Expropriere. Decizia nr. 177/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 177/2013
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 177
Ședința publică din 20.11.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER:A. M. T.
S-au luat în examinare recursurile, calificate ulterior ca apeluri, declarate de reclamanții T. E. și T. A. și de pârâtul S. R. prin C. NAȚIONALĂ de A. și DRUMURI NAȚIONALE SA din ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ de DRUMURI și PODURI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 648/18.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere - despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanți av. G. O., pentru pârât av. G. D..
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamanților depune la dosar delegația sa de substituire.
Atât reprezentanții părților, cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor formulate.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și acordării despăgubirilor, conform concluziilor raportului suplimentar de expertiză, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită respingerea apelului pârâtului și depune concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea apelului său și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii; în subsidiar, arată că despăgubirile adiacente actului de expropriere nu sunt dovedite, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de reclamant și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantumul stabilit prin suplimentul la raportul de expertiză, însă doar pentru contravaloarea terenului, nu și pentru daunele suplimentare. De asemenea, solicită respingerea apelului formulat de pârât.
C.
P. sentința civilă nr. 648/18.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții T. E. și T. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R., P. C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA DIN ROMÂNIA.
În consecință, a fost anulată în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 73/112/10.10.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Consiliul Local Pecica și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților sumele de 1.823,83 euro sau echivalentul în lei la data plății și suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată la 20.02.2012, reclamanții T. E. și T. A. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale București, solicitând anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 73/112/10.10.2011; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 5354 mp, respectiv suma de_ euro – raportat la valoarea de 10 euro/mp; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_ în suprafață de 27.100 mp. În calitate de titulari ai dreptului real de proprietate asupra terenului mai sus menționat, au fost înștiințați că pe o suprafață de 5354 mp din terenul de mai sus urmează să treacă autostrada A. – Nădlac, pentru această suprafață de teren expropriată urmând a li se plăti despăgubiri. În data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea legii nr. 198/2004, prin procesul-verbal cu nr. 73/112 s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, reclamanții arătând că nu sunt de acord cu această limită a despăgubirilor, considerându-le infime față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață precum și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior, acestea având o valoare cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro/mp. Valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, acestea având categoria de folosință superioară este de 10 euro/mp. Au invocat art. 26 al. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 - aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 arătând că legiuitorul a statuat ca despăgubirea cuvenita persoanei expropriate este formata din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului si/sau unor terți, prin măsura exproprierii.
În ceea ce privește prima componenta a despăgubirii, - „valoarea reala" a bunului expropriat, aceasta este determinata de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritoriala la data întocmirii raportului de evaluare. La calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de aceeași natură precum și daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare. P. această expropriere, valoarea terenului expropriat este diminuată substanțial, deoarece pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat. De asemenea, trebuie avută în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3500kg/ha cu o valoare de 8750,00 lei /an iar în 30 ani ar obține_,00 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor acordate. Mai mult, „prin faptul că anterior stabilirii unui alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință” se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri „ unele dintre ele chiar învecinate, discriminare care nu are nici un suport legal, terenurile despăgubite anterior fiind de aceeași categorie de folosință.
P. completare la motivarea cererii de chemare în judecată, depusă la dosar la data de 19.03.2012, reclamanții au arătat că potrivit art. 31 din Legea nr. 255/14.12.2010 actualizată, "orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă" ceea ce înseamnă că expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza HG nr. 416/ 28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică "Autostrada A. - Nădlac" rămân valabile, pentru terenul în cauză stabilindu-se prin hotărârea mai sus menționată o valoare a despăgubirilor de 4,62 euro/mp.
În drept au invocat prevederile art.9 pct.10 din HG 941/2004 .
