Decizia civilă nr. 1082/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMI.

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1082/R/2011

Ședința publică din 23 martie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

JUDECĂTORI:

M.-C. V.

A. C.

T.-A. N.

G.:

M. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. R., împotriva deciziei civile nr. 2. din 2 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul U. I., având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pârâta-recurentă D. R., asistată de avocat P. M., și reprezentanta reclamantului-intimat U. I., avocat T. I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâta-recurentă a formulat o cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii sau reducerii substanțiale a taxei judiciare de timbru aferentă recursului. Cererea pârâtei- recurente a fost admisă în sensul reducerii taxei judiciare de timbru cu 50% și eșalonării plății acesteia în 6 tranșe lunare a câte 153,95 lei, scadența plății fiind stabilită la data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna martie.

Reprezentata pârâtei-recurente solicită acordarea unui termen, în vederea achitării primei tranșe aferente taxei judiciare de timbru, și depune la dosar timbru judiciar în valoare de 4,5 lei.

Reprezentanta reclamantului-intimat arată că nu este de acord cu admiterea cererii de amânare, întrucât și dacă se amână pronunțarea hotărârii, se poate face dovada achitării primei tranșe.

Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta pârâtei-recurente, aspectul achitării tranșei taxei judiciare de timbru neavând relevanță în soluționarea recursului.

Întrebată fiind, reprezentata pârâtei-recurente precizează că suma de

8750 euro reprezintă cota de ¼ parte din imobilul construcție evidențiat în CF

10116 B. M., invocat în cadrul motivelor de recurs la punctul A2, constituie o solicitare în sensul de a-i fi atribuită această sumă cu titlul de bun propriu, iar această cerere a fost formulată atât la instanța de fond, cât și în ambele instanțe de apel.

Curtea, după deliberare, față de precizările făcute de reprezentanta pârâtei-recurente, invocă inadmisibilitatea motivelor de recurs vizând caracterul de bun propriu a sumei de 8750 euro.

Reprezentanta pârâtei-recurente arată că acest petit nu este inadmisibil, întrucât această solicitare a fost făcută atât în prima instanță, cât și în cele două instanțe de apel.

Reprezentanta reclamantului-intimat solicită admiterea excepției invocate, invocând totodată excepția inadmisibilității întregului recurs.

Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, și rejudecând în fond, instanța să se pronunțe asupra capetelor de cerere nesoluționate atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, întrucât ambele s-au pronunțat ignorând îndrumările instanței de casare. S. cheltuieli de judecată la fondul cauzei și în apel. A. că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra sumei de 30.000 euro, bun propriu al recurentei și cu care aceasta a intrat în căsătorie și modul în care această sumă a fost folosită. Întrucât suma de 30.000 euro a fost folosită la cumpărarea apartamentului bun comun, instanța trebuia să constate că cota de contribuție a pârâtei-recurente este cu mult mai mare decât a reclamantului-intimat. C. că prin decizia recurată nu s-a soluționat partajarea bunurilor comune, ținându-se seama de activul și de pasivul patrimonial, și nici de valoarea de circulație actuală a apartamentului bun comun. R. la acest aspect, solicită partajarea bunurilor comune cu activ și pasiv, ținându-se cont de contribuția reală a pârâtei-recurente. D. activul și pasivul patrimonial dobândite pe parcursul căsătoriei au fost dovedite cu înscrisuri și depoziții de martori, instanța nu s-a pronunțat decât pe partajarea convenabilă a intimatului în ce privește primirea sultei de 22.500 euro, ignorând valoarea reală de circulație a apartamentului la această dată și totodată a înlăturat obligația reclamantului-intimat de a achita cota de ½ parte din împrumutul contractat la B. R., respectiv, obligarea acestuia la plata sumei de 4292 euro. A. că din pasivul patrimonial, ca bun propriu al pârâtei-recurente mai face parte și suma de 8750 euro reprezentând cota ¼ parte din imobilul construcție înscris în CF 10116 B. M..

