Decizia civilă nr. 4760/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4760/R/2011
Ședința publică din 18 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. A., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. M. A., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat M. G., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 5 din dosar și reprezentanta pârâtei intimate, avocat B. D.-F., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, lipsă fiind pârâta intimată personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul N. A., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 995 lei și o copie de pe chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 500 lei.
Curtea constată că recursul declarat de reclamant este legal timbrat.
Curtea din oficiu, invocă inadmisibilitatea motivelor de recurs care privesc reaprecierea stării de fapt, având în vedere că art. 304 pct. 10 și 11
C.pr.civ. au fost abrogate.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâta intimată, prin intermediul doamnei avocat B. D.-F. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în
2 exemplare, prin care, în principal solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului și, ca urmare, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța înmânează reprezentantei reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea pârâtei intimate.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului recurent pentru susținerea recursului și reprezentantei pârâtei intimate îi acordă cuvântul pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca acestea să se refere și la excepția inadmisibilității motivelor de recurs care privesc reaprecierea stării de fapt, invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea excepției inadmisibilității motivelor de recurs care privesc reaprecierea stării de fapt, invocată din oficiu de către instanță și, de asemenea, arată că Tribunalul
Cluj a dat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 673 C.pr.civ., care prevăd că la atribuirea bunurilor comune trebuie avute în vedere ocupația coproprietarilor, efectuarea unor îmbunătățiri la imobil și nicidecum posibilitatea uneia dintre părți de a plăti sultă celeilalte părți.
De asemenea, reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită admiterea excepției inadmisibilității motivelor de recurs care privesc reaprecierea stării de fapt, invocată din oficiu de către instanță și respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că în recurs nu pot fi invocate aspecte legate de starea de fapt și, de asemenea, solicită obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de
1500 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1639 din (...), pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N. a fost admisă în parte acțiunea civila formulata de reclamantul N. A. împotriva pârâtei S. M. A., având că obiect partaj bunuri comune și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantului și în consecința, a constatat că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit, cu contribuție egală de 50% fiecare, imobilul situat în C.-N., str. Marașești nr. 58 ap. 4 înscris în CF nr. 1. C.-N. cu nr.topo. 5391/2 compus din 1 camera, 1 bucătărie, 1 baie, 1 antreu, 1 atelier, 1 garaj, 1 pivnița și teren în suprafața de 207 m.p.; s-a dispus partajarea comunității de bunuri, prin atribuirea imobilului în favoarea pârâtei cu obligarea acesteia la plata unei sulte în cuantum de 17150 E. în favoarea reclamantului; s-a respins cererea formulată de pârâta privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând întreg probatoriul, instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. a fost desfăcută căsătoria încheiata între părți la data de (...).
În anul 1997 părțile au dobândit cu titlu de cumpărare, ca bun comun cota de 2. parte din imobilul înscris în CF nr. 6012 C.-N. situat în str.
Mărășești nr. 58.
Prin Sentința civila nr. 1. a J. C.-N. (rămasa irevocabila prin D. 6. s-a sistat indiviziunea asupra imobilului, reclamantul și parata dobândind în proprietate imobilul cu nr. topo. 5391/2 înscris în CF 1. C. format din teren în suprafața de 207 mp și apartamentul nr. 4 compus din: 1 camera, 1 bucătărie, 1 baie, 1 antreu, 1 atelier, 1 garaj, 1 pivnița.
Prin ordinele de plata din (...) a fost achitata sulta către Statul R. în suma de 7463 lei iar urmare a începerii executării silite de către numita F. reclamantul a achitat sulta aferente și acesteia la data de (...).
Din noiembrie 2002 reclamantul a înființat o societate comerciala la domiciliu, având că obiect reparații auto.
Conform recunoașterii din cadrul interogatoriului în noiembrie 2006 a avut loc un incendiu în garajul în care reclamantul își desfășoară activitatea, distrugându-se lemnăria și țigla de la acoperiș fiind afectat și imobilul vecinilor.
