Decizia civilă nr. 1528/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1528/R/2011
Ședința publică din 4 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
M.-C. V. T.-A. N.
G.IER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. M.-F., împotriva deciziei civile nr. 1. din 17 februarie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul C. C.-I. precum și pe autoritatea tutelară P. C. B. B., având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pârâta-recurentă S. M.-
F. asistată de avocat C. G., și reprezentanta reclamantului-intimat C. C.-I., avocat M. L., lipsă fiind restul părților.
Recursul este insuficient timbrat cu 0,30 taxă judiciară de timbru.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar, delegația de reprezentare, copia contractului de asistență juridică, copia chitanțelor pin care se atestă plata onorariului avocațial, o anchetă socială, un înscris prin care se dovedește că pârâta-recurentă a trimis în țară, suma de 300 euro pentru întreținerea minorei, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei.
Recursul este legal timbrat cu 3 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Se comunică un exemplar al anchetei sociale cu reprezentanta reclamantului-intimat.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantului-intimat depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, la care a fost anexată copia sentinței civile nr. 3572/(...), și copia chitanței prin care se atestă plata onorariului avocațial, arătând că întâmpinarea a fost comunicată reprezentantului pârâtei-recurente, care confirmă în fața instanței acest aspect.
Cu privire la ancheta socială depusă azi în instanță, reprezentanta reclamantului-intimat apreciază că această probă nu este admisibilă în faza procesuală a recursului întrucât nu este vorba despre un înscris nou, în sensul prevederilor art. 305 Cod procedură civilă.
În replică, reprezentantul pârâtei-recurente arată că în calea de atac a recursului proba cu înscrisuri este admisibilă.
Întrebată fiind, pârâta-recurentă arată că în prezent muncește în S., însă în următoarele 6 luni, intenționează să se întoarcă în țară. Arată de asemenea că din trei în trei luni a venit în țară pentru a-și vedea fetița, și înfiecare zi vorbește cu aceasta prin intermediul internetului. Apreciază că are o relație destul de apropiată cu aceasta.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate.
Reprezentantul pârâtei-recurente lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită admiterea excepției invocate de instanță.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în consecință modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul respingerii acțiunii de reîncredințare a minorei, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei potrivit dovezilor depuse la dosar.
Susține pe larg motivele de recurs și arată că reclamantul-intimat cu ocazia pronunțării divorțului nu a solicitat încredințarea minorei spre creștere și educare. La acel moment, atât reclamantul, cât și pârâta, lucrau în străinătate. În prezent, situația este aceeași, nu a intervenit nicio schimbare din care să rezulte că interesul superior al minorei ar fi acela de a fi reîncredințată spre creștere și educare tatălui.
Reclamantul nu și-a îndeplinit minima obligație față de minoră, respectiv plata sumei de 97,50 lei pentru întreținerea acesteia, astfel că pârâta a fost nevoită să facă o plângere penală împotriva acestuia pentru abandon de familie, în schimb, recurenta a făcut dovadă că are un loc de muncă stabil, și în mod regulat trimite bani pentru întreținerea minorei. De asemenea a făcut dovada faptului ca poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și dezvoltarea echilibrată a minorei, care de altfel, audiată fiind, și- a exprimat dorința de a fi încredințată mamei și de a locui la bunicii materni, chiar dacă a crescut la bunicii paterni. Din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă cu certitudine că este în interesul minorei ca aceasta să rămână în continuare la mamă.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului-intimat arată că în prezent, acesta se află în S., însă vine în țară din când în când.
Reprezentanta reclamantului-intimat susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând contravaloarea onorariului avocațial. În mod corect, ambele instanțe au apreciat că din ansamblul materialului probator administrat în cauză se evidențiază că împrejurările care au fost avute în vedere la momentul încredințării minorei către mamă s-au modificat în rău, modalitatea în care pârâta înțelege să-și exercite drepturile și îndatoririle părintești fiind de natură sa afecteze evoluția fizică, morală și intelectuală a fetiței, și că în prezent, interesul superior al minorei este să fie reîncredințată tatălui spre creștere și educare, care îi poate asigura un nivel educațional și de viață superior.
În replică, reprezentantul pârâtei-recurente arată că intimatul a avut un comportament violent față de recurentă și fetiță, în acest sens a fost depusă la fila 25 a dosarului de fond.