Pârâtul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
P. notele de ședință depuse la dosar la termenul de judecată din data de 30.04.2012, reclamanții au arătat că despăgubirile solicitate se compun din: valoarea de circulație a terenurilor în zonă și beneficiul nerealizat. În ceea ce privește valoarea de circulație a terenurilor în zonă, având în vedere că pe raza orașului Pecica terenurile agricole au un grad de fertilitate foarte ridicat, fiind vorba de unele din cele mai bune terenuri agricole din țară, valoarea de circulație a acestora este foarte ridicată, prețurile de tranzacționare ajungând și la valoarea de peste 7000 euro/ha, chiar dacă în contractele de vânzare-cumpărare aceste prețuri nu apar deoarece de cele mai multe ori părțile contractante eludează plata taxelor și impozitelor. Beneficiul nerealizat se compune din valoarea recoltelor pe care partea nu o mai poate obține datorită exproprierii, valoarea subvențiilor pe diferite culturi care se întinde între 93 și 1068 euro/ha în funcție de cultura înființată, valoarea arendei pe care proprietarul o pierde, toate acestea înmulțindu-se cu 25 ani; de asemenea, tot în beneficiul nerealizat intră și partea din teren rămasă peste care se întinde zona de protecție și de siguranță aflată la marginea autostrăzii pe care proprietarul nu mai poate înființa nici un fel de culturi sau doar anumite culturi, astfel că se restricționează dreptul proprietarului de a înființa ce culturi dorește.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că anexa nr. 1 a HG nr. 416/2010 modificată cuprinde lista imobilelor care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică "Autostrada Nădlac - A.", situate pe raza localității Pecica, proprietarii sau deținătorii acestora, precum și sumele individuale aferente despăgubirilor, la pct. 73 al anexei modificate prin HG nr. 488/2011, fiind individualizați numiții T. C., T. Ș. și T. I., cu exproprierea terenului de 5.354 mp teren constând în . 348/29/2/2 și cu despăgubirea de 3.871,4 lei.
PrinHotărârea nr. 73/112/08.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica (filele 6, 7) s-a dispus exproprierea suprafeței de 5.354 mp cu nr. cadastral_, proprietatea reclamanților, teren situat în loc. Pecica, acordându-se reclamanților în cote egale o despăgubire de 3.871,4 lei, adică 1.935,7 lei pentru fiecare reclamant.
La data emiterii hotărârii de despăgubire, art. 31 din Legea nr. 255/2010 avea următoarea formă: „Orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă”. Însă, acest text lege se coroborează cu art. 5 și art. 11 din Legea nr. 255/2010 ce prevăd stabilirea despăgubirii în baza unei expertize realizate în condițiile prezentei legi, operațiunea exproprierii fiind precedată în mod obligatoriu de hotărârea guvernului prin care se stabilesc, printre altele, și „sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile”.
În concluzie, expropriatorul avea obligația de a utiliza, în vederea determinării despăgubirilor, doar expertiza realizată în condițiile actului normativ de expropriere în vigoare la momentul adoptării deciziei, acesta fiind Legea nr. 255/2010.
Art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 stabilește drept criteriu de bază al calculării cuantumului despăgubirilor, „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite”.
În vederea determinării valorii despăgubirii au fost administrate următoarele probe:
I. Raportul de evaluare proprietăți imobiliare nr. 766/30.06.2010 (filele 95 – 135) privitor la evaluarea terenurilor necesare realizării autostrăzii Nădlac – A., teritoriul orașului Pecica, km. 9 + 721 – km 120+0978, jud. A., beneficiar fiind . SRL din Timișoara și destinatar CNADR SA, executant P. M. din Timișoara, verificator expert U. I. R.. Ambii aceștia din urmă sunt evaluatori ANEVAR.
P. acest raport s-a ajuns la o valoare medie de despăgubire de 20,19 lei/mp, respectiv 4,62 euro/mp (fila 113).
Despăgubirea constând în contravaloarea terenului a fost stabilită prin această lucrare din 2010 prin metoda capitalizării veniturilor, iar nu a comparației directe, ce ar fi avut la bază valoarea de piață, astfel cum a fost determinată în raportul de mai sus, dar și prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1004 republicată, motiv pentru care instanța a înlăturat din probațiune această lucrare.
II. Al doilea raport de evaluare depus la dosar de către pârât, la cererea reclamanților, este cel din mai 2011 și cuprinde estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 (filele 44 – 94). A fost realizat de . Timișoara, expert G. N. evaluator ANEVAR pentru beneficiarul CNADR. Expertul oferă aceeași definiție a valorii de piață, cu precizarea că este cea dată de standardul internațional IVS 1. La fel ca în cazul precedentei evaluări, s-a avut în vedere o valoare specială a terenurilor (conform standardul internațional IVS 2) considerându-se că, în cazul exproprierii, nu este respectată definiția valorii de piață, căci părțile nu acționează fără constrângeri, valoarea specială fiind un concept mai larg decât valoarea de piață.
