Evacuare. Decizia nr. 2213/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2213/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-10-2012 în dosarul nr. 2213/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.2213
Ședința publică din 31 octombrie 2012
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. CARANSEBEȘ, P. P., și C. L. CARANSEBEȘ împotriva deciziei civile nr.32/12.03.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr.3337._, în contradictoriu cu pârâta . SRL CARANSEBEȘ, având ca obiect evacuare și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic N. G. pentru reclamanții recurenți M. Carasebeș, prin P., și C. L. Caransebeș, iar pentru pârâta intimată . SRL Caransebeș se prezintă numita V. B., în calitate de administrator al societății.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 50 lei taxă judiciară de timbru și 2,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți, în dovedirea calității de proprietari al imobilului în litigiu, depune la dosar un set de înscrisuri în xerocopie, respectiv: extras din Monitorul Oficial nr.541 bis din 24.07.2002; inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Caransebeș și Releveul construcțiilor existente în Piața Centrală Caransebeș, în care se regăsește imobilul în litigiu; planul cadastral nr.top 27; planul de identificare cu nr.top 27 în Piața Agroalimentară Centrală a municipiului Caransebeș. Invocă lipsa extrasului de carte funciară și incidența dispozițiilor Legii nr.213/1998.
Reprezentantele părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic N. G., pentru reclamanții recurenți M. Carasebeș, prin P., și C. L. Caransebeș, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Administrator V. B., pentru pârâta intimată . respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 05.11.2007 la Judecătoria Caransebeș sub nr._, reclamanții C. L. Caransebeș și M. Caransebeș, prin primar, au chemat în judecată pârâta . solicitat evacuarea pârâtei din spațiul comercial în suprafață de 46,17 mp situat în Caransebeș, Piața Centrală.
De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 6094 euro și 43.395,17 lei, reprezentând contravaloarea folosinței spațiului comercial în anul 2005 (6094 euro) și în perioada 01.01._07 (43.395,17 lei).
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pârâta ocupă abuziv spațiul situat în Piața centrală a Municipiului Caransebeș, Piața Lemnelor, nr.11, unde desfășoară activități comerciale de vulcanizare.
Au mai arătat că pârâta refuză să elibereze spațiul ocupat abuziv și, de asemenea, nici nu s-a prezentat la sediul reclamanților pentru a încheia un contract de închiriere.
Pe lângă faptul că ocupă spațiul abuziv, încălcându-le proprietatea, au arătat reclamanții îi privează de contravaloarea chiriei aferente unui asemenea spațiu.
În drept, au invocat art.480 și art.1429 pct.2 C.civ.
P. sentința civilă nr.911/24.04.2008, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Caransebeș a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții C. L. Caransebeș și M. Carnsebeș, prin primar, împotriva pârâtei . SRL și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial în suprafață de 46,17 mp situat în Piața centrală a municipiului Caransebeș (..1).
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata folosinței spațiului.
A obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 10,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în anii 1990,1991 pârâta a închiriat magazinul aprozar situat în piața centrală a Municipiului Caransebeș, aflat pe terenul proprietatea Statului Român și a executat mai multe lucrări de construcții, autorizate de Primăria Municipiului Caransebeș.
Potrivit susținerilor pârâtei, acest contract nu a mai fost prelungit; cu toate acestea, continuă să folosească spațiul, fără a deține vreun titlu legal.
În cursul anului 2005, Primăria Caransebeș a solicitat pârâtei să elibereze spațiul pe care îl ocupă și să se prezinte la Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și privat cu actele doveditoare, în vederea stabilirii eventualelor despăgubiri, reprezentând valoarea investițiilor făcute, însă pârâta nu a dat curs invitațiilor și continuă să ocupe spațiul comercial menționat.
Față de dispozițiile art.1410 și următoarele C.civ., prima instanță a dispus evacuarea pârâtei din spațiul ocupat.
Întrucât reclamanții au solicitat pârâtei să elibereze spațiul din adrese emise în cursul anului 2005, însă nu au solicitat evacuarea acesteia, având în vedere că între reclamanți și pârâtă nu există nici un raport de locațiune în baza căruia i s-ar putea pretinde chirie, instanța a constatat acest capăt de cerere neîntemeiat și, nefiind îndeplinite prevederile art.1429 C.civ., l-a respins.
Împotriva sentinței civile nr.911/24.04.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, au declarat apel reclamanții C. L. Caransebeș și M. Caransebeș, prin P., și pârâta . SRL Caransebeș.