Pârâta-recurentă arată că intenția sa este să se stabilească în țară și din această perspectivă a găsit și un loc de muncă, însă în ipoteza în care nu se întoarce în țară, va duce în S. fetița, iar mama sa pensionară fiind, poate să o însoțească și să o ajute la creșterea și educarea acesteia.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5284/(...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...) a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. C.-I. împotriva pârâtei S. M.-F. și, în consecință:
S-a dispus reîncredințarea minorei C. L.-D., născută la data de (...), spre creștere și educare tatălui reclamant, iar pârâta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data rămânerii definitive a sentinței apelate și până la majorat.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 6,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3. pronunțată de Judecătoria Bistrița, urmare a admiterii acțiunii de divorț formulată de reclamant, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, încredințarea minorei spre creștere și educare mamei pârâte, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia în cuantum de 97,50 lei lunar, începând cu data de (...) și până la majorat.
Conform dispozițiilor art. 44 alin.1 C., „în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii";.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză s-a evidențiat că împrejurările avute în vedere de instanță atunci când, prin sentința menționată, a dispus încredințarea minorei către mamă s-au modificat în rău, modalitatea în care pârâta înțelege să-și exercite drepturile și îndatoririle părintești fiind de natură să afecteze interesul superior al copilului.
Așa cum a reieșit din declarațiile martorilor audiați în instanță, după divorț, o vreme minora a continuat să locuiască cu pârâta în S., în aceeași localitate cu reclamantul. De multe ori acesta aducea fetița la locuința sa pentru a petrece sfârșitul de săptămână împreună, și uneori chiar pârâta îi telefona pentru a merge după fetiță sau i-o aducea acasă pentru a avea grijă de ea. M. au relatat împrejurarea că au existat ocazii când pârâta i-a pretins reclamantului să-i plătească diferite sume de bani, în afara celor stabilite cu titlu de pensie de întreținere, pentru a-i permite să-și vadă fetița, iarreclamantul a acceptat, din dorința de a putea petrece cât mai mult timp cu aceasta.
Contrar celor susținute de pârâtă, condițiile locative de care minora a beneficiat în S. sunt inferioare celor oferite de reclamant, pârâta locuind împreună cu concubinul său - R. și mai mulți tineri în diferite apartamente pe care le schimbau la o lună sau două din cauza comportamentului necorespunzător („se distrau seara";) ori a neplății chiriei.
O problemă deosebită care a fost evidențiată de martorii audiați, este aceea a concubinului pârâtei care avea o atitudine nepotrivită față de minoră.
Comportamentul pârâtei față de minoră s-a schimbat după ce a intrat în relații de concubinaj cu numitul R., aceasta pentru că atunci „când este cu el, toată atenția i-o acordă acestuia, iar fetița se simte neglijată, minora chiar a suferit crize de nervi în momentele respective, era foarte nervoasă, agitată";. În același sens, martorii indicați au arătat în depozițiile lor că atunci când venea de la mamă fetița avea „hainele murdare și era înfometată";, „era murdar îmbrăcată și avea vânătăi pe corp, spunea că a fost bătută atât de mamă, cât și de concubin";.
În aceste împrejurări, în toamna anului 2007 minora a fost adusă în țară și lăsată în grija bunicilor materni. Așa cum se consemnează în cuprinsul adresei nr. 258/(...) eliberată de P. de P. B. B., bunicii materni au declarat organelor de poliție că în luna octombrie când minora s-a întors în țară, „prezenta urme de violență pe corp, fiind produse în urma loviturilor aplicate de către numitul R., deoarece acesta nu o suporta pe minoră";. Totodată, bunicii materni au arătat că în timpul cât a stat în S. minora „a fost supusă unor chinuri, nefiind lăsată să doarmă într-un pat cum este normal, fiind culcată pe dușumea"; și că suferea și din punct de vedere al alimentației.
În sprijinul reținerilor de mai sus este și adresa nr. 3.147/(...) eliberată de P. comunei B. B., care atestă împrejurarea că în pofida demersurilor întreprinse de bunicii materni pentru a o determina pe pârâtă să renunțe la plecarea în străinătate sau măcar să o lase pe fetiță în țară, în luna februarie
2008 pârâta a luat-o pe minoră de la locuința acestora din B. B. și s-au întors împreună în S..