Susținerea reclamantului potrivit căreia a construit singur garajul și magazia prin împrumutarea a diferite sume de bani de la numitul C. în anul
2005 respectiv 2006 nu poate fi reținuta deoarece pe de o parte ea vine încontradicție cu însăși declarația acelei persoane, care arata că i-ar fi împrumutat bani reclamantului în 2002 și apoi după un an sau doi pentru renovare și extindere precum și în contradicție cu declarația martorului B.
M. S., care a precizat că din 2000-2001 de când este coleg cu fiul părților a fost de mai multe ori la părți acasă, dar în toata aceasta perioada nu a constatat nicio modificare la construcțiile existente, garajul existând și anterior incendiului, reclamantul fiind cel care desfășura activitate de reparații auto în acel loc. În acest sens, instanța apreciază că înscrisurile intitulate chitanțe au fost întocmite ulterior, pro causa, fiind evidenta și totodată nefirească preocuparea de a menționa detaliat în cadrul unui contract de împrumut scopul pentru care a fost împrumutata suma. Mai mult se poate observa faptul că se folosește sintagma am construit, deci la trecut, în condițiile în care se arata că banii sunt necesari pentru cumpărarea de materiale de construcție.
În consecința, instanța de fond a apreciat că imobilul ce formează obiectul litigiului a fost dobândit astfel cum este în forma actuala în timpul căsătoriei, de către soți, cu contribuție egala, ceea ce a realizat reclamantul după desfacerea căsătoriei fiind doar reparațiile necesare pentru readucerea imobilului la starea inițiala după declanșarea incendiului în locul în care el își desfășura activitatea de reparații auto. De altfel, chiar el arata că pentru a putea desfășura aceasta activitate au fost necesare unele amenajări, dar acestea au avut loc în perioada căsătoriei, din bani comuni, întrucât salariile ambelor părți reprezintă venituri comune. În acest sens se arata și în raportul de expertiza efectuat de expert T. M. respectiv faptul că și partea refăcută din clădire, ca urmare a incendiului este nefinalizata. Tot în cadrul raportului de expertiza se stabilește și valoarea de circulație a imobilului că fiind de 34.300 E. precum și faptul că nu este posibilă partajarea în natură neputându-se crea două unități locative distincte.
În aceste condiții, nu se poate reține sub nicio formă o cota de contribuție mai mare a reclamantului, nici ca urmare a refacerii de către reclamant a porțiunii distruse de incendiu și nici că urmare a suportării de către acesta a cheltuielilor legate de sistarea indiviziunii, pentru acestea din urma având un drept de creanța împotriva pârâtei, dar care nu face obiectul cauzei, fata de limitele investirii instanței conform art. 129 alin. 6 Cpr.civ..
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art. 30 C.fam a constatat că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit, cu contribuție egala de
50% fiecare, imobilul situat în C.-N., str. Marasesti nr. 58 ap. 4 înscris în CF nr. 1. C.-N. cu nr.topo. 5391/2 compus din 1 camera, 1 bucătărie, 1 baie, 1 antreu, 1 atelier, 1 garaj, 1 pivnița și teren în suprafața de 207 mp.
În temeiul art. 36 Codul familiei coroborat cu art. 673 ind. 1 și urm. C.pr.civ. a dispus partajarea comunității de bunuri, prin atribuirea imobilului în favoarea pârâtei cu obligarea acesteia la plata unei sulte în cuantum de 17150 E. în favoarea reclamantului.
La atribuirea imobilului în favoarea pârâtei, instanța de fond a avut în vedere în primul rând posibilitatea acesteia de achitare a sultei în favoarea reclamantului, a faptului că aceasta susține că locuiește în acel imobil împreuna cu fiii săi, că ea este cea care l-a folosit în timp ce reclamantul a fost evacuat încă din 2004.
Împotriva Sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. a declarat apel reclamantul N.
A. arătând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței sub aspectul cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune.
Prin decizia civilă nr. 3. din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins apelul declarat de către reclamantul N. A. împotriva Sentinței civile nr. 1639 din (...), pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.- N., care a fost menținută în întregime.