În tabelul aferent acestei lucrări, la poz. 73 figurează numiții T. C., T., Ș. și T. I. cu exproprierea terenului de 5.354 mp reprezentând ./92/2/2 și următoarele despăgubiri: 0,62 lei/mp (echivalentul a 0,15 euro/mp) reprezentând valoarea estimată conform grilei notarilor publici, totalul fiind de 3.319,48 lei la care se adaugă valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin expropriere de 497,92 lei, rezultând un total de 3.817,4 lei.
III. În cauză a fost administrată, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, expertiza judiciară realizată de d-l expert C. K. (desemnat de instanță) și d-na expert P. I. M. (numită de reclamant). În această comisie a fost numit și d-l expert B. M. din partea pârâtului, însă acesta nu a semnat raportul de expertiză (filele 178 – 2011) depus de primi doi experți, depunând doar un înscris intitulat „observații”.
În ședința publică din 18.02.2013, instanța a decăzut pârâtul din dreptul de administrare a acestei lucrări atribuite d-lui expert B. M. spre executare.
În urma exproprierii suprafeței de 5.354 mp din . mp au rezultat 3 parcele: una de 5.354 mp în proprietatea statului și alte două de 462 mp, respectiv 21.284 mp, rămase în proprietatea reclamantului.
Experții C. K. și P. I. M. au folosit metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare.
În ceea ce privește metoda comparațiilor de piață experții au avut în vedere ofertele de pe internet, deși prin obiectivul expertizei li s-a atras atenția asupra obligației de a nu utiliza aceste oferte. La pagina 9 a raportului ultimul alineat, experții au arătat că „Tranzacțiile înregistrate la notariatele locale nu sunt credibile întrucât de cele mai multe ori acestea reprezintă o înțelegere a părților, urmărind un preț mai mic pentru a obține o taxă notarială mai mică”. La pagina 11 a raportului sunt prezentate ofertele de pe internet identificate de experți: 4 terenuri cu prețul negociabil de 3 euro/mp și un teren cu prețul negociabil de 3,5 euro/mp. La stabilirea prețului final, experții au avut în vedere următoarele condiții ce au condus la reduceri și majorări succesive a prețului de vânzare (acesta din urmă reprezentând punctul de pornire la efectuarea calculului): existența sau nu a restricțiilor legale (nu au fost identificate de experți), categoria de folosință a terenurilor (agricol), condiții de vânzare (normale), condiții de piață (actuale), localizare (extravilanul loc. Pecica), dimensiune, front stradal (2 terenuri la cale ferată, 3 terenuri la drum de exploatare), topografie (plan), utilități disponibile, zonare (agricol), cea mai bună utilizare, rezultatul obținut de experți prin aplicarea acestor parametrii fiind de 3,76 euro/mp (preț mediu).
Acest calcul nu a fost luat în considerare din următoarele motive:
–punctul de pornire al experților nu este corect, căci aceștia au pornit de la prețul de vânzare, astfel cum au arătat în lucrarea lor, iar nu de la valoarea tehnică.
–punctul de pornire este, de asemenea, eronat, pentru că acesta reprezintă valorile maxime cerute de vânzători în ofertele publicate pe internet; or, prețul efectiv de vânzare este rezultatul negocierii descrise mai sus.
Metoda capitalizării rentei funciare nu a putut fi luată în considerare de instanță în primul rând pentru că folosește criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la determinarea contravalorii terenului expropriat (art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994), iar, în al doilea rând, pentru că reclamantul nu a susținut că ar fi închiriat/ arendat terenul. De asemenea, acesta nu a făcut dovada culturilor practicate pe terenul expropriat, așa cum i s-a cerut de către instanța de judecată.
În plus, în cadrul acestei a doua metode, experții nu au prezentat toate etapele calculului, ceea ce a făcut imposibilă verificarea lui de către instanță. Nu li s-a cerut însă experților să înlăture aceste neajuns, întrucât excluderea acestei metode a fost impusă de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
IV. În speță s-a făcut dovada valorilor terenurilor prin raportare la expertiza notarilor publici din 2011 (raportul de expertiză extrajudiciar întocmit de EC Expertus SRL în mai 2011) de 0,15 euro/mp = 0,62 lei/mp.
Raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp., adică 0,9 lei/mp.
