Rectificare carte funciară. Sentința nr. 5256/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5256/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-05-2012 în dosarul nr. 99/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.99
Ședința publică din 22 mai 2012
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: F. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta P. L. S. prin mandatar P. M. V. împotriva sentinței civile nr. 5256 din 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați D. A. A., S. R. F., S. M. A., B. A., B. F., M. I., M. I. F.,F. M., S. E., S. Ș. I., C. O.,M. TIMIȘOARA P. P., PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIȘOARA – DIRECȚIA P., M. TIMIȘOARA, prin C. L. al mun. TIMIȘOARA, D. A. A., L. G., L. D., D. M., L. A. A., G. V.,G. F., B. M.,D. M., G. V., M. L., G. D. M., G. R. S., H. D. C. M., G. M. D., având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 mai 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 15 mai 2012 și respectiv 22 mai 2012.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
P. acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului T. sub nr._, ca urmare a declinării competentei materiale in favoarea acestei instanțe de către Judecătoria Timișoara prin sentința civila nr._/26.10.2010, reclamanta P. L. S. a arătat ca este unica moștenitoare a proprietății tabulare situata in Timișoara, .. 5, compusa din clădire cu etaj (corp A) si curte (784 mp) înscris in CF_ col. Timișoara si CF_ ind. proprietate pe apartamente la top_, clădire (corp B) si gradina (3490 mp) înscris in CF 8400 col. Timișoara si CF_ ind. la nr. top._, dreptul de proprietate tabular in favoarea antecesorului fiind înscris in baza contractului nr. 8060/02.06.1931, proprietate ce a fost naționalizata abuziv si ilegal fără titlu valabil prin D.L. 92/1950, iar in conformitate cu art. 21 din Constituția României coroborat cu art. 3 din C.civ. si art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001 înțelege sa cheme in judecata in calitate de pârâti Administrația Domeniului Public, B. A., B. F., S. E., S. Ș. I., M. I., M. M., L. G., L. D., D. M. (L.), F. M., G. L. D., G. V., G. F., G. O., L. A. A., S. A., S. R. F., B. M., D. M., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare incheiatre intre parati, fara cheltuieli de judecata in cazul in care paratii nu se vor opune actiunii.
In motivarea acțiunii, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta a arătat ca pârâții au cumpărat cu rea-credința apartamentele, știind ca au fost revendicate, fapt menționat in rubrica anunțuri din cotidianul Timișoara, iar Statul R. a cunoscut viciile titlului de proprietate si intenția de restituire in natura, dar cu toate acestea, a înstrăinat apartamentele.
În drept, au fost invocate Legea 10/2001, art. 485, art. 487 si 1346 cod civil si art. 17 si 33 din Legea 115/1938.
Pârâtii B. A., B. F., S. E., S. S. I., M. I., M. M., L. G., L. D., D. M. (L.), F. M., Giurgiuca L. D., G. V., G. F., G. O. si L. A. A. au formulat întâmpinare, precizata in data de 23.09._, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, deoarece aceeași cauza cu exact același obiect a mai fost judecata prin sentința civila nr. 3376/07.03.2001 pronunțata in dosarul nr. 4360/2000 al Judecătoriei Timișoara, ca imobilul a fost preluat de câtre stat in baza unui titlu valabil si ei au cumpărat apartamentele in mod legal si cu bună-credință, reclamanta având dreptul doar la compensații bănești sau prin echivalent.
Pârâtii S. A. si S. R. F. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând ca au cumpărat apartamentul in condiții de perfecta legalitate, fiind comparatori de bună-credință.
Paratul C. L. al Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actinii ca netemeinica si nelegala, arătând ca imobilul antecesorului reclamantei a fost naționalizat cu titlu, iar apartamentele au fost cumpărate de către foștii chiriași care îndeplineau condițiile legale pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, fiind de buna-credință, iar imobilele nu mai aveau la data înstrăinării înfățișarea de la data naționalizării, corpul A fiind supraetajat de către Statul R..
P. Sentința civilă nr. 2922/22.03.2007 Judecătoria Timișoara a respins acțiunea reclamantei, reținând că prin sentința civila nr. 3376/07.03.2001 pronunțata in dosarul nr. 4360/2000 al Judecătoriei Timișoara, a fost admisă in parte acțiunea reclamantei P. L. S. si s-a constatat ca imobilele evidențiate in CF nr. 8400 Timișoara nr. top_ si CF nr._ Timișoara, nr. top_, au fost naționalizate cu nerespectarea dispozițiilor Decretului 92/1950, fiind respinse capetele de cerere având ca obiect anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate in baza Legii 112/1995, rectificarea cărților funciare si dezbaterea succesorala.
Hotărârea respectivă a fost pronunțata in contradictoriu cu pârâții Statul Român prin C. L. Timișoara, S. A. si S. R. F., G. F. si G. V., B. I. A. si B. F., M. I. si M. M., S. Ș. I. si S. E., D. M. A. (L.), L. G. si L. D., F. M., Giurgiuca L. D. (decedat, continuat prin moștenitorii G. V.; M. Litiția; G. D. M. si G. R. S.) si G. O..
În raport de Legea 10/2001, instanța de fond a reținut buna credința a pârâților dobânditori ai apartamentelor 1,2,3,4,10,12,13,14, boxa, 15/A si 17, prezumata relativ in temeiul art. 1899 Cod civil, ce nu a putut fi combătuta prin alte mijloace de proba administrate in cauza.
Cu privire la apartamentul nr.5 si boxa 11 a pârâților S. dobândite in baza Decretului Lege nr. 61/1990, instanța de fond a apreciat ca au fost întrunite condițiile de validitate prevăzute de art. 948 Cod civil, neintrând sub incidenta Legii 112/1995.
P. decizia civila nr. 131/A/14.02.2006 pronunțata in dosarul nr. 9710/2005 al Tribunalului T. a fost admis in parte apelul reclamantei si s-a dispus rectificarea cărții funciare cu privire la apartamentele 9, 15 si 16, menținându-se dispozițiile cu privire la celelalte apartamente.
P. decizia civila nr. 2153/R/08.11.2006 a Curții de Apel Timișoara a fost respins recursul reclamantei.
In cauza de fata, reclamanta a chemat in judecata pârâții S.C. Administrarea Domeniului Public S.A. si continuata prin succesorul in drepturi C. L. Timișoara ca reprezentant al Statului, B. A.; B. F.; S. E.; S. Ș. I.; M. I.; M. M.; L. G.; L. D.; D. M. (L.); F. M.; G. L. D.; G. V.; G. F.; G. O.; L. A. A.; S. A.; S. R. F.; B. M.; D. M.. F. de pârâtii L. A. A.; S. A.; S. R. F. și B. M.; cu privire la boxa 11, reclamanta a înțeles sa renunțe la judecata, aplicându-se astfel dispozițiile art. 246 Cproc.civ.
Obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu pârâții in temeiul Legii 112/1995. Reclamanta a invocat in cuprinsul acțiunii si a precizărilor ulterioare depuse la termenul din 02.12.2002 faptul ca pârâții au cumpărat cu rea credința apartamentele, știind ca acestea au fost revendicate, fapt menționat in rubrica anunțuri din cotidianul Timișoara, iar Statul R. a cunoscut viciile titlului de proprietate si intenția de restituire in natura si cu toate acestea, a înstrăinat apartamentele.
