Decizia civilă nr. 5033/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5033/R/2011
Ședința publică din 02 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ J.ECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. G. : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul B. G., împotriva deciziei civile nr. 122 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată A. I., precum și pe S. DE A. T. DE PE L. P. O. D., având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent personal și reclamanta intimată asistată de avocat C. F., lipsă fiind reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă P. O. D.
Recursul declarat de pârâtul B. G. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că pentru termenul de judecată de azi, pârâtul recurent a fost citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru pentru recurs în cuantum de 3 lei și un timbru judiciar pentru recurs în valoare de 0,15 lei, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare care se află la f. 7 din dosar.
Curtea pune în vedere pârâtului recurent să achite o taxă judiciară de timbru pentru recurs în cuantum de 3 lei și un timbru judiciar mobil pentru recurs în valoare de 0,15 lei și lasă cauza la a doua strigare, pentru ca pârâtul recurent să facă dovada achitării timbrajului aferent recursului.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul recurent personal și reclamanta intimată asistată de avocat C. F., lipsă fiind reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă P. O. D.
Pârâtul recurent arată că la O. P. nu a găsit timbre judiciare și depune la dosar timbre fiscale în valoare de 4 lei.
Curtea constată că la data de (...), reclamanta intimată, prin intermediul domnului avocat C. F. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, la care a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamanta intimată l-a împuternicit pe domnul avocat C. F., pentru redactarea și susținerea întâmpinării în recurs.
Instanța înmânează pârâtului recurent un exemplar din întâmpinarea reclamantei intimate.
Pârâtul recurent și reprezentantul reclamantei intimate arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea unde se află în prezent copii părților, pârâtul recurent arată că în prezent cei doi minori se află la domiciliul său.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pârâtului recurent pentru susținerea recursului și reprezentantului reclamantei intimate pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și arată că atunci când reclamanta A. I. a plecat în străinătate, copii aveau 5, respectiv 6 ani, iar vreme de 7 ani, mama a lipsit din viața lor și, de asemenea, arată că minorii i-au fost încredințați lui spre creștere și educare.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă pârâtul recurent are un loc de muncă și posibilități să întrețină pe cei doi copii, pârâtul recurent arată că lucrează cu ziua și din banii obținuți reușește să se întrețină pe el și să întrețină pe cei doi minori.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă pârâtul recurent solicită cheltuieli de judecată pentru ziua de azi, pârâtul recurent arată că solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial pe care l-a achitat pentru redactarea motivelor de recurs, contravaloarea zilei de muncă și contravaloarea transportului la instanță, sens în care depune la dosar chitanța seria F nr. 45 din (...), care reprezintă achitarea onorariului avocațial în cuantum de 100 lei.
Curtea constată că la f. 4 din dosar există împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că pârâtul recurent a împuternicit-o pe doamna avocat T. A. doar pentru redactarea memoriului de recurs.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului declarat de pârât, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că în prima fază procesuală s-a socotit că fără o analiză amănunțită a motivelor invocate de părți se poate trece la soluționarea cauzei, în următoarea fază procesuală s-a minimalizat această analiză, iar în această faza procesuală se critică soluția dată de Tribunalul Maramureș și, de asemenea, arată că potrivit art. 23 și
24 din L. nr. 2., minorii pot fi ascultați chiar dacă nu au împlinit vârsta de
10 ani.
De asemenea, reprezentantul reclamantei intimate arată că în prezent, reclamanta intimată are posibilități să-i întrețină, să-i crească și să-i educe pe cei doi minori, aspect ce rezultă chiar din ancheta socială depusă la dosarul cauzei și, de asemenea, arată că în primul ciclu procesual, Tribunalul Maramureș a apreciat că măsura încredințării minorilor spre creștere și educare la mamă, nu ar fi cea mai indicată, raportat la puținătatea mijloacelor materiale pe care aceasta le deținea pe acea vreme și raportat la faptul că reclamanta nu avea o locuință, însă în prezent reclamanta intimată are mijloace materiale și o locuință corsepunzătoare pentru creșterea și educarea celor doi minori, condiții care corespund chiar și standardelor italiene.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1071 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. D. s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta A. I., împotriva pârâtului B. G., și în consecință s-a încredințat mamei reclamantei spre creștere și educare pe minorii B. G. A. născut la data de (...) și B. C. Suzana, născută la data de (...).
