Legea 10/2001. Decizia nr. 2005/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 2005/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-10-2012 în dosarul nr. 2005/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.2005

Ședința publică din 11 octombrie 2012

PREȘEDINTE: C. P.

JUDECĂTOR: M. G.

JUDECĂTOR: A. M. N.

GREFIER: F. B.

S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții A. R., I. de C. TIMIȘOARA și S. ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T. împotriva sentinței civile nr.5130 din 02.11.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați A. R., B. M., B. F., C. M. Z. ȘI P. M., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat B. M. personal, asistat de avocat Ernst T., care se prezintă și pentru ceilalți reclamanți intimați, consilier juridic P. C. în reprezentarea pârâtului recurent I. de C. Timișoara, lipsă fiind ceilalți pârâți recurenți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, reprezentanta pârâtului recurent solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului T. cu trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului. Proprietar este S. Român și imobilul este dat în administrarea A. R. care l-adat Institutului de C..

Cu privire la recursul Ministerul Finanțelor Publice București susține că acesta are calitate procesuală și solicită respingerea recursului acestuia ca nefondat.

Reprezentantul reclamanților intimați solicită menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică și respingerea recursurilor pârâților A. R., I. de C. Timișoara, iar cu privire la recursul pârâtului S. Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T. lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

În deliberare, constată următoarele:

P. sentința civilă nr.5139/02.11.2011 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis acțiunea formulata de reclamanții A. R., B. M., B. F., C. M. Z. si P. M. in contradictoriu cu pârâții A. R. - I. DE C. TIMIȘOARA și STATULUI R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE. Și a dispus anularea dispoziției nr.98/2.06.2009 emisa de pârâta 1.

Instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr. dosar_ la data de 08.07.2009 reclamanții A. R. I. Gh., B. M., B. F., C. M. Z. si P. M. in contradictoriu cu pârâții A. R. și I. de C. Timișoara al A. R., Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, au formulat contestație împotriva deciziei 98/02.06.2009 emisă de pârâta A. R. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților de a efectua restituirea în natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor nr. 456/19.07.2001 și nr. 662/07.08.2001, iar în ipoteza în care la unele poziții acest lucru nu mai este posibil să propună Comisiei Centrale pentru Despăgubiri să facă ofertele pentru sumele ce li se cuvin cu titlu de măsuri reparatorii.

În motivarea cererii reclamanții arată că din actele existente la pârâți, rezultă calitatea lor de foști proprietari ai bunurilor în discuție, deci inclusiv a faptului că sunt îndreptățiți la cele mai sus solicitate, la dosarele administrative existând documentele doveditoare în baza Legii 10/2001, republicată.

Reclamanții arată că instanța poate dispune în mod direct, restituirea bunurilor respective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 10/2001, republicată.

A. R. a depus întâmpinare la 30.09.2009 solicitând respingerea acțiunii.

În motivarea întâmpinării arată că imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni se află în administrarea A. R. – I. de C. Timișoara conform deciziei nr. 1182/11.06.2991 emisă de Primărie Municipiului Timișoara și a HG 1336/2001.

P. notificările mai sus arătate reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenurilor cuprinse în platforma chimică experimentală situate în Timișoara, . prezent . nr. 22) și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile desființate și care existau pe terenul menționat mai sus la data naționalizării.

P. Dispoziția Primarului Municipiului Timișoara nr. 706/18.02.2005 s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură sau acordare de despăgubiri pentru locația notificată ca „Fabrica Oxigenul Superior Timișoara” motivată de faptul că notificatorii nu au depus acte doveditoare pentru identificarea imobilelor și al proprietarilor la data exproprierii și nici în prezent, iar pentru locația notificată ca „Fabrica Timișul” s-a dispus declinarea competenței spre soluționare către I. de C. Timișoara al A. R. instituția care și-a declinat competența în favoarea A. R..

Urmare a verificărilor dosarului aferent notificărilor comisia de analiză a notificărilor din cadrul A. R. a constatat că dosarul este incomplet astfel că a dispus emiterea de adrese tuturor reclamanților prin care li s-a solicitat completarea dosarului în acest sens. De asemenea comisia a hotărât emiterea unei adrese către I. de C. Timișoara al A. R. prin care a solicitat acte pentru identificarea clădirilor/construcțiilor existente pe terenul revendicat, inclusiv orice alte acte care ar putea ajuta la soluționarea notificărilor, precum și către Primăria Municipiului Timișoara prin care i s-a solicitat actele care au fost depuse la dosarele constituite ca urmare a formulării acestor notificări.