Așa cum s-a arătat, buna credința a cumpărătorilor a fost analizata de instanța in cuprinsul sentinței civile nr. 3376/2001 .
In urma analizării hotărârilor menționate mai sus, s-a constatat ca au același obiect întemeiat pe aceeași cauza, părțile in proces fiind aceleași, Statul R. prin reprezentant in calitate de vânzător si foștii chiriași ai apartamentelor, cumpărători ai acestora in temeiul Legii 112/1995.
Reținând ca exista o identitate intre raportul juridic dedus judecații si cel judecat anterior, instanța de fond a admis excepția invocata de pârâți si a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva Sentinței a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 25.06.2007, solicitând schimbarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii precizate.
P. decizia civilă nr. 583/A/15.06.2009 Tribunalul Timis a admis apelul reclamantei, a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru rejudecare in fond si pentru a verifica dacă acțiunea a fost introdusă cu respectarea termenului legal raportat la art. 45 al. 5 din Legea 10/2001, O.U.G. 109/2001 și O.U.G. 145/2001.
Tribunalul a reținut ca prima instanță a reținut greșit autoritatea lucrului judecat în raport de sentința civilă nr. 3376/07.03.2001, pronunțată în dosarul nr. 4360/2000 al Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă.
Împotriva deciziei nr. 583/A/15.06.2009 a Tribunalului T. pârâții au formulat recurs, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1266/14.12.2009.
S-a reținut ca, în literatura juridică de specialitate, s-a statuat că pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces prin hotărârea pronunțată într-o acțiune civilă anterioară, potrivit dispozițiilor art. 1201 Cod civil, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoană, de obiect și cauză.
În condițiile în care în prima acțiune reclamanta P. L. S. a formulat cererea pentru rectificarea c.f, întemeiată pe dispozițiile art. 17 alin. 1 și 2, art. 34 și 37 din Decretul lege nr. 115/1938, precizată ulterior, iar în prezenta acțiune civilă și-a întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 480 Cod civil, în mod corect, Tribunalul a înlăturat excepția autorității de lucru judecat reținută ca incidentă de primă instanță, nefiind identitate de obiect și cauză.
Ceea ce interesează sub aspectul autorității de lucru judecat, este cauza raportului juridic a dreptului, pus în discuție (causa debendi), iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei (causa petendi). Cauza dreptului constituie cauza cererii de chemare în judecată și identitatea ei în două litigii între aceleași părți, cu privire la același obiect, atrage excepția autorității de lucru judecat .
În speța de față, însă, în cele două litigii purtate între aceleași părți, Curtea a constatat că nu există identitate de obiect și nici de cauză.
Mai mult, așa cum s-a statuat și în literatura și practica judiciară în materie, dacă noua acțiune se bazează pe un alt temei juridic decât prima, nu există lucru judecat.
Concluzionând, Curtea a reținut că, în mod nelegal, instanța de fond, raportat la sentința civilă nr. 3376/7.03.2001 a Judecătoriei Timișoara, a reținut că operează în dosarul de față excepția autorității de lucru judecat, astfel încât, constatând neîndeplinirea condițiilor reglementate de art. 1201 Cod civil (respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză), în mod corect tribunalul a înlăturat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare pe fondul ei.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 15.03.2010.
La data de 13.04.2010, reclamanta a completat acțiunea inițiala si a solicitat ca, in cazul admiterii acțiunii, sa se dezbată succesiunea defunctului P. V., la 20.04.2010 a precizat temeiurile de drept ale acțiunii, respectiv art. 6, paragraful 1 si art.1 din Protocolul Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Hotararile CEDO Brumarescu împotriva României, Strain si alții împotriva României, P. împotriva României, M. si Pasarin împotriva României, art. 44, art. 136, art. 20 si art. 21 din Constituția României, art. 46, alin. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 1, alin. 3, 45 si 6, art. 1, ind. 1, alin. 1, lit. c, alin. 2 si art. 9, lit. a si c din H.G. nr. 11/1997, art. 480, art. 481, art. 485, art. 487, art. 979, art. 971, art. 1336, art. 1337, art. 1354, art. 1356 si art. 1403 C.civ.
La data de 08.06.2010 reclamanta a invocat excepția de necompetenta materiala a Judecătoriei Timișoara in soluționarea cauzei, cu motivarea ca, in temeiul art. 112, pct. 3 C.pr.civ., apreciază ca valoarea obiectului pricinii este de minim 510.000 lei, cu precizarea ca obiectul acțiunii îl reprezintă apartamentele 1, 2, 3, 4, 10, 11, 12 si 13 din corpul de clădire A la care se adaugă apartamentele nr. 15/a si 17 situate pe .) si ca doar valoarea apartamentului nr. 2 este de 510.000 lei.
La data de 15.09.2010, invocând timpul foarte lung ce s-a scurs de la introducerea acțiunii pe rolul instanței și faptele juridice petrecute în acest timp, care au determinat modificarea cadrului procesual in ceea ce privește părțile, reclamanta a arătat ca înțelege să solicite instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare a următoarelor apartamentele: .. nr. 2, .. nr. 4, .. nr. 12, .. nr. 14 (boxă), . și . în imobilul de pe .. 5 din Timișoara având ca proprietari pe pârâții: B. A.-I. și B. F. proprietarii apartamentului nr. 1 înscris în C.F. nr._ ind. Timișoara nr. top._/1 cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/06.06.1989, S. Ș. I. și S. E. proprietarii apartamentului cu nr. 2 înscris în C.F. nr._ ind. Timișoara, nr. top. 17183III, cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 810/30.01.1975 si boxa nr. 14 (fostul apartament nr. 14) înscris în CF nr._ din Timișoara nr. top_/XIV cumpărat în baza contractului de vânzare–cumpărare_/11.12.1996, M. I. și M. M. (decedată) având ca succesori legali pârâtii M. loan Fiorin (fiu) și Hritcut D. C. M. (fiică) proprietarii apartamentului nr. 3 înscris în C.F. nr._ ind. Timișoara, nr. top._/111 cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/20.11.1996, G. M. D. (fostă L.) proprietara apartamentului nr. 4 înscris în C.F nr._ ind. Timișoara, nr. top._/IV cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/ 21.01.2000, D. M. A. proprietara apartamentului nr. 10 înscris în C.F. nr._ ind. Timișoara, nr. top._/X cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/18.12.1996, F. M. proprietara apartamentului nr. 12 (comasat cu . în C.F nr._ ind. Timișoara, nr. top.17 183/XII cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/28.11.1996, Giugiuca V., Giugiuca D. M., Giugiuca R. S. și M. L., în calitate de moștenitori testamentari ai defunctului Giugiuca L. D., proprietari al apartamentului nr. 13 înscris în C.F nr._ ind. Timișoara, nr. top. 171831X111 cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/25.11.1996, G. V. și G. F., proprietarii apartamentului nr. 15/A înscris în C.F nr._ ind. Timișoara, nr. top._/1 cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1996, C. O., legatar testamentar neînrudit al defunctului Barbatei T., prin testamentul nr. 7372/25.08.1997 și certificatul de moștenitor nr. 327/13.12.1999, proprietar al apartamentului nr. 17 înscris în C.F nr._ ind. Timișoara, nr. top._/IV cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/25.08.1997, M. Timișoara prin Primarul municipiului Timișoara și M. Timișoara prin C. L. al Municipiului Timișoara. De asemenea, reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea parțială a contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor boxa nr. 8, boxa nr. 12, boxa nr. 11 și boxa nr. 13 cu terenul aferent acestor construcții, având ca proprietari pârâții: S. R. F. și S. M.-A., proprietari ai boxei nr. 11 înscrisă în C.F. nr._ cu nr. cadastral top._/XII, L. A. A., proprietara boxei nr. 13 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 9184 din 26.06.1996 înscrisa în CF nr._ nr. top._/XIV si D. A.–A., proprietara boxei nr. 12 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 507/20.04.2007 înscris în CF ind. nr._ Timișoara nr. top._/III și boxa nr. 8 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 506 din 19.04.2007, înscrisa în C.F._ Timișoara, nr. top._/X.