Reprezentanta intimatului, pe fondul cauzei pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, cu chetuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial și a transportului la instanță, potrivit dovezilor pe care le depune la dosar, împreună cu delegația de reprezentare. A. că potrivit întâmpinării și cererii reconvenționale depuse la instanța de fond, inițial s-a solicitat includerea sumei de 8750 euro cu titlu de bun propriu. De fapt prin acest recurs, pârâta nu face altceva decât să reitereze cererile formulate în prima cerere reconvențională și să solicite a fi incluse la partaj și alte bunuri, astfel că în mod corect s-a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind cota de ¼ parte din construcția înscrisă în CF

10116 B. M.. C. că instanța de apel s-a pronunțat potrivit îndrumărilor date de instanța de casare , astfel că hotărârea atacată este legală și temeinică.

În replică, reprezentanta pârâtei-recurente arată că instanța a fost legal investită pentru a se pronunța cu privire la aceste aspecte, prin cererea reconvențională aflată la filele 15-19 din dosarul de fond. S. compensarea cheltuielilor de judecată și arată că intimatul dorește să creeze o situațienebuloasă. S-a solicitat și reevaluarea imobilului supus partajului și s-a solicitat și administrarea altor probe. Învederează instanței faptul că interogatoriul reclamantului din data de 11 noiembrie 2010 a fost viciat prin intervenția directă și nemijlocită a mandatarului său, care a dat explicațiile necesare unui răspuns convenabil acestuia, în detrimentul aflării adevărului în cauză.

Reprezentanta reclamantului-intimat arată că pârâta nu a făcut în nici un fel dovada faptului că suma obținută din vânzarea garsonierei bun propriu, a fost investită într-un anume bun, sau pentru a cumpăra „Patiseria Dorna";. În fapt, aceasta a fost cumpărată de reclamantul-intimat cu suma de 7.000.000 lei, la licitație publică, suma respectivă fiind obținută din credite luate pe firmă, în care era asociat împreună cu cei doi fii.

Reprezentanta pârâtei-recurente învederează instanței că a încercat să încheie o tranzacție cu reclamantul-intimat, în vederea stingerii prezentului litigiu, acesta a fost de acord, însă tranzacția nu a mai fost încheiată din cauză că mandatarul acestuia s-a opus încheierii unei tranzacții între părți.

C U R T E A

Prin acțiunea civilă formulată, precizată și înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul U. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. R. (fostă U.), ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să constate că, sub durata căsătoriei cu pârâta, au dobândit, în cote egale de câte 1/2 fiecare, imobilul situat în B. M., str. Al. O. nr. 2/4, în natură apartament compus din 2 camere și dependințe, identificat cu CF 10014 B. M. nr. top. 4288/44 și 4270/3, în valoare de 45.000

Euro; de asemenea, a mai solicitat ca instanța să includă în masa de partaj a bunurilor comune suma de 4.560 RON, rambursată de reclamant, obligând pârâta să plătească reclamantului 1/2 din această sumă, respectiv 2.280 RON și suma de 231,61 RON rate rambursate, urmând ca pârâta să plătească reclamantului cota de 1/2 din aceste sume, respectiv 115,80 R.

Prin sentința civilă nr. 3. iunie 2008 a Judecătoriei B. M. s-a admisacțiunea formulată de reclamantul U. I., domiciliat în B. M., str. Al. O. nr. 2/4,în contradictoriu cu pârâta D. R., cu același domiciliu.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă reconvențional D. R. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional U. I. și, în consecință:

S-a constatat că sub durata căsătoriei cu pârâta au dobândit în cote egale de câte 1/2 fiecare imobilul situat în B. M., str. Al. O. 2/4 în natură apartament compus din 2 camere și dependințe, identificat cu CF 10014 B. M. nr. top. 4288/44 și 4270/3 în valoare de 45.000 Euro.

S-a inclus în masa de partaj a bunurilor comune suma de 4.560 RON rambursată de reclamant, obligând pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât 1/2 din această sumă, respectiv 2.280 RON și suma de

231,61 RON rate rambursate, urmând ca pârâta-reclamantă reconvențional să plătească reclamantului-pârât reconvențional cota de 1/2 din această sumă, respectiv 115,80 R.

S-a admis în parte cererea reconvențională și a fost obligat reclamantul

U. I., pârât reconvențional, să plătească pârâtei D. R. cota de 1/2 din suma de

8.314,94 RON, respectiv 4.157,48 RON credit rambursat.

