Decizia civilă nr. 2719/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2719/R/2011
Ședința publică din 08 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER: A. A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul M. R., împotriva sentinței civile nr. 196/A/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. R., având ca obiect pensie de întreținere.
Se constată că la data de (...), pârâtul recurent, prin intermediul doamnei avocat S. S. E., a expediat prin fax „. scrise";, care au fost înregistrate la dosar în data de (...).
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 14786/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea principală completată și precizată formulată de reclamanta M. R. împotriva pârâtului M. R. având ca obiect: program vizitare minor.
A fost admisă în parte cererea reconvenționala formulată de pârât împotriva reclamantei având ca obiect: majorare pensie de întreținere și în consecința: a fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtului să își dea consimțământul pentru eliberarea pașaportului individual pe numele minorului M. M., ca fiind lipsită de obiect.
S-a stabilit în favoarea reclamantei un program de vizitare a minorului, astfel: în vacanța de vară a copilului timp de o lună, în perioada
15 iulie-15 august; o săptămâna în vacanta de C., în perioada 23-30 decembrie; o săptămână de P., în ani alternativi, începând cu anul 2010 și vacanta de C. o săptămână în vacanta intersemestrială din luna februarie, din doi în doi ani, începând cu anul 2011 toate cu posibilitatea luării copilului de la domiciliul pârâtului și petrecerea timpului fie în R.ia, fie la domiciliul reclamantei în țară sau străinătate, fie în altă locație în străinătate cu condiția ca reclamanta să nu conducă mașina în perioada în care copilul se află singur cu ea și cu încunoștințarea pârâtului despre locație precum și cu posibilitatea ca acesta să mențină legătura telefonic cu minorul.
A fost majorată pensia de întreținere la care a fost obligata reclamanta în favoarea minorului M. născut la data de (...), prin S. civila nr. 1. a J. C.-N. de la cota de ¼ parte din venitul minim pe economie la suma de 350 E. lunar, începând cu data de (...) și pana la majoratul minorului sau pana la noi dispoziții.
Au fost compensate cheltuielile de judecata efectuate de către părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din relația existenta în trecut, între reclamanta și pârât, s-a născut, la data de (...) copilul M.. În toamna anului 2004, pârâta s-a stabilit în Belgia, copilul rămânând în România, în grija tatălui-pârâtul R. M.
Prin S. civila nr. 15859/(...) a J. C.-N. s-a încuviințat tranzacția încheiata între parți, potrivit căreia minorul este încredințat tatălui spre creștere și educare, în favoarea mamei stabilindu-se un program de vizitare în 2 week-end-uri pe luna, 6 săptămâni în vacanta de vară, câte o vacanță de P. și o vacanță de C. de cate 2 săptămâni fiecare, în mod alternativ. De asemenea, ea a fost obligată la o pensie de întreținere în favoarea minorului în cuantum de ¼ parte din venitul minim pe economie.
Cu toate ca s-a invocat de către reclamanta și s-a depus la dosar legislația aplicabilă în L. atât cea naționala cât și cea comunitara, aplicabilă funcționarilor europeni, independent de disputa dintre părți, dacă reclamanta are sau nu calitatea de funcționar public comunitar, instanța apreciază că potrivit R.ui C.ui E.pei, legislația aplicabila este cea română, ea fiind dată de cetățenia minorului și reședința sa obișnuita, fără a avea nicio importanță locul de muncă sau reședința obișnuita a reclamantei.
În ceea ce privește aspectele de fond, respectiv cererile parților, instanța a constatat ca minorul are pașaport individual valabil din (...) până în (...), motiv pentru care a respins solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului să-și dea consimțământul la eliberarea unui pașaport pentru copil, ca fiind lipsită de obiect, la momentul pronunțării hotărârii, chiar daca la înregistrarea acțiunii de către reclamanta, copilul nu avea pașaport individual valabil, cel anterior expirând în 2008.
În ceea ce privește programul de vizitare a minorului, respectiv pe durata vacanței de vară, unde există disensiuni între părți (pentru celelalte vacanțe din an nefiind contradicții), instanța a apreciat ca nici una dintre solicitările parților nu are în vedere strict interesul copilului ci mai mult rezolvarea diferendelor dintre ei, pârâtul fiind de acord doar cu 3 săptămâni fata de 8 săptămâni, perioada solicitata de către reclamanta și nefiind de acord cu locația desfășurării programului, el pretinzând ca acesta să se deruleze numai pe teritoriul R. în timp ce reclamanta dorește să poată merge oriunde în lume, cu copilul.