În prezent, minora a revenit în țară și locuiește la bunicii materni, în timp ce pârâta a rămas în continuare în S. împreună cu concubinul său, nemanifestând preocupare de a se îngriji de fetiță în mod permanent pentru a-i asigura un mediu stabil de creștere și educare.
Este neîndoielnic în speță că părintele cel mai indicat în acest moment de a se îngriji de creșterea și educarea fetiței este reclamantul, care s-a întors în România, unde intenționează să rămână definitiv pentru a-i asigura minorei un mediu familial propice unei creșteri și dezvoltări armonioase.
Referatul de anchetă socială întocmit de A. tutelară din cadrul
Primăriei comunei B. B. a atestat faptul că pârâtul are condiții foarte bune de locuit la domiciliul său din B. B., nr. adm. 256, în aceeași curte cu părinții fiind edificate două imobile, o casă de locuit nouă în regim de înălțime P+M - aproape finalizată, formată din 7 camere, bucătărie, 2 holuri,
2 băi, o cămară, garaj și o centrală termică (proprietatea reclamantului), și o anexă formată dintr-o cameră, o bucătărie, baie și cămară (unde locuiescpărinții săi). Ambele case sunt mobilate modern și sunt dotate cu toate cele necesare traiului în condiții optime.
Ancheta socială efectuată coroborată cu declarațiile martorilor audiați în cauză a arătat fără putință de tăgadă că minora beneficiază de condiții locative net superioare la domiciliul tatălui, comparativ cu cele oferite de bunicii materni, asigurându-se astfel o perspectivă mai bună satisfacerii interesului superior al acestui copil.
Cu toate că pârâta încearcă să-l prezinte pe reclamant drept o persoană violentă, brutală și prin urmare nepotrivită pentru a-i fi încredințat spre creștere și educare un copil, iar în susținerea acestor afirmații se prevalează de anumite documente emanând de la autoritățile spaniole, este de remarcat că aceste acte vizează o perioadă anterioară hotărârii de divorț și au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea acesteia, astfel încât nu mai pot constitui un element care să fie reținut împotriva reclamantului. C. dacă reclamantul a avut la un moment dat un comportament necorespunzător față de pârâtă, acest aspect nu este de natură să-l descalifice pe reclamant ca părinte și nici un caz nu poate duce la concluzia unui comportament violent față de minora în cauză.
Este adevărat că fetița audiată în camera de consiliu și-a exprimat dorința să rămână în continuare la mama sa, însă datorită vârstei (7 ani și 8 luni) discernământul acesteia nu este suficient dezvoltat astfel încât să poată exprima un consimțământ valabil cu privire la actele sale. În același timp s-a apreciat că voința minorei a fost influențată și de comportamentul mamei, care nu a fost de acord ca minora să fie audiată în lipsa sa, astfel încât a revenit în țară pentru termenul din 7 octombrie 2010, determinând-o pe minoră să opteze în favoarea acesteia, în pofida sentimentelor de afecțiune pe care copilul le manifestă față de ambii părinți.
În raport de aceste împrejurări, este în interesul superior al minorei să fie reîncredințată spre creștere și educare tatălui reclamant, care îi poate asigura un nivel educațional superior celui oferit în prezent bunicii materni, pentru dezvoltarea unei personalități echilibrate a acesteia.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitoare la protecția vieții private, intime și de familie, apreciind că doar alături de tată, minora poate dezvolta o adevărată viață de familie, de natură să-i asigure o dezvoltare fizică și psihică propice.
Ținând seama de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 44 al.
1 raportate la art.42 al.1 C. și art. 86 și 94 C., s-a admis ca întemeiată acțiunea, s-a dispus reîncredințarea minorei C. L.-D., spre creștere și educare, reclamantului, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia în cuantum de 150 lei lunar, stabilit în funcție de nivelul venitului minim pe economie, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la majoratul minorei.
Prin decizia civilă nr. 1./(...) a T.ui B.-N. s-a respins ca nefondat apeluldeclarat de pârâta S. M.-F., împotriva sentinței civile nr. 5. pronunțată de
Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...).