Pârâtul a fost obligat să plătească pe seama minorilor pensie de întreținere în sumă de câte 100 lei pentru fiecare, lunar, începând cu data intentării acțiunii și până la majorat sau alte dispozițiuni.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.637 pronunțată la data de (...) în dosar nr. 519/2004 a fost admisă acțiunea de divorț, formulată de reclamanta B. I., împotriva pârâtului B. G. și în consecință a fost declarată desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de (...), din vina ambilor soți.
Minorii B. G. A. născut la data de (...) și B. C. Suzana, născută la data de (...), au fost încredințați mamei reclamante spre creștere și educare, iar pe pârât să-l oblige la plata unei pensii de întreținere pe seama celor doi minori.
Împotriva sentinței s-a declarat apel, care prin decizia civilă nr.
73/A/(...) dată în dosar nr. 5167/2004 al T. M. a fost admis, sentința a fost schimbată în parte în sensul că minorii au fost încredințați tatălui spre creștere și educare, iar mama a fost obligată la plata unei pensii de întreținere lunară pe seama lor.
În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanta lucrează în Italia, astfel că nu poate asigura copiilor supravegherea necesară asupra dezvoltării lor, cel care a rămas să-i îngrijească fiind tatăl.
Prin ancheta socială, cu nr. 3288 /2009 întocmită de colectivul de sprijin al autorității tutelare din cadrul primăriei D. se precizează că pârâtul B. G. are o situație materiale și financiară modestă, acesta nu realizează venituri permanente neavând un contract de muncă. Casa de locuit are un spațiu relativ mic, astfel că toate lucrurile sunt înghesuite. Dimpotrivă reclamanta A. I., muncește în Italia, fiind plecată din țară de mai mulți ani. Părinții reclamantei au precizat că aceasta dorește să-și ducă copii cu ea, unde se va putea ocupa de creșterea și educarea lor, asigurându-se condiții bune de trai.
Pentru a dovedi că situația materială a reclamantei s-a schimbat, aceasta a depus la dosar un contract de locațiune tradus din limba Italiană, înregistrat sub nr. 30 din (...). De asemenea a anexat un stat de plată din luna mai 2009 în care se arată că venitul net încasat de către reclamantă este de 515,43 euro.
A fost depus contractul de muncă tradus în limba română, conform căruia aceasta a fost angajată la data de (...), pe o perioadă nedeterminată.
În cuprinsul acesteia s-a stabilit programul de lucru, retribuția pe oră și concediul de odihnă.
Martorele Covaci I. și Font I., propuse de către reclamantă, au arătat că în perioada cât a fost plecată în străinătate le-a trimis celor doi minori pachete cu haine, încălțăminte, dulciuri și bani în mod repetat. Acestea sunt primite de către mama ei, care îi cheamă la domiciliu pe minori și le înmânează bunurile.
Minorii sunt îngrijiți de către bunica paternă în perioada în care tatăl pârât este plecat la muncă.
Martorii Ștefoi Valer și A. I., propuși de către pârât, au declarat că tatăl se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea minorilor, însă
și mama a contribuit din punct de vedere material în sensul că le trimite pachete cu haine, dulciuri și bani. Aceasta le-a trimis lunar și pensia alimentară.
Mai mult, atunci când a venit din străinătate, i-a luat pe minori și au locuit împreună aproximativ 3 săptămâni. În această perioadă s-a ocupat în mod deosebit de ei, le-a asigurat toate cele necesare în mod special îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite școlare și hrană.
Reclamanta a venit în România de cel puțin trei ori pe an, de fiecare dată ocupându-se în mod special de copii, însă în acest an a făcut doar o vizită.
Cu ușurință se observă că de la data pronunțării și respectiv a rămânerii definitive a deciziei civile nr. 7. a T. M. prin care s-a modificat sentința civilă 6. a J. D. și până în prezent situația reclamantei s-a schimbat total în sensul că aceasta are asigurată locuință, are un loc de muncă permanent și realizează venituri astfel că le poate asigura minorilor cele necesare traiului.