Reclamanta a menționat că prin acțiunea introductivă înregistrată în 14.08.2002 sub nr._/325/2002, a formulat cerere în realizarea dreptului și cu privire la restituirea boxelor existente la data 20 august 1956, stabilită ca dată de referință prin sentința civilă nr. 3376 din 07.03.2001 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia civilă nr. 131/A/14.02.2006 pronunțata în dosarul nr. 9710/C/2005 al Tribunalul T. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2153/R din 08.11.2006 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel. În această sentință, instanța a constatat că imobilele evidențiate în CF nr. 8400 col Timișoara, nr. top._ și C.F. nr._ col. Timișoara, nr. top._ în componenta existentă la data de 20 august 1956 au fost naționalizate cu nerespectarea dispozițiilor art. II din Decretul nr. 92/1950, antecesorul sau, dr. P. V., având calitatea de intelectual și liber-profesionist, era exceptat de la aplicarea Decretului nr. 92/1950 și ca atare imobilul sus-menționat s-a naționalizat abuziv, fără titlu valabil. Aceste boxe sunt identificate după fila de carte funciara nr._ ind. Timișoara, nr. top._ .: Boxa nr. 1 nr. top._/V cu 3,10% p.c. și 108/3490 mp teren în folosință, Boxa nr. 2 cu nr. top._/VI cu 3,23% p.c. și 113/3490 mp teren în folosință, Boxa nr. 4 cu nr. top._/VII cu 1,71% p.c. și 60/3490 mp teren în folosință, Boxa nr. 5+6 având nr. top._/VIII cu 5,81% p.c. și 203/3490 mp teren în folosință, Boxa nr. 7 cu nr. top._/IX, cu 2,80% p.c. și 98/3490 mp teren în folosință, Boxa nr. 10 nr. top._/XI cu 3,96% p.c. și 138/3490 mp teren în folosință si Boxa nr. 13 cu nr. top._/XIV cu 3,96% p.c. și 138/3490 mp teren în folosință. Aceste imobile erau deja edificate la data de 20.08.1956, data intabulării actului de naționalizare în C.F. nr. 8400 col Timișoara. Deoarece boxele mai sus identificate și podul imobilului principal (corpul de clădire A) clădirea cu nr. 5, nu au fost încă înstrăinate de Statul Român, ele făcând parte din fosta proprietate naționalizată a antecesorului sau și în prezent sunt în folosința pârâților, trebuiau să-i fie restituite antecesorului sau până în prezent, și de aceea, a solicitat restituirea lor integrală.
În drept, reclamanta a invocat art. 21, art. 44, art. 52 alin. 1, art. 136, art. 126 alin. 6 din Constituția României din 2003, art. 132 alin. 2 pct. 2 și pct. 4 din Codul de procedură civilă, art. 7, art. 9 și art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, art. 1 alin. 3, 4, 5, și 6, art.1 alin. 1lit. c coroborat cu alin. 2 și art. 9 lit. a și c, norme juridice așa cum au fost modificate în Legea nr. 112/1995 prin H.G. nr. 11/29.01.1997, hotărâre ce completează H.G. nr. 20/1996. de asemenea, reclamanta invocă normele juridice din Codul civil român, art. 480-485, art. 487, art. 970 și art. 971, coroborat cu art. 1336, art. 1337, art. 1354, art. 1356 și art. 1403 din Codul civil, precum și normele juridice valabile la momentul când s-au petrecut faptele, art. 31, alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 7/1996, art. 25 alin 1 coroborat cu art. 38 din Legea nr. 7/1996, art. 50 alin 1 din Legea nr. 7/1996, art. 55 alin. 1 din Legea nr. 7/1996. Totodată, invocă și legislația C.E.D.O., respectiv art. 1 din Protocol nr. 1 din_ adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/08.05.1994 și publicată în M. Of. Partea I nr. 135 din_ și art. 6 din paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența descrisă în hotărârile C.E.D.O.
In data de 16.09.2009 reclamanta a formulat o cerere de intervenție in interes propriu, pe care in data de 01.10.2010 a calificat-o drept cerere suplimentara, ca un plus petit, un nou capăt de cerere, prin care a solicitat instanței sa pună in vedere paratului C. O. sa întrerupă orice consolidare, modificare si edificare a apartamentului nr. 17 situat pe .. 5, in caz contrar sa-l oblige pe parat la plata daunelor interese de 450.000 lei, deoarece patrimoniul reclamantei este direct afectat, având in vedere ca acest apartament este in litigiu. La solicitarea acestui parat, D. de Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara a eliberat 3 certificate de urbanism pentru imobil, cu scopul de consolidare, reabilitare si etajare, in ultimul certificat menționându-se ca paratul a început lucrările de edificare fără sa obțină si autorizația de construire necesara, astfel ca reclamanta a solicitat întreruperea acestor lucrări, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a prezentei cauze.
P. sentința civila nr._/26.10.2010, pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara si a fost declinată in favoarea Tribunalului T. competența de soluționare a acțiunii.
S-a reținut ca Judecătoria este instanță de fond pentru procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de cel mult 500.000 lei, conform dispozițiilor art. 1 si art. 2, pct. 1, lit. b Cod procedură civilă. În cazul în care valoarea obiectului litigiului este de peste 500.000 lei, competența de soluționare aparține tribunalului, în primă instanță.
Având în vedere că valoarea obiectului litigiului, astfel cum a fost estimata de reclamanta, este mai mare de 510.000 lei, judecătoria a constatat că nu este competentă material să îl soluționeze.
La Tribunalul T. cauza a fost înregistrată sub nr._ 07.02.2011.
Reclamanta a formulat o noua precizare a acțiunii in care, pe lângă petitele formulate anterior, a solicitat instanței sa analizeze îndeplinirea condițiilor prev. de art.1021, art. 1075 Cod civil si următoarele, adică a acelorași condiții in care se poate dispune rezoluțiuna judiciară (existenta unei fapte ilicite a debitorului, a vinovatei acestuia si îndeplinirea cerinței privind punerea in întârziere a debitorului obligației neexecutate) dar si a celor specifice obligației de despăgubire, existența unui prejudiciu care să fi fost cauzat creditorului si existența unei legături de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicită a debitorului. In cazul existentei unei culpe si in cazul dovedirii existentei răspunderii civile delictuale, solicita in baza art. 998 si 999 coroborat cu art. 1003 C.civ. repararea prejudiciului produs, prin dreptul antecesorului sau la dezdăunare si la plata de daune interese, cu răspunderea solidara a debitorilor parati. Suma pe care o consideră ca intrând in categoria daunelor-interese materiale și care o pretinde in cazul admiterii acțiunii principale in tot sau in parte si celei accesorii este de 3.200.000 lei, suma care este scutita de plata taxei de timbru judiciar si timbru judiciar.
