Decizia civilă nr. 430/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 430/R/2011
Ședința publică din 4 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
G.IER : A. A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. T. și recursul declarat de reclamanta I. I., împotriva deciziei civile nr. 9. din 15 decembrie
2010 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată D . G. A F. P. A J. B.-N., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat B. E. C., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 11 din dosarul instanței de recurs, lipsă fiind pârâtul recurent personal, reclamanta recurentă personal și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul I. T., a fost formulat în termen legal, nu a fost motivat, cererea de recurs a fost comunicată părților adverse, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată de azi, care se află la f. 14, 15 și 16 din dosar, însă până la acest moment nu a fost timbrat, deși pârâtul recurent a fost citat pentru prezentul termen de judecată, cu mențiunea de a timbra recursul cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4200 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Recursul declarat de reclamanta I. I. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse, însă până la acest moment nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4200 lei și timbre judiciare mobile în valoare de 5 lei.
Curtea constată că recursul declarat de reclamanta recurentă este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâta intimată D. a jud. B.-N. a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca fiind nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul I. T., Curtea din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului, iar în situația în care acest recurs va fi timbrat până la sfârșitul dezbaterilor, Curtea invocă excepția nemotivării recursului în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă, Curtea din oficiu, invocă inadmisibilitatea motivelor de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, respectiv la reanalizarea probatoriului administrat în cauză și la reanalizarea stării de fapt.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei recurente asupra celor două recursuri declarate în cauză, cu precizarea de a se referi și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului declarat de reclamantă, modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 2966/(...) pronunțată de Judecătoria Bistrița, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu obligarea pârâtei intimate D. a jud. B.-N. la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității motivelor de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, respectiv la reanalizarea probatoriului administrat în cauză și la reanalizarea stării de fapt, invocată din oficiu de către instanță, reprezentantul reclamantei recurente arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea excepției netimbrării recursului declarat de pârât.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2. pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de
12 mai 2010 în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta I. I. în contradictoriu cu pârâții I. T. și A. - D. G. a F. P. B.-N., s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de reclamanta I. I. și pârâtul I. T. prin formarea de loturi în natură, și în consecință: s-a atribuit în natură reclamantei I. I. lotul format din imobilul apartament situat în B., str. V. A., nr. 6, ap. 3, jud. B.-N., fără plata de sultă compensatorie; s-a atribuit în natură pârâtului I. T. lotul format din următoarele bunuri imobile: teren, categoria arabil, în suprafață de 5900 mp, situat în extravilanul mun. B., cartier S., înscris în CF nr. 54746 B.-S., nr. cadastral 7141, teren, categoria arabil, în suprafață de 2900 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 7577/(...) eliberat de C. județeană B.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate, identificat în tarlaua 1, parcela 29 situat în extravilanul mun. B., cartier S., dobândit în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat de BNP V. M. sub nr. 3224/(...); cota de 2. părți din întreaga suprafață de 2900 mp teren, categoria arabil, înscris în titlul de proprietate nr. 7583/(...) eliberat de C. județeană B.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate, identificat în tarlaua 1, parcela 14 situat în extravilanul mun. B., cartier S., dobândit în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat de BNP V. M. sub nr. 3225/(...); cota de 2. părți din întreaga suprafață de 2900 mp teren, categoria arabil, înscris în titlul de proprietate nr. 7583/(...) eliberat de C. județeană B.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate, identificat în tarlaua 2, parcela 13 situat în extravilanul mun. B., cartier S., dobândit în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat de BNP V. M. sub nr. 3225/(...), fără plata de sultă compensatorie.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de partaj asupra imobilului apartament situat în B., str. V. A., nr. 6, ap. 3, jud. B.-N. și radierea din CF 53628-C1-U3 B. nr. top. 7835/1/3 și din CF
53628 B. nr. top 7835/1 a dreptului de ipotecă înscris în favoarea A. - D. B.- N.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că reclamanta și pârâtul I. T. au dobândit în timpul căsătoriei încheiate la data de (...), înregistrată la C. popular al orașului B. sub nr. 359/1978, următoarele bunuri imobile: imobilul apartament situat în B., str.V. A., nr. 6, ap. 3, jud. B.-N., înscris în CF nr. 53628 B. nr. cadastral 7835/1/3, imobilul teren categoria arabil, în suprafață de 5900 mp, situat în extravilanul mun. B., cartier S., înscris în CF nr. 54746 B.-S., nr. cadastral 7141, imobilul teren categoria arabil, în suprafață de 2900 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 7577/(...) eliberat de C. județeană B.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate, identificat în tarlaua 1, parcela 29 situat în extravilanul mun. B., cartier S. (dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP V. M. sub nr.
