Legea 10/2001. Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 44/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 44
Ședința publică din 19 martie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, apelul declarat de reclamanta A. R., București, împotriva sentinței civile nr. 144/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate P. B. H. și P. JUDEȚULUI C.-S., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar o cerere formulată de reclamanta apelantă A. R., prin care solicită fie înlocuirea expertului M. J. și desemnarea unui alt expert, prin tragere la sorți, fie să se dispună, în situația în care expertul nu poate răspunde la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de un alt expert (T. V.), să efectueze o nouă expertiză.
Nefiind formulate alte cereri, instanța respinge cererea de înlocuire a expertului și potrivit art. 212 și urm. NCPC, constată că au fost epuizate toate etapele care definesc administrarea probei cu expertiza, în cauză fiind efectuate expertize de către cei doi experți, care au răspuns la toate lămuririle solicitate de părți în faza probatorie. În continuare, în raport cu decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constată încheiată faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.144/07.04.2008 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. S. a respins acțiunea formulată de reclamanta A. R., cu sediul în București, Calea V. nr. 125, sector 1, în contradictoriu cu pârâta P. B. H., reprezentată prin Primar, cu sediul în B. H., .. 10, județul C.-S. și INSTITUȚIA PREFECTULUI județului C.-S..
Tribunalul C. S. a reținut în primă instanță că la data de 14.02.2002, reclamanta a procedat la notificarea pârâtei P. B. H., în dosarul executorului judecătoresc P. C., cu nr.32E/2002, solicitând retrocedarea terenului în suprafață de 600 m.p., situat în Pecinișca, județul C.-S. ( fila 20 dosar ).
Dând curs acestei notificări, pârâta emite la data de 22.10.2007, dispoziția nr. 2526 ( fila 44 dosar), prin care respinge notificarea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului solicitat, deși prin adresa nr. 1802/13.03.2003, i-a fost solicitat să procedeze la identificarea terenului, cerință neîndeplinită.
Această dispoziție este contestată de către reclamantă în prezenta cauză.
Analizând dispoziția contestată, Tribunalul a decis să o respingă, constatând că, prin testamentul olograf din 15.03.1936, defuncta E. Barozzi, a lăsat reclamantei nuda proprietate a întregii sale averi ( fila 79 dosar), între care și imobilul în cauză, reclamanta fiind autorizată prin decretul regal nr. 4392/1939, astfel cum rezultă din cuprinsul M.O. nr. 290/14.12.1939 ( filele 81-82 dosar ) să accepte legatul lăsat de defuncta E. Barozzi prin testamentul său olograf din data de 15.03.1936, în condițiile prevăzute în testament.
Din înscrisul aflat la fila 84 dosar, rezultă că reclamanta a acceptat sub beneficiu de inventar legatul mai sus arătat.
Imobilul situat în Pecinișca, orașul B. H., este și a fost situat într-un regim de CF, în care dovada proprietății se face prin extras de CF.
Reclamanta nu a făcut dovada că imobilul în cauză situat în localitatea B. H. și înscris în CF 860 Pecinișca, sub nr. top. 169 ar fi fost proprietatea defunctei E. Barozzi, nedepunând nici un extras de CF în acest sens, și cu atât mai mult că ar fi fost vreodată proprietatea sa, știut fiind că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 înscrierea în CF a dreptului de proprietate avea nu doar caracter publicitar, ci și constitutiv de drepturi.
Mai mult, așa cum s-a reținut și prin dispoziția contestată reclamanta nu a probat nici preluarea abuzivă a imobilului din proprietatea sa de către vreuna dintre pârâte, după cum nu a probat nici faptul că imobilul în cauză se află în proprietatea pârâtelor, din cuprinsul M.O.nr. 260/08.11.1948 depus de către reclamantă la filele 74-75 dosar, rezultând doar faptul că printr-o dispoziție ce nu a avut caracter normativ, respectiv printr-o decizie a Consiliului de Miniștri, unele bunuri mobile și imobile, între care și imobilul în cauză ar fi trecut de la reclamantă în folosința unor ministere.
