Decizia civilă nr. 541/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 541/R/2011
Ședința publică din 11 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. D. C., împotriva deciziei civile nr. 72 din 16 noiembrie 2010 a T.ui Sălaj, pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată B. M. F., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată lipsa părților, a reprezentantului Serviciului de A. T. de pe lângă C. Local M. și a reprezentantului Serviciului de A. T. de pe lângă C. Local V. de jos și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că recursul declarat de reclamantul O. D. C. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar întrucât vizează reducerea pensiei de întreținere.
De asemenea, Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 2 verso din dosar), reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că pârâta intimată a expediat prin poștă o întâmpinare, care a fost înregistrată la dosar la data de (...) și prin care arată că reclamantul recurent plătește o sumă mai mică cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului O. I. F., însă ea nu se opune ca reclamantul recurent să-l viziteze pe minor în orice zi, dar dorește ca acesta să nu se prezinte în stare de ebrietate.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 592/(...) pronunțată de J. S. S. în dosarul nr. (...) s-a admis cererea formulată de reclamantul O. D. C. împotriva pârâtei B. M. F. având ca obiect reducerea pensiei de întreținere și stabilirea programului de vizitare a copilului O. I. F., în fiecare zi de duminică începând cu ora 8 până la ora 20. S-a respins ca neîntemeiată cererea pentru reducerea pensiei de întreținere. Pentru a hotărî, astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 928 din (...), reclamantul din prezenta cauză a fost obligat la plata unei pensii majorate de la suma de 95 lei lunar la 135 lei lunar începând cu data de (...) până la majoratul minorului O. I.-F. La calculul pensiei de întreținere instanța a avut în vedere venitul minim pe economia națională. În lipsa altor criterii de stabilire a posibilităților materiale de care dispune debitorul, este corectă luarea în considerare a venitului minim pe economia națională. Starea de sănătate a reclamantului nu este precară, din adeverința medicală depusă rezultând că este suferind de picior plat. Reclamantul poate realiza cel puțin câștigul minim pe economia națională. În consecință, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pentru reducerea pensiei de întreținere. A mai învederat instanța de fond că prin sentința civilă nr. 1281 din (...) căsătoria părților din proces a fost desfăcută, minorul O. I.-F. fiind încredințat mamei sale. Potrivit dispozițiilor art.43 alin.3 Codul familiei ,";părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta „. De asemenea, „copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții „ (art.14 alin.1 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului ). În consecință, instanța de fond a admis cererea și a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul O. I.-F., în fiecare zi de duminică începând cu ora 8,00 până la ora 20,00. Prin decizia civilă nr. 72 din data de 16 noiembrie 2010 a T.ui Sălaj s- a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul O. D. C. contra sentinței civile nr. 592 din (...) pronunțată de J. Ș. S. în dosarul nr. (...). Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că este real faptul că din scriptele depuse la dosarul de fond rezultă că pârâtul recurent nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile și nu este înregistrat în registrul agricol al Primăriei comunei Sâg cu venituri realizate din agricultură. Pe de altă parte, a mai menționat tribunalul, pârâtul nu a contestat faptul că are un tractor cu remorcă, cu care transportă lemne, împrejurare inserată în întâmpinarea depusă la dosar de către reclamantă. Totodată, tribunalul a apreciat că adeverința medicală nu confirmă starea de boală invocată de pârât care să justifice imposibilitatea de a desfășura activități din care să obțină venituri. Potrivit art. 86 din Codul familiei, părinții datorează întreținerea copiilor, iar în conformitate cu art. 94 obligația este datorată în funcție de nevoile celui în beneficiul căruia este reglementată. T. a apreciat că prima instanță, stabilind prin sentința atacată, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în funcție de venitulminim pe economie, în cota prevăzută de art. 94 din Codul familiei, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. În final, instanța de apel a opinat că pârâtul trebuie să-și asume responsabilitatea îndeplinirii acestei obligații, cu atât mai mult cu cât suma stabilită cu titlu de pensie de întreținere este de 135 lei și nu 150 lei cât este rezultatul din calcul. Față de cele reținute mai sus, în fapt și în drept, tribunalul a apreciat că apelul pârâtului ca nefondat, motiv pentru care l-a respins ca atare. Împotriva acestei decizii reclamantul O. D. C. a declarat recurs, întermen legal, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul reducerii pensiei de întreținere a minorului O. I. F. de la suma de 135 lei la 95 lei. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod nelegal instanța de apel a reținut că reclamantul realizează venituri din transport de lemne cu tractorul și remorca personală întrucât nu deține în proprietate nici tractor și nici remorcă și nu a achiziționat lemne din pădure în anul 2010. Afirmațiile recurentului se pot dovedi cu faptul că nu figurează în evidențele Primăriei comunei Sâg cu nici un bun în proprietatea sa, iar din evidențele Ocolului Silvic Izvoarele Barcăului - Ș. S. nu rezultă că a achiziționat lemne în scopul comercializării. De altfel, reclamantul nu putea să participe la o astfel de activitate, deoarece așa cum rezultă din adeverințele medicale rezultă că este o persoană bolnavă. Pârâta intimata B. M. F., prin întâmpinare, a solicitat respingerearecursului ca nefondat, menționând că pentru anul 2010 reclamantul are de plătit pensia alimentară pe tot anul și mai are încă o restanță de 420 lei din anul 2009. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărările formulate, Curtea reține următoarele: La termenul de judecată din data de (...), Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate. Deși formal cererea de recurs nu cuprinde motivul sau motivele de nelegalitate pe care se sprijină, în realitate din dezvoltarea argumentelor pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitatepentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de neteminicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurent și intimată, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză etc., singurul eventual motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs și care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 C.pr.civ., fiind cel referitor la nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiilor legale incidente în materie, motiv calificat astfel potrivit art.306 alin.3 C.pr.civ. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s- ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. Conform art.86 alin.1 și alin.3 C.fam., obligația de întreținere exista între părinți și copii, iar descendentul, cît timp este minor, are drept la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care el se afla. Totodată, art. 94 C.fam.stabilește că, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plati. Instanta judecătorească va putea mari sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimba mijloacele celui care da întreținerea sau nevoia celui ce o primește. Cînd întreținerea este datorată de părinte sau de cel care infiaza, ea se stabilește pînă la o pătrime din cîștigul sau din munca pentru un copil. De asemenea, potrivit art.107 alin.1 C.fam., copilul minor este întreținut de părinții săi. În același sens sunt și prevederile art.31 alin.1 și alin.2 din Legea nr.272/2004, conform cărora, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. Prin aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, în mod corect tribunalul a reținut că chiar dacă din înscrisurile administrate de reclamant rezultă că acesta nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile și nu este înregistrat în registrul agricol al Primăriei Sâg cu venituri realizate din agricultură, reclamantul realizează cel puțin venituri echivalente cu salariul minim pe economie, în cuantum de 600 lei, astfel încât cota de ¼ parte datorată conform art. 94 alin. 3 C.fam. este de 150 lei. În condițiile în care reclamantul nu a dovedit că, de la pronunțarea sentinței civile nr. 982/(...) a J.i Ș. S., prin care pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului a fost de 135 lei, sub maximum prevăzut de lege și până la introducerea prezentei acțiuni, s-au schimbat mijloacele sau veniturile sale materiale sau financiare în sensul diminuării lor, Curtea stabilește că în mod legal tribunalul a interpretat prevederile legale mai sus menționate astfel încât cererea reclamantului privind reducerea pensiei de întreținere la suma de 95 lei nu este fondată. Reclamantul recurent, deși apt de muncă, în situația în care nu a probat că este inapt de muncă, adeverința medicală prin care s-a stabilit că acesta are diagnosticul de „. plat bilateral artrozic"; nerelevând incapacitatea de muncă, nu prestează nicio activitate stabilă. Este de principiu că refuzul reclamantului de a muncii nu îl exonerează de obligația legală de întreținere, iar în aceste condiții și ținând seama de interesul superior al copilului la fixarea pensiei de întreținere s-a avut în vedere în mod corect criteriul consacrat al venitului minim pe economia națională. Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. D. C. împotriva deciziei civile nr. 72 din 16 noiembrie 2010 a T.ui Sălaj pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. D. C. împotriva deciziei civile nr. 72 din 16 noiembrie 2010 a T.ui Sălaj pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A. A. M. GREFIER, Red.:A.A.P. Dact.:H.C./2 ex./(...). Jud.fond:C. A. S. Jud.apel:Năsăudean P.;Drăgan G.
| ← Decizia civilă nr. 1082/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 2403/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