3224/(...)), cota de 2. părți din întreaga suprafață de 2900 mp teren, categoria arabil, înscris în titlul de proprietate nr. 7583/(...) eliberat de C. județeană B.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate, identificat în tarlaua 1, parcela 14 situat în extravilanul mun. B., cartier S. (dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP V. M. sub nr.
3225/(...)) și cota de 2. părți din întreaga suprafață de 2900 mp teren, categoria arabil, înscris în titlul de proprietate nr. 7583/(...) eliberat de C. județeană B.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate, identificat în tarlaua 2, parcela 13 situat în extravilanul mun. B., cartier S. (dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP V. M. sub nr.
3225/(...)).
Aceste bunuri imobile dobândite în timpul căsătoriei de reclamantă și pârâtul I. T., conform înscrisurilor depuse la dosar, au calitatea de bunuri comune ale părților potrivit dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, care prevăd că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Prin ordonanța emisă la data de (...) în dosarul nr. 22/D/P/2006 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului I. T., care are calitatea de învinuit în dosarul menționat, iar prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 593/3 din (...) încheiat de D. B.-N. s-a aplicat sechestrul asigurător asupra imobilului apartament bun comun al reclamantei și pârâtului I. T. situat în B., str.V. A., nr. 6, ap. 3, jud. B.-N.
Pârâtul I. T. , legal citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru termenul din data de (...) pentru a răspunde la interogator, nu s-a înfățișat la termenul stabilit, astfel că instanța, în baza art. 225 C.pr.civ., va socoti această împrejurare ca o recunoaștere de către pârât a susținerilor reclamantei din acțiunea introductivă.
Având în vedere starea de fapt existentă precum și dispozițiile art. 36 alin 2 din Codul familiei, potrivit cărora, pentru motive temeinice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte dintre ele, se pot împărți prin hotărâre judecătorească și în timpul căsătoriei, instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantei de partajare în timpul căsătoriei a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei raportat la motivul invocat, respectiv aplicarea sechestrului asigurător asupra imobilului apartament în litigiu, în care reclamanta locuiește și în prezent.
Totalizând valorile bunurilor imobile dobândite de cele două părți în timpul căsătoriei instanța a constatat că valoarea totală a acestora este de
280.000 lei, dispunând partajarea bunurilor comune ale soților prin formarea a două loturi: lotul nr. 1, în valoare de 130 000 lei, atribuitreclamantei, compus din imobilul apartament și lotul nr. 2, în valoare de
150 000 lei, atribuit pârâtului, compus din imobilele terenuri mai sus descrise.
Întrucât potrivit dispozițiilor art. 36 alin 2 din Codul familiei, bunurile astfel împărțite în timpul căsătoriei devin bunuri proprii, instanța a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de partaj asupra imobilului apartament situat în B., str. V. A., nr. 6, ap. 3, jud. B.-N. și radierea din CF 53628-C1-U3 B. nr. top. 7835/1/3 și din CF 53628 B. nr. top 7835/1 a dreptului de ipotecă înscris în favoarea A. - D. B.-N.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36 alin 2 din Codul familiei, art. 20 și art. 22 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta D. G. a F. P. B.-N.
