Decizia civilă nr. 501/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 501/R/2011
Ședința publică din 2 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTORI:
T.-A. N.
T. D. - președinte al Secției civile
A.-A. P.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat pârâtul P. M. C., împotriva deciziei civile nr. 5. din 3 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta D. E.-E. având ca obiect încredințare minor.
Se constată că la data de 8 februarie 2010, pârâtul-recurent P. M. C. a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
2 fbruarie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1226/(...) a J. G. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. E.-E. împotriva pârâtului P. M.-C. și, în consecință, s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minora P. C. D., născută la data de (...).
S-a admis în parte acțiunea reconvențională a pârâtului împotriva reclamantei și, în consecință, s-a stabilit dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minora P. C. D., născută la data de (...), astfel: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 10 și până duminica la orele 18 cu posibilitatea pârâtului de a duce minora la domiciliul său iar la sfârșitul programului să o înapoieze reclamantei; de C., de P. și de A. nou - a doua zi, de la orele 10 și până la orele 18, cu posibilitatea pârâtului de a duce minora la domiciliul său iar la sfârșitul programului să-l înapoieze reclamantei; în vacanța de vară - o săptămână, tot cu posibilitatea pârâtului de a duce minora la domiciliul său.
S-a respins cererea reclamantului împotriva pârâtei de încredințare a minorei în favoarea sa și a modalității propuse de acesta de vizitare a minorei precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitată de pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că părțile nu au fost căsătorite însă din relația lor de concubinaj a rezultat minora P. C. - D., născută la (...), care se află în îngrijirea reclamantei cu care și locuiește;
De la nașterea minorei între părți nu a existat o relație de înțelegere și colaborare în privința modului de contribuție a fiecăruia dintre ei la creșterea și întreținerea minorei, astfel că în data de (...), reclamanta s-a adresat instanței de judecată în vederea stabilirii unei pensii de întreținere în favoarea minorei din veniturile lunare ale pârâtului, iar prin sentința civilă nr. 4. a J. G. pârâtul a fost obligat la o pensiei de întreținere lunară de 1/4 parte din veniturile sale nete, începând cu data de (...) și până la majoratul minorei.
Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că minora P. C. D., în vârstă de 2 ani și 3 luni, se află în îngrijirea reclamantei, cu care locuiește într-un imobil proprietate personală, împreună cu părinții și bunica maternă, imobil care asigură un confort locativ corespunzător atât pentru minoră cât și pentru reclamantă; reclamanta se află în prezent în concediu pentru îngrijirea copilului cu un venit lunar de 600 lei și se ocupă în de aproape de creșterea, educarea și întreținerea minorei, care este foarte atașată de acesta și cu care are o strânsă legătură afectivă.
Tatăl minorei este preocupat de soarta acesteia pe care o vizitează periodic, contribuie la întreținerea lunară a acesteia și dorește în continuare să participe la creștere și îngrijirea minorei.
Drepturile și obligațiile părintești se exercită deopotrivă de ambii părinți, fără a se face deosebire între copii rezultați din căsătorie și cei rezultați din afară, iar în cazul în care părinții sunt despărțiți și minorul este încredințat unuia dintre părinți celălalt părinte păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul, tocmai pentru a-și îndeplini drepturile și obligațiile părintești prevăzute de lege.
În speța, părțile nu au fost căsătorite, însă situația legală a minorei concepute și născută în afara căsătoriei, privitor la încredințarea ei unuia dintre părinți nu a fost reglementată.
În prezent, ambii părinți ai minorei P. C. D. în vârstă de 2 ani și 3 luni, solicită încredințarea ei, astfel că instanța sesizată în acest sens este obligată să intervină, ținând cont numai de interesul superior al minorei și să stabilească căreia dintre părinți să-i fie încredințată minora, încercând să nu i se producă nici un fel de perturbare a stării fizice și emoționale a acesteia, dat fiind vârsta fragedă a acesteia.