Dimpotrivă, veniturile pârâtului și locuința acestuia nu sunt corespunzătoare unei îngrijiri adecvate celor doi minori.
Măsura reîncredințării copilului minor spre creștere și educare de la un părinte la celălalt, își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate sigura condițiile necesare pentru a dezvoltare corespunzătoare. Ori din declarațiile martorilor și mai ales din cuprinsul anchetei sociale făcută cu privire la situația materială și familială a pârâtului, rezultă tocmai acest lucru.
În privința relațiilor dintre mamă și minori, toți martorii, inclusiv cei propuși de către pârât au declarat că acestea sunt bune, reclamanta s-a interesat de copii în tot timpul anului, iar în perioada în care s-a întors în țară a locuit împreună cu ei asigurându-le cele necesare traiului. Chiar s-a declarat că, mama reclamantă s-a ocupat *în mod special * de minori.
În situația în care copii vor fi duși în Italia, reclamanta se poate ocupa de aceștia, așa cum o fac și cetățenii acelei țări, care au copii și care sunt
școlarizați. Faptul că ar dori să le asigure o pregătire corespunzătoare într-o altă țară nu poate împiedica instanța să-i acorde acesteia creșterea și educarea minorilor având în vedere că de la vârste corespunzătoare mulți tineri studiază în străinătate. Cu atât mai mult cu cât reclamanta are reședința stabilită într-o altă țară.
Analizând situația materială și relațiile dintre copii și părinți instanța de apel a avut totuși în vedere interesul minorilor. În speță, interesul lor coincide și cu cel al mamei.
Față de cele reținute, prima instanță în temeiul art. 44 alin. 2 și art. 42 C.Fam. a admis acțiunea conform dispozitivului sentinței.
În baza art. 86 și 94 C.Fam, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere lunară, al cărei cuantum nu va putea depăși 1/3 parte din venitul minim pe economie, având în vedere că pârâtul nu este încadrat în muncă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. pârâtul a fost obligat și la cheltuieli de judecată, fiind în culpă procesuală, sumă în care se include onorariul avocațial și contravaloarea zilelor de muncă și a transportului pentru martorii prezentați la instanță de către reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 122 din data de (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins apelul declarat de apelantul B. G., împotriva sentinței civile nr. 1071 din (...), pronunțată de Judecătoria Dragomirești jud. M. și afost obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că potrivit art.23 din L. nr.2., copilul are dreptul la libertate de exprimare, iar dacă are discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricăror probleme care îl privesc iar la împlinirea vârstei de 10 ani este obligatorie ascultarea lui. În toate cazurile opiniilor copiilor ascultați vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită în raport cu vârsta și gradul de maturitate ala cestora (art.24 pct.2 și 4 din aceiași lege.) Atât în legea invocată cât și în codul familiei se prevede obligativitatea luării opiniei autorităților cărora le revin sarcini în promovarea și apărarea interesului superior al copilului. În toate cazurile în care există dispute cu privire la măsurile care urmează a fi luate de minor sau modificarea acestora, instanța de judecată este aceia chemată să dispună.
Ambii minori au fost audiați de instanța de apel (fila 22) exprimându-
și dorința de a fi încredințați spre creștere și educare mamei.
Din concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul intimatei din Italia a rezultat că aceasta lucrează și locuiește cu forme legale, are condiții materiale și morale pentru a întreține, crește și educa minorii.
Analizând întreg probatoriul administrat atât în fața primei instanțe cât și în apel, instanța de apel a reținut că, concluzia primei instanțe în sensul încredințării minorilor la mamă este temeinică, legală și în deplină concordanță cu înțelesul superior al minorilor și cu nevoile și dorințele acestora.
În consecință, apelul a fost respins și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă apelantul a fost obligat la plata către intimată a sumei de
600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei decizii pârâtul B. G. a declarat recurs în termen legalsolicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului pârâtului, cu consecința schimbării sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prin încredințarea minorilor la reclamantă, instanța de apel a eludat interesul superior al acestora consacrat de L. nr. 2..
Reclamanta a solicitat reîncredințara minorilor după 7 ani de la momentul încredințării copiilor spre creștere și educare la pârât, timp în care reclamanta nu a întreprins nimic pentru a-și apropia copii, mulțumindu-se să efectueze cel mult două vizite pe an și să le trimită pachete.