Prin decizia civilă nr. 9. din 15 decembrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Bistrița Năsăud s-a admis ca fiind fondat apelul declarat de pârâta D. G. a F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 2. pronunțată de
Judecătoria Bistrița la data de 12 mai 2010 în dosarul nr. (...), hotărârea atacată a fost schimbată în tot în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta I. I. împotriva pârâților I. T. și D. B.-N.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, făcând o aplicare greșită a prevederilor art. 36 alin. 2 C.fam.
La data de 5 ianuarie 2010 reclamanta a investit instanța de fond cu o cerere de împărțire a bunurilor comune în timpul căsătoriei, invocând în susținerea acesteia faptul că asupra apartamentului său a fost aplicat sechestru asigurator.
Chiar dacă acțiunea a fost promovată împotriva pârâtei A.- D. G. a F.
P. B.-N., prin notele de ședință depuse la dosar de reclamantă la data de 16 martie 2010 s-a precizat cu exactitate cadrul procesual în care se desfășoară judecata, arătându-se că acțiunea se îndreaptă nu împotriva A. B., ci doar împotriva Direcției Generale a F. P. B.-N.
Această poziție este reiterată și în cadrul ședinței de judecată din data de 17 martie 2010, motiv pentru care la acest termen de judecată în calitate de pârât, cu termen în cunoștință, apare doar D. G. a F. P. B.-N. fără mențiunea A., așa cum apăruse la termenul anterior din 27 ianuarie 2010.
Cu toate acestea, deși reclamanta a precizat expres că înțelege să se judece doar cu D. G. a F. P. B.-N., în dispozitivul hotărârii atacate s-a admis acțiunea față de A. - D. G. a F. P. B.-N.
Comparându-se însă minuta cu dispozitivul dactilografiat, s-a constatat că în cuprinsul minutei, ce reflectă rezultatul deliberării, acțiunea reclamantei este admisă numai față de pârâta D. G. a F. P. fără menționarea Agenției Naționale de A. F., astfel încât înscrierea acestei agenții în dispozitivul dactilografiat constituie o evidentă eroare materială, care poate fi îndreptată la cerere sau din oficiu.
În aceste condiții, soluția desființării hotărârii instanței de fond motivat de necesitatea calificării cadrului procesual, a analizării excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de A. F. nu se impune a fi adoptată.
Rezultă clar din poziția reclamantei exprimată la fondul cauzei că aceasta se judecă numai cu D. G. a F. P. B.-N., astfel că problema calității procesuale a Agenției Naționale de A. F. nu se mai pune.
Menționarea Agenției Naționale de A. F. în cuprinsul dispozitivului constituie o evidentă eroare materială, în condițiile în care minuta cuprindesoluția admiterii acțiunii numai în contradictoriu cu partea pe care reclamanta a înțeles să o cheme în judecată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că partajarea bunurilor comune s-a dispus numai pe considerentul că asupra apartamentului soților I. s-a instituit sechestru asigurator, o asemenea măsură fiind apreciată motiv temeinic.
Partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei, recunoscută de dispozițiile art. 36 alin. 2 din Codul familiei, poate fi admisă numai cu titlu excepțional, derogatoriu de la principiul că partajarea are loc la desfacerea căsătoriei, fiind condiționată de existența unor motive temeinice.
Legea nu arată în ce constau motivele temeinice ce pot justifica împărțirea bunurilor în timpul căsătoriei, astfel că aprecierea acestora se face de instanța de judecată.
Cercetarea existenței motivelor temeinice de împărțire a bunurilor în timpul căsătoriei, constituie o chestiune prealabilă ce trebuie soluționată de instanță, înaintea fondului cererii.
Există motive temeinice de împărțire a bunurilor comune în timpul căsătoriei atunci când sistarea stării de codevălmășie se impune, de urgență, pentru a permite unuia din soți să-și execute corespunzător obligațiile personale, legale sau contractuale ori pentru a-i permite să-și conserve prerogativele dreptului de proprietate asupra unora din bunurile ce alcătuiesc comunitatea.
Se poate observa, din cuprinsul acțiunii introductive, că reclamanta solicită partajarea bunurilor comune (apartament și terenuri), urmărind practic să-și protejeze apartamentul bun comun, pus sub sechestru.
T. a constatat însă că acest temei, singur, nu poate constitui motiv temeinic, care să justifice partajarea bunurilor comune ale soților în timpul căsătoriei.
Reclamanta nu este în pericol iminent de a-și pierde dreptul asupra apartamentului, nu este în pericolul iminent de a nu-și putea executa corespunzător obligațiile personale, legale sau contractuale, astfel încât să se impună partajarea bunurilor comune ale soților în timpul căsătoriei lor.
Aceasta întrucât în prezent reclamanta folosește apartamentul, care constituie domiciliul său, în mod exclusiv, soții fiind de fapt despărțiți în fapt din vara anului 2009, așa cum atestă reclamanta în cuprinsul acțiunii introductive.
Întrucât apartamentul constituie bun comun, creditorul personal al intimatului I. T. nu va putea porni executarea silită asupra bunului, astfel că reclamanta nu va fi pusă în situația de a-și vedea vândut la licitație bunul, pierzându-și astfel imobilul unde locuiește, ci mai întâi va trebui să urmărească bunurile proprii ale debitorului I. T. și dacă acestea nu sunt îndestulătoare va trebui solicite partajul bunurilor comune, putând urmări silit doar bunurile care revin în urma partajului în lotul debitorului.
Ca atare, reclamanta nu este în pericol de a se vedea fără locuință, întrucât dacă se declanșează urmărirea silită asupra apartamentului, aceasta își poate proteja dreptul său pe calea unei contestații la executare, în cadrul căreia să invoce calitatea de bun comun al apartamentului, cu toate consecințele care decurg din această calitate.
Totodată, în cazul în care creditorul va solicita partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei soților, reclamanta are posibilitatea ca în acel cadru procesual să solicite atribuirea apartamentului în favoarea sa.
În baza considerentelor exprimate, reținând lipsa vreunui pericol iminent ce să constituie o amenințare pentru reclamantă că își va pierdedreptul asupra apartamentului, că nu își va putea executa corespunzător obligațiile personale, legale sau contractuale, reținând că instituirea sechestrului asupra unui bun comun nu constituie motiv temeinic care să justifice partajul bunurilor comune în timpul căsătoriei soților, la cererea soțului care folosește și poate dispune de acest bun, atâta timp cât bunul comun nu poate fi urmărit de creditorul personal al unuia dintre soți fără ca mai întâi să se solicite partajul, tribunalul în baza art. 296 C.proc.civ., a admis apelul declarat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta I. I. și pârâtul I.
T.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea sentinței civile nr. 2. pronunțată de Judecătoria Bistrița.
În motivarea recursului considera ca D. C. nr. 9. pronunțată de T. B.-
N. este nelegală și netemeinică.
În cuprinsul acesteia se arata faptul ca, hotărârea atacată a fost analizata prin prisma motivelor de apel formulate precum și din oficiu conform art.295C.p.c.
Arată că intimata D. BN, prin cererea de apel formulata nu a adus nici un argument, vreun motiv prin care să arate ca sentința J. B. este netemeinică sau nelegală. In aceste condiții, apreciază că rolul instanței de apel ar fi trebuit să privească doar eventualele motive de ordine publica, pe care le putea invocă din oficiu, dar astfel cum se observă din motivare, în speța de față, nefiind incidente nici un astfel de motiv de ordine publica.
T. B.-N. a pronunțat decizia cu încălcarea prevederilor art.295
C.proc.civ., text de lege care arată că "instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt si aplicarea legii de către prima instanța". In realitate, astfel cum se observă din motivarea instanței, T. B.-N. a depășit acest cadru legal, analizând din oficiu chestiuni care nu au fost puse în discuție de către intimata-apelanta prin cererea sa , rejudecând în mod nelegal fondul cauzei.
Arata, că soțul este asociat și administrator la mai multe societăți comerciale. In cursul anului 2009 s-a început urmărirea penala împotriva acestuia în cadrul dosarului cu nr.22/D/P /2006 aflat pe rolul I. - DIICOT
B., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni economice în perioada 2005-
2009 în legătură cu calitatea sa de administrator al acestor societăți comerciale. Prin adresa comunicata instanței de apel ( fila 25) Parchetul DIICOT arata ca prin rechizitoriul din (...), inculpatul I. T. a fost trimis în judecată, în stare de arest (stare de arest in care se găsește începând cu sfârșitul lunii mai a anului 2010 si pana in prezent);
În ordonanța procurorului din (...) ce a stat la baza instituirii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor proprii ale pârâtului dar și asupra bunurilor comune aparținând și reclamantei, se dispune luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, până la concurența sumei de
273.713.361.207 ROL ( 27.371.336,1 lei).
Arată că, pârâtul a părăsit domiciliul conjugal trăind în relații de concubinaj cu o alta persoana încă din vara anului 2009, reclamanta fiind singura care s-a ocupat cu administrarea apartamentului din B., un apartament cu 4 camere.
In aprecierea instanței de apel, în ciuda stării de fapt existente, aceasta retine ca "reclamanta nu este în pericol iminent de a pierde dreptul asupra apartamentului, nu este în pericol iminent de a putea executa corespunzător obligațiile personale, legale sau contractuale" etc. Se mai arata in motivare chiar și faptul că soțul folosește și poate dispune de acestbun, atâta timp cât bunul comun nu poate fi urmărit de creditorul personal al unuia dintre soți.
In aceeași motivare a instanței de apel, aceasta oferă și soluțiile practice (juridice) pe care le-ar avea în situația în care se va porni o executare silită asupra bunurilor comune respectiv promovarea unei contestații la executare.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul I. T., Curtea din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului.
Analizând recursurile formulate, curtea reține următoarele considerente:
Pentru termenul din data de (...) recurentul I. T. a fost citat cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 4200 lei și timbru judiciar de 5 lei potrivit dovezii de citare aflată la dosar (fila 17) care a fost comunicată la (...), însă recurentul nu și-a îndeplinit această obligație și nici nu a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar.
La termenul din data de 04.02.201 s-a constatat că recurentul nu și- a îndeplinit obligația legală cu privire la plata taxelor de timbru arătate anterior.
Față de acestea, văzând și dispozițiile art. 1, art. 11 din Legea nr.
146/1997, în temeiul art. 20 alin. 1 și 3 din Legea 146/1997 care prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, instanța urmează să admită excepția nelegalei timbrări și să anuleze ca netimbrat recursul declarat de pârâtul I. T. împotriva deciziei civile nr. 9. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...).
Cât privește recursul declarat de reclamanta I. I., Curtea reține următoarele:
Recurenta arată că intimata D. BN, prin cererea de apel formulata nu a adus nici un argument, vreun motiv prin care să arate ca sentința J. B. este netemeinică sau nelegală. În aceste condiții, apreciază că rolul instanței de apel ar fi trebuit să privească doar eventualele motive de ordine publică, pe care le putea invocă din oficiu, dar astfel cum se observă din motivare, în speța de față, nefiind incidente nici un astfel de motiv de ordine publică. T. B.-N. a pronunțat decizia cu încălcarea prevederilor art.295 C.proc.civ., text de lege care arată că "instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt si aplicarea legii de către prima instanța". În realitate, astfel cum se observă din motivarea instanței, T. B.-N. a depășit acest cadru legal, analizând din oficiu chestiuni care nu au fost puse în discuție de către intimata-apelanta prin cererea sa, rejudecând în mod nelegal fondul cauzei.
Curtea reține că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece apelanta D. B.-N. prin motivele de apel arată că simpla reținere de către instanța de fond a dispozițiilor art. 36 alin. 2 Cod familiei fără o analiză a existenței motivelor temeinice ce determină un astfel de partaja de bunuri este insuficientă.
Prin urmare existând un astfel de motiv de apel instanța nu s-a pronunțat din oficiu și nici nu trebuia să pună în discuție un motiv de ordine publică cât timp acest motiv a fost invocat chiar de către apelantă prin motivele de apel formulate.
Celelalte motive de recurs se referă chiar la îndeplinirea condițiilor art. 36 alin. 2 Cod familiei.
Arată, că soțul este asociat și administrator la mai multe societăți comerciale. În cursul anului 2009 s-a început urmărirea penala împotrivaacestuia în cadrul dosarului cu nr.22/D/P /2006 aflat pe rolul I. - DIICOT
B., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni economice în perioada 2005-
2009 în legătură cu calitatea sa de administrator al acestor societăți comerciale. Prin adresa comunicata instanței de apel ( fila 25) Parchetul
DIICOT arata ca prin rechizitoriul din (...), inculpatul I. T. a fost trimis în judecată, în stare de arest (stare de arest in care se găsește începând cu sfârșitul lunii mai a anului 2010 si pana in prezent);
În ordonanța procurorului din (...) ce a stat la baza instituirii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor proprii ale pârâtului dar și asupra bunurilor comune aparținând și reclamantei, se dispune luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, până la concurența sumei de
273.713.361.207 ROL ( 27.371.336,1 lei).
Arată că, pârâtul a părăsit domiciliul conjugal trăind în relații de concubinaj cu o alta persoana încă din vara anului 2009, reclamanta fiind singura care s-a ocupat cu administrarea apartamentului din B., un apartament cu 4 camere.
Curtea reține că nici aceste motive de recurs nu pot fi primite deoarece la instanța de fond reclamanta în susținerea existenței motivelor temeinice, despre care face vorbire art. 36 alin. 2 Codul familiei, pe care reclamanta își întemeiază cererea, arată că este despărțită în fapt de soțul său de mai mulți ani iar asupra apartamentului bun comun este aplicat un sechestru asigurator într-un dosar în care soțul său este învinuit.
Acest fapt, al existenței sechestrului, în sine nu justifică existența motivelor temeinice pentru a se partaja bunurile în timpul căsătoriei. Dacă în final se va ajunge și la executarea silită cu privire la bunul asupra căruia s-a instituit sechestrul doar asupra cotei soțului pârât se va putea dispune executarea silită, iar potrivit art. 4001 Cod procedură civilă împărțirea bunurilor comune se poate face și în cadrul contestației la executare. În timpul căsătoriei partajul este excepția iar codevălmășia este regula. Reclamanta a mai indicat în recurs și alte motive care ar justifica cererea dar cum acestea nu au fost indicate și analizate de instanța de fond nu pot fi formulate pentru prima dat în recurs deoarece s-ar înfrânge principiul dublului grad de jurisdicție, iar în calea de atac nu se pot formula cereri sau motive noi, potrivit art. 292 alin. 1 combinat cu art. 316 Cod procedură civilă. Dacă situația grea a reclamantei legată de administrarea apartamentului și a celorlalte imobile terenuri, care eventual ar necesita resurse financiare extinse, pe care reclamanta nu le are, ar fi fost invocată și la fond nu doar în recurs, instanța ar fi putut să analizeze încadrarea lor în cadrul noțiunii de „. temeinice", despre care face vorbire art. 36 alin. 2 Codul familiei. În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta I. I., nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta I. I. și anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul I. T. împotriva deciziei civile nr. 9. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ G.IER A.-A. M. Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...) Judecători apel - Berari R., Frențiu G.C. - T. B.-N. Judecător fond - J..A. - Judecătoria Bistrița
| ← Decizia civilă nr. 492/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 543/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
