Obligaţie de a face. Decizia nr. 9295/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9295/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 9295/2014
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._/325/2008
DECIZIA CIVILĂ nr.9295
Ședința publică din 11 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.-P.
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind pronunțarea recursul formulat de recurenții pârâți R. D. și R. I. în contradictoriu cu reclamanții intimați M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara și P. M. Timișoara, împotriva sentinței civile nr.8004/3.12.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._/325/2008*.
Dată fără citarea părților.
Se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței, la data de 5.11.2014, taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei din partea reclamantei recurente.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 04.11.2014 încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea la 11.11.2014.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. încheierea de ședință din data de 23.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/325/2008 Tribunalul T. a sesizat Secția de C. administrativ a Tribunalului T. cu soluționarea excepției de nelegalitate a procesului verbal de contravenție nr. 115/415/21.08.2007 invocată de apelanții pârâți.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului T. Secția de C. Administrativ sub nr._/325/2008* .
Apelanții R. D. și R. I. în contradictoriu cu M. Timișoara reprezentat prin primarul mun. Timișoara, și C. local al mun. Timișoara a formulat apel împotriva sentinței civile nr 3196/05.03.2009, pronunțata de Judecătoria Timișoara, în dosar nr_/325/2008, comunicata la data de 21.03.2009 solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat în principal pe cale de excepție și în subsidiar în fond, și pe cale de consecința sa schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei-intimate.
Pe cale de excepție apelanții invoca excepția de nelegalitate a actului administrativ unilateral denumit „Proces verbal de contravenție nr 5/415/ 21.08.2007”, conform art. 4 din L. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la art. 31 din Legea 50/1991 republicata. Astfel arată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv actul sub semnătura privata din 08.04.2002 denumit „înscris”, rezulta fără nici un dubiu ca imobilul asupra căruia planează contravenția sancționată prin pv. 115/415/21.08.2007 a fost edificat în anul 1991.
In atare condiții, potrivit dispozițiilor legale anterior amintite (art. 31 din Legea 50/1991 "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei") rezultă că dreptul reprezentanților primăriei de a constata contravenția a fost prescris încă din anul 1993 deci, chiar daca nu a fost atacat procesul verbal în termen, nelegalitatea acestuia persista, iar nelegalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricând, în cadrul unui proces pe cale de excepție, fie din oficiu fie la cererea părții interesate.
Astfel în cazul în care se va admite excepția solicită să se dispună în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004.
Pe fond instanța a reținut o pasivitate a pârâtei, iar motivele invocate de aceștia în întâmpinare și anume obținerea certificatului de urbanism încă din 21.09.2007 și solicitarea ulterioara a altui certificat la 04.12.2008, nu justifica starea de pasivitate.
Aceste interpretări ale instanței le considera a fi eronate, în sensul ca aceste demersuri amintite dovedesc că nu a fost vorba de o stare de pasivitate, ci, dimpotrivă sunt demersuri făcute în îndeplinirea obligațiilor ce i-ar fi revenit potrivit procesului verbal. Mai mult, pârâții au făcut și documentația necesara pentru . ce dovedește în plus ca nu se poate retine pasivitatea culpabila a pârâților. Aceștia au făcut demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de construcție, iar simplul motiv ca nu au fost finalizate ceste demersuri nu justifica reținerea nejustificata a unei stări de pasivitate.
In drept a invocat art. 31 din Legea 50/1991 republicata, art.4 din Legea 544/2004, art. 282 și următoarele din C.pr.civ.
Intimații C. L. al M. Timișoara și M. Timișoara prin P., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca fiind netemeinică și nelegală și să menținerea Sentinței Civilă nr.3196/05.03.2009.
P. cererea de chemare în judecată formulată de către instituția au solicitat în contradictoriu cu R. D. și R. loan, obligarea acestora la demolarea construcției ilegal executate și aducerea la starea inițială a imobilului situat în Timișoara, ., iar în caz contrar autorizarea instituției noastre la executarea acestor lucrări pe cheltuiala pârâților.
Intimații solicită instanței de apel să respingă excepția invocată de apelanți privind nelegalitatea procesului verbal de contravenție. Conform dispozițiilor OG nr.2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se poate ataca în fața instanțelor de judecată în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia sau de la luarea la cunoștință a conținutului procesului verbal.