În consecința, instanța a considerat ca o perioadă inițială de 4 săptămâni, ceea ce reprezintă o treime din vacanța de vară a lui M., în perioada 15 iulie-15 august ar fi benefica pentru copil, pentru îmbunătățirea relației mama-fiu, M. având posibilitatea ca o alta treime din vacanța să o petreacă alături de tatăl său și o altă treime prin odihnă sau tabere recreative.
În măsura în care în aceasta perioada de o luna, M. se va bucura de prezenta mamei sale și se va simți în "centrul universului"; acesteia, există posibilitatea ca el să solicite petrecerea unui timp mai îndelungat alături de ea, fiind foarte important să fie inițiativa sa și să nu resimtă sub forma de obligație, acest program petrecut împreuna cu ea.
În ceea ce privește modalitatea de desfășurare a programului de vizitare, instanța a apreciat că acesta nu trebuie limitat la teritoriul R.
Totodată, instanța a considerat esențial ca programul de vizitare să permită consolidarea unei legături între mama și copil, în absența fizică atatălui, pentru ca M. să ajungă să se comporte firesc, fără teama de a-l supăra pe tatăl său și pentru a avea posibilitatea să-și formeze propriile idei și convingeri, fără influențe și fără a resimți disensiunile dintre părinții săi.
Cu toate acestea, pentru ca M. să se simtă în siguranța și confortabil, cu cât mai puține elemente necunoscute sau străine, a instituit pentru reclamanta și obligația de a încunoștința pârâtul despre locația în care se află cu copilul și crearea pentru acesta din urma a posibilității menținerii legăturii telefonice cu tatăl sau.
Chiar daca pârâtul a invocat faptul că la domiciliul mamei nu ar exista condiții de desfășurare a programului de relații personale, el este contrazis de concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantei, de către o persoană obiectivă.
În consecința, în temeiul art. 65 C.fam și având în vedere în primul rând interesul copilului, instanța a stabilit un program de vizitare și stabilire de relații personale cu minorul conform dispozitivului.
În ceea ce privește cererea reconvenționala, de majorare a pensiei de întreținere, instanța a soluționat cererea tot prin aplicarea legii române, respectiv prin raportare la posibilitățile părintelui de a suporta cheltuielile de creștere și educare a copilului precum și la nevoile copilului.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâtul M. R.
Prin decizia civilă nr. 196 din 12 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis apelul declarat de pârâtul M. R. sentinței civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost schimbată în parte în ceea ce privește stabilirea programului de vizitare a minorului M. M. astfel:
S-a stabilit în favoarea reclamantei un program de vizitare a minorului: în vacanța de vară a copilului timp de o lună, în perioada 15 iulie-15 august, o săptămână în vacanța de C., în perioada 23-30 decembrie; o săptămână de paști, în ani alternativi, începând cu anul 2010 și vacanța de C., o săptămână în vacanța intersemestrială din luna februarie, din doi în doi ani, începând cu anul 2011, toate cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul pârâtului și petrecerea timpului fie la domiciliul reclamantei din România, fie la domiciliul acesteia din străinătate, cu obligația acesteia de a aduce minorul la domiciliul pârâtului, cu condiția ca reclamanta să nu conducă mașina în perioada în care se află singură cu minorul și cu încunoștințarea pârâtului despre locul în care urmează a se desfășura programul de vizitare și cu posibilitatea ca acesta să mențină legătura telefonic cu minorul.
S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut ca potrivit disp. art. 43 alin. ultim Codul familiei părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
De asemenea, art. 14 din L. nr. 272/2004 prevede că orice copil are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
În conformitate cu disp. art. 97 al. 2 Codul familiei, instanțele judecătorești nu trebuie să piardă din vedere că interesul copiilor minori reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea lor.
Modalitatea în care se realizează legăturile personale este descrisă în art. 15 din L. nr. 272/2004 și respectiv art. 2 lit. a din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii de la S., ratificată prin L. nr. 8. și presupune inclusiv vizite și întâlniri, găzduire, schimb de informații cu privire la minor.
Totodată, art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului prevede dreptul la respectarea vieții de familie.
T., analizând probele de la dosar a constatat că prima instanța a urmărit în luarea măsurilor care îl privesc pe minor, respectarea interesului superior al acestuia.
În ceea ce privește critica legata de stabilirea pensiei de întreținere, tribunalul a apreciat ca prima instanța a făcut o corecta aplicare a dispozițiilor legale în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 350 E. lunar cu titlu de pensie de întreținere.