A fost obligată apelanta să plătească intimatului C. C.-I., suma de
1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Criticile aduse sentinței nu sunt în măsură să atragă soluția preconizată de apelantă. T. a reținut că judecătoria a rezolvat raporturile juridice dintre părți într-o deplină conformitate cu dovezile efectuate, la care a transpus corespunzător dispozițiile legale incidente materiei.
Motivarea sentinței nu cuprinde o analiză excesivă a declarațiilor martorilor propuși de reclamant, ci ea se constituie într-o evaluare completă și fidelă a faptelor și circumstanțelor prezentate de acești martori, persoane care au cunoscut direct modul în care pârâta și-a exercitat prerogativele după scindarea ocrotirii prin divorț. Fiind conforme nu numai cu probatoriul testimonial, dar și cu celelalte dovezi: anchete sociale, informații primite de la postul de poliție și de la primăria din localitate, toate valorificate coroborat și a căror reluare este de prisos, dezlegările de fapt și de drept din considerente s-a însușit de către instanța de control.
Prin apel se sugerează o influență a martorilor provenind de la reclamant, bănuială care însă nu se bazează pe chestiuni concrete. Dimpotrivă, s-a constatat că acestea sunt persoane neimplicate afectiv sau în alt fel în relația dintre părți, se prezintă ca unele care au perceput nemijlocit atitudinea adoptată de pârâtă față de fiica ei. În aceeași direcție, pârâta nu a reușit prin martorii audiați la cererea sa să infirme împrejurările declarațiilor contestate.
Ceea ce s-a demonstrat cert în litigiu este aspectul că în perioada în care fetița s-a aflat în grija mamei, în S., a existat pericolul ca dezvoltarea sa fizică și mentală să fie grav afectată prin pedepsele fizice aplicate de concubinul pârâtei, prin insecuritatea creată de mamă în momentele în care omitea voluntar să-i acorde fiicei sale atenția de care avea nevoie, în favoarea bărbatului cu care trăiește, și în lipsa căreia manifesta stări de nervozitate. C. unui copil implică cu evidență o aplecare majoră a părinților asupra tuturor necesităților lui, de orice natură ar fi, mai ales în perioada copilăriei. Doar o preocupare constantă asupra suficientei și regulatei alimentații, a îngrijirii corporale în general și mai ales, atunci când situația o impune mai pregnant, asupra confortului și echilibrului emoțional. Acestea conduc împreună la o dezvoltare armonioasă, conduită pe care însă mama nu a înțeles-o, motiv pentru care măsura încredințării trebuie reconsiderată.
Semnificativă este și îngrijorarea părinților ei, exprimată în fața autorității polițienești și a celei tutelare, pentru situația de risc a nepoatei, creată de însăși fiica lor.
Din anchetele sociale relevanță au primit elementele vizând starea materială și nu exclusiv opinia autorității tutelare cu privire la reîncredințare. O., ancheta prezintă o valoare probatorie egală cu cea a restului probelor și în măsura în care nu le contrazice, dar se armonizează, la un loc fundamentează o soluție corectă.
D.ței fetiței i s-a acordat importanța cuvenită prin raportare la vârsta pe care o are. Într-adevăr, la vârsta de 7 ani și 8 luni nu poate conștientiza efectele opțiunii ei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței în sensul respingerii acțiunii de reîncredințare, invocându-se dispozițiile art. 312 alin. 3, 304 pct.9 Cod proc.civ.
S-a solicitat totodată obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului, pârâta a invocat următoarele:
În urma divorțului dintre părți, copilul i-a fost încredințat spre creștere și educare.
Pârâta a arătat că prin ancheta socială întocmită la domiciliul părinților săi, care constituie și locuința sa, la momentul judecării divorțului, s-a arătat că există condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea copilului, concluziile contrare după numai un an nefiind relevante.
A făcut referire la opțiunea exprimată de copil în cursul judecării prezentului litigiu, în sensul de a rămâne încredințată mamei și să locuiască la bunicii materni și la rezultatele școlare bune ale minorei.
Totodată a arătat că poziția procesuală a intimatului în privința bunurilor pe care le deține este diferită în funcție de interesul pe care îl are, respectiv în prezentul dosar arată că are condiții materiale foarte bune, iar în dosarul având ca obiect partajul bunurilor comune, contestă chiar el acest aspect.
A arătat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei, însă recurenta trimite lunar 150 euro pentru cheltuielile copilului.
