630/2 – 0,18 ha, PS 632 – 0,77 ha, PS 633 – 0,45 ha, iar din . A 1980 de 2,7840 ha, doar cu suprafața de 2,45 ha, parcele înscrise în CF nedefinitiva nr._ Timișoara.
Din moment ce plângerea penala vizează un plan întocmit în mod fals, care a stat la baza pronunțării sentinței civile irevocabile nr._/2008, OCPI Timișoara în mod netemeinic și nelegal a apreciat că plângerea penala nu are legătura cu o infracțiune care a stat la baza înscrierii în cartea funciara a dreptului de proprietate al intimatului G. C., câtă vreme sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art.48 din Legea nr.7/1996 și art.42, alin.1 și 2, lit.e din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliara.
În drept, au fost invocate prev. art. 48-55 din Legea nr. 7/1996.
P. sentința civila nr._/02.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului OCPI T. și a respins plângerea formulată de petentul M. Timișoara, prin P., în contradictoriu cu acest intimat.
A admis plângerea formulată de petentul M. Timișoara, prin P., în contradictoriu cu intimatul G. C..
A anulat încheierea de respingere nr._/11.07.2012 a OCPI T..
A dispus notarea în CF nr._ Timișoara (provenita din conversia CF nr._ Timișoara), nr. top. PS 633, a plângerii penale formulate împotriva intimatului G. C. și a numitului A. C..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea penală ce face obiectul dosarului nr. 4095/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, petentul și Consiliul Local al municipiului Timișoara au solicitat să se constate că pârâtul G. C. și expertul A. C. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, prev. de art.288, 289, 290 și 291 Cod penal, cu motivarea că pe rolul Judecătoriei Timișoara s-a aflat dosarul nr._/325/2008, în care reclamantul G. C. a solicitat, în contradictoriu cu petentul și Comisia județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 5,06 ha, validata prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr.1/67/05.04.2007, pe una din solele cu nr. cad. A347/12, A347/13 sau A363, înscrise în CF nr._ Timișoara; la termenul de judecata din data de 02.09.2008, reclamantul a precizat că anumite parcele de teren din Timișoara sunt libere și pot fi restituite în natura, printre care și parcelele PS 629/1, PS 629/2, PS 630/1, PS 630/2, PS 632, PS 633 și A 1980; la aceste precizări, reclamantul a atașat schița – plan cu situația din CF nr._ nedefinitiva Timișoara, având regimul juridic de teren arabil – pășune, nefiind evidențiate construcțiile care au fost executate acolo, în speta „Piața de vechituri Mehala” și „Piața de mașini Mehala”, și un plan întocmit de expert ing. A. C. care de asemenea nu evidențiază existenta construcțiilor menționate; instanța a luat în considerare varianta I prin care se propunea punerea reclamantului în posesie cu suprafața de 5,06 ha pe parcelele cu numerele cadastrale PS 629/1 – 0,5 ha, PS 629/2 – 0,31, PS 630/1 – 0,40 ha, PS 630/2 – 0,18 ha, PS 632 – 0,77 ha, PS 633 – 0,45 ha și A 1980 - 2,45 ha., ținând cont de precizările reclamantului și de planurile anexate. În plângerea penală s-a susținut că atât reclamantul, cât și expertul știau faptul că terenul era ocupat, dar cu rea credința nu au prezentat instanței de judecata situația de fapt reală. P. sentința civila nr._/16.12.2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.569/16.04.2009, Comisia locala de fond funciar a fost obligata să-l pună în posesie pe G. C. cu suprafața de 5,06 ha pe parcelele menționate anterior.
Conform CF nr._ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr._), dreptul de proprietate al pârâtului G. C. asupra parcelei nr. cad/top.PS 633 a fost înscris în temeiul sentinței civile nr._/16.12.2008 a Judecătoriei Timișoara.
Potrivit art.26, alin.4, pct. c din Legea nr.7/1996, în vigoare la data de 02.02.2011, printre înscrierile în cartea funciara se numără și notarea având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Art.42 din Ordinul nr.633/2006 prevede la alin.1 că notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul și că în această categorie poate fi enumerată plângerea penală în legătură cu o infracțiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciara (alin.2, lit.e).