V. La cererea instanței s-au depus la filele 138 – 141 câteva contracte de către notarul public S. D.:
Odată cu raportul de expertiză a fost depusă la dosar de către experți C. K. și P. I. M. și copia adresei nr. 221/08.05.2012 a Biroului Notarial „D.” (fila 175) destinată d-lui expert S. F., prin care i se comunica acestuia că în perioada 2010 – 2012 prețul declarat de părți a variat între 1.500 și 2.000 euro/ha (0,15 – 0,2 euro/mp), în funcție de amplasament și suprafața vândută, iar prețuri mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha) au fost declarate la tranzacțiile în care cumpărătorul era o societate comercială (0,29 – 0,3 euro/mp).
Sintetizând, s-a remarcat faptul că actele juridice constatate prin contractele de vânzare – cumpărare depuse la dosar de d-l expert S. D. și adresa nr. 221/08.05.2012 a Biroului Notarial „D.” oferă următoarele prețuri de vânzare: 0,88 euro/mp (preț obținut în urma negocierii unei societăți comerciale cu o persoană fizică); 0,2 euro/mp și 0,5 euro/mp (prețuri obținute în cadrul unor vânzări între persoane fizice) și 0,3 euro/mp (preț obținut în cadrul unei vânzări de către o persoană fizică în favoarea unei persoane juridice) + evaluarea unui preț minim de 0,15 – 0,2 euro/mp (1.500 – 2.000 euro/ha) în perioada 2010 – 2012 în raporturile dintre persoane fizice și a unui preț maxim de 0,29 euro – 0,3 euro/mp (2.900 – 3.000 euro/ha) în același interval de timp în cadrul tranzacțiilor la care a participat o societate comercială.
Reclamantul a depus la dosar copia contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2433/27.11.2012 a notarului public C. A. G., ce atestă vânzarea unui teren arabil de 5.000 mp situat în extravilanul localității Pecica cu prețul de 20.500 euro, la un curs al BNR de 4,5313 lei/1 euro, ceea ce înseamnă 4,1 euro/mp (ambele părți contractante sunt persoane fizice). Fiind vorba, însă, de un act juridic izolat, tribunalul a constatat că acest ultim înscris reprezintă o excepție de la prețul cu care s-au vândut, în mod obișnuit, terenurile agricole aflate în extravilanul loc. Pecica în anul 2012, așa încât nu întrunește cerințele ce decurg din art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 republicată și a fost înlăturat din probațiune.
Tribunalul a concluzionat că în anul 2012, prețul obișnuit de vânzare a terenurilor agricole din extravilanul loc. Pecica a fost de 0,3 euro/mp. În consecință, valoarea terenului expropriat de 5.354 mp a fost de 1.606,2 euro, echivalent al sumei de 7.279 lei, la un curs valutar al BNR de 4,5318 lei/euro.
A doua parte a raportului de expertiză judiciar întocmit de d-l expert C. K. și d-na expert P. I. M. cuprinde determinarea valorii daunelor pentru teren cu luarea în considerare a următoarelor prejudicii cauzate de expropriere, cu precizarea că experții judiciari au avut în vedere același timp de pagube determinate prin raportul de evaluare proprietăți imobiliare nr. 766/30.06.2010:
a) dauna constând în cheltuielile pentru redobândirea aceleași suprafețe de teren, ce implică taxe notariale (estimate la 1% din prețul de vânzare), comisioane pentru agenții imobiliare (estimate la 2% din același preț), cheltuieli cu deplasări, taxă de publicitate imobiliară (estimate la 2%). O astfel de daună a fost înlăturată de instanță pentru că nu reprezintă un prejudiciu cert. Pentru a fi considerat cert un prejudiciu viitor, acesta trebuie să fie sigur că se va produce în viitor. Or, reclamanții nu și-au manifestat intenția de a înlocui terenul expropriat cu un altul, nu au susținut că au nevoie de un alt teren în echivalent, că ocupația lor principală o reprezintă cultivarea terenului agricol.
b) dauna rezultată din cheltuielile suplimentare de transport.
c) dauna din lipsa subvenției.
d) daune pentru terenuri greu de cultivat.