Recurenta a arătat în cuprinsul motivelor că nici ea și nici reclamantul nu sunt cei care o îngrijesc efectiv pe minoră în prezent.
Atât ea, cât și reclamantul sunt stabiliți în S., sarcina creșterii și educării minorei revenind bunicilor materni și îndeplinită până în prezent foarte bine, având la bază și sumele trimise lunar de către recurentă.
Interesul promovării prezentei acțiuni de către reclamant este acela de a nu plăti pensia de întreținere la care a fost obligat, iar în ipoteza încredințării minorei tatălui, nu el va fi cel care o va întreține, ci părinții săi.
Prin întâmpinarea formulată (f. 15-18), reclamantul a solicitatrespingerea recursului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În conținutul întâmpinării intimatul a reluat pe larg starea de fapt, punând accent pe faptul că pârâta nu este preocupată de creșterea copilului, ci mai mult de distracție și petreceri împreună cu prietenii și concubinul său, care, a manifestat față de copil un comportament la limita abuzului.
A arătat că dispune de condiții de locuit superioare celor pe care le oferă bunicii materni.
La reîncredințarea copiilor, condiția esențială în raport de care instanțele judecătorești au îndatorirea să se pronunțe constă în interesul superior al copilului.
A. recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din (...) instanța din oficiu a invocat, în baza art. 137 alin. 1, raportat la art. 304 Cod proc.civ., inadmisibilitatea motivelor de recurs care vizează starea de fapt și tind la reaprecierea probelor în recurs, având în vedere că, în actuala reglementare, motivele de recurs pot viza doar aspectele de nelegalitate. A. recursul strict prin prisma motivelor de nelegalitate, care în speță se circumscriu principiului priorității interesului superior al copilului, instanța reține următoarele:
Copilul C. L. D. născut la data de (...), este fiica reclamantului și a pârâtei, prin sentința civilă nr. 3. a J. B. fiind încredințată spre creștere și educare pârâtei.
Așa cum a reieșit din probațiunea administrată în fața primei instanțe, după încredințarea minorei mamei, aceasta a dus-o în S., unde locuia, ca și tatăl copilului de altfel.
După o perioadă copilul a fost readus în țară, stabilindu-și locuința la bunicii materni și fiind înscris la o școală din localitatea de domiciliu.
Această stare de fapt, constând în aceea că ambii părinți ai copilului sunt stabiliți în S., iar copilul se află în prezent la bunicii materni, este de deplină actualitate.
În cadrul motivelor de recurs pârâta a arătat că atât ea cât și reclamantul în prezent locuiesc în S.
Pârâta s-a prezentat la termenul de judecată din (...), arătând că în prezent locuiește și lucrează în S., însă intenționează în următoarele luni să revină în țară.
Reclamantul nu s-a prezentat în instanță, iar reprezentanta acestuia a arătat la același termen de judecată, că partea pe care o reprezintă este plecată din țară.
Instanțele de fond și-au întemeiat hotărârile în principal pe faptul că în perioada șederii copilului în S., acesta a fost supus la tratamente susceptibile de a-i afecta dezvoltarea psiho-fizică din partea concubinului pârâtei, și pe faptul că reclamantul are condiții materiale superioare celor oferite de pârâtă.
Au omis însă luarea în considerare a unui aspect care, în opinia curții, este esențial și primul care trebuie avut în vedere cu ocazia stabilirii măsurii încredințării sau reîncredințării unui copil: faptul că, în speță, ambii părinți sunt plecați în străinătate, nici unul nu exercită concret și efectiv drepturile părintești asupra copilului, iar copilul este crescut și educat de bunicii materni.
A. situația copilului prin prisma acestui aspect, reiese că nu s-au modificat condițiile de la data la care copilul a fost încredințat spre creștere și educare mamei, în sensul că și atunci, și în prezent, ambii părinți au fost și sunt plecați în străinătate.
Or, potrivit art. 44 alin. 1 din Codul familiei, măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale între părinții divorțați și copii se pot modifica în cazul schimbării împrejurărilor ce au stat la baza luării măsurilor inițiale.
O astfel de modificare nu s-a produs, potrivit celor anterior arătate.