Ori, în atare condiții, trecerea în folosință a unui bun imobil nu echivalează cu trecerea sa în proprietatea altcuiva, și implicit nu poate fi echivalată cu o preluare abuzivă, reclamanta, în condițiile în care și-a intabulat dreptul său de proprietate asupra imobilului în cauză și nu a existat nici un alt act de trecere a respectivului imobil în proprietatea pârâtelor, are la îndemână o altă acțiune judecătorească prin intermediul căreia să poată realiza în întregime prerogativele dreptului său de proprietate, ce și l-a invocat asupra imobilului mai sus arătat.
Împotriva sentinței civile nr.144 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosar nr._ a declarat apel A. R. susținând că în mod greșit prima instanță a procedat la respingerea acțiunii, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada în sensul că imobilul revendicat ar fi fost proprietatea defunctei E. Barozzi nedepunând nici un extras de CF în acest sens.
Reclamanta apelantă a arătat că a solicitat OCPI Caransebeș reconstituirea colii de CF nr. 860 Pecinișca, nr.top.169 susținând că este și deținătoarea unui contract de vânzare cumpărare.
A mai arătat că dovada preluării abuzive o reprezintă Decizia Consiliului de Miniștri nr. 1486 /1948 din care rezultă că terenul situat în ., în suprafață de 600 m.p. trece din proprietatea defunctei E. Barizzi la Ministerul Afacerilor Interne.
La termenul de judecată din data de 25.09.2008 judecata prezentei cauze a fost suspendată deoarece reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei Caransebeș se află în curs de soluționare o cauză care are ca obiect tocmai reconstituirea de Carte Funciară, în sensul arătat de către reclamantă.
La data de 21.01.2011 reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei arătând că dosarul în legătura cu care s-a solicitat suspendarea a fost soluționat de către Judecătoria Caransebeș.
La cererea de repunere pe rol reclamanta nu a depus nici un fel de acte justificative.
La termenul de judecată din data de 17.03.2011 deși legal citate toate părțile cauzei, reclamanta nu s-a prezentat pentru a-și susține apelul și a argumenta aspectele privind dreptul de proprietate .
În aceste condiții Curtea a examinat cererea de apel în condițiile prev. de art. 287 și urm. Cod pr.civilă reținând următoarele:
Reclamanta nu a făcut dovada în fața primei instanțe și în instanța de apel, a realității dreptului său de proprietate invocat, pentru ca acest drept real de proprietate să-și producă efectele juridice depline în patrimoniul său.
Dimpotrivă din actele existenta la dosarul cauzei cât și din înscrisurile depuse de către reclamantă la data de 22.03.2011, după data pronunțării soluției de către instanța de apel, rezultă cu certitudine că autoarea invocată de către reclamantă cât și reclamanta însăși nu au putut face dovada realității dreptului de proprietate revendicat asupra imobilului în litigiu.
În aceste condiții, instanța de apel, prin decizia civilă nr.606/17.03.2011, a respins apelul reclamantei, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Această decizie a Curții de Apel Timișoara a fost însă infirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia civilă nr.3921 din 31 mai 2012 a admis recursul reclamantei A. R., a casat decizia civilă nr. 606/17.03.2011 a Curții de Apel Timișoara și a trimis cauza spre rejudecare, în apel, la Curtea de Apel Timișoara,.
Înalta Curte a reproșat instanței de apel că nu și-a motivate în fapt și în drept soluția, în raport cu imperativul impus de art.261 pct.5 C.pr.civ., fiind aplicabile inclusiv disp.art.6 din CEDO.
Totodată, Înalta Curte a lăsat să se înțeleagă să instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei, în sensul că nu a întreprins suficiente demersuri de natură probatorie, pentru a se putea elucida dovada realității dreptului de proprietate revendicat de către reclamantă.