Plângerea penală în discuție este în legătura cu o infracțiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciara, deoarece privește săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu imobilul în discuție, respectiv cu înscrisuri care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr._/16.12.2008, motiv pentru care, având în vedere ca notarea litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor poate avea ca scop opozabilitatea sau informarea terților, prima instanță a admis plângerea formulată de petent, a anulat încheierea nr._ din 11.07.2012 a OCPI T. și a dispus notarea în CF nr._ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara) nr. top.PS 633, a plângerii penale formulate împotriva intimatului G. C. și a numitului A. C..
În baza art.137, alin.1 Cod pr. civila, având în vedere prev. art.50, ind.1 din Legea nr.7/1996, conform cărora soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a intimatului OCPI T. și a respinge plângerea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Împotriva sentinței civile nr._/02.11.2012 a Judecătoriei Timișoara a declarat apel pârâtul G. C.
P. decizia civilă nr. 306/18.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul formulat de pârâtul G. C. împotriva sentinței civile_/02.11.2012 a Judecătoriei Timișoara, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins plângerea formulata de petentul M. Timișoara, prin P., în contradictoriu cu pârâtul G. C., având ca obiect notarea în cartea funciară a plângerii penale.
A obligat reclamantul să plătească pârâtului G. C. suma de 2004,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
A menținut în rest sentința apelată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 42 al. 1 și al. 2, lit. e, teza finală din Ordinul directorului general al ANCPI nr. 633/2006, în forma pe care o avea la data notării în cartea funciară – 26 ianuarie 2011, notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, cum sunt plângerea sau acțiunea penale în legătură cu o infracțiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară.
Referindu-se la o cauză penală, noțiunile de plângere, respectiv acțiune penală trebuie interpretate prin raportare la prevederile Codului de procedură penală.
Astfel, art. 9 al. 1 și 2 c. pr. pen. prevede:
„Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.
Acțiunea penală se pune în mișcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.”
Totodată, art. 221 al. 1 și 2 C. pr. pen. prevede:
„Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârșit o infracțiune. În cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens.
Când, potrivit legii, punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora.”
Art. 279 C. pr. pen. prevede:
„Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.
Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.”
Sintetizând aceste dispoziții legale, tribunalul a reținut că organul de urmărire penală se sesizează prin plângere, denunț sau din oficiu.
De asemenea, de regulă, acțiunea penală se pune în mișcare de către procuror, iar prin excepție, în cazurile anume prevăzute de lege, acțiunea penală se pune în mișcare prin chiar plângerea persoanei vătămate, situații în care persoana cercetată penal devine inculpat.
Tribunalul a reținut că termenul de „plângere” din conținutul art. 42 al. 2, lit. e, teza finală din Ordinul 633/2006 se referă doar la plângerile penale care au ca efect și punerea în mișcare a acțiunii penale.
Dacă s-ar referi la orice fel de plângere penală, chiar și la cele care nu au ca efect punerea în mișcare a acțiunii penale, nu s-ar justifica menționarea în cuprinsul art. 42 al. 2, lit. e, teza finală a instituției acțiunii penale, câtă vreme orice fel de plângere s-ar putea nota în cartea funciară.
Ceea ce s-a dorit a se nota a fost actul inculpării unei persoane, iar nu actul de sesizare a organului de urmărire penală.
Inculparea este precedată întotdeauna de un act de sesizare, astfel că nu se justifică menționarea în textul art. 42 al. 2, lit. e, teza finală, atât a actului de sesizare cât și a celui de inculpare, decât în sensul celor arătate anterior.
La fel, nu s-ar justifica absența din text a posibilității notării denunțului sau a situației când organele de urmărire penală se sesizează din oficiu.
Tribunalul a reținut, pe de o parte, că în cazul infracțiunilor reglementate de art. 288-291 c. pen. nu s-a prevăzut în mod expres că acțiunea penală se pune în mișcare doar la plângerea persoanei vătămate, iar, pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale de către procuror.
Împotriva deciziei civile nr. 306/18.04.2013 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal petentul M. Timișoara, prin P..
În motivarea recursului, a arătat că în mod greșit instanța de apel a ignorat în motivarea admiterii apelului dispozițiile art.26 alin.4 pct. c din Legea nr. 7/1996, care prevede că printre înscrierile în cartea funciara se număra și notarea având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătura cu imobilele din cartea funciara. |
Dispozițiile invocate, coroborate cu prevederile art. 42 alin. 1 și 2 lit. e din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară conduc la concluzia că notarea în cartea funciara poate avea ca obiect atât plângeri cât și acțiuni penale în legătură cu o infracțiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciara.