P. decizia civilă nr.32/12.03.2012, pronunțată în dosarul nr.3337._, în rejudecare după casarea dispusă prin decizia civilă nr.305/25.03.2010 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul C.-S. a respins apelurile declarate de reclamanții M. Caransebeș, prin P., și C. L. Caransebeș și de pârâta . SRL Caransebeș împotriva sentinței civile nr.911/24.04.2008 a Judecătoriei Caransebeș.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că din analiza contractului de închiriere depus la dosar rezultă că între cele două părți, respectiv pârâta . SRL și reclamantul C. L. Caransebeș, nu există nici un raport contractual, raport de locațiune existând între persoana fizică V. B. și C. L. Caransebeș. Autorizațiile de construire depuse de pârâta . SRL au ca titular tot persoana fizică V. B. și nu societatea administrată de aceasta.
Investițiile făcute de către persoana fizică V. B. pe baza autorizației nr.38/02.05.1991 vizează construirea a trei ziduri pentru a se crea o magazie, fiind vorba de cu totul alt spațiu aflat în piața centrală a municipiului Caransebeș.
În speță de față este vorba de pârâta . SRL, care desfășoară activitate de vulcanizare în spațiul aparținând reclamantului C. L. Caransebeș, pe care îl ocupă în mod abuziv, neavând nici un fel de titlu.
De altfel, reclamanții nu au susținut niciodată că între părți ar fi existat un raport de locațiune, arătând pe tot parcursul litigiului că pârâta ocupă spațiul ce face obiectul cauzei fără nici un titlu.
Având în vedere că între părți nu există un raport de locațiune, nu este întemeiată cererea reclamanților pentru obligarea pârâtei la plata contravalorii folosinței pe ultimii 6 ani, pretenție pe care reclamanții nu au putut să și-o motiveze în drept.
Hotărârile Consiliului L. al Municipiului Caransebeș nu justifică solicitarea contravalorii lipsei de folosință a spațiului în litigiu, întrucât aprobă aplicarea ratei de inflație la reînnoirea contractului de închiriere pentru spațiile comerciale și terenurile ce aparțin Municipiului Caransebeș, pentru anii 2007-2011.
Față de considerentele reținute, tribunalul, în temeiul art.296 C.pr.civ. a respins apelurile formulate.
În temeiul art.276 C.pr.civ., a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva deciziei civile nr.32/12.03.2012 a Tribunalului C.-S., pronunțată în dosarul nr.3337._, au declarat recurs în termenul legal reclamanții.
În motivarea recursului, au arătat că despăgubirile solicitate nu reprezintă chirie restantă, ci contravaloarea folosinței spațiului pe care pârâta în ocupă fără titlu, cauzând astfel un prejudiciu bugetului local, întrucât imobilul fiind ocupat, nu poate fi închiriat altor solicitanți.
Au arătat că au calculat sumele pretinse la nivelul chiriei spațiilor comerciale din vecinătatea celui în litigiu și care sunt închiriate.
Au arătat că investițiile invocate de pârâtă nu au fost dovedite pentru a putea fi avute în vedere.
Reclamanții recurenți au arătat că pârâta, prin conduita sa, le încalcă dreptul de proprietate și în același timp le cauzează un prejudiciu.
Reclamanții au invocat și aplicarea greșită a art.276 C.pr.civ., respectiv compensarea cheltuielilor de judecată în apel, având în vedere faptul că au fost respinse apelurile ambelor părți.
În drept, au invocat art.304 pct.9 C.pr.civ.
Pârâta . întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților.
Au arătat că în recurs reclamanții își majorează pretențiile, solicitând despăgubiri și pentru perioada 2008-2012, cerere inadmisibilă în raport cu art.132 și art.294 al.1 C.pr.civ.
Pârâta a invocat excepția tardivității recursului reclamanților, fără o motivare a excepției.
A invocat și excepția prescripției acțiunii în pretenții pentru perioada 2003-2005.
De asemenea, a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, întrucât în lipsa unui titlu al pârâtei constând într-un contract de închiriere, singura acțiune admisibilă ar fi o acțiune în evacuare.
Pe de altă parte, pârâta a susținut că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției, ci doar asupra terenului.
În recurs s-a completat de către reclamanți probatoriul cu înscrisuri, prin care au dovedit că imobilul în litigiu aparține domeniului public al Municipiului Caransebeș.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
În baza art.137 al.1 C.pr.civ., instanța va analiza mai întâi excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Excepția prescripției acțiunii în pretenții prin raportare la anii 2003-2005 este lipsită de obiect, întrucât despăgubirile solicitate de reclamanți nu vizează această perioadă.