Raportat la aceste considerente, instanța de fond, ținând cont numai de interesul superior al minorei în vârstă de 2 ani, în temeiul art. 42, art. 97, art. 100 Codul familiei, a apreciat că reclamanta, ca mamă, este în măsură să asigure o creștere, educare și întreținere a minorei, în mod corespunzător, mai ales că mică fiind are probleme de sănătate, respectiv afecțiuni respiratorii, care în această perioadă din viață sunt mai frecvente, însă reclamanta a dovedit, din probele administrate, că este preocupată de bunăstarea și dezvoltarea minorei, existând între ele o strânsă legătură de atașament iar prin întreruperea acestei legături, create în acești doi ani de viață ai minorei, ar crea o perturbare pe plan emoțional și chiar fizic al minorei cu consecințe în timp, mai ales că pârâtul, ca bărbat, nu se va putea ocupa, la fel ca o mamă, niciodată de creșterea și educarea unei fetițe, motiv pentru care este în interesul minorei, ca această legătură între ea și reclamantă să fie păstrată și în continuare.
În consecință, prima instanță a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului și a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minora P. C. D., născută la data de (...). În privința pensiei de întreținere acesta a fost stabilită anterior printr-o altă hotărâre judecătorească în favoarea minorei.
În vederea exercitării de către pârât, ca tată, a drepturilor și obligațiilor părintești, care îi revin, potrivit legii, față de minoră, precum și,
ținând cont, în primul rând de interesul minorei, vârsta acesteia de 2 ani, nevoile pe care le implică vârsta fragedă a acesteia, în temeiul art. 43 cod familie, s-a stabilit dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minora P. C. D., astfel: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 10 și până duminica la orele 18 cu posibilitatea pârâtului de a duce minora la domiciliul său iar la sfârșitul programului să o înapoieze reclamantei; de C., de P. și de A. nou - a doua zi, de la orele 10 și până la orele 18, cu posibilitatea pârâtului de a duce minora la domiciliul său iar la sfârșitul programului să o înapoieze reclamantei; în vacanța de vară - o săptămână, tot cu posibilitatea pârâtului de a duce minora la domiciliul său.
S-a respins cererea reclamantului împotriva pârâtei de încredințare a minorei în favoarea sa și a modalității propuse de acesta de vizitare a minorei.
Prin decizia civilă nr. 5./(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis apelul declarat de P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) al J. G., care a fost modificată în parte și, în consecință, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât.
S-a stabilit dreptul pârâtului de a avea întâlniri personale cu minora P. C. D. cu ocazia C.ului, în fiecare an par, iar din data de 24 decembrie orele 10 până în data de 26 decembrie orele 16.00, iar in anii impari de A. Nou începând din 31 decembrie orele 10.00 până în data de 02.01. orele
16.00, cu ocazia Sărbătorilor Pascale de rit ortodox din ajunul P.lui de la orele 10.00 până a doua zi de P., orele 16.00.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate și s-a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel tribunalul a a retinut ca potrivit disp. art. 43 alin. ultim Codul familiei părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
De asemenea, art. 14 din L. nr. 272/2004 prevede că orice copil are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
În conformitate cu disp. art. 97 al. 2 Codul familiei, instanțele judecătorești nu trebuie să piardă din vedere că interesul copiilor minori reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea lor.
Modalitatea in care se realizează legăturile personale este descrisă în art. 15 din L. nr. 272/2004 și respectiv art. 2 lit. a din Conventia asupra relațiilor personale care privesc copiii de la S., ratificată prin L. nr. 8. și presupune inclusiv vizite și întâlniri, găzduire, schimb de informații cu privire la minor.
Totodată, art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului prevede dreptul la respectarea vieții de familie.
Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că minora are o relație bună cu tatăl, arătând afecțiune față de acesta.