A motivat valoarea acestei sume prin faptul că pârâții, conform art. 992 coroborat cu art. 994 s-au îmbogățit fără justă cauză, in modalitățile arătate detaliat in scris, apreciind că suma pretinsă ca daune interese întrunește valoarea prejudiciului produs de către pârâti.
A solicitat instanței, ca o cerere accesorie la cererea principală, ca in cazul in care nu se poate restabili situația anterioară si in cazul dovedirii de existența unei răspunderi civile delictuale, a unui prejudiciu si a unei culpe a pârâților M. Timișoara prin P., C.L.M. Timișoara, G. V. si C. O., in baza art. 998 si art. 999 coroborat cu art.1003 din Codul civil repararea prejudiciului produs dreptului subiectiv patrimonial, prin dreptul antecesorului reclamantei (proprietarul naționalizat - dr. P. V.) la dezdăunare și de plata de daune-interese, cu răspunderea în solidar a debitorilor.
In acest sens a apreciat ca suma pe care o consideră ca intrând in categoria daunelor materiale si morale o pretinde numai in cazul admiterii acțiunii principale in totalitate sau in parte.
Reclamanta prin mandatar, a formulat precizare referitor la acțiunea din 14.08.2002 care a fost precizată la termenul din 16.09.2010, solicitând instanței să admită corectarea unei erori de redactare si anume la pct. B. din cererea depusă la termenul din 16.09.2010 in loc de „… solicit, de asemenea, instanței să constate nulitatea parțială a contractelor de vanzare cumpărare a următoarelor imobile descrise mai jos ca boxa nr. 8; boxa nr. 12, boxa nr. 11 și boxa nr. 13 cu terenul aferent acestor construcții…” se va citi …”solicit, de asemenea, instanței să constate nulitatea absoluta a contractelor de vânzare-cumpărare numai la imobilele descrise ca boxa nr. 8, boxa nr. 12, boxa nr. 11 si boxa nr. 13 cu terenul aferent acestor construcții”. Motivează această solicitare deoarece această eroare a provenit dintr-o greșită redactare a textului.
A reiterat precizarea privind temeiul de drept depus anterior la cauza ce face obiectul dosarului nr._._ al Judecătoriei Timișoara la termenele din data de 22.04.2010 si 16.09.2010, la paragrafele in care se face vorbire expres la Legea 10/2001, la fostul art. 46 alin. (2) care a fost modificat prin republicarea succesivă a legii in M.Of. 279/04.04.2005 si M.Of. nr. 798/02.09.2005 in urma renumerotării textelor, precizând că s-a referit la actualul art. 45 alin. (2) din lege.
Reclamanta a formulat cerere de conexare a dosarului_ cu dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului T., motivând că prezenta cerere de conexare a prezentului dosar, înregistrat cu nr._, având ca obiect o acțiune in constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor din imobilul situat in T., .. 5, Timișoara, si înstrăinate in baza Legii 112/1995, cu dosarul civil nr._ al Tribunalului T., si având ca prim termen de judecată la 17.06.2011 si care are ca obiect al cauzei contestația reclamantei la dispoziția nr. 234/2011 a Primarului Municipiului Timișoara, dispoziție dată in baza Notificării judecătorești nr. 1566/08.03.2001 in conformitate cu prevederile Legii 10/2001.
Deoarece intre obiectul si cauza acestor doua dosare există o strânsă legătură, totodată aceste pricini sunt in fața aceleiași instanțe, de același grad, judecata lor fiind in faza cercetării fondului si având același temei juridic bazată pe normele Legii 10/2001, consideră că prezenta cerere de conexare a acestor cauze întrunește intru totul condițiile impuse de prevederile art.164 alin. 1 si alin. 2 din codul de procedură civilă.
Paratul C. O. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii precizate, arătând ca solicitarea reclamantei privind obligarea lui la plata sumei de 450.000 lei cu titlu de daune morale nu a fost timbrata, nefiind scutita de la plata taxei judiciare de timbru, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii deoarece prin sentința civila nr. 3376/07.03.2001 s-a statuat cu putere de lucru judecat buna-credința a terților comparatori ai apartamentelor revendicate de reclamanta. Pentru a fi admisibila actiunea reclamantei este absolut necesar sa se facă dovada relei credințe a comparatorilor la momentul dobândirii apartamentelor revendicate de reclamanta.
Paratii B., S., M., L., F., S. A. si M. au formulat note de ședința prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondata si nelegala, cu cheltuieli de judecata, arătând ca s-a statuat cu putere de lucru judecat buna-credința a terților comparatori ai apartamentelor revendicate de reclamanta.
Reclamanta prin mandatar a formulat concluzii scrise prin care a reiterat cererile formulate pe parcursul litigiului și considerentele de fapt și de drept invocate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Pe parcursul litigiului au decedat pârâtul G. L. (f.7 din dosarul judecătoriei vol.I), fiind introduși în cauză succesorii Giurgiuca V., Giurgiuca D. M., Giurgiuca R. S. și M. L. (conform certificatului de moștenitor de la f.21-22 din dosarul judecătoriei vol.I), pârâtul S. A., fiind introduși în cauză succesorii S. R. F. și S. M.-A. conform certificatului de moștenitor (f.100-102 din primul dosar de apel), pârâta M. M. (f.34 din dosarul Curții de Apel Timișoara nr._/325/2002), fiind introduși în cauză succesorii M. I., M. I. F. și H. D. C. M. (conform certificatului de moștenitor de la f.55 din dosarul Curții de Apel Timișoara nr._/325/2002). La termenul de judecată din 1.02.2007 a fost introdus în cauză CLM Timișoara în calitate de succesor al ADP Timișoara. La termenul din 05.09.2007 instanța a introdus în cauză în calitate de intimată parata pe D. A. A., succesoare cu titlu particular al paratei B. M. cu privire la apartamentul nr. 8. De asemenea, în calitate de succesoare a paratei D. M. cu privire la imobilul în litigiu a fost introdusă în cauză pârâta D. G. M. M., conform înscrierilor de sub B 36 din CF_ Timișoara (f.127 din al doilea dosar de apel).
P. încheierea de la termenul de judecată din 2.11.2011 instanța a respins atât solicitarea reclamantei prin mandatar de efectuare a unei expertize topografice în cauză, cât și cererea de conexare la prezentul dosar a dosarului având ca obiect contestația împotriva Dispoziției primarului nr.234/2011 emisă în baza Legii nr.10/2011.
La același termen de judecată instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în ceea ce privește petitul de dezbatere a succesiunii defunctului P. V. și a rămas în pronunțare atât asupra excepției, cât și asupra fondului litigiului.
P. sentința civilă nr. 5256 din 09.11.2011 pronunțată în dosarul nr. nr._ Tribunalul T. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în ceea ce privește petitul de dezbatere a succesiunii defunctului P. V. și, în consecință, a respins acest capăt de cerere formulat de reclamanta P. L.-S. prin mandatar P. M.-V. ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă în rest ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta P. L.-S. prin mandatar P. M.-V., în contradictoriu cu pârâții BACEAN A. - I. și BACEAN F., S. Ș. I., S. E., D. G. M. M., M. I., M. I. F., H. D. C. M., L. G., G. M. D., D. M. A., F. M., GIURGIUCA V., GIURGIUCA D. M., GIURGIUCA R. S., M. L., G. V., G. F., C. O., M. TIMIȘOARA prin PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, M. TIMIȘOARA prin C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, S. R. F., S. M.-A., L. A. A. și D. A. – A..