Chiar dacă reclamanta realizează venituri și are o locuință stabilă, acestea nu sunt motive suficiente pentru a hotărî reîncredințarea copiilor care nu își cunosc practic mama decât din vizitele rare ale acesteia, în rest, pârâtul fiind părinte în exclusivitate.
Instanța de apel nu a avut în vedere stabilitatea pe care pârâtul a oferit-o timp de 7 ani precum și afecțiunea pe care copii au primit-o în tot cest interval de timp.
Reclamanta intimată A. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (f.10-11)
În susținerea poziției procesuale, reclamanta intimată a arătat că s-au schimbat condițiile avute în vedere la momentul încredințării copiilor lapârât, în sensul că în prezent are un loc de muncă stabil și o locuință corespunzătoare, mult superioare celor oferite de pârât.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele :
Pârâtul a înțeles să critice decizia tribunalului susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii respectiv a art.44 C.fam. și art.2 din L. nr.2..
În speță, prin sentința civilă nr.637/(...) a J. D., dosar nr. 519/2004, s-a admis acțiunea de divorț formulată de reclamanta B. I., împotriva pârâtului B. G. și, în consecință, a fost declarată desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de (...), din vina ambilor soți.
Minorii B. G. A. născut la data de (...) și B. C. Suzana, născută la data de (...), au fost încredințați mamei reclamante spre creștere și educare, iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pe seama celor doi minori.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a declarat apel care a fost admis prin decizia civilă nr. 73/A/(...) a T. M., dosar nr. 5167/2004, sentința a fost schimbată în parte în sensul că minorii au fost încredințați tatălui spre creștere și educare, iar mama a fost obligată la plata unei pensii de întreținere lunară pe seama lor.
În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanta lucrează în Italia, astfel că nu poate asigura copiilor supravegherea necesară asupra dezvoltării lor, cel care a rămas să-i îngrijească fiind tatăl. Interesele copiilor sunt legate nu numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci și de vârsta copiilor, de comportarea părinților, de gradul de atașament și de interes pe care ei l-au manifestat față de copii și de legăturile afective care s-au stabilit între părinți și copii, motiv pentru care s-a stabilit că măsura încredințării copiilor la mamă este greșită.
Potrivit art.44 alin.1 C.fam., în cazul schimbării împrejurărilor la cererea oricărei dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Totodată, art.2 din L. nr.2. privind protecția și promovarea drepturilor copilului statuează că, prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice alt act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-ar fi fost plasat în mod legal.
Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Persoanele prevăzute la alin.3 sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în modul familial.
Din interpretarea art.44 C.fam., rezultă că, reîncredințarea copilului spre creștere și educare, de la un părinte la celălalt, urmează a se dispune numai atunci când se constată că părintele în a cărui îngrijire se află nu maipoate asigura copilului condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
Drept urmare, acțiunea de reîncredințare poate fi admisă numai dacă au intervenit situații noi, în sensul că s-au schimbat împrejurările care au determinat încredințarea inițială. O schimbare doar parțială a împrejurărilor nu trebuie să atragă neapărat revenirea asupra încredințării inițiale dacă elementele de fapt esențiale care au fost avute în vedere au rămas aceleași.
În consecință, luarea unui copil de la un părinte spre a fi încredințat celuilalt părinte trebuie să aibă o motivare temeinică și să fie determinate de considerente care să demonstreze că menținerea încredințării inițiale ar fi dăunătoare pentru creșterea, îngrijirea și educarea copilului.
Este adevărat că potrivit art.23 din L. nr.2., copilul are dreptul la libertate de exprimare, iar dacă are discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricăror probleme care îl privesc.
Conform art.24 alin.2-4 din L. nr.2., în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.
Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere și de a primi orice informație pertinentă, de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate a copilului.
În raport de aceste prevederi legale, tribunalul a procedat la audierea minorilor care au arătat că locuiesc cu tatăl lor și cu bunica paternă, mama lor fiind plecată la muncă în I. De 5 ani au fost în grija tatălui, le place cu tata, însă ar vrea să stea cu mama, acesta fiind mai amuzantă. Mama vine acasă la fiecare C., perioadă în care stă cu ei, le aduce haine. Doresc să stea cu mama lor, în Italia, deoarece au văzut în poze că acolo este frumos (f.22, dosar apel).