In ceea ce privește programul de vizitarea săptămânală, tribunalul a apreciat că modalitatea in care a fost stabilita de prima instanță este în concordanta cu interesul copilului.
De asemenea, in ceea ce privește respingerea cererii de stabilire a unui program de vizitare in fiecare a II-a si a IV-a zi de miercuri sau joi, tribunalul a retinut că hotărârea primei instanțe este întemeiată, raportat la vârsta copilului și la programul educațional preșcolar și activitățile extracurriculare, apreciind că programul de vizitare propus „nu răspunde nevoii de stabilitate și de continuitate în ceea ce privește prezența tatălui în viața fiicei sale de 2 ani.
Pe de altă parte, a mai precizat tribunalul, este firesc ca tatăl și fiica să aibă posibilitate petrecerii timpului împreună și în perioada sărbătorilor importante (P., C.) de natură să dezvolte și mențină relațiile afective dintre ei, importante pentru evoluția echilibrată a minorei.
Cu privire la programul de vizitare stabilit pentru perioada de vacanță de vară, tribunalul a apreciat că a fost stabilit corect de către prima instanță, stabilirea programului de vizitarea si dreptul de a avea legături personale cu copilul trebuie exercitat in asa fel încât să nu aibă o influență negativa asupra creșterii copilului, ținându-se seama de interesul superior al copilului ori raportat la vârsta minorei de numai 2 ani, aceasta are nevoie de stabilitate si continuitate in programul de zi cu zi, neputându-se retine ca in acest mod sunt afectate relatiile tata-fiica, aceste relatii având posibilitatea sa se dezvolte in perioada programului de vizitare stabilit de către instantă.
T. a retinut că din probele administrate rezultă că reclamantul și minora au o relație de afecțiune, legătură care este apreciată ca benefică și necesară pentru asigurarea echilibrului psiho-emoțional al copilului și că este în interesul copilului să dezvolte și pe mai departe legături personale cu acesta.
Ca atare, tribunalul, în temeiul dispozitiilor art. 296 C., a admis apelul declarata de P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) al J. G., care a fost modificată în parte și, în consecință, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât, s-a stabili dreptul pârâtului de a avea întâlniri personale cu minora P. C. D. cu ocazia C.ului, în fiecare an par din data de 24 decembrie orele 10 până în data de 26 decembrie orele 16.00, iar in anii impari de A. Nou începând din 31 decembrie orele 10.00 până în data de 02.01. orele 16.00, cu ocazia Sărbătorilor Pascale de rit ortodox din ajunul P.lui de la orele 10.00 până a doua zi de P., orele 16.00, menținându-se restul dispoziitiilor hotărârii.
Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată, tribunalul a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, pârâtul P. M. C. a declarat recurs, în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii, în sensul stabilirii modalității de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minora P. C. D., născută la data de 0(...), astfel: în fiecare I și III sâmbătă de la orele 9,oo până duminică la orele 20,oo; în fiecare a II și IV zi de joi din lună, între orele 14-20; cu ocazia C.ului, înfiecare an par din 24.12. orele 10,oo până în 27.12. orele 20,oo; iar în anii impari, cu ocazia A.ui Nou începând din data de 31.12 orele 10,oo până în data de 05.01. orele 20,oo; cu ocazia sărbătorilor pascale de rit ortodox de sâmbăta de la orele 17,oo până marți la orele 20,oo; în perioada vacanței de vară în intervalul 15.07 - 15.08, precum și, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât limitează în mod nejustificat modalitatea de a avea legături personale cu fiica sa.
Din ansamblul probatoriului administrat în fața instanței de fond s-a evidențiat faptul că pârâtul este preocupat de soarta minorei, pe care o vizitează conform unui program de vizită stabilit pe cale de ordonanță președințială, în condițiile în care intimata s-a opus ca recurentul să aibă legături firești cu fiica sa.