În acest context, cauza s-a înregistrat din nou la Curte, sub nr._, iar în apel instanța a dispus suplimentarea probatoriului cu expertiza judiciară în materie de cadastru – topografie, urmând a fi identificat cu precizie atât terenul revendicat de către reclamantă, cât și situația juridică, dar și de fapt a acestui imobil.
D. urmare, în cauză au fost efectuate două expertize, succesiv, prima de către expertul judiciar T. V., care însă a fost înlocuit ulterior cu expertul judiciar M. M. J., ca urmare a radierii expertului T. de pe lista experților tehnici judiciari.
Expertul judiciar M. MariusJurgen a concluzionat că exista o suprapunere reala si/sau virtuala între terenul revendicat de reclamantă si cel al numitei Opranescu A..
Suprapunerea intre cele doua imobile este virtuala, daca se ia in considerare ca numita Opranescu A. nu este proprietara tabulara, insa este reala daca se ia in considerare folosința terenului de către susnumita.
Insa, in dosarul_, potrivit expertizei executata inițial, ii atribuie doamnei Opranescu nr. top.339 in suprafața de 6834mp - care se identifica cu o parte a nr cad.553 (evocat si in schița de defalcare din 1935) si o parte a nr. topo de ocupatiune 28/2, si care a fost adus succesiv din coala CF 222 Pecinisca (actualmente distrusa), in CF 1132 Pecinisca si ulterior in CF 3431 Pecinisca - amplasamentul folosit de susnumita Opranescu A..
Deasemenea, mai observă expertul și faptul că este știut faptul ca, in zona exista mai multe (trei) evidente ale dreptului de proprietate.
În ceea ce privește concluziile referitor la lungimile laturilor (segmentelor) de grănițuire, trasate cu punctele A-B-C-D pe schița plan, respectiv daca terenul pe aceste segmente de grănițuire, respective daca este îngrădit si sub ce forma (gard beton, plasa, stâlpi, etc), expertul a opinat că nu domnia sa a fost persoana care a intocmit documentația de defalcare, iar schița de plan întocmita la 29.09.1935, anexa a contractului de vânzare -cumpărare dintre M. Beller nasc. B. si E. V. Barozzi, nu este realizata la scara si nici nu are trecute dimensiuni, astfel că la momentul acesta nu se pot preciza lungimile laturilor imobilului compus din nr. top.169/a si 169/b/a.
De asemenea, amplasamentul dat de punctele A-B-C-D (cu excepția frontului stradal), nu este ingradlt sau delimitat de semne exterioare. Determinarea amplasamentului imobilului mai sus menționat s-a realizat prin metoda expeditiva a suprapunerii schiței de defalcare si a planurilor puse la dispoziție peste măsurătoarea efectuata in teren.
Curtea, reanalizând apelul reclamantei, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, având în vedere disp.art.315 C.pr.civ. derivate din decizia de casare și aplicând disp.art.282 și urm. C.pr.civ. rap la art.296 C.pr.civ., va constata că acesta este neînemeiat.
Astfel, în ceea ce privește starea de fapt, Curtea va constata, reanalizării întregului probatoriu, completat cu probele administrate în prezentul apel, că prin testamentul olograf din 15.03.1936, defuncta E. Barozzi, a lăsat reclamantei nuda proprietate a întregii sale averi (fila 79 dosar), între care și imobilul în cauză, reclamanta fiind autorizată prin decretul regal nr. 4392/1939, astfel cum rezultă din cuprinsul M.O. nr. 290/14.12.1939 ( filele 81-82 dosar ) să accepte legatul lăsat de defuncta E. Barozzi prin testamentul său olograf din data de 15.03.1936, în condițiile prevăzute în testament.
Din înscrisul aflat la fila 84 dosar, rezultă că reclamanta a acceptat sub beneficiu de inventar legatul mai sus arătat.
Imobilul situat în Pecinișca, orașul B. H., este și a fost situat într-un regim de CF, în care dovada proprietății se face prin extras de CF.
