Decizia civilă nr. 1221/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1221/R/2011
Ședința publică din 1 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C. J.ECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
G. : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul J. M., împotriva deciziei civile nr. 1. din 4 noiembrie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată J. I., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat C. C., lipsă fiind reclamanta intimată personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul J. M., a fost introdus și motivat în termen legal și a fost comunicat părții adverse.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea aduce la cunoștința reprezentantei pârâtului recurent că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de (...) a fost soluționată cererea de reexaminare formulată de pârâtul recurent J. M. împotriva încheierii civile dată în camera de consiliu la data de (...) în dosarul nr. (...)/a1 al Curții de A. C., în sensul admiterii și a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii pârâtului recurent de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 586,93 lei, stabilită în sarcina sa în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.
Curtea constată că reclamanta intimată a fost citată pentru prezentul termen de judecată de la ambele adrese indicate în dosar, însă aceasta nu s-a prezentat în sala de judecată și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat C. C., lipsă fiind reclamanta intimată personal.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la reanalizarea stării de fapt și la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11
C. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 și de asemenea, invocă excepția inadmisibilității recursului exercitat împotriva sentinței pronunțate de J. V. de Sus, având în vedere că în acest dosar s-a exercitat calea de atac a apelului. Reprezentanta pârâtului recurent arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, dar solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar concluzii scrise, având în vedere că dosarul este voluminos. În urma deliberării, Curtea respinge cererea de amânare a pronunțării hotărârii în cauză, formulată de reprezentanta pârâtului recurent, având în vedere că deși dosarul este voluminos, cauza nu este atât de complexă încât să se impună amânarea pronunțării hotărârii în cauză. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului recurent în susținerea recursului, cu mențiunea de a se referi și la cele două excepții pe care instanța le-a invocat din oficiu. Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 C., conform actelor depuse la dosar de către pârâtul recurent, fără cheltuieli de judecată și lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 142 din data de (...), pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamanta J. I., în contradictoriu cu pârâtul J. M. și, în consecință, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: 1. casă de locuit în valoare de 39.125 lei, anexe; 2. cameră, șură, grajd în valoare de 13.278 lei; 3. împrejmuiri poartă în valoare de 850 lei; 4. teren situat în V. de Sus, pe str. poduri în suprafață totală de 2994 m.p. și valoare totală de 76.873 lei; 5. bunuri mobile menționate în acțiune, la punctele b-u, în valorile recunoscute de către pârât după cum urmează : garnitură mobilă dormitor, garnitură mobilă bucătărie, aragaz plus două butelii, cuptor cu microunde, frigider, congelator, cuptor electric, filtru cafea, două televizoare color, un casetofon, un video, fier de călcat, aspirator patru covoare, patru mochete, mașină automată pentru spălat rufe, servicii pentru servirea cafelei, mesei, pahare diverse, bibelouri, 9 carpete, cinci cuverturi, cinci plapume, 9 perne, 11 fețe de masă, 35 mileuri, în valoare totală de 18.420 lei. S-a constatat că la dobândirea bunurilor de mai sus părțile au o contribuție de câte ½ parte fiecare. S-a dispus sistarea stării de codevălmășie matrimonială existentă între părți și s-au atribuit părților loturile după cum urmează: S-a atribuit reclamantei lotul nr. 1 compus din terenurile propuse de expertul topograf în varianta 3, după cum urmează:- suprafața de 883 m.p., sub nr. topo. 5908/28/45, delimitată în anexa grafică prin punctele 1-2-14- 5-1 și parcela de sub nr. topo. 5908/28/10/3, în valoare totală de 38.436 lei; - casa situată pe terenul de mai sus, în valoare de 39.125 RON, precum și anexa împrejmuitoare (poartă), în valoare de 850 R. Următoarele bunuri