Decizia civilă nr. 1480/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1480/R/2011
Ședința publică din 29 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. S., împotriva deciziei civile nr. 8./(...) a T.ui C., pronun-țată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat P. A. O., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat B. A., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 6 din dosarul Curții de A. C. și pârâtul intimat asistat de avocat H. M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 21 din dosarul Curții de A. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta B. S., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că reclamanta recurentă, prin intermediul domnului avocat A. B. a înregistrat la dosar un script, prin care arată că depune la dosar timbrajul aferent recursului, la care a anexat chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 905,50 lei (f. 11) și timbre judiciare mobile pentru recurs în valoare de 5 lei (f. 12).
Curtea constată că recursul declarat de reclamantă este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...) pârâtul intimat, prin intermediul domnului avocat H. M. a expediat prin fax o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată, iar această întâmpinare a fost înregistrată la dosar în data de (...), când au fost înregistrate la dosar exemplarul original al acestei întâmpinări și încă un exemplar pentru comunicare, precum și împuternicirea avocațială nr.
87/(...), din care rezultă că pârâtul intimat l-a angajat pe domnul avocat H.
M. pentru redactarea întâmpinării în recurs și pentru reprezentarea sa în prezenta cauză, în fața Curții de A. C.
Instanța înmânează reprezentantului reclamantei recurente un exemplar din întâmpinarea pârâtului intimat.
La întrebarea instanței referitoare la împrejurarea dacă reprezentantul reclamantei recurente dorește lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura întâmpinarea, reprezentantul reclamantei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura întâmpinarea.
Curtea din oficiu, în temeiul art. 306 raportat la art. 304 pct. 1
C.pr.civ. coroborat cu art. 54 din Legea nr. 304/2004 republicată, invocă un motiv de recurs de ordine publică și anume, greșita soluționare a cauzei ca apel în complet de doi judecători, având în vedere că raportat la valoarea obiectului litigiului calea de atac împotriva sentinței fondului este recursul, deoarece în fața primei instanțe s-a arătat că valoarea apartamentului situat în D., A. P. nr. 6, bl. D 13, ap. 21 este de 60.000 lei, la care s-a adăugat valoarea lucrărilor de finisare efectuate la imobilul situat în Cuzdrioara nr.
27, în cuantum de 15.351 lei, iar cu ocazia interogatoriului care i-a fost luat în fața primei instanțe, pârâtul a recunoscut că valoarea apartamentului este de 60.000 lei, însă ulterior reprezentantul pârâtului a contestat această valoare și în final, domnul expert B. E., în raportul de expertiză pe care l-a efectuat, a arătat că valoarea apartamentului este de 64.700 lei și adunând cele două valori, respectiv 64.700 lei + 15.351 lei, rezultă suma de 80.051 lei, respectiv o valoare sub plafonul de 100.000 lei, astfel încât, împotriva sentinței fondului calea de atac era recursul și nu apelul.
Curtea acordă cuvântul reprezentanților părților cu privire la motivul de recurs de ordine publică, invocat din oficiu de către instanță.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea motivului de recurs de ordine publică, invocat din oficiu de către instanță, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, pentru a se judeca în complet de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1860 lei.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea motivului de recurs de ordine publică, invocat din oficiu de către instanță și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra motivului de recurs de ordine publică, invocat din oficiu de către instanță.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 495//(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Judecătoriei D. a fost admisă acțiune formulată de reclamanta B. S. împotriva pârâtului P. A. O.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârât și în consecință: s-a constatat că părțile au dobândit cu titlu de bun comun, în timpul căsătoriei ap. înscris în CF 8801, nr. top. 4179/S situat în D., A. P. nr. 6, bl. D13, ap. 21 evaluat la 60.000 ron.
S-a constatat că părțile au o contribuție egală la dobândirea imobilului, revenindu-le valoric câte 30.000 lei ron la fiecare.
S-a constatat că părțile în timpul căsătoriei au efectuat lucrări de finisaj exterior și montat tâmplărie la imobilul situat în Cuzdrioara nr. 27, jud. C. evaluate la 15351 lei.
S-a constatat că pârâtul are un drept de creanță în cota de ½ pare din contravaloarea lucrărilor.
