Expropriere. Decizia nr. 31/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 31/2013
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.31
Ședința publică din data de 28 februarie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: L. L.
GREFIER: I. B.
La ordine fiind pronunțarea privind apelul declarat de pârâtul S. R., reprezentat de M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Sentinței civile nr.158/4.03.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată L. M., având ca obiect expropriere.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din 21 februarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata la 28 februarie 2013.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 5.05.2009 la Tribunalul A. sub nr._, reclamanta V. R. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și a solicitat modificarea procesului-verbal nr.56/7.04.2009 de stabilire a cuantumului despăgubirilor și a art.2 din hotărârea nr.56/6.04.2009 de stabilire a despăgubirilor.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să-i acorde despăgubiri pentru terenul de 385 mp expropriat în cuantum total de 51.590 euro (134 euro/mp).
În motivarea acțiunii, a arătat că i s-a expropriat terenul de 385 mp în vederea construirii autostrăzii-varianta de ocolire a municipiului A., iar suma stabilită prin hotărâre ca despăgubire, respectiv 6.942 euro (18,03 euro/mp), nu reprezintă valoarea reală a terenului, care se află în intravilanul localității, mai ales că pe acest teren dorea să ridice o construcție.
A mai arătat că pentru un teren expropriat din apropierea terenului său s-au stabilit despăgubiri calculate la 134 euro/mp.
Prin sentința civilă nr.158/4.03.2010, pronunțată în dosarul nr._ , Tribunalul A. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V. R. împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
A modificat procesul-verbal nr.56/7.04.2009 și art.2 din hotărârea nr.56/7.04.2009 ale pârâtului și a stabilit cuantumul despăgubirilor la 17.325 euro pentru terenul de 385 mp expropriat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr.56/7.04.2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 a acordat reclamantei cu titlu de despăgubire suma de 6.942 euro în urma exproprierii suprafeței de 385 mp teren arabil înscris în CF nr._ A..
Efectuându-se expertiza în cauză de 3 experți, s-a ajuns la concluzia că valoarea de piață a suprafeței de teren de 385 mp este de 17.325 euro, respectiv 45 euro /mp.
Expertul pârâtului a stabilit că valoarea de despăgubire a terenului expropriat este de 6.190 euro.
Tribunalul a înlăturat această opinie cu motivarea că propune o valoare care este mai mică decât suma acordată cu titlu de despăgubiri de către comisie.
În ceea ce privește daunele produse pentru lipsa de folosință a zonei de protecție, s-a apreciat că nu face obiectul exproprierii și s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză acordându-se o sumă cu astfel de titlu.
În consecință, în baza art.5, 9, 10 din Legea nr.198/2004, art.12 din HG nr.941/2004 și art.21 și urm. din Legea nr.33/1994, s-a admis în parte acțiunea.
Întrucât acțiunea a fost admisă în parte, cheltuielile de judecată au fost compensate de către prima instanță.
Împotriva sentinței civile nr.158/4.03.2010 a Tribunalului A. au declarat apel în termenul legal atât reclamanta, cât și pârâtul.
În motivarea apelului său, reclamanta V. R. a susținut că în mod greșit prima instanță i-a acordat despăgubiri în cuantum de doar 17.325 euro, deși prin raportul de expertiză s–a stabilit cu titlu de despăgubire și suma de 36.990 euro pentru terenul pentru care există interdicție de construire, teren pe o lungime de 50 m de la autostradă.
A arătat că suma totală stabilită prin expertiză, compusă din 17.325 euro, despăgubiri pentru terenul expropriat, și 36.990 euro, despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului pentru care există interdicție de construire, este foarte apropiată de suma pe care a solicitat-o prin acțiune.
In același context a mai arătat că în timpul procesului, din aceeași parcelă proprietatea sa, s-a mai expropriat o suprafață de 88 mp pentru care s-au stabilit despăgubiri de 11.088 euro, respectiv 126 euro/mp.
Reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe și în privința cheltuielilor de judecată, arătând că în mod greșit au fost compensate și nu i s-au acordat măcar parțial, având în vedere faptul că acțiunea a fost admisă în parte.
Prin încheierea din 23.06.2010, a fost introdusă în cauză L. M., moștenitoarea reclamantei V. R., decedată la 07.06.2010, care a declarat că înțelege să continue procesul inițiat de antecesoarea sa.
In motivarea apelului pârâtului s-a susținut că instanța de fond, prin omologarea punctului de vedere al experților Karpati M. și B. S., a încălcat dispozițiile art.26 al.2 din Legea nr.33/1994.