A fost obligată reclamanta să plătească pârâților Bacean A. – I., Bacean F., S. Ș. I., M. I., M. I.-F., F. M. și L. G. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților din acest litigiu referitor la petitul privind dezbaterea succesiunii defunctului P. V., că aceasta este întemeiată întrucât calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana chemată în judecată și cea obligată în raportul juridic dedus judecății. Or, într-o cerere având ca obiect dezbaterea succesiunii, calitate procesuală pasivă au persoanele care au vocație succesorală concretă alături de reclamant sau cele care pretind o astfel de vocație. În prezenta cauză, latura pasivă a cadrului procesual este formată doar din persoanele chemate în judecată pentru petitele privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare și restituirea imobilelor care au făcut obiectul acestor contracte, fără ca aceste părți să se pretindă succesori ai defunctului P. V.. Așadar este evident că pentru petitul privind dezbaterea succesiunii defunctului P. V. pârâții nu au calitate procesuală pasivă, motiv pentru care instanța va admite excepția invocată din oficiu și va respinge acest capăt de cerere formulat de reclamanta P. L.-S. prin mandatar P. M.-V. ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la acțiunea formulată și precizată de reclamantă, instanța constată că potrivit art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001 în forma actuală (fostul art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001), temei legal invocat de reclamantă, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Conform art.46 alin.5 din aceeași lege, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, iar termenul de un an a fost prelungit succesiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001.
Reclamanta prin mandatar a formulat cererea introductivă de instanță la 14.08.2002 pe rolul Judecătoriei Timișoara, așadar cu respectarea termenului prevăzut mai sus.
Reclamanta a susținut că dobânditorii imobilelor în litigiu ar fi de rea credință întrucât au știut că imobilele sunt revendicate, procesul fiind notat în cartea funciară procesul civil_/C/1994 la data de 7.11.1996 și că în același proces au fost părți și pârâții din prezentul dosar, mau mult a publicat un anunț cu privire la proces. Cu privire la toate aceste susțineri ale reclamantei pe care le-a invocat și în dosarul 4370/2000, respectiv 9710/C/2005, o altă instanță de judecată s-a pronunțat printr-o hotărâre anterioară.
Astfel, prin Sentința civila nr.3376/07.03.2001 pronunțata in dosarul nr.4360/2000 al Judecătoriei Timișoara s-a admis in parte acțiunea reclamantei P. L. S. si s-a constatat ca imobilele evidențiate in Cf nr.8400 Timișoara nr. Top_ si Cf nr._ Timișoara nr. Top_ au fost naționalizate cu nerespectarea dispozițiilor Decretului 92/1950. P. aceeași hotărâre au fost respinse capetele de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate in baza Legii 112/1995, rectificarea cărților funciare si dezbaterea succesorala. Analizând aceasta hotărâre s-a constatat ca aceasta a fost pronunțata in contradictoriu cu pârâții Statul Român prin C. L. Timișoara, S. A. si S. R. F., G. F. si G. V., Bacean I. A. si Bacean F., M. I. si M. M.,S. S. I. si S. E., D. M. A. (L.), L. G. si L. D., F. M., Giurgiuca L. D. (dec. continuat prin moștenitorii G. V.; M. Litiția; G. D. M. si G. R. S.) si G. O..
Instanța a reținut că pentru apartamentele nr. 1 și nr. 2 contractele de vânzare cumpărare au fost încheiate anterior anului 1989, iar la acel moment nu existau dispoziții prohibitive relativ la vânzarea acestor apartamente preluate de state printr-un act de putere, valabilitatea lor fiind indiscutabilă deoarece au fost respectate cerințele prevăzute de lege, pentru validitatea contractelor, conform art. 948 C.civ. În ceea ce privește apartamentele achiziționate în baza legii 112/1995, respectiv apartamentele nr. 3, 4, 10, 12, 13, 14, boxa, 15/A și 17 s-a apreciat că aceste contractele de vânzare cumpărare sunt valabile deoarece, deși la acel moment pe rolul instanțelor de judecată se afla soluționarea unui proces având ca obiect constatarea naționalizării abuzive a imobilului grădină cu nr. top_, deci doar a terenului, conform cererii de investire a instanței, așa încât nu se impunea o suspendare a procedurii de vânzare a apartamentelor către chiriași în baza Legii 112/1995 și potrivit dispoz. art. 3 alin. 7 din HG 11/1997. Nu se poate reține așadar reaua credință a terților dobânditori ai apartamentelor chiar dacă litigiul era notat în cartea funciară, câtă vreme acesta avea ca obiect doar clarificarea situației juridice a terenului. S-a mai reținut că, chiar dacă a fost extins obiectul procesual al cererii vizând constatarea naționalizării abuzive și asupra construcțiilor de pe nr. top_ și chiar asupra nr. top_ în întregul său, așa cum s-a arătat și de Curtea de Apel Timișoara în considerentele Deciziei civile 186/1999, în raport de obiectul litigiului stabilit de reclamantă procesul nu putea fi soluționat, iar aceste aspecte nu puteau fi utilizate și reținute ca material probator sub aspectul dovedirii relei credințe a pârâților cumpărători, considerentele hotărârilor judecătorești neavând consecința întregirii cererii de chemare în judecată inițială care viza doar terenul. Pentru . apreciat că la momentul cumpărării pârâții au fost de bună credință, litigiu fiind declanșat prin introducerea cererii la 8.03.2000, iar contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat la 21.03.2000. Instanța a tras concluzia că buna credință a pârâților dobânditori ai apartamentelor 1,2,3,4,10,12,13,14 (boxă) 15/A și 17, prezumate relativ în temeiul art. 899 C.civ. nu a fost combătută prin alte mijloace de probă administrată în cauză prin care să se ilustreze reaua credință a cumpărătorilor. Așadar, deși s-a reținut că imobilele în litigiu au fost preluate fără titlu valabil, contractele de vânzare cumpărare au fost încheiat cu bună credință, principiu care potrivit art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001 prevalează față de dispoz. art. 38 din Legea 7/1996. Cu privire la . boxa nr. 11, instanța a reținut că au fost construite din fondurile statului și înstrăinate în baza Legii 61/1990, astfel încât contractele de vânzare cumpărare care au avut ca obiect aceste imobile îndeplinesc condițiile de validitate prev. de art. 948 C.civ. Ca o consecință firească s-a reținut că și cererea de restabilire a dreptului de proprietate a antecesorului reclamantului asupra acestor imobile este neîntemeiată și a fost respinsă (f. 188-201).
P. Decizia nr. 131/A/2006 a Tribunalului T. pronunțată în apel împotriva sentinței mai sus menționate, irevocabilă prin Decizia nr. 2153/R/2006 a Curții de Apel Timișoara a fost dispusă rectificarea CF 8400 Timișoara nr. top_ și CF_ Timișoara nr. top_ în sensul radierii dreptului de proprietatea a Statului Român cu privire la apartamentele 9,15 și 16 din imobil și s-a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra acestor apartamente în favoarea lui P. V., fiind menționate în rest dispozițiile sentinței apelate (f. 208-214), deci dispozițiile cu privire la respingerea cererii de constatare a nulității absolute cu privire la celelalte imobile.