e) daună pentru lipsa accesului. Nu a fost constatată o astfel de daună de către experți
f) dauna pentru lipsa venitului, determinată raportat la suprafața de 5.354 mp (0,5354 ha). Reclamanții au depus la dosar decizia nr._/19.12.2011 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2011, act întocmit de Centul Local Pecica al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, înscris conform căruia reclamanta a primit o subvenție de 2.852,37 lei pentru 8,02 ha teren. În aceste circumstanțe de fapt, tribunalul a reținut că reclamanții s-au ocupat de cultivarea terenurilor lor, mai puțin de .>
Astfel totalul daunei complementare este de 6,05 euro + 41,58 euro + 170 euro = 217,63 euro, la care se adaugă prejudiciul principal reprezentat de valoarea de piață a terenului expropriat, și anume 1.606,2 euro, așa încât totalul pagubei este de 1.823,83 euro, echivalent al sumei de 7.667 lei.
Nu este întemeiată critica adusă HG nr. 488/2011 privitor la necompetența guvernului de a stabili el însuși cuantumul despăgubirilor. Nu doar Legea nr. 255/2010, ci și cea cu nr. 198/2004 prevede obligația emiterea hotărârii guvernului prin care se aprobă indicatorii tehnico-economici, amplasamentul lucrării, sursa de finanțare și declanșarea procedurii de expropriere, precum și suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator, conform raport de evaluare întocmit de experți evaluatori membri ai ANEVAR.
Nu există discriminare între reclamanți și persoanele cărora li s-a acordat despăgubirea stabilită în baza Legii nr. 198/2004, căci în cazul celei de a doua categorii de persoane acordarea despăgubirii s-a realizat odată cu preluarea dreptului de proprietate de către stat, prin decizia de expropriere și stabilire a despăgubirilor. Or, acele persoane primesc despăgubirea evaluată în baza Legii nr. 198/2004 în baza deciziei de expropriere și stabilire a despăgubirilor emisă în temeiul Legii nr. 198/2004. Faptul că acest act normativ a fost abrogat înainte de emiterea deciziei de expropriere în favoarea și a reclamantului nu conduce la discriminare, prin stabilirea ulterior a unei valori mai mici, din moment ce noua lege prevede posibilitatea contestării în instanță a deciziei de stabilire a despăgubirilor.
În materia discriminării, art. 16 din Constituția României revizuită instituie principiul egalității în drepturi a tuturor cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează interzicerea discriminării, iar Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție prevede la art. 1 că „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”, interzicând autorităților publice o conduită contrară acestui principiu.
În acord cu prevederile constituționale și convenționale de mai sus, OG nr. 137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare garantează respectarea principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării (art. 1 alin. 2), inclusiv dreptul de proprietate, cu precizarea la alin. 3 al art. 1 că exercitarea acestor drepturi privește persoanele aflate în situații comparabile, iar, conform alin. 4, obligația respectării acestor principii revine oricărei persoane fizice sau juridice.
Art. 2 al OG nr. 137/2000 definește discriminarea ca fiind orice „deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice” (alin. 1), dar și „prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare” (alin. 3).
C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (hotărârile pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, B. și alții împotriva Moldovei, 2004). De asemenea, conform jurisprudenței aceleași Curți, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, B. și alții împotriva Moldovei, 2004).
Însă exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art. 481 din Codul civil. Or, se remarcă faptul că Legea nr. 255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr. 488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr. 488/2011 este una corectă face obiectul prezentei acțiuni civile exercitate potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, sens în care a fost administrată proba cu expertiza, ce a avut ca obiectiv determinarea valorii despăgubirii raportat la prețul de vânzare a imobilelor din aceeași unitate administrativă, astfel cum prevede art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 republicată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamanții au achitat 1.500 lei onorariul d-lui expert C. K. și 1.500 lei onorariul d-nei expert P. I. M., în total 3.000 lei. Pârâtul a făcut dovada achitării onorariului provizoriu de 700 lei în favoarea d-lui expert B. M., însă această cheltuială urmează a fi înlăturată drept consecință a decăderii pârâtului din dreptul de administrare a probei constând în expertiza ce trebuia realizată de d-l expert B. M. ca urmare a nerealizării de către acesta din urmă a lucrării și a celorlalte argumente prezentate deja de instanță. Deci totalul cheltuielilor de judecată supuse analizei instanței sunt onorariile experților C. K. și P. I. M. în valoare totală de 3.000 lei.