Din textul legal menționat rezultă că în operațiunea de stabilire a despăgubirilor, valorile de comparație pot fi reprezentate doar de prețurile de tranzacționare menționate în contractele de vânzare-cumpărare și declarate în fața notarului public, iar nu de cele de ofertare, publicate în presă sau postate pe internet; imobilele la care se face raportarea trebuie să fie din aceeași categorie de folosință cu terenul expropriat, adică să fie terenuri arabile situate în intravilanul Municipiului A. și cu suprafețe aproximativ egale cu suprafața imobilului expropriat; stabilirea despăgubirilor trebuie să se efectueze prin raportare la prețurile de tranzacționare obișnuite de la momentul efectuării expertizei.
Cei doi experți, a căror opinie a fost omologată de instanța de fond, au luat în considerare numai oferte de la mica publicitate, a căror realitate nu poate fi verificată, nefiind credibile.
Valoarea de despăgubire de 45 Euro/mp, omologată de instanța de fond pentru terenul expropriat, agricol în intravilan, nu reflectă realitatea, aceasta fiind mai mare și decât valoarea unui teren intravilan cu destinația curți – construcții.
Potrivit constatărilor de la fața locului ale celor 3 experți și potrivit înscrisurilor doveditoare, terenul în suprafață de 385 mp supus exproprierii este un teren arabil intravilan, fără căi de acces, fără utilități.
Instanța de fond a ignorat total concluziile expertului desemnat de pârâtul S. R., care a stabilit o valoare de despăgubire de 16,07 euro/m.p., valoare care se apropie cel mai mult de valoarea de despăgubire stabilită.
La stabilirea acestei valori, expertul respectiv a avut în vedere caracteristicile terenului expropriat.
Față de caracteristicile terenului expropriat, arabil în intravilan, valoarea de despăgubire de 18,03 euro/mp, stabilită de S. R., este o valoare corectă și reală.
In consecință, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul a formulat întâmpinare la apelul reclamantei și a solicitat respingerea, cu motivarea că experții Karpati M. și Bulteș S. în mod eronat au calculat despăgubiri de 36.990 euro pentru lipsa de folosință a terenului din zona de protecție a autostrăzii, situată la o distanță de 50 m de la axul drumului. Prin acordarea acestor despăgubiri reclamantei s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, întrucât terenul se află în proprietatea ei și poate fi folosit ca teren agricol.
Și reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului pârâtului, cu motivarea că suma avută în vedere de cei doi experți și omologată de prima instanță este cea corectă, cu atât mai mult cu cât pentru terenul de 88 mp expropriat ulterior i s-au acordat despăgubiri de 126 euro/mp.
În conformitate cu art.295 al.2 C.pr.civ., având în vedere și art.26 din Legea nr.33/1994, în apel probatoriul a fost completat cu înscrisuri și cu un raport suplimentar de expertiză.
Prin Decizia civilă nr.428/10.11.2010, pronunțată de C. de A. Timișoara în dosar nr._, a fost admis apelul declarat de reclamanta V. R. și continuat de moștenitoarea acesteia L. M. împotriva sentinței civile nr.158/04.03.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Generală de Drumuri și Poduri Timișoara.
A fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță.
A fost respins apelul declarat de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, împotriva sentinței civile nr.158/04.03.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 595 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiune, reclamanta V. R. a solicitat să i se acorde despăgubiri de 51.590 euro pentru terenul de 385 mp expropriat, calculate la 134 euro/mp, considerând că despăgubirile stabilite de pârât, 6.942 euro, calculate la 18.03 mp, nu reprezintă valoarea reală a terenului.
Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei și a stabilit cuantumul despăgubirilor la 17.325 euro, calculate la 45 euro/mp.
Prin apel reclamanta nu a criticat valoarea de 45 euro stabilită pentru 1 mp de teren, considerând că este cea corectă, însă a solicitat să i se acorde, alături de suma de 17.325 euro, și suma de 36.990 euro pentru lipsa folosință a terenului asupra căruia există interdicția de construire, teren pe o lungime de 50 mp pe marginea parcelei expropriate, conform expertizei.
Reclamanta și-a motivat această cerere arătând că astfel suma totală a despăgubirilor s-ar apropria, depășind cu puțin de suma solicitată prin acțiune, cea de 51.590 euro.
Reclamanta însă nu a formulat o asemenea cerere prin acțiunea inițială, solicitând doar majorarea despăgubirilor pentru terenul expropriat, iar nu și despăgubiri pentru lipsa de folosință a unei eventuale zone de protecție.
O cerere nouă formulată în apel este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art.294 al.1 C.pr.civ.
Experții și-au depășit atribuțiile stabilind și o sumă constând în despăgubiri pentru lipsa de folosință a unei părți din terenul rămas în proprietatea reclamantei.
