Decizia civilă nr. 3421/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3421/R/2011
Ședința publică din data de 5 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I civilă
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul K. A., precum
și recursul declarat de pârâta B. (K.) E.-K. împotriva deciziei civile nr. 32 din
3 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind-o și pe autoritatea tutelară C. LOCAL AL MUNICIPIULUI Z., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul-recurent K. A., asistat de avocat C. A., în substituirea d-lui avocat C. P., și pârâta- recurentă B. E.-K., asistată de avocat C. V.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 septembrie 2011, reclamantul-recurent a depus la dosar prin fax, întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar delegația de substituire, întâmpinare, timbrajul aferent recursului potrivit mențiunilor din citație și un set de acte în probațiune, respectiv un răspuns din partea DGASPC S., declarații cu privire la comportamentul reclamantului-recurent, precum și două adrese din partea IJP S. - Poliția municipiului Z., prin care se aduce la cunoștința reclamantului faptul că numiții K. E., B. M. și B. J. au fost atenționați cu privire la comportamentul lor față de acesta. Se comunică un exemplar din întâmpinare și un set de acte reprezentantei pârâtei-recurente.
Recursul reclamantului este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar delegația de reprezentare, timbrajul aferent recursului și copia unui buletin de analize medicale referitoare la minora K. N., din care un exemplar comunică și reprezentantei reclamantului-recurent.
Recursul pârâtei este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și
0,15 lei timbru judiciar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și pe cale de consecință a sedispune modificarea deciziei recurate în sensul stabilirii programului de vizită a minorei K. N. astfel: în fiecare prima și a treia sâmbătă din lună, în intervalul orar 10-20 la domiciliul reclamantului. A. că programul stabilit de instanța de apel nu îi permite reclamantului să își exercite eficient dreptul de a păstra legături personale cu fiica sa, dreptul de a veghea la creșterea și educarea acesteia. O astfel de măsură nu face decât să lipsească de conținut dreptul subiectiv de a avea legături personale cu fiica sa, întrucât exercițiul acestora ar deveni formal, atât pentru copil cât și pentru reclamant. S. cheltuieli de judecată potrivit notei de cheltuieli pe care o depune la dosar.
Reprezentanta pârâtei-intimate pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de reclamant și solicită admiterea recursului promovat de pârâtă, modificarea deciziei recurate în sensul de a se stabili programul de vizită a minorei doar în prezența pârâtei, întrucât copilul este bolnav, prezintă tulburare emoțională bipolară și tulburări de dezvoltare motorie și necesită tratament zilnic de recuperare și medicamentos. La acestea s-ar mai adăuga și faptul că tatăl are o conduită aparte în raporturile cu minora, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați de instanță. Având în vedere aspectele referitoare la starea de sănătate a fetiței, precum și conduita deja dovedită a tatălui față de minoră, apreciază că programul stabilit de instanța de apel neglijează interesul minorei, principalul criteriu în alegerea modalității de relaționare copil-părinte. S. cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
Reprezentanta reclamantului-recurent pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de pârâtă, arătând că în aprecierea sa, vizita minorei în prezența mamei nu este benefică acesteia, deoarece relațiile dintre părți sunt tensionate. Depune la dosar concluzii scrise.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 164 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Z., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul K. A. în contradictoriu cu pârâta K. E.-K. și în consecință, a fost obligată pârâta să îi permită să aibă legături personale cu fiica sa minoră K. N., născută la data de (...), după un program stabilit astfel: prin vizitarea minorei la reședința pârâtei, în fiecare săptămână, în zilele de marți și joi de la orele 16,30 până la orele 20 și la domiciliul reclamantului în fiecare zi de sâmbătă din săptămână, de la orele 16,30 până la orele 20, minora fiind adusă și însoțită pe tot parcursul vizitei la domiciliul reclamantului de către mama sa.
Au fost respinse restul solicitărilor reclamantului cu privire la încredințarea spre găzduire la domiciliul său, a fiicei sale minore.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1723 din (...) a Judecătoriei Z., s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți, iar minora K. N. i-a fost încredințată mamei spre creștere și educare.
În prezent, reclamantul locuiește la fostul domiciliu comun, în timp ce pârâta împreună cu minora locuiesc la părinții pârâtei.