S-a dispus partajarea imobilului în sensul că s-a atribuit reclamantului U. I. apartamentul situat în B. M., Al. O. 2/4 și a fost obligat să plătească pârâtei D. R. 1/2 parte din prețul apreciat la 45.000 Euro, respectiv 22.500

Euro cu titlu de sultă.

S-au respins celelalte capete de cerere formulate de pârâta-reclamantă reconvențional.

Au fost compensate cheltuielile de judecată.

În considerentele sentinței s-a reținut că sub durata căsătoriei cu pârâta, au dobândit, în cote egale de câte 1/2 fiecare, imobilul situat în B. M., str. Al. O. nr. 2/4, în natură apartament compus din 2 camere și dependințe, identificat cu CF 10014 B. M. nr. top. 4288/44 și 4270/3, în valoare de 45.000

Obligarea reclamantului-pârât reconvențional la plata către pârâtă a sumei de 4.157,48 RON, capital plus dobânzi, reprezentând 1/2 parte din împrumutul contractat sub durata căsătoriei de la B. R. S., conform contractului de credit bancar nr. 25063135/(...), în sumă totală de 9.977,96

RON capital plus dobânzi, și rămas neachitat, la data despărțirii în fapt, (...), în cuantum de 8.314,24 RON, capital plus dobânzi;

- obligarea reclamantului-pârât reconvențional la plata sumei de 4.292

RON, capital plus dobândă, împrumut C.E.C., contractat sub durata căsătoriei, conform contractului de credit nr. 28233/(...), folosit în exclusivitate de reclamantul-pârât reconvențional și achitat în parte în exclusivitate de către pârâtă și care urmează să fie achitat în continuare tot de către pârâtă;

- obligarea reclamantului-pârât reconvențional la plata către pârâtă a sumei de 30.000 Euro, reprezentând prețul actual al garsonierei proprietatea exclusivă a pârâtei, situat în B. M., str. Motorului nr. 7/39, înstrăinată sub durata căsătoriei, iar suma rezultată fiind folosită în exclusivitate de reclamantul-pârât reconvențional;

- să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în

B. M., str. Al. O. nr. 2/4, CF 10014 B. M., nr. top. 4288/44 și 4270/3, prin atribuirea în natură pârâtei-reclamantă reconvențional, cu obligarea față de reclamantul-pârât reconvențional a sultei corespunzătoare cotei;

- să dispună O.C.P.I. M. întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF pe numele pârâtei-reclamantă reconvențional;

Acțiunea precizată a reclamantului este întemeiată, reținându-se faptul că acesta, sub durata căsătoriei cu pârâta, a dobândit un apartament situat pe str. Al. O., în B. M., în cote de 1/2 parte fiecare și mai multe bunuri mobile. Aceste bunuri mobile le-au partajat de comun acord o dată cu pronunțarea divorțului, dar în ce privește partajarea apartamentului nu s-a reușit.

S-a reținut că prin cererea reconvențională formulată de pârâtă, aceasta a emis mai multe pretenții în sensul de a se include în masa de partaj maimulte sume de bani, respectiv împrumuturi bănești contractate în timpul căsătoriei, contravaloare garsonieră.

Această cerere a fost admisă doar în parte, pârâta făcând dovada în parte a pretențiilor emise, pretenții cu care reclamantul a fost de acord, astfel să plătească cote de 1/2 din suma de 8.314,94 RON - datorie nerambursată din creditul contractat de aceasta, conform contractului de credit bancar nr.

25063135 din (...).

Totodată, a fost de acord să plătească cota de 1/2 din suma neachitată din creditul de 4.292 RON, credit contractat tot de pârâtă, reprezentând o datorie comună a soților.

În ceea ce privește obligarea reclamantului la plata sumei de 30.000

Euro, prețul actual al garsonierei proprietatea proprie a pârâtei, această cerere nu este justificată, având în vedere faptul că pârâta nu a făcut dovada că suma pretinsă s-ar regăsi în vreun bun dobândit sub durata căsătoriei, în sensul alin. 31 din Codul familiei, potrivit căruia „nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț: valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare";.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recalificat în apel, conform pre- vederilor art. 282^{1 Cod procedură civilă, pârâta-reclamantă D. R., solicitând înprincipal după promovarea apelului desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul obligării intimatului-reclamant la plata sumei de 4.292 lei capital și dobândă, re- prezentând împrumut CEC contractat sub durata căsătoriei, conform contractului de credit nr. 28.233 din 15 decembrie 2005, folosită în exclusivitate de recla- mantul intimat, a solicitat obligarea reclamantului-intimat de a-i preda suma de}

30.000 Euro reprezentând prețul actual al garsonierei proprietate exclusivă situată în B. M., str. Motorului, nr. 7/39; atribuirea în urma partajului aapartamentului situat în B. M., str. Al. O., nr. 2/4, identificat în CF 10014 B. M., nr. top. 4288/44 și 4270/3, cu obligarea la sultă față de intimatul-reclamant în sumă de 22.500 Euro, a se dispune întabularea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.