Reclamanta nu a făcut dovada că imobilul în cauză situat în localitatea B. H. și înscris în CF 860 Pecinișca, sub nr. top. 169 ar fi fost proprietatea defunctei E. Barozzi, nedepunând nici un extras de CF în acest sens, și cu atât mai mult că ar fi fost vreodată proprietatea sa, știut fiind că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, înscrierea în CF a dreptului de proprietate avea nu doar caracter publicitar, ci și constitutiv de drepturi.
Curtea va constata că reclamanta nu a probat nici preluarea abuzivă a imobilului din proprietatea sa de către vreuna dintre pârâte, după cum nu a probat nici faptul că imobilul în cauză se află în proprietatea pârâtelor, din cuprinsul M.O.nr. 260/08.11.1948 depus de către reclamantă la filele 74-75 dosar, rezultând doar faptul că printr-o dispoziție ce nu a avut caracter normativ, respectiv printr-o decizie a Consiliului de Miniștri, unele bunuri mobile și imobile, între care și imobilul în cauză ar fi trecut de la reclamantă în folosința unor ministere.
Ori, în aceste condiții, trecerea în folosință a unui bun imobil nu echivalează cu trecerea sa în proprietatea altcuiva, și implicit nu poate fi echivalată cu o preluare abuzivă, reclamanta, în condițiile în care nu și-a intabulat dreptul său de proprietate asupra imobilului în cauză și nu a existat nici un alt act de trecere a respectivului imobil în proprietatea pârâtelor.
Tot din perspectiva stării de fapt, Curtea va mai constata că exista o suprapunere reala si/sau virtuala între terenul revendicat de reclamantă si cel al numitei Opranescu A..
Suprapunerea intre cele doua imobile este virtuala, daca se ia in considerare ca numita Opranescu A. nu este proprietara tabulara, insa este reala daca se ia in considerare folosința terenului de către susnumita.
Insa, in dosarul_, potrivit expertizei executata în acel dosar, i se atribuie doamnei Opranescu nr. top.339 in suprafața de 6834mp - care se identifica cu o parte a nr cad.553 (evocat si in schița de defalcare din 1935) si o parte a nr. topo de ocupatiune 28/2, si care a fost adus succesiv din coala CF 222 Pecinisca (actualmente distrusa), in CF 1132 Pecinisca si ulterior in CF 3431 Pecinisca - amplasamentul folosit de susnumita Opranescu A..
Totodată, expertul judiciar a mai consemnat și faptul că este știut ca in zona exista mai multe (trei) evidente ale dreptului de proprietate.
În ceea ce privește concluziile referitor la lungimile laturilor (segmentelor) de grănițuire, trasate cu punctele A-B-C-D pe schița plan, respectiv daca terenul pe aceste segmente de grănițuire, respectiv dacă este îngrădit si sub ce formă (gard beton, plasa, stâlpi, etc), expertul a opinat că nu domnia sa a fost persoana care a intocmit documentația de defalcare, iar schița de plan întocmita la 29.09.1935, anexa a contractului de vânzare -cumpărare dintre M. Beller nasc. B. si E. V. Barozzi, nu este realizata la scara si nici nu are trecute dimensiuni, astfel că la momentul acesta nu se pot preciza lungimile laturilor imobilului compus din nr. top.169/a si 169/b/a.
De asemenea, amplasamentul dat de punctele A-B-C-D (cu excepția frontului stradal), nu este ingradlt sau delimitat de semne exterioare. Determinarea amplasamentului imobilului mai sus menționat s-a realizat prin metoda expeditiva a suprapunerii schiței de defalcare si a planurilor puse la dispoziție peste măsurătoarea efectuata in teren.
În același context, Curtea va constata că reclamanta, la momentul promovării prezentei acțiuni, nu a înțeles să cheme în judecată și de numita O. A., care la rândul ei revendică aceeași suprafață de teren.
