Decizia civilă nr. 543/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 543/R/2011
Ședința publică din 11 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P. C., împotriva deciziei civile nr. 56 din 12 octombrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat Ț. F. V., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă asistată de avocat C. I. și reprezentantul reclamantului intimat, avocat G. I. D., lipsă fiind reclamantul intimat personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta P. C., a fost introdus și motivat în termen legal și a fost comunicat părții adverse, însă până la acest moment nu a fost timbrat.
S-a făcut referatul cauzei după care, domnul avocat C. I. depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 732/(...), din care rezultă că a fost împuternicit de către pârâta recurentă P. C. pentru redactarea și susținerea recursului în prezentul dosar și de asemenea, depune la dosar timbre judiciare mobile pentru recurs în valoare de 5 lei, chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 753,33 lei și un înscris reprezentând nota de cheltuieli a recurentei, la care a anexat chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 200 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
La întrebarea instanței, referitoare la faptul dacă reprezentantul reclamantului intimat poate depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în fața instanței de recurs, reprezentantul reclamantului intimat arată că va depune la dosar această împuternicire avocațială în cursul zilei de azi.
La întrebarea instanței, referitoare la faptul dacă reprezentantul pârâtei recurente contestă sau nu calitatea de reprezentant a domnului avocat G. I. D., reprezentantul pârâtei recurente arată că nu contestă calitatea de reprezentant a domnului avocat G. I. D.
Curtea constată că la data de (...), reclamantul intimat, prin intermediul domnului avocat G. I. D., a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar chitanțele care atestă plata onorariului avocațial în sumă de 1000 lei și solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea reclamantului intimat în recurs și concluzii scrise.
Curtea pune în discuția reprezentantului pârâtei recurente solicitarea reprezentantului reclamantului intimat.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat și apreciază că recursul poate fi soluționat la prezentul termen de judecată, motiv pentru care, lasă la aprecierea instanței amânarea pronunțării hotărârii în cauză.
Curtea în urma deliberării, respinge cererea formulată de reprezentantul reclamantului intimat, privind amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea reclamantului intimat în recurs și concluzii scrise, având în vedere că prezenta cauză nu este atât de complexă încât să se impună amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise.
Curtea din oficiu, în temeiul art. 282 alin. 1 C. raportat la art. 299 C., invocă și pune în discuția reprezentanților părților inadmisibilitatea recursului declarat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Jibou, întrucât hotărârea primei instanțe nu poate face obiectul recursului.
Raportat la excepția invocată din oficiu de către instanță, reprezentantul pârâtei recurente învederează instanței că înțelege să susțină recursul având ca obiect doar decizia pronunțată de către instanța de apel.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Jibou.
Curtea din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la reaprecierea probatoriului de către instanța de recurs și reaprecierea stării de fapt, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului, cu precizarea ca aceștia să se refere și la excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, invocată din oficiu de către instanță. Reprezentantul pârâtei recurente lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, invocată din oficiu de către instanță și solicită admiterea recursului, rejudecarea cauzei și modificarea hotărârii atacate în sensul eliminării nelegalităților care în principal se referă la stabilirea greșită și nelegală a sultei, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată conform notei de cheltuieli și a chitanței pe care le-a depus azi la dosar. Reprezentantul pârâtei recurente arată că valoarea privind masa partajabilă este de 145.700 lei și nu a fost contestată de părți, astfel încât, fiecărei părți i se cuvine cota de ½ parte din această sumă, respectiv 72.850 lei și de asemenea, arată că lotul valoric al pârâtei