Nici reclamanta și nici instanța din oficiu nu au formulat un asemenea obiectiv de expertiză.
Motivarea reclamantei că prin acordarea ambelor sume stabilite de experți se ajunge la o sumă apropiată de cea solicitată prin acțiune nu putea fi luată în considerare, pentru că temeiul juridic este altul, fiecare fiind solicitată cu alt titlu.
Apelul reclamantei a fost însă întemeiat în privința cheltuielilor de judecată.
În mod greșit prima instanță a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, fiind majorate despăgubirile pentru terenul expropriat, chiar dacă nu la valoarea solicitată de reclamantă, situație în care culpa pârâtului, care s-a opus acțiunii, este evidentă.
C. urma a compensa doar cheltuielile constând în contravaloarea expertizelor, sens în care a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.200 lei, reprezentând onorariul avocatului la prima instanță.
Motivele de apel ale pârâtului nu au fost întemeiate.
Raportul de expertiză efectuat în primă instanță de cei trei experți a fost semnat cu obiecțiuni de către expertul numit de pârât.
În mod corect prima instanță a înlăturat opinia acestuia din urmă, întrucât suma stabilită de acesta ca despăgubire pentru terenul expropriat se situa sub cea oferită de pârât reclamantei prin hotărârea contestată prin acțiune.
Conform art.27 al.2 din Legea nr.33/1994, despăgubirile acordate de către instanță nu vor putea fi mai mici decât suma oferită de expropriator.
Prima instanță a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru reclamantă la 17.325 euro, conform raportului de expertiză, calculul făcându-se la valoarea de 45 euro/mp.
La această valoare s-a ajuns prin metoda comparației cu prețurile oferite pe piață pentru terenuri din aceeași zonă cu cel expropriat, prețuri situate între 42 euro/mp și 60 euro/mp.
Experții au ajuns la concluzia că la nivelul lunii august 2009, valoarea terenului expropriat pe mp este de 45 euro.
La judecata cauzei în apel, instanța, la cererea pârâtului, a solicitat experților să întocmească un raport suplimentar de expertiză bazat pe prețurile tranzacționate pentru terenuri din aceeași zonă cu cel expropriat, conform art.26 al.2 din Legea nr.33/1994.
Experții și-au menținut punctul de vedere exprimat în raportul inițial de expertiză (filele 81-82).
S-a efectuat, la cererea pârâtului, o adresă la Primăria A. – Direcția venituri, pentru a se comunica valoarea de tranzacționare și de impozitare a terenurilor din zona supusă exproprierii.
Prin adresa nr._/02.11.2010, Primăria A. a comunicat instanței că nu deține evidența valorilor de tranzacționare a imobilelor, neintrând în obiectul său de activitate.
De asemenea, a comunicat instanței că în cazul imobilelor constând în terenuri, indiferent de categoria de folosință, nu se determină valori de impozitare.
Pârâtul, prin reprezentant, a depus la dosar 4 contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri din zona afectată de expropriere.
Instanța nu putea însă avea în vedere prețurile indicate în aceste contracte, pentru că este vorba despre prețuri stabilite la nivelul anilor 1993 (fila 94), 2007 (filele 97 și 103) și 2008 (fila 111).
Conform art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, trebuie avute în vedere prețuri stabilite la data întocmirii raportului de expertiză, în speță la nivelul anului 2009.
Împotriva deciziei civile nr.428/10.11.2010, pronunțată de C. de A. Timișoara a declarat recurs pârâtul recurent S. R. prin M. T. și I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea normei legal incidentă în speță. Instanța de apel, confirmând valoarea de despăgubire stabilită prima instanță la suma de 45 euro/mp a încălcat dispoziții alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Stabilirea despăgubirilor trebuia să se efectueze prin prețurile de tranzacționare obișnuite de la momentul raportului de expertiză.
Trebuia să se aibă în vedere prețul efectiv plătit și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare. În lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte că la data întocmirii raportului de expertiză judiciară imobile similare imobilului expropriat au fost tranzacționate la 45 euro/mp, instanța de apel în confirmat valoarea de 45 euro/mp stabilită de instanța de fond.
Hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 pentru că a respins apelul pârâtului și datorită faptului că varianta expert de 16,07 euro/mp a fost considerată inferioară sumei acordate de stat.
În mod greșit instanța de apel a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei, față de faptul că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte.
Prin Decizia civilă nr. 7813/3.11.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._, a fost admis recursul declarat de pârâtul S. R. reprezentat de M. T. și I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei civile nr. 428 din 10 noiembrie 2010 a Curții de A. Timișoara – Secția civilă.
A fost casată în parte decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului pârâtului.