În baza art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, constând în jumătate din onorariile celor doi experți având în vedere că raportul de expertiză al acestora a fost reținut parțial în probațiune, dar și că acțiunea a fost admisă în parte. Or, din moment ce în urma administrării întregului material probatoriu, instanța a ajuns la concluzia că despăgubirea stabilită de pârât nu corespunde cerințelor prevăzute de Legile nr. 33/1994 republicată și nr. 255/2010 modificată, conduită ce a obligat reclamanții să demareze această acțiune și să realizeze expertiza tehnico-judiciară impusă de art. 25 din Legea nr. 33/1994 republicată, ale cărei cheltuieli au fost suporte în cea mai mare parte de reclamanți, se cuvine față de căderea în pretențiuni a pârâtului ca și acesta să suporte jumătate din cheltuielile părților adverse.
Împotriva sentinței au declarat recursuri reclamanții T. E. și T. A. și pârâtul S. R. prin MTI prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Reclamanții au solicitat modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului la plata despăgubirilor conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
În motivare au învederat că în mod nelegal instanța a înlăturat raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și tot în mod nelegal a stabilit cuantumul despăgubirilor întemeindu-se pe contracte de vânzare cumpărare depuse la dosar ca urmare a celor dispuse din oficiu și pe adresa BNP D. fără a se fi făcut dovada că aceste contracte vizează terenuri similare cu cel expropriat și ca nu a comparat în sensul art. 27 din Legea 33/1994 rezultatele expertizei cu oferta și cu pretențiile părților, fiind încălcate disp. art. 26 alin 1 și 2 din Legea 33/1994.
Au învederat că, deși în cuprinsul hotărârii prima instanță reține că pârâtul datorează 5% din cuantumul despăgubirilor cu titlu de daune, în dispozitivul hotărârii nu amintește de aceste daune.
Au invocat greșita interpretare dată disp. art. 274 - 276 C. pr. civ., impunându-se a fi obligat pârâtul la plata onorariului desemnat de instanță.
Au reiterat susținerile din primă instanță privitoare la starea de fapt, la incidența în cauză a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 255/14.12.2010, la discriminarea creată în raport cu persoane proprietare de terenuri similare cu cel în litigiu și la cuantumul derizoriu al despăgubirilor acordate.
Pârâtul a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare a indicat elementele componente ale despăgubirii propuse și neacceptate de expropriat (valoarea imobilului și prejudiciul cauzat), elemente care, în opinia sa, au fost avute în vedere la calculul despăgubirilor contestate în prezenta cauză și a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor.
A învederat că prețul stabilit prin raportul de evaluare este corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de . fiind conforme cu dispozițiile legale.
A arătat că, în prezent, cadrul legal al exproprierii e reprezentat de dispozițiile Legii nr. 255/2010, raportul de evaluare fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 11 din lege, ale Legii nr. 33/1994 și ale standardelor internaționale de evaluare, valoarea stabilită în cuprinsul său fiind una specială, mai mare decât valoarea de piață, interesul general (în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004) fiind corelat cu cel privat, al proprietarilor.
A arătat că indicatorii tehnico - economici ai obiectivului „Autostrada Nădlac-A.” au fost aprobați prin HG 1480/2009, iar suma globală necesară despăgubirilor a fost stabilită prin HG 416/2010 și suplimentată prin HG 1248/2010.
La termenul de judecata din 26.06.2013, față de cuantumul pretențiilor reclamanților indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecata (_ euro), cuantum ce depășește suma de 100.000 lei, în baza dis part 282 ind.1 C. pr. civ., instanța a apreciat ca apelul este calea de atac incidenta în cauza și a calificat ca atare recursurile declarate.
În cauză s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză destinat stabilirii – prin raportare la probele administrate în cauză ( inclusiv la contractele de vânzare –cumpărare) și la disp. art. 26 alin. 1,2 din Legea nr. 33/1994 – cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 alin. 1 C. pr. civ., față de probele administrate și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 stabilește că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate (în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.) reiese că ele consacră caracterul just (drept) al despăgubirii pentru imobilele expropriate și precizează explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Efectuând expertiza dispusă de prima instanță, experții au utilizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare - fila 180-201 dos fond.
Cum legea prevede, conform celor mai sus – arătate, că la calculul despăgubirilor se va avea în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele, instanța de apel reține că metoda de calcul prin care se va stabili acest preț este cea a comparațiilor de piață.