mobile: - două garnituri de mobilă, în valoare de 300 lei ; - dormitor în valoare de 3500 lei; - aragaz plus butelie în valoare de 500 lei; - cuptor cu microunde în valoare de 100 lei; - congelator în valoare de 200 lei; - filtru cafea în valoare de 50 lei; - un televizor color în valoare de 150 lei; - un casetofon în valoare de 150 lei; - două covoare în valoare de 200 lei; - cinci mochete în valoare de 75 lei; - cinci carpete, trei cuverturi, trei plapume, cinci perne, în valoare totală de 900 lei; - ½ parte din serviciile pentru servirea cafelei, mesei, pahare diverse, bibelouri, în valoare de 750 lei; - 9 fețe masă și mileuri în valoare de 2700 lei. Total valoric bunuri mobile 12275 lei. S-a atribuit pârâtului lotul nr. 2 compus din:- terenurile din varianta 3 propusă de expert, respectiv parcela în suprafață de 883 m.p. de sub nr. topo. 5908/28/45, delimitată în anexa grafică prin punctele 14-15- 4-3 și parcela de sub nr. topo. 5908/28/10/2, cu valoarea de 38.436 lei; - anexe, cameră, șură, grajd, în valoare de 13.278 lei, situate pe terenul de mai sus. Următoarele bunuri mobile:- autoturism Dacia 1300, în valoare de 3000 lei; - mobilă bucătărie în valoare de 200 lei; - o butelie aragaz în valoare de 100 lei; - un frigider în valoare de 100 lei; - un cuptor electric în valoare de 130 lei; - un televizor color în valoare de 150 lei; - un video în valoare de 250 lei; - fier de călcat 40 lei; - aspirator 50 lei; - două covoare în valoare 200 lei; - două mochete în valoare de 75 lei; - mașină automată pentru spălat rufe, în valoare de 200 lei; - 4 carpete, 2 cuverturi, 2 plapume, 4 perne, toate în valoare de 600 lei; - 2 fețe masă în valoare de 300 lei; - ½ parte din serviciile pentru servitul mesei, servicii pt. servirea cafelei, bibelouri în valoare de 750 lei. Total valoare bunuri mobile - 6145 lei. Reclamanta a fost obligată să îi plătească pârâtului cu titlu de sultă suma de 22.827 lei, reprezentând diferența valorica a celor două loturi. Pârâtul a fost obligat să îi plătească reclamantei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, restul cheltuielilor fiind compensate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat și arătat mai sus, rezultă faptul că sub durata căsătoriei părțile au dobândit bunurile mobile și imobile arătate în acțiune și recunoscute în întâmpinare, recunoaștere sub rezerva valorii acestora și a unei contribuții mai mari a pârâtului la achiziționarea lor. Din probele administrate și actele depuse la dosarul cauzei (înscrisuri de care consideră că se poate folosi în soluționarea plângerii, declarații martori , probe prin care a aceștia arată că au realizat venituri), pârâtul nu a putut face dovada contribuției sale mai mari, respectiv de 75 %, la dobândirea acestor bunuri, reclamanta dovedind și ea că a realizat venituri fiind salariată, prezumția faptului că părțile au o contribuția egală la dobândirea bunurilor din probele administrate nu a putut fi răsturnată. Neexistând opinii divergente asupra masei bunurilor dobândite de părți sub durata căsătoriei, pârâtul nedovedind contribuția mai mare a lui decât a reclamantei, instanța văzând și prevederile art. 35 și urm. din Codul familiei, raportat la prevederile art. 673 ind. 1 și urm. C.pr.civ, a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantă și a constatat masa bunurilor imobile și mobile ce au fost dobândite de către părți sub durata căsătoriei . Instanța de fond a constatat în temeiul probelor administrate și menționate mai sus, că la dobândirea acestor bunuri părțile au o contribuție de câte ½ parte fiecare . Susținerea pârâtului că sub durata căsătoriei au fost achiziționate o vacă și 2 porci, care ar fi rămas la reclamantă, nu a fost dovedită. Cu privire la valorile bunurilor, instanța de fond a dispus ca bunurile imobile, respectiv valoarea acestora, să fie cea arătată de cei doi experți, în cele două expertize întocmite în cauză. Cât privește valoarea bunurilor mobile, instanța de fond a luat în seamă valorile recunoscute de către pârât prin întâmpinare, reclamanta nu a făcut dovada valorilor bunurilor mobile arătate în acțiune. În cauză reclamanta depune prin apărător așa numita precizare la acțiune și așa numitele obiecții la cele două expertize, prin care de fapt solicită partajarea bunurilor dobândite de către părți sub durata căsătoriei și solicită a se constata cota de ½ parte a reclamantei la dobândirea acestor bunuri. De asemenea, în cauză pârâtul depune și un contract de credit (împrumut) încheiat la CEC în anul 2007, împrumut pe care acesta susține că l-a folosit pentru reparațiile necesare și utile ale locuinței, depunând în acest sens și devize. Instanța nu a putut lua în considerare aceste devize, acestea fiind doar estimative, pârâtul nefăcând dovada în cauză a efectuării efective a lucrărilor. Față de faptul că părțile nu s-au înțeles cu privire la partajarea bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, instanța a dispus celor 2 experți lotizarea bunurilor imobile, expertul constructor Z. T., menționând în expertiza efectuată că imobilul de natură casă de locuit nu este comod partajabil datorită compartimentării casei de locuit, propunând în acest sens ca această casă și poarta de acces să fie atribuite unei părți, iar celeilalte părți să-i fie atribuite anexele, sură și grajd, iar pentru diferența valorică cealaltă parte să fie obligată la sultă. Expertul topograf propune la rândul său 3 variante: 2 variante în care urmează să se achite sultă, iar cea de-a treia variantă, fără sultă. Prin concluziile scrise depuse în cauză, apărătoarea reclamantei solicită varianta 3 din expertiza topografică de partaj, cu bunurile mobile menționate . Prin concluziile scrise apărătorul pârâtului, solicită partajarea conform variantei 1 topografică, în care să fie incluse și casa de locuit. Față de aceste susțineri ale părților, instanța de fond a dispus sistarea stării de indiviziune și atribuirea bunurilor părților conform variantei 3 topografice, variantă prin care casa de locuit și poarta urmează să revină reclamantei, precum și terenul aferent acestora, iar pârâtului revenindu-i anexele, sură și grajd și terenul aferent acestora, precum și parcele de teren conform acestei variante. Instanța de fond a ales varianta a-3-a având în vedere că reclamanta este mai apropiată față de copii, urmând să locuiască împreună cu aceștia în casă, în cazul în care aceștia se vor întoarce de la muncă din străinătate și de asemenea din actele medicale depuse în cauză rezultă că aceasta suferă de o serie de boli, fapt care o face inaptă de a construi, sau modifica construcțiile realizate sub durata căsătoriei, pârâtul având posibilitatea să- și extindă acea cameră, deoarece este și de profesie constructor, așa cum rezultă din actele depuse. Cu privire la bunurile mobile instanța de fond a dispus partajarea acestor bunuri în natură pe cât posibil, atribuindu-le părților aceste categorii de bunuri, aproximativ în valori egale. Din analiza valorică a bunurilor rezultă faptul că lotul reclamantei ce include și casa de locuit are o valoare mai mare, motiv pentru care în vederea egalizării loturilor, instanța de fond a obligat reclamanta să-i plătească pârâtului diferența valorică, respectiv suma de 22.827 lei RON, diferența dintre cele 2 loturi. În baza art. 276 C.pr. civ. instanța l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată parțiale, reprezentând contravaloarea a celei de-a doua parte din expertizele întocmite, compensând celelalte cheltuieli. Prin decizia civilă nr.196/A din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul J. M., împotriva sentinței civile nr. 142 din data de 22 ianuarie 2009, pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...), care a fost menținută, iar apelantul J. M. a fost obligat la plata către intimata J. I. a sumei de 1650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Analizând sentința apelată, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor supuse partajului, din probele administrate în cauză nerezultând o contribuție mai mare a apelantului-pârât la achiziționarea acestora. Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că nu a fost dovedită în cauză susținerea apelantului din cuprinsul motivelor de apel, în conformitate cu care intimata ar fi luat animale din gospodărie la momentul părăsirii domiciliului conjugal. De asemenea, apelantul nu a probat în cauză efectuarea lucrărilor de îmbunătățire la casa de locuit, devizele estimative depuse la filele 152-156 din dosarul judecătorie neputând fi luate în considerare. În ceea ce privește casa de locuit, tribunalul a apreciat că aceasta a fost atribuită în mod corect intimatei, având în vedere starea de sănătate dovedită cu actele medicale depuse la dosar, care o fac inaptă de a construi sau modifica construcțiile existente, în timp ce apelantul are posibilitatea să își extindă camera atribuită, fiind de profesie constructor. Potrivit consemnărilor din încheierea de ședință din data de 3 octombrie 2007, apelantul-pârât nu a avut de formulat obiecțiuni la lucrarea de expertiză în specialitatea construcții efectuată de d-l expert Z. T. De asemenea, pârâtul nu a avut de formulat obiecțiuni la expertiza topografică, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din 21 mai 2008. Cu privire la existența și valoarea bunurilor mobile nu au fost administrate probe în fața primei instanțe, judecătoria ținând seama de valorile recunoscute de pârât prin întâmpinare. Din concluziile lucrării de expertiză efectuate în apel rezultă următoarele valori ale bunurilor mobile contestate prin completarea la motivele de apel: garnitură mobilă - 2 buc. - în valoare de 150 lei, mobilă dormitor - în valoare de 3.000 lei, mochetă - în valoare de 150 lei, mobilă bucătărie - în valoare de 30 lei și autoturism marca Dacia 1300- în valoare de 70 lei. Dintre aceste bunuri, în lotul intimatei-reclamante au fost incluse cele două garnituri de mobilă - în valoare de 3.000 lei, recunoscută prin întâmpinare, în cuprinsul sentinței trecându-se din eroare suma de 300 lei în loc de 3.000 lei. Din valoarea totală a bunurilor mobile atribuite reclamantei de 12.275 lei și reținerea din considerente privind stabilirea valorilor recunoscute prin întâmpinare rezultă că cele două garnituri de mobilă au fost partajate la valoarea de 3.000 lei. De asemenea, s-a inclus în lotul reclamantei mobila de dormitor în valoare de 3.500 lei, iar prin lucrarea de expertiză efectuată în apel s-a stabilit suma de 3.000 lei. Prin urmare, luând în considerare noile valori determinate de expert în apel, tribunalul a menționat că valoarea bunurilor mobile atribuite reclamantei ar urma să scadă cu suma de 3.350 lei. Prin luarea în considerare a noilor valori, respectiv mobilă bucătărie - 30 lei, în loc de 200 lei, autoturism Dacia 1300 - 70 lei, în loc de 3.000 lei, lotul apelantului-pârât scade cu valoarea de 3.100 lei. În ceea ce privește mochetele, tribunalul a precizat că valoarea acestora nu s-a modificat, fiind stabilită de expert în apel la suma de 150 lei. Prima instanță a partajat cele 4 mochete, menționate în acțiune, atribuindu-le câte 2 fiecărei părți, în valoare de câte 75 lei. Referitor la menționarea unui număr de cinci mochete în lotul reclamantei, tribunalul a apreciat aceasta ca fiind o eroare materială evidentă, fiind supuse partajului doar cele 4 mochete care s-au constatat a fi dobândite de către părți sub durata căsătoriei, așa cum rezultă din primul paragraf al dispozitivului. Instanța a reținut că valoarea totală a masei partajabile este de 142.095 lei, iar cota cuvenită fiecărei părți este de 71.047,5 lei. Față de bunurile atribuite în valoare totală de 87.336 lei, tribunalul a apreciat că intimata-reclamantă trebuia obligată la plata unei sulte către pârât în sumă de 16.288,5 lei. Cum reclamanta nu a înțeles însă să exercite calea de atac a apelului împotriva hotărârii pronunțate, tribunalul a considerat că apelantului nu i se poate înrăutăți situația în propria sa cale de atac, conform art. 296 Cod procedură civilă. Raportat la considerentele mai sus-expuse, reținând că prin luarea în considerare a noilor valori stabilite prin lucrarea de expertiză efectuată în apel, ar urma să scadă cuantumul sultei pe care intimata trebuie să o plătească apelantului și că acestuia nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată, în baza art. 296 C., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat. În baza art. 274 alin. 1 C., reținând că a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, instanța de apel a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 1.650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1500 lei onorariu avocat, conform chitanței aflate la fila 11 din dosar apel și 150 lei cheltuieli de transport, dovedite cu bonul fiscal depus la fila 37 din dosar apel. Împotriva acestei decizii pârâtul J. M. a declarat recurs în termen legal,solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la prima instanță. În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța de fond nu a intrat într-o cercetare efectivă a probelor propuse de către pârât și nu a luat în considerarea actele de reamenajare a casei de locuit, respectiv devizele de lucrări. De asemenea, nu a fost luat în considerare faptul că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, ocazie cu care a luat o vacă și un porc pe care le-a dus la mama ei. Copii rezultați din căsătorie locuiesc cu pârâtul și nu au nevoie de serviciile reclamantei care, tot timpul vieții, a avut o comportare necorespunzătoare față de pârât și cei 2 copii. Esența recursului este aceea că nu există nici o probă în încredințarea casei în favoarea reclamantei, deoarece pârâtul a fost un bun familist cu cei 2 copii, în prezent majori. La dosar pârâtul a depus acte privind unele sume dobândite din vânzarea întregii sale averi, asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat, iar reclamanta nu le-a contestat. În mod abuziv s-a respins cererea de completare a raportului de expertiză în construcții cu referire la îmbunătățirile executate la casă. Reclamanta intimată este în imposibilitatea executării sultei astfel încât prima variantă din raportul de expertiză este aceea corectă. În drept se invocă prevederile art. 312 și art. 304 C. Reclamanta intimată J. I. deși legal citată, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele: Astfel, la termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului declarat de pârât împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, soluționarea excepției fiind lăsată de reprezentantul pârâtului la aprecierea instanței de recurs. Potrivit art.282 alin.1 teza I C., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal iar art.299 alin.1 C. prevede că, hotărârile date în apel sunt supuse recursului. Având în vedere că împotriva sentinței civile nr.142/(...) a J.ecătoriei V. de Sus pârâtul a exercitat calea de atac a apelului, decizia din apel fiind supusă recursului rezultă că, în conformitate cu textele legale mai sus menționate, declararea căii de atac extraordinare a recursului de către pârât împotriva sentinței primei instanțe este inadmisibilă. La același termen de judecată Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 C., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor tensionate dintre părți. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației tensionate și șicanatoare dintre recurent și intimată, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurul eventual motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs, și care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 C., fiind cel referitor la nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiilor legale care reglementează criteriile de partaj. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor extrem de tensionate dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată , urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. Practic singurul motiv de nelegalitate din cererea de recurs care se circumscrie prevederilor art.304 pct.9 C. se referă la modalitatea de partajare a bunurilor comune, pârâtul apreciind că prima variantă din raportul de expertiză întocmit în cauză este cea corectă. Conform art. 6739 C., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Criteriile de partajare prevăzute de acest text legal sunt exemplificative, astfel încât instanța, pe lângă acestea, poate avea în vedere și alte criterii deduse din aspectele concrete ale speței. În cauză, raportat la împrejurările pe deplin stabilite de instanța de fond, în mod corect tribunalul a apreciat că imobilul constând în casa de locuit a fost atribuit reclamantei având în vedere domiciliul acesteia precum și starea de sănătate probată cu actele medicale depuse la dosar din care rezultă că aceasta nu este aptă de a construi sau modifica construcțiileexistente, în timp ce pârâtul, fiind de profesie constructor, are posibilitatea să-și extindă încăperea atribuită. În mod corect tribunalul nu a acordat valoarea probatorie înscrisurilor depuse de către pârât la dosarul cauzei (devize de lucrări și un contract de credit încheiat la CEC în anul 2007) deoarece devizele de lucrări au fost pur estimative, în condițiile în care pârâtul nu a probat în mod efectiv că a executat lucrări de construcție la casa care face parte din masa bunurilor comune și nu a dovedit împrejurarea că banii luați în împrumut de la CEC au fost folosiți la executarea acestor lucrări. Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul J. M. împotriva deciziei civile numărul 1. 04 noiembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală, în speță nefiind îndeplinite cerințele art.304 pct.9 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul J. M. împotriva deciziei civile numărul 1. 04 noiembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2011. PREȘEDINTE, J.ECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ A. A. M. G., Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). J..fond:G.Mariș; J..apel:Haidu D.M.;Țiplea D.;
| ← Decizia civilă nr. 2403/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 1971/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