S-a dispus sistarea comunității de bunuri prin atribuirea imobilului în favoarea reclamantei.
A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului 37.675 lei din care
300.000 lei sultă pentru apartament și 7675 lei reprezentând ½ din contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul situat în Cuzdrioara nr. 27, până la data de (...).
A fost respins capătul de cerere privind revocarea donației.
A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de (...) iar prin S. civilă nr. 945/(...) s-a desfăcut această căsătorie prin divorț din vina pârâtului.
Din interogatoriile luate părților și declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu datele expertizei, a rezultat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu titlu de bun comun și contribuție egală următoarele bunuri: apartamentul situat în D., A. P. nr. 7, bl. D13, ap. 21.
Imobilul situat în Cuzdrioara str. M. Eminescu nr. 27, înscris în CF
995 nr. top. 854/1 casă cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 1000 mp este proprietatea reclamantei, bun propriu dobândit înainte de căsătorie în baza încheierii nr. 83/1991.
Potrivit susținerilor părților și convenției acestora, părinții reclamantei au demolat construcția amplasată pe acest teren și au construit pe cheltuiala lor casa existentă în prezent compusă din 4 camere, bucătărie, 3 holuri, două băi, cămară și 2 beciuri. Finisajele pentru acest imobil au fost executate de reclamantă și pârât în timpul căsătoriei, intenția acestora fiind ca acel imobil să constituie locuința comună pentru viitor.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea de circulație a lucrărilor efectuate la acest imobil respectiv finisat exterior și montat tâmplărie au fost evaluate la 15351 lei. Potrivit declarațiilor părților și a martorilor audiați în cauză s-a constatat contribuția egală a reclamantei și a pârâtului la executarea lucrărilor.
Astfel, instanța a admis acțiunea, a admis în parte acțiunea reconvențională și a constatat că părțile au dobândit cu titlu de bun comun în timpul căsătoriei apartamentul înscris în CF 8801, nr. top. 4179/S situat în D., A. P. nr. 6, bl. D13, ap. 21, evaluat la 60.000 lei, revenindu-le valoric câte 30.000 lei la fiecare.
S-a constatat că părțile în timpul căsătoriei au efectuat lucrări de finisaj exterior și montat tâmplărie la imobilul situat în Cuzdrioara nr. 27, jud. C. evaluate la 15351 lei, iar pârâtul are un drept de creanță în cota de
½ parte din contravaloarea lucrărilor.
S-a dispus sistarea comunității de bunuri prin atribuirea imobilului în favoarea reclamantei și a fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului
37.675 lei sultă pentru apartament și ½ din contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul situat în Cuzdrioara nr. 27.
În ceea ce privește cererea de revocare a donației, instanța a reținut că în cauză nu există o identitate exactă între bunul care a format obiectul donației și obiectul revocării.
Prin decizia civilă nr. 8. din 09 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte apelul declarat de apelantul P. A. O. împotriva Sentinței civile nr. 4. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei D., care a fost schimbată în parte în sensul că s-a dispus revocarea donației autentificate sub nr. 4193/1994 din (...) la N. de S. D. cu privire la imobilul înscris în CF 9583 D., nr. topo 4315/S/XXXI, s-a constatat calitatea de bun propriu a apartamentului înscris în Cf ind.
9148 D. nr. topo 4179/S/XXI, s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al apelantului P. A. O. asupra imobilului apartament din CF
9148 D., nr. topo 4179/S/XXI, în cota de 1/1 parte, ca bun propriu, s-a înlăturat dispoziția referitoare la constatarea de bun comun a acestui imobil
și a dispoziției de obligare a reclamantei intimate la plata pe seama apelantului a sumei de 30.000 lei cu titlu de sultă, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Intimata B. S. a fost obligată la plata către apelant a sumei de 3093 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut, în ceea ce privește critica adusă sentinței apelate, în sensul că în mod incorect prima instanță a statuat că nu se poate dispune revocarea donației autentificate sub nr. 4193/(...) încheiată între apelant în calitate de donator și intimată în calitate de donatar, argumentându-se că bunul care a făcut obiectul donației este proprietate unui terț iar pârâtul nu a făcut dovada valorii imobilului care a făcut obiectul donației și nici măsura în care această valoare se regăsește în imobilul în litigiu, situat în D., str. P., nr. 6, bl.D3 , ap.21, este fondată.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.44081 /. încheiat la data de
20 februarie 1992 , anterior încheierii căsătoriei cu intimata, apelantul P. A. O. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului garsonieră, situat în mun. D. , str.I P Reteganu, nr. 1, bl.H , sc A, ap. 31, achitându-se un avans în cuantum de 9395 lei, întabulându-se în cartea funciară ca bun propriu, cu titlu de drept cumpărare, aspect de altfel necontestat de către intimata B. S.