Cu toate acestea, instanța de apel a admis doar în parte apelul pârâtului, stabilind un program mai restrictiv decât cel în cadrul căruia se realizează legăturile personale dintre părinți și copii, deși reclamanta și-a precizat poziția procesuală în dosarul civil nr. (...), în sensul că este de acord cu programul de vizită solicitat de pârât.
Modalitatea de vizitare solicitată de pârât nu perturbă dezvoltarea psihică sau fizică a acesteia, mai ales că acesta este foarte atașat de copil și dorește în continuare să participe în mod activ la creșterea și educarea minorei.
În opinia pârâtului, acesta se consideră că cel puțin 15 zile din vacanța de vară să fie petrecute cu copilul său.
Legăturile personale cu minora au ca scop consolidarea raporturilor afective dinte părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul și acesta din urmă, astfel încât dacă se menține hotărârea instanței de fond se periclitează legăturile personale ale minorei cu familia recurentului.
În drept, recurentul invocă prevederile art. 312 alin. 1 și alin. 3 raportat la art. 304 C.
Intimata reclamantă D. E.-E., prin întâmpinare, a solicitat respingerearecursului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală (f.10)
În susținerea poziției procesuale, reclamanta intimată a arătat că programul de vizită stabilit de instanță este suficient pentru a da posibilitatea pârâtului la exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora. T. a avut în vedere împrejurarea că în aceste condiții sănătatea fizică și mintală, ocrotirea interesului major al copilului nu sunt puse în pericol.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel potrivit art. 43 alin. ultim C.fam., părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Dispozițiile art. 14 din L. nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consacră și dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți, cât și cu rudele sale și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate. Art. 15 din același act normativ reglementează modalitățile de exercitare a relațiilor personale.
Din ansamblul acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ceea ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale și celelalte persoane cu care a dezvoltat legături apropiate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
De principiu, trebuie găsită modalitatea care să permită ambilor părinți și copilului să aibă legături firești cât mai mult timp posibil, aceasta fiind în interesul superior al copilului, iar nu în interesul părintelui.
În mod corect, tribunalul a aplicat în speță dispozițiile legale mai sus menționate și a avut în vedere prioritar interesul superior al minorei, având în vedere, în principal, vârsta fragedă a acesteia și nevoia minorei de a crește și de a se dezvolta într-un mediu familial stabil.
Odată cu creșterea copilului, pârâtul va putea solicita în viitor modificarea programului de vizită stabilit având în vedere că în această materie hotărârea judecătorească are putere de lucru judecat relativă întrucât soluția se raportează la împrejurările de fapt existente la data pronunțării ei.
Curtea apreciază că în spiritul bunei credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât copilul să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grija și de creștere din partea ambilor părinți.
Legăturile personale cu minora au ca scop consolidarea raporturilor efective dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare și copil, iar în realizarea acestei legături trebuie să se țină cont și de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorul, de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta copilului, respectiv de 2 ani și 11 luni, de capacitatea sa de a înțelege nevoia legăturilor mai strânse cu pârâtul specifică vârstei și sexului copilului.
Analizând așadar interesul superior al copilului, în privința stabilirii legăturilor personale cu tatăl său, Curtea a apreciat că programul de vizită stabilit de instanța de apel este suficient și rezonabil având în vedere vârsta copilului, în raport de care acesta trebuie să se dezvolte într-un mediu familial stabil, cu respectarea alimentației și a orelor de somn specifice vârstei.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că tribunalul a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale în materie astfel încât în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9 C., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C., va respinge ca nefondat recursul pârâtului P. M. C. împotriva deciziei civile nr. 5. din 3 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C. împotriva deciziei civile nr. 5. din 3 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
T.-A. N. T. D. A.-A. P.
GREFIER, M. T.
Red.:A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond:C.S.. Jud.apel:F.S.Bolchiș;D.Tatu;
| ← Decizia civilă nr. 1528/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 744/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