T. a apreciat ca raportat la vârsta minorului acesta suma este suficienta pentru creșterea și educarea acestuia, susținerea apelantului că aceasta suma nu se raportează la veniturile reclamantei nu au fost reținute întrucât minorul beneficiază de acesta sumă datorita calității reclamantei de angajat la C. E., suma care acoperă necesarul pentru întreținerea minorului.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâtul M. R. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, respectiv obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului stabilit de prima instanță de la data formulării cererii reconvenționale ((...)).
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel a aplicat în mod greșit atât legislația și jurisprudența națională în materia pensiei de întreținere, cât și R. C. E., fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., hotărârea fiind "lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Minorul M. M. a fost încredințat spre creștere și educare tatălui său, conform Sentinței civile nr. 15859/(...) pronunțată de J. C. N.
În prezent, reclamanta M. R. locuiește la L. și este angajata C. E.. Începând cu anul 2009, în conformitate cu prevederile R.ui nr. 3. privind Statutul funcționarilor Comunităților E., minorul beneficiază de o alocație familială în cuantum de aproximativ 360 E., sumă ce este virată direct în contul persoanei în grija căruia se află, respectiv a tatălui.
Prevederile aplicabile ale R.ui 3. privind Statutul funcționarilor
Comunităților E.:
Art. 62 (3) : "Remunerația cuprinde un salariu de bază, alocații familiale și indemnizații."
Art. 67 (7): "Alocațiile familiale cuprind:
(a) alocația pentru locuință;
(b) alocația pentru creșterea copilului:
(c) alocația școlară.,,
Art. 67 (2) Funcționarii care beneficiază de alocațiile familiale menționate la prezentul articol sunt obligați să declare alocațiile de aceeași natură care le sunt plătite din alte surse: acestea din urmă se deduc din alocațiile plătite în temeiul articolelor 7. 2 și 3 din anexa V.
Art. 67 (4) În cazul în care, în temeiul articolelor 7, 2 și 3 din anexa
VII, alocațiile familiale menționate anterior sunt plătite unei alte persoane decât funcționarului, alocațiile respective se plătesc în moneda țării de reședințe a persoanei în cauză, calculate, după caz pe baza cursului de schimb menționat la articolul 63 paragraful al doilea. Acestora le este aplicatcoeficientul corector stabilit pentru țara respectivă, în cazul în care aceasta este membră a Comunităților, sau un coeficient corector egal cu 100, în cazul în care țara de reședință nu este stat membru al Comunităților.
Alineatele (2) și (3) se aplică persoanei menționate anterior căreia i se acordă alocațiile familiale."
ANEXA VII. Secțiunea 1. ALOCAȚIILE FAMILIALE. Articolul 2.
"(7) Funcționarul care are unul sau mai mulți copii în întreținere beneficiază, în condițiile enumerate la alineatele (2) și (3), de o alocație de
365,60 EUR pe lună pentru fiecare copil aflat în întreținere sa.
Orice copil pentru care funcționarul are obligația de a plăti pensie alimentară, ca urmare a unei hotărâri judecătorești întemeiate pe legislația unui stat membru privind protecția minorilor, este considerat copil aflat în întreținerea funcționarului.
Așa cum reiese din prevederile R.ui privind Statutul funcționarilor CE, detaliate mai sus, alocația pentru creșterea copilului se adaugă salariului de baza al funcționarului european.
Astfel, aceasta sumă nu se reține din salariul mamei, cum în mod eronat a reținut instanța de apel. A. sumă nu diminuează veniturile mamei: dacă nu ar avea un "copil în întreținere" (în sensul R.ui), salariul său ar fi neschimbat.
Rezultă așadar fără dubiu faptul că această alocația este stabilită exclusiv în beneficiul minorului, vizând creșterea nivelului de viața a acestuia și nu reducerea/scutirea părinților de contribuția lor la întreținerea copilului, obligație ce derivă din filiație.
Caracterul social al acestei alocații reiese de altfel cu evidență inclusiv din modul de calcul al acesteia, respectiv din aspectul deducerii din cuantumul alocației acordate de C. E. a alocației acordate de S. Român
Cât privește baza și modul de stabilire a celor două sume este diferit: în timp ce întreținerea se stabilește prin raportare la veniturile din muncă ale celui ce urmează a o plăti, alocația este vărsată în cuantum fix, în cuantum egal pentru toți cei care îndeplinesc condițiile de acordare, fără vreo raportare la circumstanțele personale ale minorului.
A. alocație este acordată minorului, strict pe perioada în care unul dintre părinții acestuia se află în relații de muncă sau asimilate acestora față de C. E..