Reclamantul a fost obligat la plata în favoarea pârâtei - intimate S. M. A. a cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că la dobândirea bunului nu s-a dovedit că soții ar fi participat în mod inegal, având în vedere regimul comunității de bunuri comune și prezumția contribuției egale a soților, în baza art. 30 codul familiei, T. a considerat că nu există motive de schimbare a soluției pronunțate la fond, din acest punct de vedere.
Sub aspectul soluției de atribuire, soluția este de asemenea legală și temeinică.
Atâta timp cât pârâta a făcut dovada că deține mijloace financiare suficiente pentru plata sultei, iar cota soților este egală, indiferent de argumentele aduse de reclamant, nu există impedimente pentru atribuirea imobilului către pârâtă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul N. A. solicitândmodificarea deciziei cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea acțiunii reconvenționale.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond și cea de apel au dispus atribuirea imobilului supus partajului în favoarea pârâtei nesocotind dispozițiile art. 673 C.proc.civ.
Urmare a probatoriului administrat cât și prin răspunsurile la interogator și declarațiile martorilor rezultă că recurentul împreună cu pârâta au dobândit prin cumpărare cota de 2. parte din imobilul situat în C.- N. str. Mărășești nr. 58, compus din casă din cărămidă cu 4 corpuri de clădire și teren în suprafață de 96 stj.p.
Recurentul singur a efectuat o serie de îmbunătățiri la imobilul proprietate comună în valoare de 38.349 lei, atât în timpul căsătoriei cât și după divorț a avut o contribuție mult mai mare la conservarea și administrarea întregului imobil prin achitarea impozitelor, chiriile asupra întregului imobil, precum și cheltuielile de întreținere necesare, astfel solicită să se constate cota lui de contribuție în proporție de 80%, pentru recuperarea investițiilor proprii aduse bunului comun.
Critică hotărârea instanței de apel și a instanței de fond cu privire la convingerea că declarația martorului propus ar fi fost făcută de complezență și înscrisurile depuse intitulate „chitanțe"; au fost întocmite ulterior pro causa și care vin în contradicție cu declarația martorului propus de pârâtă.
Martorul recurentului a arătat detaliat toate lucrările de construcție executate de recurent la imobil, iar faptul că a făcut câteva mențiuni neexacte privitoare la date, acestea nu sunt relevante, chiar și expertul a descris și a calculat separat construcțiile noi efectuate de recurent.
Pârâta a recunoscut la interogator că a refăcut imobilul urmare incendiului produs în anul 2006, eveniment intervenit ulterior tuturor extinderilor și lucrărilor de construcție executate la imobil, din probele administrate rezultă în mod clar că reclamantul cu contribuție exclusivă a construit și extins imobilul după despărțirea în fapt, aducându-i un spor de valoare acestuia și mai mult refăcându-l ulterior incendiului.
Arată că își desfășoară activitatea de mecanic auto în acest imobil, locuiește în acest imobil, iar pârâta este plecată din țară încă din anul 2005, astfel că aceasta nu este îndreptățită la atribuirea întregului imobil. Maimult, pârâta nu a adus nicio dovadă din care să rezulte că a contribuit din bani proprii la conservarea și administrarea imobilului, recurentul fiind cel care a făcut eforturi financiare pentru achitarea tuturor datoriilor, impozitelor, cheltuieli pe care le-a susținut prin contractarea de împrumuturi bancare și pentru care este și în prezent obligat la plata ratelor de restituire prestând muncă atât la societatea proprie cât și ca angajat la
SC H. S.