Reclamanții nu au dat curs solicitării cu privire la completarea dosarului aferent notificărilor.

Din analiza extraselor de carte funciară depuse la dosar rezultă că imobilele cuprinse în . ca proprietar Firma T. – Industria Chimică SA, înscrise în CF 3855 Timișoara, CF 3873 Timișoara, CF 4328 Timișoara au fost transferate înainte de naționalizare în CF 4218 Timișoara, iar imobilul înscris în CF 4043 Timișoara II, a fost vândut înainte de naționalizare către firma Moderna SAR Tricotaje, care, ulterior a fost transformat în CF 2846.

În prezent terenul și construcțiile existente pe acest teren din . înscris la OCPI Timișoara în CF nr._ nr. top. 6998-7000, 7002 – 7003, 7008 – 7009, 7064-.7065/2, 7086/2 cu o suprafață totală de 20.549 mp ca fiind în proprietatea Statului Român, A. R. – I. de C. Timișoara al A. R., având drept de administrare operativă.

Reclamantul A. R. I.Gh. solicită restituirea în natură a terenurilor cuprinse în platforma chimică experimentală fără a preciza și individualiza concret numărul parcelelor, suprafața fiecărei parcele sau suprafața totală a parcelelor revendicate, precum și identificarea acestora prin delimitarea lor față de terenul care nu constituie obiectul revendicării.

Reclamantul nu a identificat numărul de imobile construcții care se aflau în proprietatea întreprinderii T. Industrie Chimică SA și nici construcțiile care ulterior au fost desființate.

Din rapoartele de expertiză nu se poate stabili în mod clar câte construcții au fost desființate și câte construcții mai sunt în prezent din cele vechi.

Obiectul revendicării îl constituie anumite parcele de teren din suprafața totală de 20.549 mp și respectiv nu toate clădirile existente în prezent pe acest teren, ci doar clădirile existente la nivelul anului 1948, deoarece după naționalizare pe terenul în cauză au fost construite clădiri noi.

În procesul verbal din 12.06.1948 sunt menționați acționarii întreprinderii T. Industrie Chimică Sa în număr total de 9 persoane/acționari pentru un număr de 10.000 acțiuni în valoare nominală de 1.220 lei fiecare, valoarea nominală totală fiind de 12.200.000 lei.

Numărul de acțiuni deținute de familia A. este de 5.000 din numărul total de 10.000 acțiuni.

Reclamantul A. R. I. G. susține că este unicul moștenitor dat și acționar la întreprinderea T. – Industria Chimică SA, însă nu a făcut dovada că ar fi una și aceeași persoană cu acționarul A. R..

Reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra parcelelor de teren solicitate și asupra construcțiilor existente pe aceste parcele deoarece din actele depuse rezultă că antecesorii săi erau deținători ai unor acțiuni la întreprinderea T. – Industria Chimică SA nu și proprietari asupra tuturor mijloacelor fixe (terenuri și construcții ) aflate în patrimoniul acestei întreprinderi, astfel că nu se poate stabili care din parcelele de teren și/sau construcții le-ar fi revenit antecesorilor lui A. R. I. Gh.

Referitor la notificările formulate de reclamanții B. M., B. F., C. M. Z. si P. M. se arată că Fabrica Oxigenul Superior Timișoara avea sediul în Timișoara, . – 3 la în anexa 1 la procesul verbal din 16.06.1948 sunt prevăzute bunurile care au fost preluate și constau doar în mașini și instalațiuni, fără nicio mențiune cu privire la imobile (teren sau construcții).

Reclamanții nu cu făcut dovada că Fabrica Oxigenul Superior Timișoara ar fi deținut în proprietate, la data naționalizării, vreun imobil în . nr. 22 ( fostă Fagului nr. 22), sau că ar fi deținut în proprietate alte imobile, nu au identificat imobilele revendicate și nici proprietarii acestora la data naționalizării și în prezent, astfel că pârâta a emis decizia 98/02.06.2009 prin care a respins cererea de restituire în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Imobilul se află în proprietatea statului, fiind în administrarea A. R., fapt pentru care se apreciază necesară introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al statului.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

I. de C. Timișoara al A. R., prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții motivat de faptul că unitatea deținătoare a imobilului revendicat este A. R., care de altfel a și emis decizia nr. 98/02.06.2009, atacată de contestatori.

I. de C. Timișoara al A. R. funcționează în subordinea A. R., fiind ordonator secundar de credite și nu are competența, potrivit Legii nr. 1/2001, să soluționeze cererile de revendicare depuse în baza acestui act normativ.