Art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 272/2004, postulând principiului interesului superior al copilului, stabilește că acesta are prioritate inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile exercitate de către părinții copilului, alți reprezentanți legali ai acestuia, precum și de către orice persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
În conformitate cu art. 2 alin. 3 din același act normativ, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Reiese din conținutul acestor prevederi, că în toate situațiile în care instanța judecătorească este chemată să dispună asupra vreunei măsuri în legătură cu un copil, ceea ce primează în mod absolut este interesul superior al acestuia. La baza oricărei decizii dispuse de către instanța de judecată, aceasta trebuie să aibă în vedere cu prioritate acest interes.
Din perspectiva acestui principiu, în speță, constatând că situația de la momentul desfacerii căsătoriei, când copilul a fost încredințat spre creștere și educare mamei nu s-a schimbat, întrucât și atunci și în prezent, ambii părinți erau stabiliți în străinătate, copilul fiind în grija bunicilor materni, instanța constată că interesul superior al copilului este acela de a nu se modifica modalitatea de încredințare stabilită inițial. O astfel de modificare nu ar avea ca urmare îmbunătățirea situației copilului, întrucât acesta ar rămâne tot în îngrijirea bunicilor, paterni de această dată. Or, atât timp cât bunicii materni, la care se află în prezent, dispun de mijloace materiale rezonabile pentru creșterea și educarea copilului, aspect care reiese din ancheta socială efectuată în cauză ( f. 65 dos. fond), copilul frecventează o unitate de învățământ corespunzătoare vârstei sale , având rezultate remarcabile la învățătură ( f. 113-116 dos. fond) curtea apreciază că modificarea măsurii încredințării minorei spre creștere și educare nu este oportună.
Conform art. 30 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a crește alături de părinții săi.
Acest drept al copilului trebuie coroborat și este în strânsă legătură cu obligațiile impuse părinților de legislația în materie - Legea 272/2004 și
Codul familiei.
Art. 31 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, republicată, prevede că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, alin. 2 al aceluiași articol impunându-se părinților obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile părintești doar în interesul superior al copilului, prin asigurarea bunăstării materiale și spirituale a copilului, în special, prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
În speță, așa cum s-a arătat, copilul e lipsit în prezent de ocrotirea părintească a ambilor părinți, fiind în întreținerea efectivă a bunicilor, care se ocupă de creșterea și educarea sa.
Drept urmare, instanța, prin prisma art. 31 alin. 2 din Legea nr.
272/2004, republicată, constatând că la acest moment nu este în interesul superior al copilului să se facă o modificare a măsurii încredințării, însă, având în vedere și absența ocrotirii părintești, atât din partea recurentei cât și a intimatului, - plecați în străinătate - apreciază că se impune sesizarea Direcției de A. S. și P. a C. B.-N. pentru a verifica oportunitatea luării, în privința copilului C. L. D., născută la (...) fiica lui C. C. I. și S. M. F., unor măsuri de protecție specială, dintre cele reglementate de art. 55 din Legea nr. 272/2004, republicată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., art. 2 din Legea nr. 272/2004, recursul pârâtei va fi admis.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., va obliga intimatul C. C. I. să plătească recurentei suma de 3001,6 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, astfel: 595 lei onorariu avocat la fond (f. 134 dosar fond ), 3 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar( f. 9 dosar apel), 1200 leionorariu avocat în apel (f. 18 dosar apel), 3 lei taxă judiciară de timbru și
0,15 lei timbru judiciar( f.3, 13) și 1200 lei onorariu avocat în apel (f. 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta S. M. F. împotriva deciziei civile nr. 1. din 17 februarie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de pârâta S. M. F. împotriva sentinței civile nr. 5284/(...) a J. B. pe care o schimbă în sensul că:
Respinge cererea de reîncredințare a copilului C. L. D. formulată de reclamantul C. C. I. în contradictoriu cu pârâta S. M. F.
Sesizează Direcția Generală de A. și P. a C. B.-N. să verifice oportunitatea luării măsurii de protecție specială pentru C. L. D., născută la
(...) fiica lui C. C. I. și S. M. F.
Obligă pe intimatul C. C. I. să plătească recurentei suma de 3001,6 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 mai 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.IER
T. D. M. C. V.
T. A. N.
M. T.
Red. M.V. dact. G.C.
3 ex/(...)
Jud. apel: C. Iacob, I.Simionescu
| ← Decizia civilă nr. 5384/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 501/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