În aceste condiții potrivit art. 31 lit.a din Codul Familiei bunurile dobândite anterior încheierii căsătoriei rămân proprii ale soțului dobânditor. Doar în cazul în care unul dintre viitorii soți achiziționează un imobil pe numele său, cu contribuția substanțială și a celuilalt viitor soț, ambii convenind ca imobilul să devină comun în devălmășie la data încheierii căsătoriei, o astfel de convenție este valabilă și își va produce efectele din momentul încheierii căsătoriei.
Însă în speța de față nu există o astfel de convenție, aceasta nerezultând nici din probațiunea administrată în fața instanței de fond, motiv pentru care lipsa unei astfel de convenții în sensul arătat nu poate fi suplinită nici de contribuția celeilalte părți la plata prețului, bunul devenind propriu al părții contractante respectiv ala apelantului P. A. O., pentru că numai aceasta poate invoca în favoarea sa un titlu translativ de proprietate, viitorul soț necontractant dobândind doar un drept de creanță potrivit cu întinderea contribuției sale, acest aspect al existenței dreptului de creanță al intimatei B. S. nefăcând obiectul prezentului litigiu.
Odată statuat asupra caracterului de bun propriu al apelantului asupra imobilului garsonieră, situat în mun.D., str.I P Reteganu, nr. 1, bl.H sc A ap. 31, cu privire la care s-a încheiat contractul de donație autentificat sub nr. 4193/1994 prin care apelantul în calitate de donator a donat cota de
½ a parte în favoarea soției sale de la acea dată, intimata B. S., tribunalul apreciază că în ceea ce privește revocabilitatea acestor donații devin incidente dispozițiile art.937 alin 1 cod civil potrivit cărora revocarea se poate realiza prin voința unilaterală a soțului donator, soțul donator având dreptul de a revoca donația oricând, fie în timpul căsătoriei, fie după desfacerea ei și chiar după decesul soțului donatar, împotriva moștenitorilor lui.
Astfel din punct de vedere formal, odată cu această manifestare de voință a soțului donator, imobilul garsonieră susmenționat, fără a se reîntoarce în natură, efectiv în patrimoniul donatorului, redevine în integralitatea sa bunul propriu al acestuia, în patrimoniul donatorului intrând valoarea economică a acestuia.
Elementul esențial în a aprecia incidența revocabilității donațiilor între soți îl reprezintă faptul că este necesară identitatea dintre bunul care a făcutobiectul donației și obiectul revocării , condiție pe deplin îndeplinită în speța de față.
În condițiile în care acest imobil a făcut obiectul unui contract de schimb autentificat sub nr. 4647/1994 devin incidente dispozițiile art. 31 lit f din Codul Familiei potrivit cărora se încadrează în categoria bunurilor proprii ale unuia dintre soți, în speță apelantul, valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare, făcându-se aplicarea subrogației reale cu titlu universal.
T. a înlăturat depoziția martorului R. M. copermutant în contractul de schimb susmenționat, potrivit căreia părțile în litigiu ar fi achitat o diferență de preț, în cuantum de 2 500 000 lei, în condițiile în care din cuprinsul contractului de schimb autentificat sub nr. 4647/1994 nu rezultă acest aspect, acest martor fiind de altfel singurul care a indicat primirea unei sume de bani cu în completarea schimbului efectuat cu părțile litigante.