Au fost menținută celelalte dispoziții ale deciziei.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Instanța de apel a invocat acest text numai pentru a susține motivele pentru care a înlăturat dovada cu înscrisuri administrată de pârât, respectiv contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare cu cel expropriat încheiate la alte momente decât data întocmirii raportului de expertiză.
Pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 se impunea, însă, să solicite să se depună contracte de vânzare-cumpărare care să îndeplinească cerința textului și nu să valideze opinia experților care au arătat că au stabilit cuantumul despăgubirilor în. port de oferte de vânzare a unor terenuri din cartierul Aradul Nou. Faptul că instanța ar fi putut asigura administrarea acestei dovezi o arată înscrisurile depuse în etapa recursului.
Pe cale de consecință, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de oferta de vânzare a unor terenuri similare, și validând raportul de expertiză în temeiul art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală decurgând din interpretarea greșită a acestui temei de drept. Ca atare, critica recurentului a întrunit cerințele art. 304 pct. 9 C proc. civ.
În raport de dispozițiile art. 312 alin. 3 C proc. civ. recursul a fost admis și hotărârea din apel a fost casată cu trimitere spre rejudecarea apelului, fiind necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile cu care se vând în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul expropriat.
Nu este, însă, întemeiată critica privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată a căror compensare a făcut-o instanța de apel. Astfel, instanța a făcut aplicarea art. 276 C proc. civ. tocmai întrucât acțiunea reclamantei a fost admisă în parte.
Ca atare, casarea deciziei din apel a fost parțială, numai cât privește reanalizarea apelului declarat de S. R. reprezentat de M. T. și I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
De vreme ce în apelul reclamantei au fost formulate critici doar sub aspectul modului în care prima instanță a soluționat capătul de cerere privitor la contravaloarea lipsei de folosință, nu și al cuantumului despăgubirilor, iar acest aspect nu a fost dedus judecății și în recurs, în fond după casare judecata se va limita numai la determinarea despăgubirilor cuvenite pentru expropriere în sensul arătat în art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/l994.
La data de 25.11.2011, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de A. Timișoara, sub nr._, pentru soluționarea, după casare, a apelului declarat de către pârâtul S. R., reprezentat de M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva Sentinței civile nr.158/4.03.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În suplimentarea probatoriului și pentru respectarea îndrumărilor date prin decizia de casare, conform art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză, având ca obiectiv determinarea cuantumului despăgubirilor în raport cu prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul în litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr.33/1994.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de pârât, în limitele deciziei de casare care a vizat strict reanalizarea apelului declarat de Statul Român prin CNADNR, și numai în ceea ce privește determinarea despăgubirilor cuvenite pentru expropriere în sensul arătat în art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, C. constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 26 alin. 2 din Legea nr.33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ – teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
În raport de aceste criterii, concluziile celor doi experți P. I. și P. D. au analizat toate ofertele existente pe piață la data întocmirii raportului de expertiză și au concluzionat că prețul real cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul expropriat este de 168, 41 lei, respectiv 37, 39 euro/mp.
Prin urmare, soluția instanței de fond de acordare a unei despăgubiri la nivelul sumei de 45 euro/mp stabilită prin metoda comparației cu prețuri oferite pe piață pentru terenuri din aceeași zonă cu cel expropriat, este legală și răspunde criteriilor avute în vedere de art.26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994. Aceasta, în condițiile în care în apel, la cererea pârâtului, s-a deschis efectuarea unui raport suplimentar de expertiză cu privire la prețurile tranzacționate pentru terenuri din aceeași zonă cu cel expropriat, experții menținându–și punctul de vedere exprimat în raportul inițial de expertiză.
Din această perspectivă, apelul pârâtului apare ca nefondat, el neadministrând vreo dovadă contrară referitoare la prețul de vânzare a unor imobile de natura celui expropriat, nu a administrat vreun probatoriu de natură să susțină apărarea potrivit căreia imobilele de natura celui în litigiu s-ar tranzacționa la alte prețuri decât cele stabilite prin raportul de expertiză.
Pentru toate aceste considerente, apelul pârâtului este nefondat și în baza art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 2700 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. R., reprezentat de M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, împotriva Sentinței civile nr.158/4.03.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2700 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. L. L.
Grefier,
I. B.
Red. M.G/10.06.2013
Tehnored.: I.B/ 5 ex./10.06.2013
P. inst.: H. O. – Tribunalul A.
Se comunică:
Pârât apelant:
S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara - Timișoara, .. 18.
Reclamanta intimată:
- L. M. – A., ., jud. A.
Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara – Timișoara, . nr. 2, jud. T.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 356/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 351/2013. Curtea de... → |
|---|