În ce privește suma de 4.292 lei, capital și dobânzi, reprezentând un îm- prumut CEC, contractat sub durata căsătoriei, conform contractului de credit nr. 28.233 din 15 decembrie 2005, sumă ce a fost folosită de reclamantul-inti- mat pentru interese strict personale, respectiv: la data de 19 decembrie 2005 a achitat în numele societății al cărei acționar este, SC Patiseria Dorna SRL, su- ma de 2.019 lei, reprezentând datorii față de bugetul statului conform extrasului de cont din data de (...), diferența fiind folosită pentru a-i gratifica pe copii acestuia din prima căsătorie.

În masa de bunuri supuse partajului s-a inclus și apartamentul bun comun dobândit sub durata căsătoriei, evaluat la 45.000 Euro.

Din CF 10558/23 B. M., rezultă că reclamantul-intimat U. I., împreună cu fosta soție, dețin un apartament situat în B. M., str. Transilvaniei, nr. 9/23, compus din 4 camere, dependințe și garaj.

A.anta nu deține un alt spațiu de locuit, iar anterior căsătoriei a deținut o garsonieră situată în B. M., str. Motorului, nr. 7/39, care a fost înstrăinată la

(...), iar suma rezultată s-a folosit de intimat în interes personal.

Prin decizia civila nr. 1. iunie 2009 a T. M. s-a admis în parte apelul declarat de pârâta D. R., domiciliată în B. M., str. Al. O. nr. 2/4, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3896 din (...) a Judecătoriei B. M., pe care a schimbat-o în parte, după cum urmează:

A atribuit apelantei-pârâte apartamentul situat în B. M., Al. O. nr. 2/4, identificat în CF 10014 B. M., nr. top. 4288/44 și 4270/3, cu obligarea la sultă către intimatul reclamant U. I. în sumă de 22.500 Euro.

A respins ca inadmisibile petitele de obligare a intimatului la plata sumei de 30.000 Euro și de întabulare în CF a dreptului de proprietate al apelantei cu privire la apartamentul de mai sus și ca nefondat petitul de obligare a intima- tului la plata sumei de 4.292 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost compensate cheltuielile de judecată în apel.

Împotriva deciziei pronunțate în apel s-a declarat recurs, cale de atac urmare căreia, prin decizia civila nr. 5. ianuarie 2010, urmare admiterii recursului, s-a casat decizia T. M. iar apelul a fost trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.

Din decizia pronunțată în recurs decurge obligația instanței de apel iar în rejudecare să lămurească starea de fapt în cauză sub două aspecte, cel referitor la împrumutul CEC pentru a stabili daca este vorba de o datorie proprie sau comună a soților și cel referitor la pretenția pârâtei de 30.000 Euro, pentru a determina daca această sumă reprezintă contravaloarea bunului propriu al pârâtei și dacă această sumă a fost folosită sau nu în scopuri personale de către reclamantul intimat.

În rejudecare apelul a fost înregistrat pe rolul T. M. sub nr. (...). A.anta D. R. prin reprezentantul său a depus un înscris intitulat „notă de ședință";. Prin acest înscris s-a solicitat instanței de apel să constate că anterior cumpărării apartamentului înscris în CF 10014 B. M., nr. top. 4288/44 și 4270/3 ca bun comun, apelanta a vândut imobilul garsonieră, ca bun propriu, evaluat la

30.000 euro; să constate că, contribuția apelantei este cum mult mai mare decât a intimatului, respectiv cu suma de 30.000 euro, la cumpărarea apartamentului, ca bun comun, înscris în CF nr. 10014 B. M., nr. top.