Ceea ce s-a dorit a se nota, a fost și actul sesizării, iar nu doar cel al inculpării, cum în mod greșit a reținut instanța de apel.
În mod eronat instanța de apel a interpretat dispozițiile art. 42 din Ordinul nr. 633/2006, în condițiile în care acest text normativ nu face nici o diferența între plângerile penale care au ca efect punerea în mișcare a acțiunii penale și plângerile care se adresează inițial procurorului, iar acesta în urma cercetărilor pune în mișcare acțiunea penală.
Plângerea penala ce se solicită a fi notata în cartea funciara, este în legătură cu o infracțiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciara.
În speță sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996 și art. 42 alin. 1 și 2 lit. e din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliara, întrucât G. C. și-a intabulat dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr._/16.12.2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 569/16.04.2009, iar aceste hotărâri judecătorești au fost pronunțate în baza unui înscris fals, situație în care plângerea penală, formulată în vederea constatării falsului și uzului de fals, are legătură cu o infracțiune care a stat la baza înscrierii în cartea funciara a dreptului de proprietate al pârâtului G. C..
În drept, a invocat art.304 pct. 8 și 9 C. pr. civ., Ordinul nr.633/2006, Legea nr. 7/1997.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
P. concluzii scrise, pârâtul G. C. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul petentului este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Nelegalitatea hotărârii recurate este invocată prin raportare la art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data cererii petentului pentru notarea în cartea funciară a plângerii penale) și la art. 42 alin. 2 lit c din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară (în vigoare la aceeași dată).
Conform art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996, notarea, ca una dintre cele trei modalități de înscriere în cartea funciară, are ca obiect „înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară”.
Art. 42 alin. 2 din Ordinul nr. 633/2006, într-o enumerare nelimitativă a faptelor, drepturilor, litigiilor și altor înscrieri ce fac obiectul unei notări, la lit. e) include „arătarea oricărei acțiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară, a acțiunii de predare a înscrisului translativ sau constitutiv al dreptului ce urmează a se înscrie, a acțiunii de ieșire din indiviziune, a plângerii sau a acțiunii penale în legătură cu o infracțiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară”.
Petentul M. Timișoara, prin P., a solicitat notarea în CF nr._ Timișoara, în prezent, după conversie, nr._ Timișoara, nr. top. PS 633, a plângerii penale formulate împotriva pârâtului G. C., proprietarul tabular, și a expertului A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, prevăzute de art. 288, 289, 290 și 291 Cod penal; în motivarea plângerii penale, se susține că în dosarul nr._/325/2008 G. C. s-a folosit de un plan întocmit de expertul A. C., din care în mod nereal rezultă că anumite parcele de teren, printre care și cea cu nr. PS 633 (în litigiu), nu sunt ocupate de construcții și pot fi atribuite lui G. C., sens în care s-a și pronunțat sentința civilă nr._/16.12.2008 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 569/16.04.2009 a Tribunalului T., în baza cărora pârâtul G. C. și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
Se poate observa că plângerea penală a cărei notare se solicită a fi efectuată în CF nr._ Timișoara are legătură cu imobilul înscris în această carte funciară cu nr. top PS 633. Infracțiunile de fals și uz de fals vizează înscrisuri care, se susține, au stat la baza hotărârii judecătorești în baza căreia pârâtul G. C. și-a intabulat dreptul de proprietate.
Plângerea și acțiunea penală cuprinse în enumerarea din art. 42 alin. 2 lit. e din Ordinul nr. 633/2006 nu trebuie să se refere la infracțiuni cu privire la operațiunea de înscriere în cartea funciară, ci la imobilul înscris în cartea funciară, la titlul în baza căruia s-a făcut intabularea, având în vedere în acest sens și art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996.
Notarea plângerii penale în cartea funciară nu înlătură puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești în baza căreia pârâtul G. C. și-a intabulat dreptul de proprietate. Chiar dacă nu planul întocmit de expertul A. C. (înscris considerat fals și pentru care s-a formulat plângerea penală împotriva lui G. C. și a lui A. C.) a stat la baza întabulării, se susține în plângere că pe acest înscris s-a bazat hotărârea judecătorească.