recurente este de 97.900 lei, iar al reclamantului intimat este de 47.800 lei, respectiv mai mic decât lotul valoric al pârâtei recurente cu 25.050 lei, însă la Judecătoria Jibou pârâta nu a depus la dosar contractul de credit de la B. privind suma de 140.000 lei și acest contract de credit nu a fost avut în vedere la calcularea sultei de către instanța de fond. De asemenea, reprezentantul pârâtei recurente arată că pârâta a depus contractul de credit de la B. în dosarul instanței de apel, iar părțile recunosc faptul că această sumă de 140.000 lei a fost folosită pentru efectuarea îmbunătățirilor la casă, însă având în vedere că acest credit nu a fost încă rambursat, iar banca percepe dobânzi, trebuie să se ia în calcul creditul și dobânzile practicate de B. și astfel se ajunge la suma de 26.622 lei. Reprezentantul pârâtei recurente arată că instanța de apel a spus că în situația în care ar admite apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de către Judecătoria Jibou s-ar încălca principiul non reformatio in peius și astfel a scăzut din lotul valoric al pârâtei, lotul valoric al reclamantului și a adăugat jumătate din valoarea împrumutului, însă această modalitate de calcul este greșită și nelegală. Reprezentantul pârâtei recurente solicită instanței de recurs ca la soluționarea recursului declarat de pârâtă să aibă în vedere contractul de credit bancar depus în dosarul instanței de apel, precum și faptul că pârâta recurentă mai are de plătit pentru rambursarea creditului încă opt ani, motiv pentru care, a procedat la efectuarea următorului calcul: din suma de 72.850 lei, care reprezintă lotul valoric ce se cuvine fiecărei părți a scăzut suma de 47.800 lei, ce reprezintă lotul valoric acordat reclamantului intimat de către instanța de fond și a rămas o sumă de 25.050 lei, din care a scăzut jumătate din valoarea sumei pe care părțile o datorează băncii și a rămas o sumă de 11.739 lei, astfel încât, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul obligării pârâtei recurente la plata unei sulte în favoarea reclamantului intimat, în sumă de 11.739 lei. Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, invocată din oficiu de către instanță și în principal solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât apreciază că hotărârea instanței de apel este legală, iar în situația în care instanța de recurs nu va respinge recursul ca nefondat, solicită instanței să aibă în vedere acel contract de credit bancar depus în dosarul instanței de apel și atunci când se va scădea din lotul valoric al reclamantului, să nu se adauge dobânda și penalitățile percepute de bancă pentru creditul bancar, întrucât pârâta recurentă este cea care a primit casa, iar din momentul în care reclamantul a primit un lot valoric mai mic decât al pârâtei, acesta nu poate plăti dobânzi și penalități pentru creditul pe care pârâta recurentă ar trebuie să îl achite în continuare. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prima sentință civilă nr. 4. ianuarie 2010, Judecătoria Jibou a anulat ca netimbrată cererea introductivă a reclamantului Ț. F., formulată în contradictoriu cu pârâta P. C., având ca obiect stabilire bunuri comune și ieșire din indiviziune. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențional P. C. formulată în contradictoriu cu reclamantul - pârât reconvențional Ț. F.. S-a constatat că masa bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei este compusă din următoarele: Bunuri mobile - mobilă sufragerie-1500 lei - mobila bucătarie- 1000 lei - coltar-900 lei - perdele- 150 lei - fotoliu pat-500 lei - combina frigorifică- 800 lei - soba teracota-1600 lei - aragaz- 300 lei - covor oval-150 lei - masa bucătarie și scaune- 400 lei - televizor- 700 lei - butelie aragaz- 100 lei - canapea piele- 400 lei - dvd player- 300 lei - mixer bucătarie- 150 lei - cuptor cu microunde- 350 lei - cafetiera- 100 lei - vase și tacâmuri- 600 lei - frulator fructe- 50 lei - aspirator- 300 lei - cărămida- 1200 lei - țigla- 700 lei - unelte gradinărie- 250 lei - mașina de spălat- 200 lei - costei- 1000 lei Bunuri imobile - casa de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 1800 mpsituate în loc. P., nr. 102, înscrise în CF nr. 487, P., nr. top 55/1- 70.000 lei - teren arabil, extravilan, în suprafață de 2400 mp înscris în TP nr. 51843/41579- 24.000 lei - teren arabil extravilan, în suprafață de 3250 mp înscris în TP nr. 51843/41579- 38.000 lei S-a constatat că părțile au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, 