P. Decizia civilă nr. 100/5.05.2009 a Curții de Apel Timișoara a fost schimbată în parte Sentința civilă nr.3804/3.12.2008 în sensul că s-a dispus rectificarea CF 8400 Timișoara nr. top_ și CF_ Timișoara nr. top_/IX, a CF_ Timișoara, nr. top_/II și_/III prin radierea dreptului de proprietate a Statului Român asupra terenului aferent apartamentelor 9,15 și 16 din imobil și restabilirea situației anterioare prin înscrierea dreptului de proprietate al antecesorului reclamantei, P. V., reținându-se în considerente că s-a consolidat titlul pârâților persoane fizice prin respingerea cererii reclamantei P. L. S. privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare cu privire la celelalte apartamente din imobil, acestea fiind așadar considerate valabile (f. 215-217).
S-a reținut că, problema relei sau bunei credințe a cumpărătorilor imobilelor din prezentul litigiu a fost tranșată cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătorești mai sus menționate.
Pe de altă parte, procesul nr._/C/1994 a avut ca pârât Asociația de Locatari din ..5 și ca obiect restabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren (f.215 din dosarul judecătoriei vol.I), astfel încât nu se poate concluziona că acest aspect probează reaua credință a pârâților persoane fizice cumpărători ai imobilelor construcții. În ceea ce privește notarea procesului în cartea funciară 8400 Timișoara, se observă că aceasta a fost realizată după după ce imobilul cu nr. top_ (casă și curte) a fost transcris cu starea neschimbată în CF_, conform înscrierii de sub B3 (II3).
Reclamanta a invocat în ultimul ciclu procesual ca motiv de nulitate absolută faptul că prin contractul de vânzare cumpărare nr.9183/26.06.1996 încheiat între RA Urbis Timișoara și pârâtul G. V. s-au înstrăinat apartamentele 8 și 15, în loc de apartamentul 8. Însă, așa cum s-a arătat mai sus, prin Decizia nr. 131/A/2006 a Tribunalului T., irevocabilă prin Decizia nr. 2153/R/2006 a Curții de Apel Timișoara a fost dispusă rectificarea CF 8400 Timișoara nr. top_ și CF_ Timișoara nr. top_ în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la apartamentele 9,15 și 16 din imobil și restabilirea situației anterioare, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra acestor apartamente în favoarea lui P. V.. P. urmare, motivele invocate de reclamantă că s-ar fi înstrăinat în mod ilegal apartamentul 15 pârâtului G. V. nu pot fi reținute întrucât s-a statuat cu putere de lucru judecat ca acest apartament nu a fost vândut și a fost restituit lui P. V. prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român.
În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a practicii CEDO și a Art.1 din Protocolul 1 la Convenție, tribunalul a constatat că urmare a hotărârii Curții din cauza A. și alții împotriva României a avut loc o schimbare de abordare în analiza cerinței bunului . In hotărâre s-a reținut ca „ținând cont de sensul autonom al noțiunii "bunuri" și de criteriile reținute în jurisprudența Curții, existența unui "bun actual" în patrimoniul unei persoane este în afara oricărui dubiu dacă, printr-o hotărâre definitivă și executorie, instanțele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar și dacă în dispozitivul hotărârii ele au dispus în mod expres restituirea bunului. În acest context, refuzul administrației de a se conforma acestei hotărâri constituie o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor, care ține de prima frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea constată că, de la . legilor nr. 1/2000 și nr. 10/2001 și mai ales a Legii nr. 247/2005, dreptul intern prevede un mecanism care trebuie să conducă fie la restituirea bunului, fie la acordarea unei despăgubiri. P. urmare, Curtea apreciază că transformarea într-o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, a interesului patrimonial ce rezultă din simpla constatare a ilegalității naționalizării este condiționată de întrunirea de către partea interesată a cerințelor legale în cadrul procedurilor prevăzute de legile de reparație și de epuizarea căilor de atac prevăzute de aceste legi. În speță, Curtea observă că nicio instanță sau autoritate administrativă internă nu le-a recunoscut doamnelor A. și P. în mod definitiv un drept de a li se restitui apartamentul în litigiu. Hotărârile invocate de reclamante (paragraful 19 de mai sus), deși toate constată că naționalizarea întregului imobil a fost ilegală, nu constituie un titlu executoriu pentru restituirea acestui apartament.
În cazul din speță, reclamanta nu se poate prevala de existența unui astfel de bun sau speranță legitimă în legătură cu apartamentele care fac obiectul litigiului.
Pentru toate motivele arătate, instanța a constatat că în litigiu nu s-a dovedit reaua credință a pârâților în sensul prev. de art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001, invocat ca temei de reclamantă și reținut ca atare de instanțele de apel și de recurs, astfel că a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare.
Ca o consecință logică a celor arătate mai sus, nereținându-se reaua credință a cumpărătorilor și nepronunțându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare, instanța a respins și cererile accesorii privind restituirea imobilelor care fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare în litigiu, privind obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale ca urmare a răspunderii civile delictuale atrase de încheierea contractelor arătate și privind punerea in vederea paratului C. O. sa întrerupă orice consolidare, modificare si edificare a apartamentului nr. 17 situat pe .. 5, in caz contrar obligarea pârâtului la plata daunelor interese de 450.000 lei.
În baza art.274 C.pr.civ. a obligat reclamanta aflată în culpă procesuală să plătească pârâților Bacean A. – I., Bacean F., S. Ș. I., M. I., M. I.-F., F. M. și L. G. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial conform chitanței nr.19 din 31.03.2011 depusă la dosar.
În termen împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta P. L. S. prin mandatar P. M. V. care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și rejudecând admiterea acțiunii prezente.
În motivare a arătat că după declinarea cauzei prin sentința civilă nr._/26.10.2010 a depus precizări prin care a motivat frauda la lege a pârâților, reaua credință a părților contractante și îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului M. Timișoara.
A arătat că a depus acte pentru dovedirea fraudei la lege, respectiv cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr. 9183/26.06.1996 prin care odată cu apartamentul nr. 8 s-a transferat și dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 15, notat în contract ca apartamentul nr. 8 și 15.
Arată că există inadvertențe în înscrierile de carte funciară nr._ ind Timișoara și CF nr._ ind. Timișoara în legătură cu înscrierea acestor apartamente.
Învederează că în ceea ce privește . de înstrăinare este conform Legii nr.85/1992 și H.G. nr. 562/1991, iar al apartamentului nr. 15 regimul juridic de înstrăinare este conform Legii nr.112/1995 și HG nr. 20/1996.
Susține astfel că apartamentul nr. 15 scriptic, nu exista în cartea funciară, imobilul respectiv fiind o proprietate extratabulară anterioară naționalizării, iar la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare nr. 9183/26.06.1996 nu era în proprietatea pârâtului M. Timișoara, deoarece nu era intabulat în cartea funciară nr. 8400 col. Timișoara, intabularea imobilului fiind efectuată în data de 12.05.1997, după ce reclamanta a contestat în instanță proprietatea pârâtului M. Timișoara asupra fondului prin acțiunea dosarului civil ne. 1122/C/1994. Această acțiunea a înscris-o în data de 07.11.1996 la poz. 4 în fila de CF 8400 col. Timișoara, deci cu 6 luni înainte.