4288/44 și 4270/3 în valoare de 45.000 euro. C. dacă acest apartament a fost dobândit ca bun comun în timpul căsătoriei, contribuția apelantei exclusivă este dovedită prin actul de vânzare încheiat în formă autentică, înscris care se găsește la dosar; să constate că în timpul căsătoriei apelanta a achiziționat autoturismul marca Ford la prețul de 6.000 RON, respectiv echivalentul în euro

- 1.500 euro, imobilul construcție înscris în CF 10116 B. M., nr. top. 631,

1782/68 de sub A+1, A+2, în cotă de ½ parte din valoarea totală a imobilului construcție și teren, în valoare de 35.000 euro; să dispună sistarea stării de indiviziune dintre apelantă și intimat cu privire la imobilul - construcție, înscris în CF nr. 10014 B. M., nr. top. 4288/44 și 4270/3 prin atribuirea acestuia în totalitate către apelantă, cu obligarea intimatului la plata sultei de 37.500 euro. Calcul = 45.000 euro-30.000 euro=15.000 euro. ½ parte din contribuție comună 15.000 euro = 7.500 euro. Contribuție exclusivă 30.000 euro + ½ parte din contribuție comună = 37.500 euro; să dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al apelantei în cotă de 1/1 parte cu privire la imobilul construcție CF 10014 B. M., nr. top. 4288/44 și 4270/3; să dispunăsistarea stării de indiviziune dintre apelantă și pârât cu privire la autoturismul marca Ford, prin atribuirea acestuia în totalitate către intimat, cu obligarea acestuia la plata unei sulte corespunzătoare cotei de proprietate a apelantei, respectiv suma de 750 euro; să oblige intimatul U. I. la plata sumei de 4292

RON, reprezentând împrumutul contractat; să oblige intimatul la plata sumei de 17.500 euro, reprezentând cota de ¼ parte din imobilul-construcție, CF

10116 B. M., nr. top. 631, 1782/68 de sub A+1, A+2, cu valoare de 35.000 euro, contribuția apelantei este dovedită cu contractul de întreținere și contractul de vânzare, acte existente la dosar; să oblige intimatul la cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale, conform notei de calcul.

Intimatul U. I. a depus un răspuns la notele de ședință prin care s-a invocat inadmisibilitatea cererilor formulate de către apelantă în acele note. S-a arătat că cererea reclamantei este o cerere nouă care tinde la modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, cerere inadmisibilă prin prisma disp. art. 294(1) C.pr.civilă.

Cauza se află în fază de judecare a apelului după casare cu trimitere, astfel că, potrivit disp. art. 315 C.pr.civilă, în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat, neconformarea atrăgând casarea hotărârii ca fiind pronunțată cu încălcarea legii.

Ori, din considerentele deciziei instanței de casare rezultă că instanța a apreciat ca fiind necesar a se clarifica două aspecte vizând activul și pasivul patrimonial al soților.

Analizând excepția inadmisibilității, invocată de către intimatul U. I., tribunalul a apreciat că această excepție este întemeiată pentru următoarele considerente:

C. ce se atacă prin apelul supus rejudecării este sentința civilă nr. 3896 din 24 iunie 2008 a Judecătoriei B. M..

Prin Decizia civilă nr. 2. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis apelul declarat de către pârâta-reclamantă D. R. împotriva sent. civ. nr. 3896/(...) a Jud. B. M. pe care a schimbat-o în parte în sensul că:

S-a atribuit apelantei apartamentul situat în B. M., str. Al. O. nr. 2/4, înscris în CF 10014 B. M., nr. top. 4288/44 și 4270/3, cu obligarea apelantei

D. R. la plata către intimatul U. I. a sumei de 22.500 Euro cu titlu de sultă.

A fost obligat intimatul U. I. la plata către apelanta D. R. a sumei de

1714,65 lei, reprezentând debit izvorât din împrumutul CEC.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate în căile de atac.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele: Dintru început trebuie arătat că susținerile intimatului potrivit cărora între părți ar fi intervenit o înțelegere sub aspectul partajării datoriilor comune nu s-a dovedit, or sarcina probei, conform prevederilor art. 1169 C.civ., revenea intimatului. C. ce apreciază acesta ca fiind o mărturisire a apelantei cuprinsă în întâmpinare de la f. 112 din fața instanței de fond nu are această valoare, câtă vreme se referă la bunurile mobile, referindu-se la activul și nu la pasivul aflat în devălmășie.