Dreptul ce se solicită a fi restabilit, de a menține legături personale cu propriul copil, se cirmcumscrie în dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în dreptul intern este reglementat prin dispozițiile art. 42 alin. (3) Codul familiei și art. 14 din Legea nr. 272/2004.
Acest drept presupune exercitarea lui neîngrădită, atât timp cât nu abuzează de el și nu pune în primejdie interesele primordiale ale minorei.
Modalitățile de realizare a relațiilor personale între copii și părinți, sunt enumerate exemplificativ în art. 15 din Legea nr. 272/2004, raportat la art. 14 alin. (1) din aceeași lege, care consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții săi, dreptul la relații personale nu este numai un drept al părintelui ci și un drept fundamental al copilului.
Ținând seama de vârsta copilului, de starea lui de sănătate și de faptul că între reclamant și părinții pârâtei s-a instalat o puternică stare tensionată, s-a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtei și în consecință, a fost obligată aceasta din urmă să îi permită reclamantului să aibă legături personale cu fiica sa minoră la reședința pârâtei în fiecare săptămână în zilele de marți și joi între orele 16,30-20 și la domiciliul reclamantului în fiecare zi de sâmbătă a săptămânii de la orele 16,30 la orele
20, minora fiind adusă și însoțită pe tot parcursul vizitei la domiciliul reclamantului, de mama sa.
Prin decizia civilă nr. 32 din 3 mai 2011 a T.ui S., s-au admis apelurile declarate de reclamant și de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 164 din (...) a Judecătoriei Z., care a fost schimbată în totalitate și judecând cauza în fond, s-a admis în parte acțiunea intentată de reclamantul K. A. împotriva pârâtei B. E. K. și în consecință, s-a stabilit ca reclamantul să aibă legături personale cu minora K. N., după următorul program: în fiecare prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 16,30-20.00, la domiciliul reclamantului, cu obligarea acestuia s-o readucă pe minoră la domiciliul mamei pârâte.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit un program de vizitare a minorei foarte fracționat, care perturbă atât programul minorei, cât și a celor doi părinți, deoarece întâlnirile dintre tată și copil urmau să aibă loc numai în prezența mamei.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că ambii părinți sunt interesați de creșterea minorei, neexistând indicii serioase că prezența doar a tatălui i-ar cauza vreun rău minorei.
Realizarea dreptului pe care reclamantul îl are, de a păstra legături personale cu minora, implică îndeplinirea obligației legale de a veghea și el la creșterea și educarea copilului, ce poate fi asigurat prin stabilirea unui program de vizită corespunzător.
Acest program trebuie să fie conform cu interesul minorului, suficient și necesar pentru stabilirea legăturilor de familie în sensul art. 81 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Legii nr. 272/2004.
T. a mai ținut seama și de faptul că între tată și minor există afecțiune
și este în interesul copilului de a dezvolta această relație. Dreptul părintelui de a-și vizita copilul nu poate fi exercitat eficient în cazul în care este limitat prin exercitarea lui doar în prezența mamei.
Este evident că între părți există o permanentă stare de tensiune care ar putea afecta copilul, motiv pentru care instanța a apreciat că este mai bine ca relația să nu fie stingherită de prezența mamei.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantul și pârâta.
În recursul declarat de reclamantul K. A., s-a solicitat modificarea deciziei recurate în sensul stabilirii unui program de vizită a minorei K. N., în fiecare prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10-20, la domiciliul reclamantului-recurent, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, reclamantul a susținut că este de acord cu zilele în care s-a stabilit programul de vizită, însă nu este de acord cu orarul stabilit de tribunal, considerând că 7 ore pe lună nu îi permit să își exercite eficient dreptul de a păstra legături personale cu fiica lui și dreptulde a veghea la creșterea și educarea ei. O astfel de măsură ar lipsi de conținut dreptul subiectiv de a avea legături personale cu fiica lui, întrucât exercițiul lor ar deveni pur formal atât pentru copil, cât și pentru reclamant.
Este necesar să se consolideze relațiile personale dintre reclamant și minoră, deoarece de mai bine de 6 luni nu i s-a permis să își vadă tatăl.
Din actele medicale depuse de pârâtă, rezultă că minora suferă de tulburări emoționale, astfel că este necesară restabilirea legăturii personale dintre tată și fiică, cu atât mai mult cu cât ar trebui să existe o solidaritate în familie care trebuie exprimată nu numai prin susținerea financiară, ci și prin sprijin moral.