Conform răspunsului la obiecțiuni de la fila 217-219 dos fond, experții au avut în vedere pentru stabilirea despăgubirilor un număr de trei contracte vânzare cumpărare, însă au arătat că, deși acestea vizează terenuri din extravilanul localității, prețurile diferă în funcție de amplasament, front stradal, suprafață, utilități, etc.
Deși a înlăturat concluziile experților reținând că nu au fost respectate disp. art. 26 din Legea 33/1994, prima instanță a examinat o . contracte de vânzare-cumpărare apreciate ca fiind comparabile legale pentru terenul în litigiu, fără a cere, însă, experților să procedeze la stabilirea cuantumului despăgubirilor ținând seama de aceste contracte (apreciate de instanță ca vizând terenuri similare în sensul legii), contrar disp. art. 26 alin.2 din Legea 33/1994 potrivit cărora nu doar instanța, ci și experții trebuie să țină seama de prețul cu care se vând imobilele în mod obișnuit.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a apreciat ca fiind utilă soluționării cauzei conform art. 295 C. pr. civ. efectuarea către experți a unui supliment la raportul de expertiză în cuprinsul căruia, având în vedere disp. art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, să fie avute în vedere contracte de vânzare – cumpărare având ca obiect terenuri cu același caracteristici cu cel în litigiu.
Potrivit concluziilor suplimentului efectuat, valoarea de piață a unui mp teren de același fel cu cel în litigiu ( conform contractelor depuse la dosar) este de 3,7 euro, valoarea terenului fiind de 19.820 euro (f. 34 dosar).
Cum experții au avut în vedere la stabilirea valorii terenului disp. art. 26 alin. 2 din lege și în cauză nu au fost formulate obiecțiuni în condițiile art. 212 alin. 2 C. pr. civ. raportat la art. 298 C. pr. civ., instanța va reține ca fiind 19.820 euro lei valoarea reală a imobilului în litigiu.
Se constată că experții au calculat cu titlu de daune aduse proprietarului prin expropriere daune rezultate din lipsa subvenției și daune pentru terenuri greu de cultivat, însă instanța apreciază că reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea acestor sume.
Astfel, pe calea cererii de chemare în judecată, reclamanții au învederat că despăgubirile solicitate sunt echivalente cu valoarea reală a terenului, că daunele ar trebui acordate avându-se în vedere că pe teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole și că trebuie avute în vedere prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință pe o perioadă de 30 ani dacă terenul ar fi cultivat cu floarea soarelui.
Prima instanță a reținut că reclamanții nu au cultivat . litigiu, iar pe calea apelului reclamanții nu au criticat sentința sub aspectul acestor rețineri și nici nu au fost produse dovezi în sens contrar celor reținute de tribunal sub acest aspect.
Mai mult, în cuprinsul suplimentului de expertiză efectuat în apel, experții nu au stabilit că s-ar fi produs vreun prejudiciu determinat de imposibilitatea cultivării terenului.
În consecință, aceste componente ale cuantumului despăgubirilor nu vor fi avute în vedere la stabilirea sumei acordate reclamanților.
Atât în primă instanță cât și în apel, experții au stabilit o sumă reprezentând dauna pentru redobândirea terenului expropriat.
Ca și prima instanță, instanța de apel apreciază că nici sub acest aspect nu se cuvine acordarea de despăgubiri reclamanților
Astfel, aceștia nu au susținut că ar fi intenționat să achiziționeze un teren în locul celui expropriat, la dosar neexistând nici o dovadă în acest sens și nici nu au dovedit că ocupația lor ar fi cultivarea terenului agricol, ocupație care să le asigure cele necesare traiului, astfel că ar fi imperios necesară achiziționarea unui alt teren a cărui cultivare să le asigure subzistența; dimpotrivă, conform celor mai sus – arătate, la momentul exproprierii, terenul în litigiu nu era cultivat.
În mod corespunzător, nu vor fi acordate nici despăgubiri pentru cheltuieli suplimentare de transport, reclamanții nefăcând referire în concret la acest tip de daune pe calea cererii de chemare în judecata și nici nu au indicat care este legătura de cauzalitate dintre exproprierea parcelei și suplimentarea unor cheltuieli de transport a căror efectuare în mod obișnuit nu a fost dovedita.