A.anta pretinde prin cererea recovențională obligarea intimatului la suportarea datoriei contractate prin împrumutul CEC în sumă de 4292 lei capital și dobândă.

Prin înscrisul depus la f. 72-74 s-a dovedit că în data de (...) între Casa de E. și C. CEC SA, pe de o parte, în calitate de creditor, și U. R., pe de altă parte, în calitate de debitor, a intervenit contractul de credit nr. 28233. Suma împrumutată a fost de 3000 lei.

Conform graficului de rambursare depus la f. 77, 78 suma totală de restituit cuprinsă din capital, dobânzi și comisioane este de 4292,53 lei.

Prin notele de ședință depuse la f. 114 din dosarul de fond intimatul a recunoscut că datoria de 4292 lei, fiind contractată în timpul căsătoriei, reprezintă o datorie comună a soților, dar a arătat că nu poate fi obligat decât la a suporta jumătate din datoria nerambursată la data 1 ianuarie 2007, data despărțirii în fapt.

A.anta a confirmat faptul că despărțirea în fapt a soților a intervenit în

2007 (f. 56 dosar de apel nr. (...)).

Până în ianuarie 2007, deci în timpul conviețuirii soților s-a achitat din totalul datoriei suma de 863,22 lei, rămânând de achitat o diferență de 3429,31 lei.

A.anta nu a reușit să dovedească faptul că respectiva datorie reprezentând împrumut CEC ar constitui o datorie proprie a fostului soț.

Datoria a fost contractată de către aceasta personal și prin asumarea ca datorie comună de către intimat, tribunalul a apreciat că această datorie intră în categoria datoriilor comune (32 lit. b C.fam.).

Fiecare dintre soți e dator a suporta în cote egale restituirea împrumutului. Cum nu s-a dovedit că suma achitată până la despărțirea în fapt s-ar fi achitat exclusiv din fonduri proprii de către apelantă, rămâne a se împărți creditul nerambursat prin raportare la ianuarie 2007. Soldul creditului fiind de 3429,31 lei, fiecare dintre soți va suporta jumătate din sumă, drept pentru care intimatul se impune a fi obligat să achite apelantei suma de

1714,65 lei.

În ceea ce privește pretenția bănească a apelantei ce se ridica la suma de

30.000 Euro se constată că aceasta este nefondată.

S-a dovedit că în timpul căsătoriei s-a înstrăinat garsoniera bun propriu.

Destinația acelor bani nu a fost însă dovedită.

Scriptul sub semnătură privată, depus în copie la dosar, despre care se susține că ar conține o declarație a intimatului, contestat de către intimat, prin prisma prev. art. 139 C., nu are valoare probatorie.

Cu interogatoriile luate în fața primei instanțe și a instanței de apel nu s- a reușit a se dovedi faptul că suma de 30.000 euro ar fi ajuns în patrimoniul intimatului.

Martora Miclăus M. a declarat că știe de la reclamantă că ar fi vândut garsoniera și banii i-a dat soțului, acesta fiind patron, să-i folosească unde ar fi nevoie. Nu s-a dovedit însă cu ce titlu s-au dat banii pentru a se verifica dacă din convenția părților s-a născut și obligația de restituire și nici cine a fost beneficiarul sumei, intimatul sau societatea al cărei patron este, fiindcă în cazul din urmă în raportul obligațional cel ce ar putea fi obligat la restituire ar fi persoana juridică.

Martora B.n L. declară că i-a spus pârâta că și-a vândut garsoniera și banii i-a dat soțului. I-a mai spus că banii urmau să fie folosiți de acesta în scopuri personale. Din nou aceeași problema nelămurită sub aspectul titlului și al destinației.

Pe de altă parte martora B. N. arată că a aflat din discuțiile purtate cu colegii că banii obținuți de pârâtă din vânzarea garsonierei au fost depozitați într-o bancă.

Sarcina probei revenea apelantei. Aceasta nu a reușit să dovedească faptul că între ea și intimat ar fi intervenit o convenție potrivit căreia aceasta i-a remis intimatului suma de 12.000.000 lei vechi și că în baza acelei convenții intimatul s-ar fi obligat să-i restituie suma de bani primită. De altfel în acțiune nici nu s-a precizat temeiul acestei pretenții a pârâtei-reclamante.