Astfel, în ceea ce privește realitatea conținutului declarațiilor părților, aspect ce nu poate fi verificat de către agentul constatator, actul autentic face dovada doar până la proba contrară. Pentru părți acesta poate consta în principiu într-un contraînscris, care însă în speța de față nu se regăsește, motiv pentru care singura declarație a martorului susmenționat a fost înlăturată necoroborându-se cu alte probe administrate în fața instanțelor de judecată.
Raportat la toate aceste argumente, tribunalul a apreciat că imobilul în litigiu apartament situat în D., str. A. P., nr. 6 , bl D 13, sc B, ap.21, jud.C. înscris în Cf ind. 9148 D. nr. topo 4179/S/XXI dobândit în virtutea subrogației reale potrivit art. 31 lit f din Codul familiei caracterul de bun propriu al apelantului P. A. O.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 C pr civ a admis în parte apelul declarat de P. A. O.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. S. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de P. A. O.
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 31 lit. a din Codul familiei, precum și cu încălcarea prevederilor art. 17 din Decretul-Lege nr.
115/1938, deoarece contractul de vânzare-cumpărare nr. 4. a fost încheiat la data de 20 februarie 1992, însă transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului garsoniera nu a operat la acea data, ci doar la data intabulării în cartea funciara, respectiv în data de (...).
In susținerea acestei afirmații are în vedere împrejurarea că îin anul
1992 erau în vigoare dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938, iar potrivit prevederilor art. 17 din acest act normativ, înscrierile în cartea funciara erau constitutive de drepturi ("Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.
Recurenta s-a căsătorit cu intimatul-pârât P. A. O. în data de (...), astfel ca la data înscrierii în cartea funciara a dreptului de proprietate asupra imobilului garsoniera avea calitatea de soție, prin urmare dreptul de proprietate asupra garsonierei a fost dobândit de ambii soți, și nu doar de intimatul pârât.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare referitor la imobilul garsoniera, P. A. O. a achitat doar un avans de 9395 lei,reprezentând cca. 15% din valoarea garsonierei, diferența de aproximativ
85% fiind achitata de ambii soți, în timpul căsătoriei.
Având în vedere precizările anterioare, apreciază că nu sunt incidente în speța dispozițiile art. 31 lit. a din Codul familiei, imobilul nefiind dobândit anterior încheierii căsătoriei. In aceste condiții, sunt irelevante mențiunile instanței de apel privitoare la inexistenta acelei "convenții" la care aceasta face referire în hotărârea atacata.
Pornind de la premisa greșita ca imobilul garsoniera are calitatea de bun propriu al intimatului P. A. O., instanța de apel a statuat ca, în ceea ce privește revocarea contratului de donație autentificat sub nr. 4193/1994, sunt incidente dispozițiile art. 937 alin. 1 din Codul civil, potrivit cărora "revocarea se poate realiza prin voința unilaterala a soțului donator, șotul donator având dreptul de a revoca donația oricând, fie în timpul căsătoriei, fie după desfacerea ei și chiar după decesul soțului donatar, împotriva moștenitorilor lui.
Susține ca instanța de apel a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor art. 937 alin. 1 din Codul civil, deoarece:
In primul rând, instanța de apel nu putea dispune revocarea donației autentificate sub nr. 4193/(...), întrucât revocarea donației reprezintă manifestarea de voința unilaterala a soțului donator, care nu poate fi suplinita prin dispoziția unei instanțe judecătorești.
Consideră că acțiunea promovata nu putea fi admisa, neexistând nici o cauza legala de revocare, ale cărei condiții de îndeplinire sa poată fi analizate de către instanța, instanța nu poate hotărî în privința a aceea ce legiuitorul a dispus sa fie lăsat la voia neîngrădita a persoanei (ad nutum).
Instanța de apel a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor art. 937 alin. 1 din Codul civil, față de starea de fapt, respectiv de împrejurările în care a fost încheiat contractul de donație.
In acest context relevă că în luna aprilie 1993 recurenta și fostul soț au încheiat un contract de schimb cu numitul Rus P. și soția Rus M., prin care, în schimbul garsonierei situate în D., str. I.P. Reteganu nr. 1, bl. H, ap.
31 și a unei diferențe de preț achitate cu bani comuni, au dobândit un apartament cu trei camere, situat în D., A. P. nr. 4, bl. D7, ap. 26, județul C., în care s-au mutat în luna august 1993, pentru ca urma sa se nască fiul lor.