Arată că acest contract a fost intabulat, în frauda legii, respectiv cu încălcarea art. 948, 966, 970 Cod civil, iar pârâții părți din contractul respectiv s-au îmbogățit fără justă cauză, caz în care nu putea fi invocată buna credință.
Învederează că prin Hotărârea nr. 671 din dosarul nr. 578 a Comisiei Județene s-a reținut că cererea reclamantei nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 și că naționalizarea s-a făcut cu respectarea art. II din Decretul nr. 92/ 1950, (fila 77 vol. I dosar_/325/2002).
Susține că prin această hotărâre s-a confirmat recunoașterea lipsei valabilității titlului de proprietate a statului asupra respectivelor bunuri naționalizate prin încălcarea art. II din Decretul nr. 92/ 1950,
Arată că instanța s-a pronunțat irevocabil prin decizia civilă nr. 2153/R din 08.11. 2006 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a constatat că imobilele evidențiate în CF nr. 8400 Timișoara, nr. top._ și CF_ Timișoara, nr. top._ în componența existentă la data de 20 august 1956 au fost naționalizate cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950.
S-a apreciat de către instanță, faptul că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, în mod abuziv fără a se ține seama de dubla calitate a antecesorului său, de funcționar la stat și liber profesionist a proprietarului tabular, defunctul Dr. V. P., și în consecință instanța a constatat că imobilele aflate în proprietatea defunctului și înscrise în fila de CF nr. 8400 col Timișoara și fila de CF nr._ Timișoara erau exceptate de la naționalizare, încadrându-se în acest fel în excepția instituită de prevederile art. II din Decretul – Lege nr. 92/1950.
Susține că atâta timp cât a depus o cerere de restituire în natură în baza Legii nr. 112/1995 și care a fost precizată ulterior în termenul legal în temeiul art. 14 din legea nr. 112/1995 deci până la data de 29.07.1996, imobilul în speță nu putea fi vândut, decât numai după finalizarea procedurii administrative, cu privire la respectiva cerere de restituire în natură.
P. actele depuse la dosar a făcut dovada că a notificat prin înscrisul sub nr. SCO96/7048/26.07.1996 – că refuză acordarea de despăgubiri și solicită restituirea în natură a imobilelor notificate.
A notat în fila de CF 8400 col Timișoara, la poziția B4, sub_/07.11.1996, acțiunea de revendicare a proprietății naționalizate înregistrată cu nr._/C/1994 la Registratura Judecătoriei Timișoara, respectiva notare în fila de CF, fiind opozabilă terților în temeiul articolelor 25, art. 31 alin. (2) și art. 38 din Legea nr. 7/1996, caz în care buna credință nu mai putea fi invocată de către pârâți.
De asemenea a notat în fila de CF_ col. Timișoara, la poziția B35, în ziua de 09.11.1997 sub nr._ apelul împotriva sentinței civile nr. 5634/1997 pronunțată în dosarul civil nr._/C/1994. La data de 20.11.2000 a mai notat procesul civil dosarul nr. 4360/C/2000 al Judecătoriei Timișoara în fila de CF_ poz. B.49 sub nr._ la Biroul de Carte Funciară Timișoara, notări care au fost radiate din filele de CF fără operarea unei sentința definitive și irevocabile tocmai pentru a permite înstrăinările în favoarea foștilor chiriași.
Primăria la data de 07.08.1996, îi comunica că notificarea reclamantei trimisă și înregistrată la Registratura Consiliului L. al Municipiului Timișoara, cu nr. SCO96/7048/26.07.1996, a fost înaintată la unitatea de administrare locativă – R.A. URBIS S.A. – Timișoara, unitate abilitată cu vânzarea spațiilor cu destinație de locuințe, în vederea luării în evidență și a procedurii în condițiile legii.
Or, prin această notificare R.A. URBIS S.A., ca unitate îndrituită în vederea administrării și înstrăinării a spațiilor cu destinație de locuințe, trebuia să întrerupă orice înstrăinare a apartamentelor din imobilul în cauză către chiriașii titulari de contracte de locațiune, până la finalizarea definitivă și irevocabilă a acțiunilor civile introduse în instanță, împotriva reprezentanților în teritoriu ai Statului Român.
Ignorând faptul că reclamanta avea înscrisă în fila de CF nr. 8400 col. Timișoara, acțiunea ce a făcut obiectul dosarului civil nr._/C/1994 a Judecătoriei Timișoara și în care era constatat titlu de naționalizare a Statului Român asupra acestui teren arabil, pârâtul C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara s-a intabulat cu corpul de clădire B de pe parcela cadastrală_, pe care a fost edificat încă din anul 1935 de către antecesorul reclamantei, corp de clădire extratabular la data naționalizării și care a fost intabulat în favoarea Statului Român în anul 1997.
Referitor la dovedirea relei credințe a pârâților subdobânditori chiriași ai apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 din imobilul naționalizat arată că aceasta este dovedită, hotărârea pronunțată în dosarul nr._/325/2002 – reținând că cererea reclamantei nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995.
De asemenea din dosarul menționat rezultă că a notificat pârâții din apartamentele nr. 1 – 4 și apartamentele nr. 9 – 14 și apartamentele din corpul B și C și terenul aferent cu referire la imobil, deoarece acesta are proprietar tabular. Orice act de vânzare-cumpărare a acestor apartamente îl consideră nul și neavenit.
Dovada lipsei minime de diligență a cumpărătorilor – chiriași este indubitabilă și prin faptul că au fost părți în calitate de intervenienți în Dosarul civil nr._/C/1994 aflat în acel timp pe rolul Judecătoriei Timișoara, acțiune civilă introdusă din data de 21.07.1994 și intentată pârâtului C. L. al Municipiului Timișoara, în care reclamanta contesta deja actul de naționalizare a Statului Român, asupra imobilului în cauză, mai mult decât atât respectiva acțiune, a fost notată și în CF nr. 8400 col. Timișoara la poz.B4 în 07.11.1996.
Calitatea de pârâți în cauza dosarului civil nr._/C/1994 este dovedită și cu următoarele înscrisuri depuse de pârâți în respectivul dosar și anume: delegația nr. 111/12.01.1995 pe numele administratorului M. I., având precizarea de a reprezenta interesele în justiție, a locatarilor; întâmpinarea nr. 109 depusă de Asociația de locatari din .. 5 din data de 15.12. 1994; cerere de interdicție din 09.11.1994 a părților Bacean A. I. și Bacean F.; cerere de interdicție din 12.10.1994 a pârâților Staratul G. și S. E., înscrisuri aflate în dosarul cauzei (aflate în volumul I dosar civil nr._/325/2002 – Judecătoria Timișoara).
Susține că pârâții chiriași știau că în orice moment foștii proprietari pot introduce o acțiune în revendicare, de aceea, consideră că s-au prevalat de acel termen de 6 luni, prevăzut în art. 14 al Legii nr. 112/1995, pentru a încheia contractele de vânzare-cumpărare în frauda intereselor adevăraților proprietari, pentru a putea paraliza acțiunea acestora din urmă atunci când va veni momentul, nu din cauză că ei credeau că acele case naționalizate sunt ale nimănui.