Concluzionând, apreciază că alocația acordata de C. E. nu este în măsură a o scuti pe reclamanta de obligația legală de a contribui, cel puțin financiar, la creșterea și educarea fiului său minor.
Arată că legislația națională aplicabilă este art. 94 Codul familiei care prevede că: ,,(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. (2) Instanța judecătoreasca va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimba mijloacele celui care da întreținerea sau nevoia celui ce o primește. (3) Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii."
Literatura de specialitate este unanimă în a aprecia ca dată de la care se datorează pensia de întreținere: data punerii în întârziere a debitorului, respectiv data cererii de chemare în judecată, fără a se face distincție după cum această este solicitată pe cale principală sau pe cale reconvențională.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă atât în D. de îndrumare a T. S. nr. 1., cât și ulterior prin D. CSJ nr. 7..
Consideră că recursul este de asemenea justificat prin raportare la principiul general valabil cu privire la toate aspectele ce țin de materia ocrotirii minorilor, respectiv prioritatea interesului minorului față de interesele celorlalte părți implicate, minorul nefiind ținut a suporta consecințele negative ale duratei mai mult sau mai puțin rezonabile a procesului având ca obiect majorarea pensiei de întreținere datorată în favoarea sa. A. cu atât mai mult cu cât, în cazul de față prelungirea duratei de soluționare a cauzei s-a datorat complexității cererii principale și nu a celei reconvenționale.
Reclamanta M. R. prin întâmpinare (f. 31-34) a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de A. urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Ambele părți sunt de acord cu privire la prevederea în R. nr. 3. privind
Statutul funcționarilor Comunităților E., a unei alocații familiale în cuantum de aproximativ 360 E., pentru fiecare copil, precum și cu privire la natura acestei sume, aceea de alocație, și că aceasta face parte din veniturile părții care este angajat al C..
Mai trebuie menționat că suma se adaugă salariului și este virată de către angajator direct în contul persoanei în grija căruia se află copilul.
Ceea ce se contestă este natura acestei sume, și acesta nu ca urmare a bunei credințe a părților în susținerile lor ci doar ca urmare a resentimentelor ce și le poartă în urma relației neîncheiate în mod complet, dat fiind că în continuare caută să se rănească reciproc prin orice mijloc au la îndemână, fiind forțați încă să aibă legături, iar copilul este unul dintre aceste mijloace, ceea ce dăunează copilului. Fiecare dintre părinți consideră în mod eronat că doar celălalt are o contribuție la crearea prezentei situații negative. Poate în viitor vor avea în vedere doar interesul copilului.
Curtea reține că natura sumei este aceea de alocație pentru copiii, având o natură socială, care este de drept public, ceea ce exclude caracterul de pensie de întreținere, care intră deja în domeniul dreptului privat.
Nu poate fi primită afirmația pârâtei reconvenționale că suma cu titlu de alocație este primită ca și contraprestație a muncii, pentru că dacă ar fi avut doi sau mai mulți copii ar fi primit pentru fiecare câte o alocație, or doar salariul se încasează pentru o singură prestație, munca, pe când alocația se încasează în considerarea fiecărui copil, fiind indiferentă munca prestată.
Nu se poate afirma că în cazul a 2, 3 sau mai mulți copii angajatul începe să presteze mai multă muncă în considerarea celor 2, 3 sau mai multe alocații.
Calitatea de angajat este folosită doar ca și vehicul al acordării alocației, pentru că aceasta urmărește de fapt copilul, de aceea se virează părintelui în grija căruia se află copilul.
Între un angajat cu un copil și un angajat fără copii nu există diferențe din punct de vedere al salariului efectiv încasat, dat fiind că suma cu titlu de alocație se adaugă la salariu și nu se scade din salariul normal, iar ambele categorii de angajați primesc aceași sumă ca și contraprestație a muncii lor, de unde rezultă că alocația nu se acordă ca urmare a muncii.
Nu trebuie uitat că obligația de întreținere este o obligație personală a părintelui iar nu a statului sau a angajatorului și că la calculul ei se au în vedere toate veniturile pe care le realizează persoana care o datorează,venituri care pot consta și din drepturi de autor, venituri din chirii sau din agricultură, dividende sau dobânzi, ori altele asemenea.
În acest sens relevante sunt dispozițiile art. 94 din Codul familiei care indică cazurile și modul de stabilire, prevăzând că ,,Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Instanța judecătoreasca va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimba mijloacele celui care da întreținerea sau nevoia celui ce o primește. Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii."