P. urmare, notarea acestei plângeri penale în cartea funciară se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 și în cele ale art. 42 alin. 2 lit. e din Ordinul nr. 633/2006.
Notarea în cartea funciară a unei plângeri penale nu afectează dreptul de proprietate al proprietarului tabular, care poate exercita în continuare toate prerogativele ce decurg din acest drept, inclusiv dreptul de dispoziție, notarea având ca scop doar opozabilitatea față de terți, cărora li se atrage atenția asupra situației imobilului.
Instanța de apel a interpretat greșit aceste texte legale.
Mai mult, a adăugat condiții pentru notarea în carte funciară, condiții pe care textele legale nu le prevăd. Acolo unde legea nu prevede, cel care o aplică, nu poate adăuga aspecte noi.
Art. 42 alin. 2 lit. e din Ordinul nr. 633/2006 prevede că pot face obiectul notării în cartea funciară plângerea sau acțiunea penală în legătură cu o infracțiune care a stat la baza înscrierilor în cartea funciară. În privința plângerii penale, nu face însă precizarea că e vorba numai de acele plângeri penale care au ca efect și punerea în mișcare a acțiunii penale, cum a reținut instanța de apel.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 C. pr. civ. și art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea va admite recursul declarat de petentul M. Timișoara, prin P., împotriva deciziei civile nr. 306/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Va modifica în totalitate hotărârea atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de pârâtul G. C. împotriva sentinței civile nr._/02.11.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va obliga pârâtul la plata în favoarea petentei a sumei de 4,15 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul M. Timișoara, prin P., împotriva deciziei civile nr. 306/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică în totalitate hotărârea atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul G. C. împotriva sentinței civile nr._/02.11.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Obligă pârâtul la plata în favoarea petentei a sumei de 4,15 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
- opinie separată -
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/06.12.2013
Teh. AMT/2 ex./13.12.2013
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – jud. D. P.
Instanța de apel: Tribunalul T. – jud. L. V., C. P.
Opinie separată
Respinge recursul petentului.
Judecător,
F. Ș.
Opinie separată
Apreciez că recursul petentului trebuia respins în baza art.312 al.1 C. pr. civ. raportat la art.304 pct.8, 9 C. pr. civ., art.306 al.2 C. pr. civ., pentru următoarele considerente:
În temeiul art.26 al.4 lit. c din Legea nr.7/1996 în forma în vigoare la data formulării de către petent a cererii adresate Oficiului de C. și P. I., pot fi notate în cartea funciară drepturi personale, acte și fapte juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunile și căile de atac în justiție, iar art.42 al.1, 2 lit. e din Ordinul nr.633/2006 (în aceeași formă) permite notarea în cartea funciară a plângerilor sau a acțiunilor penale în legătură cu o infracțiune ce a stat la baza înscrierilor de carte funciară.
În cauză, intimatul G. C. și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în baza sentinței civile nr._/16.12.2008 a Judecătoriei Timișoara rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.569/16.04.2009 a Tribunalului T. și nu direct în baza planului întocmit de expertul A. C. (împotriva acestuia și a intimatului G. C. fiind formulată plângerea penală a cărei notare a fost cerută).
Petentul nu a invocat, pe calea plângerii penale, că la baza înscrierii hotărârilor judecătorești în cartea funciară s-ar fi săvârșit vreo infracțiune ci că aceste hotărâri s-ar fi dat în baza unor înscrisuri false.
Or, cum înscrierea dreptului petentului s-a făcut în baza unor hotărâri ce se bucură de putere de lucru judecat, faptul că ele ar fi fost afirmativ pronunțate în temeiul unui plan ce nu corespunde realității, dispozițiile art.42 al.1, 2 din Ordinul nr.633/2006 nu sunt incidente în cauză, legătura dintre acest înscris și evidențele de carte funciară fiind una indirectă, mijlocită de hotărârile judecătorești menționate, în legătură cu a căror înscriere nu s-a invocat săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
În consecință, apreciez că decizia recurată este legală, astfel că se impunea respingerea recursului declarat de petent.
Judecător,
F. Ș.
Red. FS/10.12.2013
Teh. AMT/13.12.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1555/2013. Curtea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1687/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