Cu ocazia autentificării acestui contract de schimb, prin încheierea de autentificare nr. 4647/(...), a constatat ca intimatul, fără știrea recurentei și- a intabulat dreptul de proprietate asupra garsonierei, declarându-se necăsătorit așa cum rezulta din copia C.F.nr.9583 de la dosar, cu toate că erau căsătoriți din luna august 1992.
În luna ianuarie 1996, au vândut apartamentul pe care l-au dobândit prin contractul de schimb, iar cu prețul obținut pe acesta au cumpărat actualul apartament în care locuiesc în prezent și care este situat în D., A.
P., nr. 6, bl. 013, ap. 21, înscris în C.F.nr. 9148 Oej, cu nr. topo.
4179/S/XXI. 11.2.2. In mod greșit instanța de apel a reținut ca este îndeplinita condiția identității dintre bunul care a făcut obiectul contractului de donație și obiectul revocării, reținând incidenta în speța a dispozițiilor art. 31 lit. f din Codul familiei, făcând aplicarea subrogației reale cu titlu universal.
Făcând aplicabilitatea prevederilor art. 31 lit. f din Codul familiei, instanța de fond a nesocotit alte dispoziții legale, respectiv cele care condiționează admisibilitatea revocării donațiilor dintre soți de existenta uneiidentități exacte între bunul care a făcut obiectul donației și obiectul revocării.
In condițiile în care obiectul contractului de donație l-a constituit cota de 1/2 parte din garsoniera, este evident ca obiect al revocării nu poate fi decât aceeași cota de ½ parte din garsoniera, și nu valoarea economica a acesteia sau un alt bun în care a trecut aceasta valoare.
Instanța de apel trebuia să observe ca cererea de revocare a donației nu poate produce efecte în prezent, în condițiile în care garsoniera care a făcut obiectul contractului de donație (respectiv cota de ½ parte din acest imobil) a devenit proprietatea unei terțe persoane care nu este parte în proces, iar prin revocare bunul nu mai poate ajunge în proprietatea donatorului.
Arată că instanța de apel a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor art. 1173 alin. 1 din Codul civil, potrivit cărora "Actul autentic are deplina credința în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile pe care le constata.
În contractul de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea nr.
2314/(...), prin care am cumpărat apartamentul nr. 21, care face obiectul partajului, se menționează că "Subsemnații cumpărători declarăm ca am cumpărat imobilul sus descris ... și solicităm intabularea dreptului de proprietate asupra apartamentului și parților indivize comune în c f pe numele nostru conf. art. 30 Codul familiei ca bunul nostru comun, fără nici o alta formalitate";, astfel că în actul autentic de dobândire a apartamentului s-a precizat expres ca apartamentul este bun comun al soților.
Prin hotărârea pronunțata, instanța de apel a făcut o greșita aplicare și a dispozițiilor art. 97, 100 si 101 din Codul familiei; art. 5 alin. 1 și 2 din
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Constatând calitatea de bun propriu al intimatului P. A. O. asupra apartamentului situat în D., A. P., nr. 6, bl. 013, sc.B, et. 1, ap. 21, județul
C., instanța de apel a nesocotit dispozițiile legale anterior menționate, care protejează drepturile și interesele copilului.
Așa cum a relevat și în fața instanței de apel, în apartamentul situat în
D., A. P., nr. 6, bl. 013, sC.B, et. 1, ap. 21, județul C., locuiește, împreună cu recurenta, și minorul P. N. S., rezultat din căsătoria cu intimatul P. A. O. Pe parcursul procesului a dovedit ca în urma divorțului și la cererea intimatului, minorul i-a fost încredințat mamei spre creștere și educare. Motivele pentru care recurenta a solicitat instanței de fond atribuirea apartamentului sunt legate și de existența minorului, care este înscris la școala în M. D., așa cum rezulta din adeverința depusa la dosarul cauzei. Casa din Cuzdrioara este situata în mediul rural și nu este locuibilă, neavând instalații tehnico-sanitare și nici utilități, iar o eventuală modernizare a acesteia necesită timp și investiție financiara, recurenta neavând posibilitatea de a procura o alta locuința la oraș, însă instanța nu a ținut cont de aceste argumente, sens în care consideră că s-au nesocotit și dispozițiile art. 261 pct. 5 din Codul de procedura civila.