Excepția tardivității recursului este neîntemeiată, recursul fiind declarat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, conform art.304 C.pr.civ.
Excepția inadmisibilității acțiunii, invocată sub două aspecte, va fi unită cu fondul întrucât are în vedere fondul pretențiilor reclamanților.
P. sentința civilă nr.911/24.04.2008, Judecătoria Caransebeș a admis în parte acțiunea reclamanților și a dispus evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu, respingând capătul de cerere în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta, apelurile fiind respinse.
D. reclamanții au declarat recurs, solicitând în continuare să le fie admis și capătul de cerere pentru despăgubiri.
Pârâta nu a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, achiesând tacit la dispoziția privind evacuarea sa din spațiul în litigiu, dispoziție ce a intrat astfel în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi supusă discuției sub nici o formă, pe excepție sau pe fond.
În ceea ce privește capătul de cerere în pretenții al acțiunii reclamanților, în mod greșit a fost respins atât de către prima instanță, cât și de către instanța de apel, cu motivarea că neexistând raporturi de locațiune între părți, pârâta nu poate fi obligată la plata chiriei.
Despăgubirile solicitate de reclamanți reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a imobilului ocupat abuziv de pârâtă fără a avea vreun titlu, care în ciuda demersurilor constante în decursul vremii ale reclamanților, refuză să-l părăsească. În această situație este evident că reclamanților li s-a cauzat un prejudiciu, întrucât în toată această perioadă puteau să închirieze spațiul comercial altor persoane, de la care să perceapă chirie. Acesta este motivul pentru care valoarea despăgubirilor s-a calculat prin raportare la chiria percepută pentru spațiile comerciale închiriate în aceeași zonă, respectiv în Piața Centrală a Municipiului Caransebeș.
În ceea ce privește perioada pentru care reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de pârâtă, prin acțiunea înregistrată la 05.11.2007 aceștia au indicat perioada 01.01._07, sumele solicitate fiind de 6094 euro și 43.395,17 lei.
Având în vedere faptul că litigiul se află în al treilea ciclu procesual, în rejudecarea apelului reclamanții au prelungit perioada pentru care solicită despăgubiri pentru lipsa de folosință a spațiului.
Este adevărat că art.294 al.1 C.pr.civ. prevede că în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul acțiunii și nici nu se pot face cereri noi.
Al.2 din același articol prevede că „se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe”.
Cererea de completare în apel a pretențiilor reclamanților se încadrează în acest ultim text legal, nefiind deci inadmisibilă, cum susține pârâta.
P. urmare, Curtea va adăuga la pretențiile solicitate inițial de reclamanți, respectiv 6094 euro și 43.395,17 lei, și suma aferentă perioadei 01.11._09, solicitată în condiții procedurale în apel, respectiv 59.030,18 lei.
Față de aceste considerente, în baza art.304 pct.9 și art.312 al.3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamanții M. Caransebeș, prin P., și C. L. Caransebeș împotriva deciziei civile nr.32/12.03.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr.3337._ .
Având în vedere și art.296 C.pr.civ., va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.911/24.04.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
Va menține hotărârea recurată în ceea ce privește respingerea apelului declarat de pârâta . SRL împotriva aceleiași sentințe.
Va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va obliga pârâta la plata în favoarea reclamanților a sumelor de 6094 euro, sau echivalentul în lei la data plății, și 102.425,35 lei, cu titlul de despăgubiri.
Va respinge celelalte pretenții constând în despăgubiri.
Va menține sentința apelată în ceea ce privește admiterea capătului de cerere pentru evacuarea pârâtei.
În baza art.274 al.1 C.pr.civ., va obliga pârâta la plata în favoarea reclamanților a sumei de 5.123,65 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții M. Caransebeș, prin P., și C. L. Caransebeș împotriva deciziei civile nr.32/12.03.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr.3337._ .
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.911/24.04.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
Menține hotărârea recurată în ceea ce privește respingerea apelului declarat de pârâta . SRL împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă pârâta la plata în favoarea reclamanților a sumelor de 6094 euro, sau echivalentul în lei la data plății, și 102.425,35 lei, cu titlul de despăgubiri.
Respinge celelalte pretenții constând în despăgubiri.
Menține sentința apelată în ceea ce privește admiterea capătului de cerere pentru evacuarea pârâtei.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamanților a sumei de 5.123,65 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/06.12.2012
Tehnored.MM/2 ex/18.12.2012
Instanță fond: Judecătoria Caransebeș – jud.R. Agrentina
Inst.apel: Tribunalul C.-S. – jud.R. L. M.,
C. D. V. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2191/2012. Curtea de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