Cu privire la fondul cauzei pârâtul reiterează motivele expuse în întâmpinare de către A. R..

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

D. T. în reprezentarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale a acestui pârât solicitând respingerea acțiunii.

În motivarea excepției se arată că notificările de restituire a bunului imobil situat în Timișoara, . fost depuse de către reclamant la Primăria Municipiului Timișoara, aceasta fiind instituția care a emis decizia de respingere a solicitărilor reclamantului, astfel încât în cauză doar Consiliul Local Timișoara are calitate procesuală pasivă nu și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Nici din extrasul CF depus la dosar nu rezultă că în urma naționalizării bunului imobil acesta a intrat în proprietatea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ori că face parte din domeniul public.

Pe fondul cauzei se arată că din înscrisurile depuse nu rezultă că acesta ar avea calitatea de proprietar asupra imobilului pe carte îl solicită spre restituire.

Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent când persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică, proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era asociat unic sau persoanele îndreptățite asociate era membrii al aceleași familii, în acest din urmă caz existând posibilitatea restituirii în natură.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

Analizând acțiunea dedusă judecății prin prisma motivelor invocate,a înscrisurilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente,tribunalul constată următoarele:

Pe calea precizării de acțiune(fila 124 vol.II) precum și prin concluziile scrise,apreciate de instanță,potrivit art.84 cod procedură civilă ca fiind act procedural modificator al acțiunii inițial formulate, reclamanții solicită anularea deciziei nr.98/02.06.2009 emisă de către pârâta I –A. R. în temeiul Legii nr.10/2001,pentru considerentul că nu această entitate juridică avea a se pronunța în legătură cu imobilul din litigiu.

Tribunalul apreciază întemeiată cererea petenților avănd în vedere faptul că din evidențele de carte funciară în care este înscris imobilul din litigiu rezultă că acesta se află în administrarea pârâtului II –I. de C.,care,astfel,a re calitatea de entitate abilitată,în accepțiunea art.22 din Legea nr.10/2001,a se pronunța în legătură cu notificările remise de către petiționarii reclamanți,în termenele și condițiile de exigență impuse de legea reparatorie specială arătată mai sus.

Calitatea de unitate deținătoare,ce trebuie a statua asupra notificărilor adresate în temeiul L.10/2001,este definită de capitolul II din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi,și constă în „fie entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii,fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu cu care a fost înregistrat,bunul care face obiectul legii”.

Așa fiind,rezultă faptul că decizia a cărei anulare se cere prin acțiunea precizată a fost emisă de o persoană căreia îi lipsește calitatea de unitate deținătoare,de vreme ce, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului,proprietatea revendicată se află în patrimoniul pârâtului II- I. de C., nu în aceea a emitentului actului atacat,ceea ce,raportat la dispozițiile Legii nr.10/2001,atrage sancțiunea nulității absolute a deciziei provenite de la o persoană juridică necompetentă.

Cum efectul nulității este acela al desființării actului atacat și repunerea părților în situația anterioară emiterii lui, instanța constată întemeiată acțiunea petenților, care au astfel a reactiva judecata ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara în stare de suspendare în condițiile art.244 pct.1 cod procedură civilă, în care tind la soluționarea notificării lor de către I. de C..

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, atât pârâtele A. R., cât și I. de C. Timișoara al A. R., alături de Ministerul Finanțelor Publice, prin D. T..

Pârâtele A. R., cât și I. de C. Timișoara al A. R. au avut o poziție procesuală comună și și-au întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ. susținând că soluția tribunalului este eronată, atât vreme cât I. de C. Timișoara nu are calitate de eținător al bunului, acest fiind doar ordonator terțiar de credite și că cel care are proprietatea bunului este S. Român, iar A. R. are doar un drept de administrare, ceea ce face această instituție să fi catalogată ca „unitate deținătoare”, nicidecum I. de C..

Cei doi recurenți au mai arătat că imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni se află în administrarea A. R. – I. de C. Timișoara conform deciziei nr. 1182/11.06.2991 emisă de Primărie Municipiului Timișoara și a HG 1336/2001.