Pentru toate aceste considerente, văzând prev. art. 296 C. tribunalul a admis apelul. Hotărârea primei instanțe a fost schimbată în sensul că intimatul a fost obligat la plata către apelantă a sumei de 1714,65 lei, reprezentând parte din debitul ce decurge din împrumutul CEC și totodată a fost schimbată și sub aspectul modalității de partajare a apartamentului care a fost atribuit apelantei. În acest fel a decis și instanța de apel în primul ciclu procesual. Hotărârea dată în apel (decizia nr. 159/A/2009 a T. M.) nefiind atacată de către intimat cu recurs, a intrat în putere de lucru judecat, astfel încât, acum, în al doilea ciclu procesual cauza nu mai comportă discuții din perspectiva modului de partajare a imobilului bun comun.

În temeiul art. 298 rap. la art. 276 C. cheltuielile efectuate de către părți în căile de atac au fost compensate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. R. solicitând admiterea recursul astfel cum este formulat și rejudecarea în fond în sensul pronunțării asupra capetelor de cerere nesoluționate de către instanța de fond și de apel, ambele instanțe pronunțându-se cu ignorarea dispozițiilor instanței de recurs care a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.

În motivare s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat în ceea ce privește suma de 30.000 euro, bun propriu al recurentei și asupra modului în care această sumă a fost folosită sau nu în scopuri personale de către reclamant.

Nelegală este și susținerea instanței de apel în sensul că modul de partajare a imobilului a intrat în putere de lucru judecat, decizia civilă nr. 1. a T. M. nefiind atacată cu recurs sub acest aspect.

La pronunțarea deciziei atacate nu s-a ținut cont că în timpul căsătoriei pârâta a vândut garsoniera proprietatea sa cu suma de 12.000.000 ROL, evaluată la 30.000 euro, de faptul că pârâta are o contribuție mai mare la dobândirea apartamentului bun comun, contribuind cu suma de 30.000 euro și nici de achiziționarea în timpul căsătoriei a autoturismului marca Ford și a imobilului construcție înscris în CF nr. 10116 B.-M., în cotă de ½ parte.

S-a mai învederat că sulta a fost stabilită cu ignorarea valorii de circulație reale a apartamentului, înlăturându-se și obligația intimatului de a achita cota de ½ parte din împrumutul contractat la B. R., respectiv obligarea acestuia la plata sumei de 4.292 R.

Recurenta a arătat că interogatoriul luat intimatului a fost viciat prin intervenția mandatarei acestuia, impunându-se rejudecarea cauzei pentru evidenta părtinire a uneia dintre părțile împrocesuate.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.

D. legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare, poziția procesuală a acestuia fiind exprimată prin intermediul reprezentantului în fața instanței.

Analizând recursul declarat de către pârâta D. R. împotriva deciziei civile nr. 2. a T. M., prin prisma și a excepției inadmisibilității invocată din oficiu de către instanță, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește criticile formulate de către pârâtă prin notele de ședință depuse în fața instanței de apel la data de (...) și reluate în parte și prin cererea de recurs se constată că în mod corect instanța de apel a admis excepția inadmisibilității invocată de către intimat, respingând solicitările apelantei cuprinse în aceste note de ședință care exced limitelor rejudecării stabilite de către instanța de recurs.

În dosarul nr. (...) instanța de apel a fost investită prin decizia nr. 5. a C. de A. C. prin care s-a casat decizia civilă nr. 1. a T. M. trimițându-se apelul spre rejudecare T. M..

Din considerentele acestei decizii rezultă că ceea ce s-a supus analizei instanței de recurs au fost două aspecte: suma de 4292 lei reprezentând împrumut CEC contractat în timpul căsătoriei și suma de 30.000 euro reprezentând prețul actual al garsonierei proprietatea recurentei.

În consecință, în mod corect instanța de apel a apreciat că limitele rejudecării stabilite prin decizia C. de A. nu permit repunerea în discuție a soluției de partajare a apartamentului dobândit de către soți în timpul căsătoriei, acest aspect rămânând soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 1. a T. M..