În mod greșit instanța de apel a înlăturat depoziția martorului R. M., reținând ca: "acest martor fiind de altfel singurul care a indicat primirea unei sume de bani în completarea schimbului efectuat cu părțile litigante" si ca "singura declarație a martorului susmenționat va fi înlăturata necoroborându-se cu alte probe administrate în fata instanțelor de judecata"
(pag. 5 din hotărârea atacata).
Instanța de apel nu a ținut seama nici de concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza, prin care s-a stabilit valoarea garsonierei lanivelul de 45.800 lei, iar valoarea apartamentului situat în D., A. P. nr. 6, județul C., la suma de 64.655 lei.
Chiar dacă obiectul contractului de schimb nu l-a constituit apartamentul situat în D., A. P. nr. 6, județul C., ci un imobil situat în aceeași zona, respectiv A. P. nr. 4, județul C., este evident că și valoarea acestui din urma apartament nu poate fi echivalentă cu cea a garsonierei.
Instanța de apel nu a ținut seama de plățile efectuate de recurentă în timpul căsătoriei, atât pentru prețul garsonierei cât și pentru apartamentul nr. 21, astfel că întreaga contribuție pe care a depus-o a fost transformată în bun propriu al pârâtului apelant, ceea ce evident contravine dispozițiilor art. 30 din Codul familiei.
Pârâtul P. A. O. prin întâmpinare (f.13-16) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de A. urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Apoi art. 2821 alin. 1 Cod procedură civilă stabilește că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date in prima instanța in cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei inclusiv (sau 100.000 lei în urma denominării din 2004), atât in materie civila, cat si in materie comerciala, acțiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevăzute de lege. În speță obiectul acțiunii principale îl constituie un partaj având ca obiect un bun în valoare de 60.000 lei. Prin urmare valoarea, fiind sub 100.000 lei calea de atac în prezenta cauză este recursul iar nu apelul. Chiar dacă în cauză pârâtul a formulat o cerere reconvențională având ca obiect partaj ce privesc bunuri cu o valoare mai mare de 100.000 lei calea de atac este dată de cererea principală iar nu de cererile incidente, cât timp art. 2821 alin. 1 Cod procedură civilă stabilește că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date in prima instanța în cererile introduse pe cale principală. Această soluție concordă cu dispozițiile art. 120 Cod procedură civilă, care prevede că cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală, fiind logic că dacă se judecă deodată i se aplică aceleași reguli ca și cererii principale, mai ales că art. 17 Cod procedură civilă dispune la rândul lui că cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Dacă reclamantul ar fi dorit ca cererea sa să aibă un regim distinct putea să o înregistreze separat dar fiind formulată ca o cerere incidentă acceptă ca aceasta să fie supusă regulilor cererii principale, iar cum calea de atac este unitară aceasta se poate stabili doar în funcție de cererea principală. Art. 299 Cod procedură civilă prevede că hotărârile date fără drept de apel, cele date in apel, precum si, in condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționala sunt supuse recursului și că recursul se soluționează de instanța imediat superioara celei care a pronunțat hotărârea in apel. Art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004 republicată, privind organizarea judiciară, prevede că „A.urile se judeca in complet format din 2 judecători, iar recursurile, in complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor in care legea prevede altfel." Prin urmare, calea de atac în cauză este recursul iar nu apelul și trebuia soluționat de tribunal în complet de 3 judecători iar nu ca și apel în complet de 2 judecători. Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta B. S. împotriva deciziei civile numărul 8. (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va casa și va trimite cauza pentru rejudecarea ca recurs în favoarea T.ui C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I DE Admite în parte recursul declarat de reclamanta B. S. împotriva deciziei civile numărul 8. (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea ca recurs în favoarea T.ui C. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. A. A. M. GREFIER Redactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...) Judecător fond - Mânzat C. - Judecătoria Dej Judecători apel - Trofin M., Doica A.F. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 3421/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 4760/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