În mod nelegal tribunalul a interpretat și aplicat art.44 C.fam și art.2 din L. nr.2. stabilind că este în interesul superior al copiilor ca aceștia să fie reîncredințați la reclamantă întrucât aceasta lucrează și locuiește cu forme legale în Italia, are condiții materiale și morale pentru a crește, întreține și educa minorii, iar audierea acestora din urmă reiese că doresc să fie încredințați spre creștere și educare mamei.
Împrejurarea potrivit căreia reclamanta locuiește și lucrează în Italia și are condiții locative și materiale pentru creșterea și educare minorilor nu este de natură să justifice în mod legal și temeinic reîncredințarea minorilor atâta timp cât reclamanta nu a dovedit schimbarea elementelor de fapt, mai sus arătate și avute în vedere prin decizia de încredințare, care au fost hotărâtoare pentru încredințarea copiilor la pârât și nici faptul că menținerea acestei măsuri este dăunătoare pentru creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
Tot astfel, dorința copiilor de a sta cu mama lor deoarece aceasta este mai amuzantă și pentru că au văzut în fotografii că în Italia este frumos nu este suficientă prin ea însăși să ducă la reîncredințarea acestora către reclamantă, aspectele relevate de minori demonstrând lipsa de maturitate aacestora, precum și lipsa de prevedere a consecințelor pe care o atare decizie le are asupra lor.
Deși reclamanta a afirmat că s-au schimbat împrejurările care au determinat încredințarea inițială a minorilor către pârât întrucât acesta nu le mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare, reclamanta, prin probele administrate, nu a dovedit această împrejurare, nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel, conform art.1169 C.civ.
În acest sens Curtea constată că o schimbare doar parțială a împrejurărilor relevate doar de condițiile materiale și locative ale reclamantei nu trebuie să atragă neapărat revenirea asupra încredințării inițiale dacă elementele de fapt esențiale care au fost avute în vedere au rămas aceleași.
Totodată, în aprecierea interesului superior al copiilor Curtea are în vedere faptul că minorilor trebuie să li se asigure stabilitate și continuitate în îngrijirea, creșterea și educarea lor deoarece scoaterea copiilor din mediul în care au fost crescuți și obișnuiți, în care s-au dezvoltat armonios, în care au legat relații de afectivitate și prietenii cu alte persoane, nu poate conduce decât la o situație dificilă pentru copii.
În opinia Curții, reclamanta are dreptul de a menține legături personale cu copii iar în exercitarea acestui drept poate să pretindă un program de vizitare pe o perioadă de timp mai îndelungată, în special în timpul vacanțelor școlare, cu luarea copiilor în Italia, urmărind acomodarea lor la condițiile de viață din Italia, precum și îmbunătățirea relațiilor afective și de atașament reciproc, iar dacă acestea evoluează în sens favorabil, are dreptul de a introduce o nouă acțiune de reîncredințare a copiilor, prezenta hotărâre beneficiind de o autoritate relativă de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, Curtea stabilește că este în interesul superior al copiilor ca aceștia să rămână încredințati spre creștere și educare pârâtului astfel încât în temeiul art.312 alin. 1 și alin.3 coroborat cu art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtul B. G. împotriva deciziei civile nr. 122 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite apelul formulat de pârâtul B. G. împotriva sentinței civile nr. 1071/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. D. pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta A. I. împotriva pârâtului B. G. pentru încredințare minori și pensie de întreținere.
În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1
C.pr.civ., Curtea va obliga intimata A. I., aflată în culpă procesuală, să plătească recurentului suma de 535 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar (f.13, f.14).
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul B. G. împotriva deciziei civile nr.
122 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite apelul formulat de pârâtul B. G. împotriva sentinței civile nr. 1071/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. D. pe care o schimbăîn tot în sensul că: Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. I. împotriva pârâtului B. G. pentru încredințare minori și pensie de întreținere.
Obligă pe intimata A. I. să plătească recurentului suma de 535 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 decembrie 2011.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
G. A.-A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...). J..fond: L. B..
J..apel: P. Virginia; Waltner D..
| ← Decizia civilă nr. 1224/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 2148/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