Intimata S. M. A. prin întâmpinare (f. 10-16) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Este real că dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă nu prevăd ca și criteriu de atribuire a bunului deținerea mijloacelor financiare suficiente pentru achitarea sultei dar din dispozițiile art. 67310 Cod procedură civilă rezultă că în cazul atribuirii provizorii este necesar a se stabili și termenul până la care să se plătească sulta. Dacă trebuie stabilit termenul în cazul atribuirii provizorii evident că la finalul acestuia trebuie făcută însăși dovada plății, deci implicit a deținerii sumei de bani necesară pentru plată, iar acest lucru cu atât mai mult trebuie stabilit și în cazul atribuirii definitive, cum este în speță. Evident că stabilirea deținerii mijloacelor financiare este importantă pentru că în cazul în care partea care solicită atribuirea bunului nu deține astfel de mijloace reiese că solicitarea se face doar în scop șicanator și că în această situație instanța va opta pentru o altă variantă de partaj. În ce privește efectuarea îmbunătățirilor, momentul efectuării lor, acestea sunt chestiuni de fapt lăsate la aprecierea instanțelor de fond, și care nu mai pot fi analizate de instanța de recurs, dat fiind că aceasta nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. C. exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept. Referitor la cheltuielile cu întreținerea bunului recurentul poate solicita intimatei să suporte cota parte din acestea, proporțional cu cota acesteia din urmă, dar nu a formulat un petit în acest sens, iar pe de altă parte este firesc ca partea care se bucură de posesia și folosința bunului să suporte în anumite limite cheltuielile de conservare a bunului. Cheltuielile cu investițiile sau refacerea bunului făcute după despărțirea părților, achitarea datoriilor, nu pot fi luate în calcul deoarece contribuția părților se ia în considerare cu privire la întreaga masă a bunurilor de împărțit și doar până la despărțirea părților, pentru că însăși definiția dobândirii implică o astfel de limitare în timp, iar după aceasta, dacă este cazul, se va analiza doar prin prisma unui drept de creanță iar nu ca și o contribuție la dobândirea bunurilor comune. Tot referitor la aceste chestiuni mai trebuie observat că recurentul nu a formulat vreun petit prin prisma acestora. Dobândirea bunurilor are loc doar până la despărțirea părților, ulterior acestui moment orice chestiuni pot fi analizate nu ca și chestiuni privind dobândirea bunurilor ci ca și eventuale drepturi de creanță, pretenții ale unei părți pentru cheltuielile efectuate în legătură cu bunul, dar oricum aceste pretenții trebuie exprimate sub forma unui petit. În ce privește destinația unei părți a imobilului și folosirea de către recurent a acestei părți, acestea pot fi luate în considerare ca și criterii la atribuire dar în analiza tuturor criteriilor oferite de fiecare parte, astfel că între acestea prevalează cele oferite de reclamantă, anume posibilitatea achitării sultei, locuirea în imobil împreună cu fiii săi în imobil, nu în garaj, reclamantul fiind evacuat din imobil încă din 2004, după cum rezultă din dec. civ. nr. 877/R/2005 pronunțată în dos. nr. 5288/2005 al T.ui C. (fila 30-31 dosar apel), aspect confirmat de pârât prin apelul formulat, faptul că folosea garajul nu are relevanță cât timp suprafața întregii construcții este de 207 mp iar garajul și anexele au o suprafață de 42,85 mp. Nu este fondat nici motivul ce privește o contribuție mai mare a recurentului la dobândirea bunurilor, dat fiind că nu s-a relevat vreun motiv de nelegalitate cu privire la statuările instanțelor de fond și apel relativ la aceasta, iar cele reținute de instanța de fond și apel nu mai poate fi analizat prin prisma netemeiniciei și a modificării stării de fapt, ci doar prin prisma nelegalității. Restul motivelor invocă doar aspecte care țin de netemeinicia deciziei atacate și reanalizarea probelor, prin urmare sunt inadmisibile, toate motivele de recurs sunt doar o reiterare a motivelor de apel, fără a ține seama de specificul căii de atac a recursului. Cu privire la acestea, curtea reține că art. 304 pct. 10 C.pr.civ. potrivit căruia ";când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" și art. 304 pct. 11 C.pr.civ. potrivit căruia ";modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate"; au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din OUG nr. 1. astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 1. este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac. C. instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. și vizează numai motive de nelegalitate. În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă. În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe numitul recurent N. A., aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei S. M. A. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței de la fila 20. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N. A. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei S. M. A. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. D. C. A.-A. P. C. M. CONȚ GREFIER A.-A. M. Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...) Judecător fond - B. N. - Judecătoria Cluj-Napoca Judecători apel - T. M., Balint C.V - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 1480/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Sentința civilă nr. 30/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