Prin urmare este evident că nu doar salariul este avut în vedere la stabilirea pensiei și prin urmare asocierea alocației acordată de către stat cu pensia de întreținere este neavenită, fiind reală afirmația intimatei că obligația de întreținere nu dispare odată cu calitatea de angajat.
Mai trebuie amintit că întreținerea se stabilește prin raportare la veniturile totale ale celui ce urmează a o plăti, putând fi variabilă, pe când alocația este stabilită și acordată în cuantum fix, în cuantum egal pentru toți cei care îndeplinesc condițiile de acordare, fără vreo raportare la circumstanțele personale ale copilului sau ale părintelui.
Dacă intimata își va schimba angajatorul acesta va reține cuantumul pensiei de întreținere, dar cel stabilit de instanță, iar nu alocația, pentru că acestea sunt noțiuni diferite.
În consecință indiferent că un părinte este angajat sau nu obligație de întreținere există și se stabilește în raport de veniturile sale, prin urmare a lega pensia de întreținere de calitatea de angajat este forțat.
Nu în ultimul rând susținerea intimatei că semnificația termenilor de alocație familială, în dreptul comunitar, și pensie de întreținere, în dreptul românesc, este identică, iar nu poate fi primită, deoarece din corespondența depusă la dosar, și pe care intimata o recunoaște și nu o contestă, atunci când face referire în recurs în întâmpinare (fila 32 recurs) la înștiințarea C. E. către recurent, rezultă că i se solicită recurentului de către C. E. (fila 19 recurs), în temeiul art. 67 alin. 2 din R. nr. 3. privind Statutul funcționarilor Comunităților E. să indice dacă mai primește cu același titlu de alocație și alte sume, iar recurentul indică faptul că primește de la guvernul român suma de 42 lei cu același titlu, de alocație (fila 20 recurs).
Aceași Comisie E. indică, dacă mai era necesar, că obligațiile legale ale mamei pentru fiul său M., dacă este necesar, se vor stabili de către autoritățile române.
Corespondența depusă este în limba engleză dar nici una dintre părți nu a contestat conținutul acesteia, care rezultă și din afirmațiile părților, și nici nu au solicitat depunerea unei traduceri la dosar.
Chiar și intimata acceptă că a achitat separat de alocație suma stabilită cu titlu de pensie de întreținere prin sentința civilă nr. 1., sub imperiul căreia afirmă că încă se aflau părțile înainte de soluționarea irevocabilă a prezentului proces.
Faptul că cele două sume, alocația și pensia de întreținere, au natură diferită reiese și din faptul că alocația este virată de către C. E. fără ca acesta să fie obligată de către instanță.
Susținerea că aceasta se face benevol, ca și în dreptul român în temeiul unei ordonanțe de poprire, nu a fost dovedită sau susținută de vreun text legal, român sau comunitar.
Prin urmare, față de natura diferită a sumei achitate de către angajator cu titlu de alocație este evident că pensia de întreținere nu a fost achitată de către intimată și nici de către angajator în cuantumul stabilit de către prima instanță, anume 350 euro lunar.
Fiind o obligație care trebuie prestată prin natura ei în fiecare zi, altfel copilului aflat în nevoie i s-ar putea cauza vătămări, rezultă că punerea în întârziere se face prin chiar cererea de chemare în judecată, în speță la data de (...), și de la această dată se datorează plata pensiei, părintele care cere ca și celălalt părinte datorează întreținere formulând acțiunea la momentul la care apreciază că minorul se află în nevoie.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct.
9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul M. R. împotriva deciziei civile nr. 196 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite în întregime apelul declarat de pârâtul M. R. împotriva sentinței civile nr. 14786/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N. pe care o va schimba în parte în sensul că va admite în întregime cererea reconvențională formulată de pârâtul M. R. și va majora pensia stabilită de prima instanță începând cu data de (...), data formulării cererii reconvenționale.
Restul dispozițiilor deciziei și sentinței vor fi menținute, nefiind atacate.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M. R. împotriva deciziei civile nr.
196 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în întregime apelul declarat de pârâtul M. R. împotriva sentinței civile nr. 14786/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N. pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în întregime cererea reconvențională formulată de pârâtul M.
R.
Majorează pensia stabilită de prima instanță începând cu data de (...). Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A. A. P. C. M. CONȚ
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecători apel - Bolchiș F.S., Tatu D. - Tribunalul Cluj
Judecător fond - B. N.F., - Judecătoria Cluj-Napoca
GREFIER A. A. M.
| ← Decizia civilă nr. 2903/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 1968/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