În mod corect s-a apreciat ca fiind inadmisibile precizările motivelor de apel formulate prin scriptul intitulat „note de ședință";, script depus la dosar la data de (...), la acest moment pârâta apelantă nemaifiind în măsură să precizeze motivele de apel formulat în dosarul nr. (...) al T. M., fiind depășit termenul prevăzut de art. 287 C. C. dacă precizarea motivelor de apel s-ar fi făcut în termenul prevăzut de lege, raportat la art.294 C., această precizare ar fi fost oricum inadmisibilă, limitele investirii instanței fiind cele stabilite prin acțiunea principală precizată ulterior și cererea reconvențională precizată la termenul de judecată din (...) în dosarul judecătoriei.

În consecință, este inadmisibil ca pârâta să invoce prin cererea de recurs chestiuni noi care nu au fost supuse dezbaterii instanței de apel prin cererea de apel formulată la data de (...) în dosarul nr. (...) al T. M., astfel cum aceasta a fost precizată în același dosar, toate aceste aspecte noi fiind formulate omisso medio.

Instanța de recurs se va pronunța deci pe fondul recursului numai în ceea ce privește aspectele soluționate de instanța de apel prin decizia atacată, respectiv pasivul patrimonial constând în suma de 30.000 euro reprezentând contravaloarea garsonierei proprietatea pârâtei și suma de 4.292 lei reprezentând credit contractat de la CEC de către părți.

Referitor la suma de 30.000 euro se impune a se face precizarea că raportat la cele reținute mai sus nu va fi luată în considerare susținerea pârâtei recurente în sensul că aceasta trebuie avută în vedere la stabilirea contribuției soților la cumpărarea apartamentului bun comun înscris în CF nr. 10014 B.- M., pârâta investind instanța numai în vederea stabilirii chestiunii dacă aceastăsumă face sau nu parte din pasivul patrimonial, niciodată până la momentul formulării notelor de ședință din data de (...) neinvocându-se folosirea acestei sume în vederea dobândirii apartamentului bun comun.

În ceea ce privește destinația acestei sume, se constată că în mod corect instanța de apel a apreciat pe baza probatoriului administrat în cauză că pârâta nu a reușit să facă dovada existenței unei convenții cu reclamantul intimat în sensul că acesta din urmă ar fi primit suma și s-ar fi obligat să o restituie pârâtei, în ceea ce privește modul în care instanța de apel a interpretat probațiunea administrată instanța de recurs neputându-se pronunța, fiind vorba despre contestarea temeiniciei deciziei atacate, temeinicie care nu mai poate fi pusă în discuție în fața instanței de recurs raportat la prevederile art. 304 C.

Este legală soluția instanței de apel și în ceea ce privește datoria în cuantum de 4.292 lei contractată de către pârâtă de la CEC prin statuarea că aceasta este o datorie comună în condițiile în care nu s-a făcut dovada că ar fi vorba despre o datorie proprie a reclamantului, considerentele referitoare la reinterpretarea probațiunii de către instanța de recurs fiind valabile și aici.

În condițiile în care valoarea de circulație a apartamentului nu a fost contestată în fața instanței de apel, pârâta arătând inclusiv la data de (...) prin notele de ședință formulate în dosarul de apel că aceasta este valoarea apartamentului bun comun, nu se poate pune problema ignorării de către instanța de apel a valorii reale a apartamentului, valoarea deja stabilită prin sentința pronunțată de judecătorie nefiind contestată de către pârâtă până la acest moment.

Susținerile recurentei referitoare la vicierea interogatoriului luat intimatului de către instanța de apel nu au fost dovedite de către aceasta, proba cu interogatoriu administrată de către instanța de apel fiind valabilă până la dovada contrară.

Ținând cont de ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C. va respinge recursul declarat de pârâta D. R. împotriva deciziei civile nr. 2. din 2 decembrie 2010 a T. M. pronunțată î n dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală.

În temeiul art. 274 C. instanța va obliga recurenta să plătească intimatului U. I. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta D. R. împotriva deciziei civile nr. 2. din 2 decembrie 2010 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului U. I. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 23 martie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M.-C. V. A. C. T.-A. N.

G., M. T.

Red.A.C./dact.L.C.C.

2 ex./(...)

Jud.apel: P. V., Țiplea D.

Jud.fond: V. U.eanu

← Decizia civilă nr. 807/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și...		Decizia civilă nr. 541/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... →

Decizia civilă nr. 1082/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1082/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie