Decizia civilă nr. 807/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 807/R/2011
Ședința publică din 2 martie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE:
J.ECĂTORI M .-C. V.
T. D. - președintele Secției civile I .-D. C.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. V., precum și recursul declarat de pârâta V. I., împotriva deciziei civile nr. 2. din 10 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind-o și pe A. tutelară P. O. S. DE SUS, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantului-recurent I. V., avocat D. M., în substituirea d-lui avocat N.-Ț.
C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantului este legal timbrat cu 3 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar.
Recursul pârâtei este legal timbrat cu 3 lei taxă judiciară de timbru și
0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 februarie 2011 și la data de 21 februarie 2011, pârâta-recurentă a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului declarat de recurent și judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, la care a fost anexat un set de acte în copie și respectiv, note scrise, la care a fost anexat timbrajul aferent recursului și un set de acte în copie. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantului-recurent.
La data de 28 februarie 2011, reclamantul-intimat a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului declarat de pârâtă.
La termenul de azi reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar timbrajul aferent recursului și delegația de substituire și arată că reprezentantei pârâtei-recurente, i-a fost comunicată prin fax întâmpinarea formulată de reclamantul-recurent.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia , modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat și în consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, fără cheltuieli de judecată. Consideră că hotărârea atacată a fost dată fără a se ține seama de probele existente la dosar, prin care s-a dovedit faptul că acele condițiiavute în vedere la momentul la care s-a pronunțat hotărârea prin care minorul a fost încredințat pârâtei, s-au modificat substanțial, astfel încât este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare reclamantului-recurent. I. de apel a încălcat principiul interesului superior al copilului, astfel că se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu privire la recursul declarat de pârâtă, reprezentanta reclamantului- recurent pune concluzii în sensul respingerii acestuia ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 75 din 2 februarie 2010 a J.ecătoriei D., s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâta V. I. și în consecință, s-a dispus încredințarea la reclamant a minorului I. V.-A. născut la data de 24 februarie 2004.
S-a admis cererea de încetare a obligației de plată a pensiei de întreținere în cuantum de 1.000 lei stabilită în sarcina reclamantului.
A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului în favoarea minorului, o pensie de întreținere în cuantum de 150 lei lunar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au fost căsătorite, căsătorie ce a fost desfăcută prin divorț din vina ambilor soți, conform sentinței civile nr. 1153 din (...) a J.ecătoriei D., minorul I. A.-V. născut la data de (...) fiind încredințat tatălui spre creștere și educare; apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 81 din (...) a T.ui M.; prin decizia civilă nr. 2288 din (...) a Curții de A. C., s-a admis în parte recursul pârâtei împotriva deciziei tribunalului care a fost modificată în parte și rejudecând, s-a admis în parte apelul pârâtei în contra sentinței judecătoriei, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a dispus încredințarea minorului la mamă spre creștere și educare.
Dacă la data încredințării minorului la mamă spre creștere și educare, tatăl era plecat în străinătate și nu-l putea îngriji efectiv, în prezent acesta are locul de muncă în țară, astfel că îi poate asigura condițiile materiale de creștere și educare a minorului, în timp ce pârâta nu are mijloace proprii și stabile de întreținere.
Din declarațiile martorilor audiați, a rezultat că este în interesul copilului să fie încredințat tatălui spre creștere și educare, având în vedere că acesta împreună cu bunicii paterni își subordonează toate acțiunile în interesul superior al minorului pe care îl educă în spirit de respect față de mama lui, care s-a comportat însă față de el precum față de un „., solicitând predarea lui, iar minorul a avut o atitudine de respingere totală față de mama lui.
Prin decizia civilă nr. 236 din 10 decembrie 2010 a T.ui M., s-a admis apelul declarat de pârâta V. I. împotriva sentinței civile nr. 75 din (...) a T.ui
D., care a fost schimbată în totalitate, în sensul respingerii acțiunii civile intentate de reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâta V. I., având ca obiect reîncredințarea minorului I. V.-A.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că după ce prin decizia civilă nr. 2288 din (...) a Curții de A. C., minorul i-a fost încredințat mamei spre creștere și educare, iar în luna iunie 2010 hotărârea judecătorească a fost pusă în executare, dată de când minorul se află la mamă. Tatăl acestuias-a recăsătorit și locuiește în prezent împreună cu noua lui soție și cu socrii lui, într-o altă localitate.
Din declarațiile martorilor audiați și cu ocazia ascultării minorului, a rezutat că acesta s-a acomodat la mamă, unde locuiește cu aceasta și cu bunicii paterni, bucurându-se de toată atenția și îngrijirea lor.
Concluzia anchetei sociale relevă faptul că mama ajutată de bunicii paterni are condiții materiale bune pentru a-i asigura întreținerea și îngrijirea minorului, de care sunt alături zi de zi, spre deosebire de tatăl acestuia care intenționează să îl ducă pe minor la bunicii săi paterni, în timp ce el locuiește împreună cu soția și socrii în altă localitate, situație în care este în interesul superior al minorului să rămână în continuare încredințat mamei sale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței judecătoriei, care să fie menținută ca legală și temeinică.
În motivarea recursului, s-a susținut că decizia recurată este netemeinică și nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind încălcat principiul interesului superior al copilului, care este acela de a-i fi încredințat tatălui spre creștere și educare.
I. de apel a nesocotit întregul probatoriu administrat în cauză, neluând în seamă voința minorului de a locui împreună cu tatăl său, exprimată cu ocazia audierii lui în camera de consiliu, evaluarea psihologică a minorului și procesele-verbale de executare întocmite de executorul judecătoresc C. Amișculesei.
Copilul are nevoie de îngrijire, vigilență și atenție din partea părinților, după cum are dreptul să fie crescut în condiții în care să îi permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială conform art. 32 din Legea nr. 272/2004, precum și dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea aptitudinilor și personalității sale, potrivit art. 42 din Legea nr. 242/2004.
Or pârâta suferă de afecțiuni psihice încă din anul 2005, astfel că există dubii în privința posibilității de îndeplinire de către aceasta a îndatoririlor sale părintești. În raportul de evaluare a minorului, s-a menționat că mama minorului nu ia decizii ci este mereu dirijată de părinții acesteia; cea mai apropiată vecină a observat că de câteva ori minorul a fost bătut de mama lui și de bunica maternă; medicul de familie al minorului și al mamei a observat că mama minorului este bolnavă de schizofrenie, are nevoie de consult de specialitate și probabil de tratament, iar fără ajutor nu poate să ofere o îngrijire adecvată minorului.
I. de apel a respins cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize psihiatrice a pârâtei, ignorând adeverința medicală eliberată de medicul de familie și aspectele relatate de asistentul social.
Aceeași instanță de apel, nu avea de unde să cunoască intențiile reclamantului sau planurile lui de viitor în privința locului unde urmează să locuiască.
De când pârâta a luat minorul cu executorul judecătoresc, acesta a suferit o traumă inimaginabilă, iar reclamantului nu i-a mai permis să aibă legături personale cu minorul.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs și pârâta V. I., solicitând modificarea ei în sensul acordării cheltuielilor de judecată în apel și la prima instanță, în sumă de aproximativ 5.000 lei.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că a plătit onorarii de avocat în sumă de 1500 lei la Judecătoria Dragomirești, 1500 lei la tribunal, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, cheltuieli de transport în sumă de 1000 lei și respectiv 300 lei, iar pentru fiecare zi de prezentare la instanță a pierdut venituri nerealizate de câte 50 lei, care urmează să fie suportate de reclamant în baza culpei procesuale.
Examinând recursurile, curtea reține următoarele:
Obiectul acțiunii civile introductive de instanță, îl constituie reîncredințarea minorului I. A.-V. născut la data de 28 februarie 2004, spre creștere și educare la tată, după ce prin decizia civilă nr. 2288 din 30 octombrie 2009 a Curții de A. C., i-a fost încredințat mamei spre creștere și educare.
Potrivit art. 44 alin. (1) din Codul familiei, în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre pârâți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile procesuale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Orice măsură ce se ia în legătură cu un copil, inclusiv aceea a reîncredințării lui, trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004.
Sintagma „interesul superior al copilului"; nu este o simplă lozincă, ci se referă la condițiile materiale și spirituale propice creșterii și educării sale, dezvoltării armonioase a personalității acestuia.
Cu ocazia încredințării sau reîncredințării copilului, instanța de judecată are obligația să verifice la care dintre părinți pot fi asigurate cele mai bune condiții materiale și spirituale ale minorului, care să îi asigure dezvoltarea plenară a personalității acestuia.
În speță, prima instanță a dispus încredințarea minorului A.-V. la tată spre creștere și educare, în timp ce instanța de apel a schimbat sentința în totalitate și a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei, având ca obiect reîncredințarea minorului spre creștere și educare la tată.
În actuala lui configurație, recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 Cod proc.civilă.
Cu toate acestea, pentru a se cunoaște dacă interesul superior al copilului este asigurat prin rămânerea lui încredințat la mamă, curtea observă că din adeverința medicală nr. 2166/2010 f. 53 dosar apel, rezultă că V. I. suferă de tulburare psihică; în Raportul de evaluare a minorului întocmit de D. G. de A. S. și P. C. M. nr. 1570/(...), f. 56 același dosar, reiese că medicul de familie al minorului și al mamei acestuia a afirmat că aceasta suferă de schizofrenie; psihologul a fost informat de către același medic de familie că pârâta este suferindă de tulburare psihotică f. 59 dosar apel.
La termenul din 14 octombrie 2010, reprezentantul reclamantului- intimat, av. D. M. a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice a pârâtei- apelante, cerere în probațiune reiterată la termenul din 9 decembrie 2010, când a fost respinsă întrucât „instanța consideră că această probă nu este utilă cauzei";.
De altfel și în fața primei instanțe a fost solicitată efectuarea expertizei psihiatrice a pârâtei, la termenul de judecată din 12 ianuarie 2010 și reiterată la termenul din 2 februarie 2010, când a fost respinsă cu motivareacă „din raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei nu rezultă informații privind afecțiuni de această natură";.
Față de mențiunile din înscrisurile menționate mai sus, din care rezultă cu certitudine că pârâta suferă de „. psihice";, „. psihotice";,
„schizofrenie";, coroborate cu absența sistematică a acesteia de la toate termenele de judecată, inclusiv în recurs, curtea apreciază ca fiind necesară administrarea probei cu raportul de expertiză psihiatrică a pârâtei, pentru a se constata dacă aceasta este în măsură sau nu să se ocupe în mod corespunzător de creșterea și educarea minorului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (5) Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului și recursul pârâtei (care vizează numai cheltuielile de judecată) împotriva deciziei tribunalului, care va fi casată și se va trimite cauza la același T. M., în vederea administrării probei cu raportul de expertiză psihiatrică a pârâtei V. I.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite recursurile declarate de reclamantul I. V. și de pârâta V. I., împotriva deciziei civile nr. 2. din 10 decembrie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 martie 2011.
Președinte J .ecători G .
C.-M. V. T. D.-I. D. C.
M. T.
Red. TD:(...) Dact.CC:(...)
- 3 ex.
| ← Decizia civilă nr. 543/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 1082/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