Mai mult, potrivit expertizelor efectuate în cauză, doamna O. A. este înscrisă în CF_ B. H. nr.top.28/2 și totodată, posedă și folosește nr.top.169/a și nr.top.169/b/a L. de Sus, din CF 860 Pecinișca, terenurile respective în suprafață cumulată de 784 mp nefiind în proprietatea Statului, care însă este singurul pârât în această cauză.
De asemenea, nu există nici o dovadă cu privire la o eventuală preluare abuzivă de către Stat, în sensul enunțat de art.2 din L.10/2001.
Prin urmare, din această perspectivă, raportat de această dată la starea de drept, curtea va constata că reclamanta nu se poate prevala de disp.art.4 alin.2 rap.la art.2 din L.10/2001, în sensul că nu a demonstrat, în condițiile regimului de carte funciară, respectiv ale D.L.115/1938 și nici ale L.7/1996 că este persoană îndreptățită, în accepțiunea L.10/2001.
Curtea va mai constata, din perspectiva stării de drept, că în cauză operează puterea de lucru judecat determinată de concluziile cuprinse în decizia civilă nr.954/10.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.3491._, unde s-a constatat în mod irevocabil că, potrivit art. 20 din Legea 7/1996 orice înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale se face pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, iar conform art. 30 din același act normativ, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
În speță, este de necontestat că în CF nr. 860 Pecinișca, în foaia de proprietate, la B3, sub nr. 399, a fost înscris în anul 1949, un contract de donație, însăși reclamanta susținând că ar fi fost înscris dreptul de proprietate al statului, cu atât mai mult cu cât imobilul se află în posesia comunei Pecinișca.
Prin urmare, a reținut atunci în mod irevocabil curtea, până la desființarea titlului dobânditorului dreptului de donație înscris în CF nr. 860 Pecinișca sub B3 și rectificarea acestei cărți funciare, în sensul radierii acestui drept, conform art. 34 din Legea nr. 7/1996, nu poate fi admisă cererea reclamantei de reconstituire a acestei cărți funciare, în sensul înscrierii dreptului de proprietate al Academiei Române, atâta timp cât aceasta nu a formulat cele două petite mai sus menționate, în contradictoriu cu prezumtivul proprietar Statul Român.
Or, din această perspectivă, Curtea va constata că nu pot fi incidente nici disp.art.34 din D.L.115/1938, reproduse și în cuprinsul L.7/1996, în sensul că în prezentul litigiu pendinte, reclamanta, în raport cu toate probele administrate în prezentul dosar cu_ nu poate pretinde rectificarea CF nr. 860 Pecinișca nici sub aspectul lipsei de valabilitate a înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârșit, nici dacă prin înscriere, dreptul a fost greșit calificat, nici ipoteza că nu mai sunt întrunite condițiunile de existență ale dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, inclusiv din perspectiva faptului că reclamanta nu a reușit să demonstreze pre-existența propriului ei drept tabular, pe de o parte și nici cine anume este posesorul neproprietar actual, cu excepția doamnei O. (cu a cărei proprietate se suprapune terenul revendicat de reclamantă), pe de altă parte.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.296 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta A. R. împotriva sentinței civile nr.144/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosar nr._ .
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta A. R., cu sediul în Calea V., nr. 125, sector 1, București, împotriva sentinței civile nr. 144/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate P. B. H., cu sediul în B. H., .. 10, jud. C.-S. și P. JUDEȚULUI C.-S., cu sediul în Reșița, Piața 1 Decembrie 1918, nr. 1, jud. C.-S., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
C. P. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P./ 25.03.2015
Tehnored. C.P. + ..03.2015
Prima instanță, Tribunalul C.-S., Judecător: M. R.
Un exemplar se comunică:
Reclamantei apelante A. R., București, Calea V., nr. 125, sector 1, București, Pârâtelor intimate
P. B. H., B. H., .. 10, jud. C.-S.
P. JUDEȚULUI C.-S., Reșița, Piața 1 Decembrie 1918, nr. 1, jud. CS
| ← Pretenţii. Decizia nr. 116/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 9295/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