Stabilirea unui program care să îi permită să aibă legături personale cu fiica lui, timp de 3 ore și 30 de minute în două săptămâni, nu este în interesul superior al minorei și poate duce la ruperea legăturilor dintre tată
și fiică și totodată, s-ar încălca dreptul reclamantului prevăzut de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la respectarea vieții de familie ce implică și relațiile dintre copil și părinte și totodată s-ar încălca și dreptul copilului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 272/2004.
În recursul declarat de pârâta B. (fostă K.) E. K., s-a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul stabilirii programului de vizitare de către pârât a minorei, doar în prezența mamei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, pârâta a susținut că a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal împreună cu minora, din cauza conduitei violente a reclamantului care nu s-a controlat niciodată nici fizic și nici verbal.
Prin sentința de divorț, minora i-a fost încredințată mamei spre creștere și educare.
Conform art. 43 alin. (3) C. fam., părintele căruia nu i s-a încredințat minorul, păstrează dreptul de a avea legături cu acesta, drept ce trebuie exercitat în interesul minorului, așa cum prevede art. 2 din Legea nr.
272/2004.
Întrucât pârâta împreună cu minora au părăsit domiciliul comun atunci când aceasta avea doar un an, locația unde ar urma să fie luată de tată este străină pentru fetiță.
Locuința reclamantului este plină cu sticle de băuturi alcoolice, hainele îi sunt aruncate pe jos, iar jucăriile ce i-au aparținut fetiței sunt distruse de acesta.
Chiar și la tratamentul pe care l-a urmat în anii 2009 și 2010, fetița a fost plecată însoțită doar de mamă.
Din declarațiile martorelor K. E. și S. I. a rezultat că fetița era speriată când intra reclamantul în casă, deoarece făcea zgomot și țipa.
Aceste manifestări alăturate unei suferințe și tratamentelor copilului care nu are încă nici 3 ani, conduc la concluzia că interesul prioritar al minorei nu a fost respectat, legăturile reclamantului cu fiica sa impunându- se să aibă loc numai în prezența pârâtei.
Externarea minorei din Centrul de recuperare s-a făcut cu recomandarea continuării permanente a programului de kinetoterapie, continuarea tratamentului medicamentos și susținători plantari, încălțăminte adecvată, control neurologic periodic.
Reclamantul prin întâmpinare depusă la dosar f.13-16, a solicitat respingerea recursului pârâtei.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 43 alin. (3) din C.fam., părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta,precum și de a veghea la creșterea, educarea și pregătirea lui profesională.
Art. 2 din Legea nr. 272/2004, consacră interesul superior al copilului, inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce le revin părinților copilului.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în art. 8 paragraful 1 că orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
Din perspectiva art. 503 alin. (1) al noului Cod civil, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească.
Prin urmare, reclamantul care este tatăl minorei K. N., născută la data de 7 noiembrie 2008, este îndreptățit să aibă legături personale cu fiica sa.
Aceste relații este preferabil să aibă loc între reclamant și fiică fără prezența pârâtei, pentru a se asigura caracterul lor intim.
Dată fiind starea de sănătate delicată a minorei, tribunalul a stabilit un program adecvat de vizitare a ei, astfel încât să fie ușor de suportat și să nu îi afecteze sănătatea.
În calitate de tată, reclamantul are îndatoriri și responsabilități egale cu ale pârâtei în privința creșterii și educării minorei.
Atât timp cât reclamantul nu este decăzut din drepturile părintești, nu există niciun risc că prin luarea minorei la domiciliul său, aceasta ar avea de suferit din punct de vedere fizic sau psihic.
Nici stabilirea unui program mai lung și mai frecvent de vizitare a minorei, nu ar fi în interesul acesteia, deoarece ar obosi-o și nu s-ar putea respecta tratamentul medical prescris de care are nevoie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se vor respinge ca nefondate recursurile reclamantului și pârâtei împotriva deciziei tribunalului, care va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul K. A. și pârâta K. (B.) E. K. împotriva deciziei civile nr. 32 din 3 mai 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2011.
Președinte Judecători Grefier
T. D. T.-A. N. M.-C. V. M. T.
Red. TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.apel: Lazoc M.
P. R.M.lena
Jud.fond:B. A. D.
| ← Decizia civilă nr. 1968/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 1480/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