A arătat că nu mai susține cererea de dezbatere succesorală solicitând anularea sentinței civile atacate și rejudecând cauza, solicită admiterea acțiunii.
În drept invocând art. 21,44,52,126,136 din Constituție; Legea nr. 112/1995, HG nr. 11/1977 de completare a HG nr. 20/1956, art. 480 urm. Cod civil, art. 948, 966 și 970 și urm. Cod civil, art. 31,38,50 din Legea nr. 7/1996.
P. concluzii scrise pârâtul C. O. a solicitat respingerea apelului cu motivarea că în ce privește petitul prin care reclamanta solicita instanței să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și restituirea imobilelor care au făcut obiectul acestor contracte, prima instanță a procedat în mod întemeiat la respingerea lui, pornind de la considerentul că în speța dedusă judecății, s-a statuat cu putere de lucru judecat buna credință a terților cumpărători ai apartamentelor revendicate de către reclamantă printre care se numără și pârâtul.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate și de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul este neîntemeiat.
Astfel, principala critică adusă hotărârii atacate vizează legalitatea transferului dreptului de proprietate cu privire la . a contractului de vânzare-cumpărare nr. 9183 din 26.06.1996.
Sub acest aspect trebuie precizat că prin decizia civilă nr. 131/14.02.2006 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 9710/2005 irevocabilă prin decizia civilă nr.2153/08.11.2006 s-a dispus rectificarea CF nr.8400 Timișoara nr. top._ și CF_ Timișoara în sensul radierii dreptul de proprietate al Statului Român cu privire la apartamentele nr. 9, 15 și 16 din imobil și înscrierea dreptului de proprietate asupra acestor apartamente în favoarea lui P. V..
S-a reținut în considerentele aceleiași hotărâri că în ceea ce privește apartamentele nr.3,4,10,12,13,14,15/A și 17 contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 sunt valabile.
S-a reținut că deși imobilele din litigiu au fost preluate fără titlu valabil cu nerespectarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, (aspect reținut cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.3376/17.03.2001) contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor din litigiu(aceleași care fac și obiectul prezentului litigiu) au fost încheiate cu bună credință, principiu care potrivit art.46(2) din Legea nr. 10/2001 prevalează față de art. 38 din Legea nr. 7/1996 (în numerotația anterioară modificării).
Susținerea reclamantei că frauda la lege prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare rezultă din faptul că pârâții deși au fost părți în dosarul nr._/1994, dosar în care reclamanta a contestat actul de naționalizare cu privire la imobilul în cauză nu este întemeiată având în vedere că în dosarul menționat reclamanta a chemat în judecată C. L. al Municipiului Timișoara iar Asociația de Proprietari din .. 5 a avut calitatea de intervenientă, obiectul acțiunii constituindu-l rectificare CF și intabularea dreptului de proprietate asupra terenului din CF 8400 Timișoara.
În ceea ce privește notarea acțiunii ce a constituit obiectul dosarului nr._/1994 în CF se constată că însăși reclamanta a învederat prin apelul declarat că acțiunea a înscris-o în CF la 07.11. 1996 or, contractul de vânzare-cumpărare nr.9183 referitor la apartamentul 15 a fost încheiat la 26.06.1996, (anterior înscrierii acțiunii în CF - acțiune ce avea ca obiect restabilire drept de proprietate asupra terenului). Mai mult notarea procesului s-a făcut după ce imobilul cu nr. top._ casă cu curte a fost transcris în CF_ Timișoara.
În consecință reclamanta nu a probat reaua credință a pârâților și nici frauda la lege.
Mai mult, așa cum corect a reținut Tribunalul prin decizia civilă nr. 100 din 05.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus rectificarea CF nr. 8400 Timișoara nr. top._, CF nr._ Timișoara, nr. top._/IX și a CF nr._ Timișoara nr. top._/II și_/III prin radierea dreptului de proprietate a statului asupra terenului aferent apartamentelor nr.9,15 și 16 și înscrierea dreptului de proprietate a antecesorului reclamantei.
P. aceeași deciziei s-a menționat că prin sentința civilă nr. 3376/07.03.2001 a Judecătoriei Timișoara irevocabilă s-a respins cererea reclamantei pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentele ce compun imobilul din litigiu consolidându-se astfel titlurile părților persoane fizice ce au fost considerate valabile.
Cum, aspectul bunei credințe a pârâților a fost astfel reținut cu putere de lucru judecat, hotărârea mai sus menționată impunându-se cu putere de lucru judecat să se constată că în mod întemeiat tribunalul a soluționat și acest aspect.
În ceea ce privește invocarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare întemeiată pe dispozițiile art. 46 al. 2 din Legea nr. 10/2001 se constată că prin sentința civilă nr. 3376 din 07.03.2001 a Judecătoriei Timișoara irevocabilă – hotărâre menționată mai sus s-a reținut că imobilul din litigiu a fost preluat fără titlu valabil iar contractele de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentele nr. 1,2,3,4,10,12,13,14(boxă), 15/A și 17 au fost încheiate cu bună credință, menționându-se totodată că acest principiu prevalează față de dispozițiile art. 38 din Legea nr. 7/1996.
De asemenea s-a reținut că și aceste apartamente ca și apartamentul nr. 5 și boxa nr. 11 – îndeplinesc condițiile de validitate prevăzută de art. 948 Cod civil.
Față de considerentele arătate se constată că prin hotărârea atacată instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr, 10/2001, ale art. 480, 948 și urm. Cod civil, ale Legii nr. 7/1996 dar și ale. art. 1 din Protocolul adițional la Convenție - motiv pentru care în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de reclamanta P. L. S. prin mandatar P. M. V. împotriva sentinței civile nr. 5256 din 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta P. L. S. prin mandatar P. M. V. împotriva sentinței civile nr. 5256 din 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
DEFINITIVĂ
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. L. M. G.
GREFIER,
F. B.
SE COMUNICĂ CU:
Reclamanta apelantă
P. L. S., mandatar P. M. V. – Timișoara, ., ., .
Pârâții intimați
S. R. - Timișoara, .. 5, .>
S. M. A. - idem -
B. A. - Timișoara, .. 5, .
B. F. - idem -
M. I. - Timișoara, .. 5, .
M. I. F. - idem -
F. M. - Timișoara, .. 5, .
S. E. - Timișoara, .. 5, .
S. Ș. I. - Timișoara, .. 5, .
C. O. - Timișoara, .. 5, .
M. Timișoara prin P. – . nr. 1
Primăria municipiului Timișoara – Direcția P. – idem -
M. Timișoara, prin C. L. al mun. Timișoara – idem -
D. A. A.- Tmș., ..5, .
- Tmș., ., .>
L. G.,Tmș., .. 5, .>
L. D., -„-
D. M., -„- .>
L. A. A., -„- .>
G. V., Sacoșu Turcesc, nr. 99A, jud. T.
G. F., -„-
B. M., Tmș., .. 5, .>
D. M., -„- .>
G. V., Tmș., .. 5, .>
M. L., - Beclean, .. 12
- Tmș., .. 5, .>
G. D. M., - Cluj-N., .
- Tmș., .. 5, .>
G. R. S.,- D., .. 182A, .>
.
- Tmș., .. 5, .>
H. D. C. M., -„- .>
G. M. D., -„- .>
Red.M. L./05.06.2012
Tehnored F.B./22.06.2012
Ex.2
Primă instanță:A.-M. N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1722/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