50%-50%. Au fost partajate bunurile comune prin formarea a două loturi. Lotul nr. 1 format din: casa de locuit, teren aferent și gradină, intabulate în CF nr. 487 P., nr top 55/1- 70.000 lei; teren arabil 2400 mp inscris in TP nr 51843/41579- 24.00 lei; combina frigorifică- 800 lei, televizor- 700 lei, soba teracotă - 1600 lei, aragaz- 300 lei, , fotoliu pat- 500 lei Lotul nr. 2 format din: teren arabil în suprafață de 3250 mp, înscris în TP nr. 531843/41579- 38.00 lei; colțar - 900 lei, covor - 150 lei, mobila bucătărie - 1000 lei, perdele - 150 lei, masa bucătărie - 400 lei, butelie - 100 lei, canapea - 400 lei, mixer-150 lei, dvd player - 300 lei, cuptor microunde 350 lei, cafetiera - 100 lei, frulator - 50 lei, veselă - 600 lei, aspirator - 300 lei, cărămida - 1200 lei, țigla - 700 lei, unelte-250 lei, mașina spălat-200 lei, mobila sufragerie - 1500 lei, costei-1000 lei S-a atribuit lotul nr. 1 reclamantei - reconvenționale, P. C., iar lotul nr. 2 pârâtului - reconvențional, Ț. F. V., și obligă pe reclamanta la sulta de 35.000 lei în favoarea pârâtului. Pârâtul - reconvențional a fost obligat să plătească reclamantei P. C. suma de 2075 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că modalitatea de partajare din dispozitiv cu privire la bunurile mobile, în cea mai mare parte, dacă nu integral, reflectă voința și acordul părților. Reclamanta - reconvenționala, cu privire la bunurile mobile a contestat existența unei remorci, evaluată de ambele părți la suma de 7000 lei și inclusă de pârâtul-reconvențional în masa bunurilor partajabile. Conform contractului de vânzare - cumpărare depus la dosar, remorca a fost înstrăinată de pârâtul - reconvențional Ț. F. în data de (...), contra prețului de 4500 lei. Acesta susține că suma obținută din vânzarea remorcii a fost investită în efectuarea unor reparații ale unor anexe gospodărești ale casei de locuit, fapt constatat de pârâtă. În aceste condiții s-a încuviințat, probatoriul solicitat de ambele părți pentru lămurirea acestor aspecte, respectiv doi martori. Din dispozițiile acestor martori nu se poate reține că una sau alta dintre părți are dreptate, deoarece aceștia nu cunosc aspectele privind sursa de bani din care s-au plătit lucrările de îmbunătățire. Ceea ce se poate stabili cu certitudine este faptul că bunul controversat, în valoare necontestată de părți de 7000 lei, nu mai face parte din masa bunurilor partajabile în prezent, fiind înstrăinat, iar prețul încasat nu rezultă că s-ar regăsi într-un alt bun sau valoare din masa partajabilă. Reclamanta reconvențională a mai susținut că pârâtul reconvențional ar fi înstrăinat din masa bunurilor indivize și un coștei, în valoare de 1000 lei, iar prețul obținut 1-ar fi folosit exclusiv în interes personal. Nici acest aspect nu a fost probat de reclamanta reconvențională, care nici nu a propus probe în acest sens. Pentru acest motiv, acest bun nu a fost inclus în masa partajabilă, și nici prețul obținut din vânzarea acestuia. Cu privire la bunurile imobile comune, s-a reținut că acestea sunt o casă de locuit cu anexe, curte și grădină, în total 1800 mp, precum și două parcele de teren extravilan înscrise în titluri de proprietate, în suprafață de 3250 mp, respectiv 2400 mp. În ceea ce privește existența bunurilor imobile, valoarea lor și contribuția egală a pârâților la dobândire, de asemenea s-a reținut că părțile nu le contestă reciproc. Punctul la care se pornește consensul dintre părți este la modalitatea de partaj, la care se mai adaugă existența unui credit în sumă de 14000 lei. Titularul contractului de credit este reclamanta reconvențională, pârâtul reconvențional fiind coplătitor. Existența, întinderea și destinația creditului, folosit pentru îmbunătățirea locuinței nu a fost contestată de nici una din părți. A. în vedere acest aspect, la formarea loturilor, din punct de vedere valoric s-a avut în vedere că această sumă este inclusă, iar titularul contractului de credit, debitorul principal, reclamanta reconvențională îl va achita în continuare băncii. Cu privire la aspectul valoric al loturilor, s-a menționat că suma împrumutată de părți de la bancă, 14000 lei, se regăsește în valoarea casei, care a fost îmbunătățită tocmai cu acest împrumut. Reclamanta reconvențională fiind aceea care va plăti în continuare ratele bancare, sulta s-a stabilit cu diminuarea valorii lotului nr. 1 cu 14.000 lei. Referitor la creditul bancar s-a menționat că nu s-au depus înscrisuri de părți, și valoarea acestuia, precum și suma rămasă de rambursat s-au avut în vedere conform declarației reclamantei reconvenționale necontestată de pârât, care de altfel și-a manifestat disponibilitatea de a plăti reclamantei jumătate din suma datorată în prezent băncii. Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat apel pârâta P. C. solicitând admiterea acestuia și desființarea hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Prin decizia civilă nr. 56 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta P. (fostă Ț.) C.. Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că potrivit art. 741 cod civil la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea, în fiecare parte, pe cât se poate, aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se pe cât este cu putință îmbucătățirea imobilelor. În aprecierea acestor criterii, precum și a posibilității de partajare în natură trebuie avute în vedere și alte criterii cum ar fi posibilitatea deexploatare economică a bunului, relațiile existente între copărtași precum și altele. În cazul în speță cele două loturi atribuite părților sunt apropiate valoric și economic și se compensează prin faptul că reclamanta are în lotul său imobilul casă de locuit și un teren, iar pârâtul are o sultă care-i permite să achite un avans pentru a cumpăra o locuință și un teren. Astfel valoarea lotului 1 atribuit reclamantei P. C. este de 97.900 lei iar cel atribuit pârâtului Ț. F. V. este de 47.800 lei. Rezultă în cazul în speță o diferență de valoare de 50.100 lei, între cele două loturi din care se scade împrumutul luat de la bancă care se compune din credit, dobânzi și comisioane și care se va suporta de pârâtă în sumă de 13.311 lei și care se scade din sultă. Deci 50.100 lei - 13.311 =36.789 lei sultă, în loc de 35.000 lei la cât a fost obligată pârâta P. C. către reclamantul Ț. F. V. Se are în vedere că pârâta P. C. a contractat un credit bancar în sumă de 14.514 lei pe o perioadă de 120 luni, respectiv 120 rate lunare care urmează a fi achitat de aceasta către BCR SA București până în anul 2018 conform graficului de rambursare anexat la contract. Deci în speță rezultă că într-adevăr sulta a fost greșit calculată, dar pentru a nu-i înrăutăți pârâtei situația în propria cale de atac în baza art. 296 Cod proc. civilă s-a respins apelul declarat de pârâta. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P. C. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul eliminării nelegalităților comise de prima instanță în privința sultei la care a fost obligată cum corect rezultă din calculele aritmetice. În motivare arată că masa partajabilă este în valoare de 145.700 lei : 2 este egal cu 72.850 lei, sumă cât îi revine fiecărui soț. Din această valoare se scade 47.800 lei cât a luat reclamantul rămânând diferența de 25.050 lei cât datorează pârâta. Solicită a se avea în vedere că la suma de 14.000 împrumutați de la bancă se adaugă dobânda legală, comisioanele și alte taxe percepute de bancă, în total împrumutul fiind de 26.622 lei. Suma împrumutată a fost folosită la edificarea și modernizarea locuinței comune, astfel că și soțul pârâtei trebuie să participe la plata datoriilor. Astfel sulta la care trebuie obligată pârâta este 25.050 lei - 13.311 lei, cota pârâtului din 26.622 lei împrumutați - deci rezultă suma de 11.739 lei care reprezintă sulta reală legală pe care i-o datorează fostului soț, pârâta plătind în continuare ratele în contul împrumutului. Mai solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată la fond, apel și recurs. Reclamantul Ț. F. V. prin întâmpinare (f.6-8) a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de A. urmează să admită recursul pentru următoarele considerente: Instanța de apel a reținut că valoarea lotului 1 atribuit reclamantei P. C. este de 97.900 lei iar cel atribuit pârâtului Ț. F. V. este de 47.800 lei. Curtea reține că valoarea masei bunurilor de împărțit este de 145.700 lei, prin urmare fiecărei părți i se cuvin bunuri în valoare de 72.850 lei. Cum pârâtul Ț. F. V. a primit bunuri în natură în valoare de 47.800 lei reiese că până la valoare de 72.850 lei trebuie ca reclamanta să îi plătească acestuia sultă, diferența fiind de 25.050 lei. Or, aici instanța de apel a calculat greșit sulta ca fiind de 50.100 lei, or aceasta este doar diferența de valoare dintre loturile părților iar dacă s-araccepta că aceasta este sulta atunci lotul pârâtului ar fi în sumă de 47.800 lei, cât au bunurile primite în natură, la care se adaugă sulta în sumă de 50.100 lei, reieșind o valoare de 97.900 lei, față de valoarea pe care ar primi- o reclamanta de 97.900 lei din care se scade sulta ce o plătește pârâtului în sumă de 50.100 lei, rezultând suma de 47.800 lei ce ar rămâne reclamantei efectiv. Prin urmare este evidentă greșeala instanței de apel dat fiind că sulta nu poate fi calculată decât parcurgând acești pași, anume stabilind masa bunurilor de împărțit, valoarea ei de 145.700 lei, cota din aceasta care se cuvine fiecărei părți, în speță ½, valoarea acesteia, care este de 72.850 lei, și diferența dintre ce bunuri a primit în natură, reclamanta primind bunuri în valoare de 97.900 lei, față de cât i se cuvenea 72.850 lei, prin urmare diferența de la 97.900 lei la 72.850 lei în sumă de 25.050 lei va trebui să o plătească pârâtului pentru ca această sumă adăugată bunurilor ce le-a primit pârâtul în sumă de 47.800 lei va fi echivalentă cotei valorice de ½ din masa bunurilor de împărțit, anume 72.850 lei. Instanța de apel a mai reținut și că pârâtul trebuie să suporte suma de 13.311 lei, ce reprezintă cota de ½ din împrumutul de 26.622 lei, care se compune din credit, dobânzi și comisioane. Această stare de fapt nu a fost contestată de pârât care nu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel pentru această motivare a instanței. Această reținere este corectă deoarece la momentul stabilirii masei partajabile trebuie stabilit activul și pasivul iar din acesta se va suporta de fiecare parte cota ce îi revine. Susținerea intimatului din întâmpinarea din recurs că suma a fost folosită pentru îmbunătățiri la imobil este reală dar trebuie menționat că dacă valoarea imobilului casă, anexe și teren este de 70.000 lei iar părțile au căzut de acord asupra acestei sume, asupra faptului că suma din credit a fost folosită pentru îmbunătățiri, care sunt conținute în valoarea de 70.000 lei, atunci dacă pârâtului i se cuvine ½ din valoarea imobilului i se atribui și ½ din valoarea îmbunătățirilor și deci din valoarea creditului. Apoi, pârâtul trebuie să suporte și dobânzile și comisioanele aferente creditului tot în cotă de ½ parte. Prin urmare pârâtul trebuie să suporte sumă de 13.311 lei, ce reprezintă cota de ½ din împrumutul de 26.622 lei, care se compune din credit, dobânzi și comisioane. Această sumă se va scădea din suma de 25.050 lei sultă inițială pe care reclamanta trebuie să o plătească pârâtului, rezultând sulta efectivă pe care reclamanta trebuie să o plătească pârâtului în sumă de 11.739 lei. Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta reconvențională P. C. (fostă Ț.) împotriva deciziei civile nr. 56 din 12 octombrie 2010 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în tot, în sensul că va admite apelul formulat de reclamanta reconvențională P. C. (fostă Ț.) împotriva sentinței civile nr. 571 din 09 iunie 2010 pronunțată în dos. (...) a Judecătoriei J. pe care o schimbă în parte în sensul că va obliga reclamanta reconvențională să plătească pârâtului reconvențional suma de 11.739 lei cu titlu de sultă. Restul dispozițiilor sentinței atacate vor fi menținute nefiind criticate. În temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va obliga pe intimatul Ț. F. V. să plătească recurentei suma de 2650,33 lei, cheltuielide judecată în toate instanțele având în vedere că acțiunea acesteia a fost admisă în întregime, apelul a fost admis în întregime ca și recursul, prin urmare pârâtul a fost în culpă procesuală în toate fazele procesuale. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta reconvențională P. C. (fostă Ț.) împotriva deciziei civile nr. 56 din 12 octombrie 2010 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot, în sensul că: Admite apelul formulat de reclamanta reconvențională P. C. (fostă Ț.) împotriva sentinței civile nr. 571 din 09 iunie 2010 pronunțată în dos. (...) a Judecătoriei J. pe care o schimbă în parte în sensul că: Obligă reclamanta reconvențională să plătească pârâtului reconvențional suma de 11.739 lei cu titlu de sultă. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Obligă pe intimatul Ț. F. V. să plătească recurentei suma de 2650,33 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A. A. M. GREFIER R edactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...) Judecători apel - Drăgan G., Kende M. - Tribunalul Sălaj J udecător fond - M. G. - Judecătoria Jibou
| ← Decizia civilă nr. 430/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 807/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