În consecință, doar suma reprezentând valoarea de piață a imobilului („ valoarea reală” în sensul art. 26alin. 1 din Legea nr. 33/1994) se constituie în justă despăgubire cuvenită reclamanților.
Criticile apelanților vizând modalitatea de compensare în prima instanța a cheltuielilor de judecata vor fi respinse ca nefondate, câtă vreme, având în vedere cheltuielile suportate de părți și măsura în care pretențiile reclamanților au fost admise, disp art 274-276 C. pr. civ. au fost în mod corect interpretate și aplicate
Cu privire la apelul pârâtului, instanța reține că este nefondat și îl va respinge ca atare.
Astfel, prin criticile formulate, pârâtul expune considerații referitoare la componentele despăgubirii și la modalitatea de calcul a acestora, astfel cum rezultă din disp. art. 26 alin. 1 2 din Legea nr. 33/1994, normă legală avută în vedere, conform celor mai sus arătate.
Nici susținerile vizând legalitatea și corecta cuantificare a despăgubirilor prin hotărârea dată în baza Legii nr. 255/2010 ale cărei prevederi apelantul le reproduce cu referire la raportul de evaluare întocmit în baza acestei legi nu sunt întemeiate, stabilirea de către instanță a cuantumului despăgubirilor realizându-se în baza art. 26 din lege și nu a criteriilor evocate de pârât (definirea prețului, echilibrul pieții – cererea probabilă, oferta competitivă – ori gradul de fertilitate a terenului) – f. 10 dosar.
La fel, faptul că prin hotărâri de guvern au fost stabilite sume globale destinate despăgubirii persoanelor expropriate nu se constituie în temei de schimbare a sentinței, câtă vreme art. 22 din Legea nr. 255/2010 ( în baza căreia a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor) prevede că persoana nemulțumită de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței de judecată care va soluționa acțiunea potrivit disp. art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Rezultă astfel că stabilirea unei sume globale cu titlu de despăgubiri nu împiedică persoana expropriată să conteste suma primită individual, în examinarea contestației instanța fiind ținută, așa cum s-a arătat, să respecte criteriile prevăzute de menționata lege în stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Deși pârâtului i s-a pus în vedere sa achite suma de 1000 lei, contravaloare a suplimentului de expertiza, aceasta nu a făcut dovada, până la încheierea dezbaterilor, a îndeplinirii obligației astfel stabilite și, în consecința, instanța a dispus darea sa în debit.
La dosar s-a depus dovada efectuării plătii, însă după pronunțarea prezentei decizii, astfel ca instanța nu mai poate reveni asupra măsurii dispuse. Pârâtul are, însă, posibilitatea de a opune plata efectuata unei eventuale proceduri de recuperare pornita de expert.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 296 C. pr. civ., instanța va admite apelul declarat de reclamanții T. E. și T. A. împotriva sentinței civile nr. 648/18.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. NAȚIONALĂ de A. și DRUMURI NAȚIONALE SA din ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ de DRUMURI și PODURI TIMIȘOARA.
Va schimba în parte sentința apelată și, în consecință:
Va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de_ euro sau echivalentul în lei la data plății.
Va menține în rest hotărârea.
Va respinge apelul declarat de pârât împotriva aceleiași hotărâri.
Va da în debit pârâtul cu suma de 1000 lei reprezentând onorariu experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții T. E. și T. A. împotriva sentinței civile nr. 648/18.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. NAȚIONALĂ de A. și DRUMURI NAȚIONALE SA din ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ de DRUMURI și PODURI TIMIȘOARA.
Schimbă în parte sentința apelată și, în consecință:
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de_ euro sau echivalentul în lei la data plății.
Menține în rest hotărârea.
Respinge apelul declarat de pârât împotriva aceleiași hotărâri.
Dă în debit pârâtul cu suma de 1000 lei reprezentând onorariu experți.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/27.11.2013
Teh. AMT/6 ex./09.12.2013/4 ex. .="PlainText">
Prima instanță: Tribunalul A. - jud. M. A.
Se comunică:
- reclamanții T. E. și T. A., ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinet Individual Avocat L. Stanoiov din A., str. .. 4, . class="PlainText"> - pârâtul S. R. prin C. NAȚIONALĂ de A. și DRUMURI NAȚIONALE SA din ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ de DRUMURI și PODURI TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T.
- P. de pe lângă C. de A. Timișoara
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1603/2013. Curtea de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