Mai menționează faptul că, procesul verbal nu a fost atacat în termenul legal astfel că. în prezent contestația împotriva procesului verbal formulată pe calea invocării unei excepții de nelegalitate cu ocazia formulării apelului, apare ca tardiv formulată și solicităm instanței să o respingă.
P. urmare, pârâții deși au obținut un certificat de urbanism la data de 21.09.2007, solicitând apoi eliberarea unui alt certificat la data de 24.12.2008, nu s-au conformat dispozițiilor din procesul verbal de constatare a contravenției, nejustificându-și pasivitatea deși au fost obligați să facă toate demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de construire.
C. L. al M. Timișoara și M. Timișoara au invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitatea procesului-verbal de contravenție raportat dispozițiilor art. 5 alin.2 din legea 554/2004.
P. sentința civilă nr.8004/3.12.2013 pronunțată în dosar nr._/325/2008* de Tribunalul T. a respins excepția de nelegalitate formulată de apelanții R. D. și R. I. în contradictoriu cu intimații M. Timișoara R. P. P., C. L. al M. Timișoara, P. M. Timișoara, ca inadmisibilă.
În motivare s/a reținut că prin procesul verbal în discuție s-a aplicat reclamantului o amenda contravențională, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta și sancționată de disp. art. 26 al. 1 lit. a din Leg. nr. 50/1991, reținându-se ca, a realizat lucrări de construire fără autorizație de construire.
Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, reclamantul are deschisa calea contestării lui în fața instanței, potrivit OG 2/2001, așa încât, devin incidente dispozițiile art. 5 alin.(2) din legea 554/2004, dispoziții potrivit cărora „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.”
Având în vedere cele expuse, instanța a respins excepția de nelegalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415 încheiat la data de 21.08.2007, ca inadmisibilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Pârâții recurenți au invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ reprezentat de „Procesul verbal de contravenție nr.115/415/21.08.2007”, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Curtea reține că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415/21.08.2007 s-a reținut că reclamanții au executat fără autorizație de construire o clădire în regim parter cu suprafață de 36 mp în cursul anului 2006. P. acest proces verbal s-a aplicat reclamanților amendă contravențională, în temeiul art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991.
În cadrul dosarului nr._/325/2008 M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea reclamanților din prezenta cauză la desființarea construcției ilegal executată, conform procesului verbal anterior menționat și aducerea imobilului la starea inițială.
P. sentința civilă nr. 3196/05.03.2009 Judecătoria Timișoara a admis această cerere și a obligat pârâții ca în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri să aducă în stare inițială imobilul situat în Timișoara, ., conform dispozițiilor procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat de P. M. Timișoara sub nr. 115/415/21.08.2007, în caz contrar, reclamanții fiind autorizați să efectueze aceste lucrări pe seama pârâților.
În cadrul cererii de apel, apelanții pârâți au invocat excepția de nelegalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415/21.08.2007, context în care a fost sesizat Tribunalul T. – Secția de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestei excepții.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că este întemeiată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de către apelanții pârâți.
Astfel, Curtea constată că potrivit dispozițiilor OG nr. 2/2001 procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se poate ataca în fața instanțelor de judecată în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia sau de la luarea la cunoștință a conținutului procesului verbal.
În acord cu dispozițiile art. 5 alin 2 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contenciosul administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Așadar, dispozițiile art. 4 din legea nr. 554/2004 care reglementează condițiile în care se invocă excepția de nelegalitate a unui act administrativ trebuie interpretate prin coroborare cu prevederile art. 5 alin. 2 din același act normativ.
P. urmare, Curtea constată că împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415/21.08.2007 pârâții apelanți aveau deschisă calea contestării lui în termenul prevăzut de OG nr.2/2001, lege organică prin care legiuitorul a stabilit condițiile și limitele exercitării dreptului la acțiune a unei persoane vătămate prin soluțiile menționate în procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.
Actul administrativ reprezentat de procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415/21.08.2007 nu este sustras oricărei forme de control judecătoresc, ci este susceptibil de control pe calea unui recurs paralel, reglementat prin lege organică.
Reținând cele expuse, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul formulat și va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții pârâți R. D. și R. I. în contradictoriu cu reclamanții intimați M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara și P. M. Timișoara, împotriva sentinței civile nr.8004/3.12.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._/325/2008*.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2014
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. PĂTRURODICA OLARUDIANA D.-P.
GREFIER
M. L.
Red. DDP- 8.12.2014
Tehnored LM 9.12.2014
SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – I. I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 70/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