Urmare a verificărilor dosarului aferent notificărilor, comisia de analiză a notificărilor din cadrul A. R. a constatat că dosarul este incomplet astfel că a dispus emiterea de adrese tuturor reclamanților prin care li s-a solicitat completarea dosarului în acest sens. De asemenea comisia a hotărât emiterea unei adrese către I. de C. Timișoara al A. R. prin care a solicitat acte pentru identificarea clădirilor/construcțiilor existente pe terenul revendicat, inclusiv orice alte acte care ar putea ajuta la soluționarea notificărilor, precum și către Primăria Municipiului Timișoara prin care i s-a solicitat actele care au fost depuse la dosarele constituite ca urmare a formulării acestor notificări, însă reclamanții nu au dat curs solicitării cu privire la completarea dosarului aferent notificărilor.

Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice prin D. T. a solicitat ca, în temeiul art.304 pct. 9 C.pr.civ. să se admită recursul, cu consecința reținerii de către instanța de recurs a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, câtă vreme art.22 din Legea nr.10/2001 clarifică noțiunea de unitate deținătoare.

Pe fondul cauzei, această pârâtă a arătat că A. R. este unitatea deținătoare și nu I. de C., motiv pentru care se impune ca în rejudecare să fie respinsă acțiunea reclamanților.

Intimații – reclamnați nu au formulat întâmpinare în cauză, însă prin apărătorul ales au formulat concuzii orale, în sensul respingerii tuturor recursurilor.

Curtea, analizând cele trei recursuri declarate, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ. va constata că potrivit art.304 pct.9 C.pr.civ., recursul Statului Român, prin D. T. este parțial întemeiat, în timp ce recursurile A. R., cât și al Institutului de C. Timișoara al A. R. sunt nefondate.

În privința recursului Statului, curtea va constata că aceasta este întemeiat sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât în raport cu disp.art.22 din L.10/2001, care prevede că persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni*) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.

Or, în speță este evident că S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de persoană juridică deținătoare a imobilului din litigiu, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii reclamanților față de acest pârât.

În plus, prin decizia în interesul L.nr.27/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat această chestiune, stabilind că în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea statului român de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, statul român nu are calitate procesuală pasivă, iar în ceea ce privește acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile.

Cu privire la recursurile A. R., cât și al Institutului de C. Timișoara al A. R., cât și parțial cu privire la recursul Ministerului Finanțelor Publice, curtea, în raport cu disp.art.22 din L.10/2001 rap.la art.32 din D.L.115/1938, curtea va constata că acestea sunt neîntemeiate, de vreme de I. de C. Timișoara al A. R. este o entitate cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu și care, așa cum o atestă Cartea funciară nr._ Timișoara are un drept de administrare tabular, deținând și administrând imobilul revendicat care este situate în Timișoara, ..22 (fostă Fagului).

Astfel, curtea va constata la rândul său că I. de C. Timișoara are calitatea de entitate abilitată, în accepțiunea art.22 din Legea nr.10/2001, de a se pronunța în legătură cu notificările remise de către petiționarii reclamanți,în termenele și condițiile de exigență impuse de legea reparatorie specială arătată mai sus.

Calitatea de unitate deținătoare, ce trebuie a statua asupra notificărilor adresate în temeiul L.10/2001, este definită și de capitolul II din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi și constă în „fie entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu cu care a fost înregistrat,bunul care face obiectul legii”.

Așa fiind,rezultă faptul că decizia a cărei anulare se cere prin acțiunea precizată a fost emisă de A. R., care este o persoană căreia îi lipsește calitatea de unitate deținătoare,de vreme ce, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului,proprietatea revendicată se află în patrimoniul pârâtului II- I. de C., nu în aceea a emitentului actului atacat,ceea ce,raportat la dispozițiile Legii nr.10/2001,atrage sancțiunea nulității absolute a deciziei provenite de la o persoană juridică necompetentă.

Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap.la art.304 pct.9 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de

pârâtele A. R., cât și I. de C. Timișoara al A. R. împotriva sentinței civile nr.5130/2011 a Tribunalului T. în dosar nr._ și va admite recursului Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. T. împotriva aceleiași sentințe, pe care o va modifica doar în parte, în sensul că va respinge acțiunea față de S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta neavând calitate procesuală pasivă în acest litigiu.

Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât intimații – reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de către pârâta A. R. precum și I. de C. TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr.5130 din 02.11.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Admite recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de către S. ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T..

Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților față de S. ROMÂN, prin M. FINANAȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Timișoara.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 11 octombrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. P. M. G. A. M. N.

GREFIER,

F. B.

Red.C. P./17.10.2012

Tehnored F.B./26.10.2012

Ex.2

Primă instanță: C. Seculi

← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea...		Servitute. Decizia nr. 2000/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA →

Legea 10/2001. Decizia nr. 2005/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 2005/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA