Decizia civilă nr. 1224/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1224/R/2011
Ședința publică din 1 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. POP
C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. A. M., împotriva deciziei civile numărul 2. din (...) a T.ului Cluj, pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat Z. R. A., S. de A. T. de pe lângă C. LOCAL R. DE V., S. de A. T. de pe lângă C. LOCAL A., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâta recurentă personal, lipsă fiind reclamantul intimat personal, reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă C. Local R. de V. și reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă C. Local A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta D. A. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este timbrat cu un timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei (f. 4) și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei (f. 5).
S-a făcut referatul cauzei după care, pârâta recurentă solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta la dezbateri reprezentanta sa, doamna avocat C. M.-I.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei pârâtei recurente și reclamantului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă, asistată de avocat C. M.-I., lipsă fiind reclamantul intimat personal, reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă C.
Local R. de V. și reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă C. Local A.
D. avocat C. M.-I. depune la dosar împuternicirea avocațială, din care rezultă că pârâta recurentă a împuternicit-o pentru susținerea recursului care formează obiectul prezentului dosar și de asemenea, depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar mobil de 0,15 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar copii xerox de pe următoarele înscrisuri: ordonanța președințială nr. 140/(...) pronunțată de
Judecătoria Huedin în dosar nr. (...); dovada demersurilor efectuate la B. E.
J. A. I. pentru a obține copilul, care și în prezent se află tot la tată, respectiv procesul-verbal din (...) ora 16:00 și procesul-verbal din (...), ora 9:45, întocmite de B. E. J. A. I. în dosarul de executare nr. 3. o fișă de consultațiimedicale eliberată de Dr. M. Gy. M., din care rezultă investigațiile efectuate de minorul Z. A. Ș. și o scrisoare medicală eliberată la data de (...) de Dr. F. M. S., din care rezultă că minorul Z. A. suferă de stenoză aortă valvulară largă.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că reclamantul intimat nu respectă programul de vizitare a minorului solicitat chiar de către acesta, motiv pentru care, înțelege să solicite în probațiune citarea reclamantului intimat cu mandat de aducere și cu mențiunea de a aduce minorul în instanță, întrucât la termenul de judecată din data de (...), la ora 1., când s- a finalizat procesul părților în fața T.ului Cluj, reclamantul intimat a luat copilul, iar de la acea dată pârâta recurentă nu l-a mai văzut pe minor.
La întrebarea instanței, referitoare la indicarea temeiului juridic în baza căruia reprezentanta pârâtei recurente a formulat cele două cereri în probațiune, reprezentanta pârâtei recurente arată că a solicitat citarea reclamantului intimat cu mandat de aducere, pentru a da lămuriri cu privire la programul de vizitare solicitat chiar de reclamant și pe care acesta nu l-a respectat, respectiv vizita la domiciliul mamei în primă fază, iar ulterior formularea unei cereri pentru ca minorul să fie dus la domiciliul tatălui și arată că în ceea ce privește a doua cerere formulată în probațiune, respectiv citarea reclamantului intimat cu mențiunea de a aduce minorul în instanță, nu poate indica nici un temei legal.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că a efectuat demersuri la P. de
P. R. de V. și de acolo i s-a comunicat că reclamantul intimat împreună cu copilul au dispărut din acea localitate, iar de la grădinița pe care a frecventat-o minorul i s-a comunicat că reclamantul intimat a spus că nu va duce copilul la grădiniță până la finalizarea procesului cu mama copilului.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta pârâtei recurente privind citarea reclamantului intimat cu mandat de aducere pentru a da lămuriri cu privire la programul de vizitare solicitat de acesta, dat fiind faptul că, pe de o parte, această cerere reprezintă practic o cerere în probațiune, prin care se solicită luarea interogatoriului reclamantului intimat, cerere care nu este admisibilă în recurs prin prisma art. 305 C., iar pe de altă parte, având în vedere că citarea cu mandat de aducere este o dispoziție procedurală prevăzută doar pentru martori, nu și pentru părți.
De asemenea, Curtea, după deliberare, respinge cererea privind citarea reclamantului intimat cu mențiunea de a aduce minorul în instanță, întrucât această cerere apare ca fiind o cerere nouă formulată în recurs, care nu este admisibilă, prin prisma art. 316 C. rap. la art. 294 C., având în vedere că în fața primei instanțe recurenta nu a învestit instanța cu o cerere având acest obiect.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente în susținerea recursului, cu mențiunea de a se referi și la excepția invocată din oficiu de către instanță. Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității motivelor de recurs care se referă la netemeinicia hotărâriiatacate, invocată din oficiu de către instanță, întrucât apreciază că prin memoriul de recurs nu a invocat motive de netemeinicie a hotărârii atacate și de asemenea, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, respectiv, modificarea hotărârii atacate, în sensul menținerii hotărârii date de către instanța de fond și obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată în recurs. C U R T E A Prin sen tinț a c iv il ă nr. 741/(...), pronun ț ată de Judec ător ia Hued in în dosar nr. (...), s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul Z. R. A.,în contradictoriu cu pârâta D. A. M. și, în consecință: Pârâta a fost obligată să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul A. Ș., născut la data de (...), cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul pârâtei, la domiciliul reclamantului, și cu obligația aducerii minorului la domiciliul pârâtei, în următoarele condiții: - în a doua săptămână din fiecare lună, de sâmbăta, ora 10.00, până duminica, ora 17.00; - în luna august din fiecare an - timp de două săptămâni. Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului. Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința civilă nr. 618/(...), pronunțată de Judecătoria Huedin în dosar nr. (...), reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorului, reținându-se în motivarea acestei hotărâri că minorul s-a născut din relația de concubinaj a părților, la momentul pronunțării sentinței nr. 618/2010, minorul aflându-se în îngrijirea reclamantei. Din referatul de anchetă socială întocmit de S. de A. T. R. de V. rezultă că reclamantul locuiește împreună cu mama sa, Z. E., în apartamentul proprietatea acesteia, alcătuit din două camere, bucătărie și baie, mobilat și utilat corespunzător unui trai decent, minorul fiind născut în Spania, din relația de concubinaj a părților, care au conviețuit din anul 2003 până în anul 2009 în Spania, an în care au revenit în țară și și-au stabilit domiciliul la locuința mamei reclamantului, până în luna martie 2010, când părțile s- au despărțit, iar pârâta împreună cu minorul s-a întors la părinții săi, în localitatea A., județul Cluj. Probațiunea administrată în cauză a relevat faptul că reclamantului i s-a permis doar o singură dată să-și viziteze fiul, părinții pârâtei interzicându-i acestuia să intre în curtea imobilului lor. Raportat la această stare de fapt, și la dispozițiile art. 97 alin. 1, art. 92 alin. 2, art. 98 alin. 1, art. 14 din L. nr. 272/2004, și art. 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copii, adoptată în anul 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 254/(...), ratificată prin L. nr. 1., acțiunea a fost apreciată ca fiind întemeiată, conform dispozitivului sentinței. Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ap el, în ter men leg al, r ecl aman t ul Z. R. A., criticând soluția primei instanțe sub aspectul modalității în care afost stabilit programul de vizitare a minorului de către tatăl său. Tribunalul Cluj, prin decizia c iv il ă nr. 2.(...), pronu nț ată în dos ar nr. (...), a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a schimbat programul de vizitare a minorului, după cum urmează: - în a doua și a patra săptămână din fiecare lună, de sâmbătă de la ora 10.00, până duminică la ora 17.00; - în luna august din fiecare an - două săptămâni; - de C. o săptămână, în intervalul 23-29 decembrie în anii impari. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel. La pronunțarea acestei soluții, T.ul a reținut că, fără putință de tăgadă, este în interesul minorului să păstreze legături personale cu tatăl său și pentru a nu interveni o înstrăinare, se impune ca aceste legături să aibă loc cu o anumită regularitate și frecvență. În plus, T.ul a apreciat că vârsta minorului, de doar 2 ani, nu este un motiv justificat pentru a limita perioada în care să aibă legături personale cu tatăl său, dat fiind că, din datele dosarului, rezultă că minorul a mai locuit împreună cu acesta. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta D. A. M., solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C., modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului și a menținerii hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în recurs. În motivarea recursului s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate, decurgând din aceea că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut la fondul cauzei, neținând cont de prevederile art. 294 alin. 1 C., și acceptând o cerere nouă a intimatului reclamant, formulată pentru prima dată doar în apel, cerere cu care instanța de fond nu a fost învestită. Recurenta a fost de acord ca minorul să păstreze legături personale cu tatăl său, însă copilul nu poate fi obligat să se deplaseze pe o distanță foarte mare, cu trenul, timp de 20 de ore dus-întors, trebuind deci să rămână în localitatea de domiciliu a recurentei, având în vedere vârsta mică a acestuia, de doar 2 ani și 5 luni, faptul că un astfel de program este dăunător sănătății, precum și faptul că minorul s-a aflat în permanență alături de mama sa, iar în perioada concubinajului intimatul s-a implicat foarte puțin în îngrijirea și educarea minorului, de cele mai multe ori obligațiile părințești fiind îndeplinite de către intimat doar după insistențe reparate, spunând că îngrijirea copilului este prea dificilă pentru el și considerând că este obligația mamei să se ocupe de copil, tatăl fiind obligat doar să-i asigure mijloacele de existență, pe care, din păcate, nici măcar pe acestea nu le putea asigura. Între recurentă și minor s-a creat un atașament puternic, copilul nefiind despărțit niciodată de mama sa, și având condiții bune de creștere alături de aceasta. Nu se poate descrie în cuvinte chinul suferit de o mamă atunci când pur și simplu i se răpește un copil în vârstă de 2 ani și 5 luni, dar și chinul și stresul la care este supus acel copil ce a crescut numai alături de mama sa până la acea vârstă. În ceea ce privește perioada de C., recurenta a arătat că nu poate fi de acord cu programul de vizitare stabilit în această perioadă, deoarece tot timpul intimatul a manifestat un comportament violent, atât față de recurentă, cât și față de minor, mai ales de sărbători, când consumă în mod excesiv băuturi alcoolice. Tot în motivarea recursului, recurenta a expus demersurile pe care a fost nevoită să le parcurgă pentru a încerca să recupereze copilul răpit de intimat, prin încălcarea unei hotărâri judecătorești. Recursul este fondat în parte. În ceea ce privește motivele de recurs de netemeinicie, care vizează expunerea stării de fapt a cauzei, a relațiilor dintre părți, a demersurilor făcute de recurentă în vederea recuperării minorului, etc., Curtea a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din (...), excepția inadmisibilității acestora, excepție care urmează să fie admisă motivat pe faptul că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C. au fost abrogate, astfel încât, în prezent, nu există un text legal care să permită instanței de recurs cenzurarea hotărârii recurate sub aspectul netemeiniciei sale. Referitor la motivele de recurs de nelegalitate, Curtea constată că acestea, întemeiate de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9, pot fi subsumate în două categorii: 1. O primă categorie, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C., vizează pronunțarea ultra petita de către instanța de apel. 2. O a doua categorie, bazată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C., vizează modul în care a fost respectat în cauză interesul superior al minorului. 1. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C., Curtea constată că acesta este fondat, motivat pe următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 6 C., este posibilă modificarea unei hotărâri dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. În conformitate cu art. 129 alin. final C., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Art. 292 alin. 1 teza I C. prevede că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Alin. 2 al aceluiași art. 292 C. precizează că în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță. În sfârșit, conform art. 294 alin. 1 C., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Art. 294 alin. 1 C. prohibește altfel schimbarea cauzei ori a obiectului cererii de chemare în judecată în apel, precum și formularea oricăror cereri noi în apel, de către una ori alta dintre părți, cereri care nu au fost procedural formulate în fața primei instanțe. În speță, reclamantul a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, însă, nu a depus la dosarul cauzei un memoriu care să cuprindă o dezvoltare a motivelor de apel și prin care să invoce critici de nelegalitate ori de netemeinicie a sentinței fondului (f. 3 dosar apel). Nefiind motivat în scris apelul, instanța de apel era ținută, prin prisma art. 292 C., să se pronunțe asupra apelului reclamantului prin prisma celor invocate de acesta în fața primei instanțe. Prezent personal în fața instanței de apel la termenul de judecată din (...), reclamantul apelant a arătat că dorește să își motiveze verbal apelul, în sensul că solicită schimbarea programului de vizitare a minorului, astfel: de două ori pe lună, și cca. o săptămână de sărbătorile de iarnă, în preajma C.. Făcând aplicarea art. 292 C., rap. la art. 129 alin. final C., T.ul ar fi trebuit să observe că prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat ca programul de vizitare a minorului să se realizeze în a doua săptămână din fiecare lună, de sâmbătă de la ora 10.00, până duminică la ora 17.00; în luna august din fiecare an - fără precizarea perioadei -; desărbătoarea C. o perioadă de două săptămâni - fără precizarea perioadei (f. 2 dosar fond). Nicăieri în fața primei instanțe reclamantul nu a solicitat ca vizitarea minorului să se facă de două ori pe lună, astfel încât, această cerere, formulată pentru prima dată în fața instanței de apel, la termenul de judecată din (...), intra sub incidența art. 294 alin. 1 C., fiind deci inadmisibilă. Așa fiind, Curtea constată că motivul de recurs fundamentat pe prevederile art. 304 pct. 6 C. este pe deplin fondat, impunându-se a fi admis ca atare. 2. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. și prin care se invocă practic nesocotirea principiului interesului superior al minorului cu ocazia stabilirii programului de vizitare a acestuia de către reclamant, Curtea constată că acesta nu este fondat, motivat pe următoarele considerente: Acest motiv de recurs de nelegalitate s-ar circumscrie dispozițiilor din L. nr. 272/2004, republicată. Astfel, art. 2 alin. 1 din L. nr. 272/2004, actualizată, prevede că orice reglementări adoptate în domeniu respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu, se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, alin. 2 al aceluiași articol precizând că principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai acestuia, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. În conformitate cu art. 2 alin. 3 din aceeași lege, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Prin urmare, în toate situațiile în care instanța judecătorească este chemată să dispună asupra vreunei măsuri în legătură cu un minor, ceea ce primează în mod absolut este interesul superior al minorului, orice decizie dispusă de instanța de judecată trebuind să aibă în vedere cu prioritate acest interes superior al minorului. Raportând acest principiu, al interesului superior al minorului, la starea de fapt stabilită în cauză de primele două instanțe, Curtea constată că interesul superior al minorului este acela de a păstra legături permanente cu amândoi părinții, fiind preferabil, în măsura în care situația obiectivă o permite, ca amândoi părinții să se ocupe în mod egal de creșterea, îngrijirea, educarea și întreținerea minorului. Nu este permis nici unuia dintre părinți să pună pe prim plan relațiile tensionate dintre ei și să permită ca acestea să se repercuteze negativ asupra dezvoltării psihice, fizice și afective normale a minorului, după cum nu este permis nici unuia dintre părinți să-l manipuleze ori să-l instige pe minor de maniera în care acesta să aibă resentimente față de celălalt părinte, prin prezentarea celuilalt părinte într-o lumină negativă. Chiar dacă, prin forța împrejurărilor, copilul este în grija doar a unuia dintre părinți, și este în mod firesc mai atașat de acest părinte, prin comparație cu atașamentul probabil mai redus față de părintele pe care îl vede mai rar, nu trebuie omis din vedere faptul că în realitate copilul își iubește la fel de mult ambii părinți și că niciodată un copil nu ar putea să aleagă definitiv și exclusiv un părinte, în detrimentul celuilalt. Art. 14 din L. nr. 272/2004, republicată, prevede următoarele: „(1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. (2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. (3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului";. Art. 15 din aceeași lege precizează care sunt modalitățile concrete prin care se pot realiza relațiile personale ale minorului, relații despre care face vorbire art. 14 mai sus citat, stipulând următoarele: „(1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul. (2) Transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum și a dispozițiilor speciale vizând confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal";. Spre deosebire de art. 43 alin. 3 C.fam., care face vorbire despre dreptul părintelui divorțat, căruia nu i-a fost încredințat minorul spre creștere și educare, de a avea legături personale cu acesta - în speță, nefiind vorba despre o atare ipoteză, întrucât nu există un divorț al părților, acestea având doar o relație de concubinaj, și nu există nicio hotărârea judecătorească irevocabilă de încredințare a minorului spre creștere și educare în favoarea unuia ori altuia dintre părinți -, L. nr. 272/2004, republicată, punând accent pe interesul superior al copilului, reglementează în mod concret dreptul copilului care a fost separat de un părinte de a menține relații personale cu acesta, prevăzând în art. 16 cum anume urmează să fie exercitat acest drept al copilului: „(1) Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (2) Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului";. Prin prisma textelor legale mai sus invocate, Curtea constată că este în interesul superior al minorului să aibă legături personale directe și cu tatăl său, respectiv, să încerce să exercite aceste legături personale la actualul domiciliul al tatălui său, în mediul normal de viață al acestuia, mai ales că starea de fapt reținută de primele două instanțe a relevat faptul că minorul a fost atașat și de tatăl său, în cauză nefiind prezent niciun motiv care să sugereze ideea că prin păstrarea relațiilor personale cu tatăl său de către minor ar fi periclitată dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a minorului. În perspectivă, dacă condițiile concrete o vor impune, va exista posibilitatea conturării unui alt program de vizitare a minorului de către tatăl său. Pe cale de consecință, pentru toate considerentele anterior precizate, Curtea constată că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. nu este fondat, impunându-se a fi respins. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 6 și art. 312 alin. 2 C., Curtea urmează să admită în parte prezentul recurs, conform dispozitivului prezentei decizii. În temeiul art. 274 C., rap. la art. 1169 C., reclamantul intimat va fi obligat să-i plătească pârâtei recurente suma de 208,3 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente recursului (f. 4, 5, 17), și onorariu avocațial justificat prin chitanța de plată nr. 18/(...) (f. 6), aferent contractului de asistență juridică nr. 5/(...) (f. 10). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de pârâta D. A. M., împotriva deciziei civile numărul 2. din (...) a T.ului Cluj, pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că, înlătură din decizie dispoziția referitoare la stabilirea programului de vizitare a minorului de către reclamant în fiecare a patra săptămână din fiecare lună, de sâmbătă de la ora 10,00 până duminică la ora 17,00. Păstrează restul dispozițiilor din decizie. Obligă pe intimatul Z. R. A. să plătească recurentei suma de 208,3 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-D. C. A.-A. POP C.-M. CONȚ A. A. M. GREFIER Red.CMC/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: S.J.M. Jud.apel: A.A.M./O.R.Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 4471/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 5033/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
