Decizia civilă nr. 432/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 432/R/2011
Ședința publică din 4 februarie 2010
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta Z. M., împotriva deciziei civile nr. 5. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați Z. E., Z. W. și Z. E., precum și pe S. DE A. T. de pe lângă P. M. C.-N., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Se constată că la data de (...), reclamanta recurentă a înregistrat la dosar „. scrise";, prin care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în întregime a deciziei atacate în sensul de a se dispune admiterea apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 7. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și pe cale de consecință respingerea acțiunii introductive de instanță.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 7. 27 mai 2010 a J. C.-N. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Z. E., Z. W. și Z. E. în contradictoriu cu pârâta Z. M. și s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională Z. M., în contradictoriu cu pârâtul reconvențional Z. E..
A fost obligată pârâta să permită reclamantului Z. E. legături personale cu minora Z. A. E. născ. la data de (...), stabilind în acest sens următorul program de vizitare:
- în primul și al treilea week- end de sâmbătă de la orele 09, 00 până duminica la orele 20, 00
- în anii impari în perioada 24 decembrie orele 10, 00- 30 decembrie orele 18,00;
- în anii pari în perioada sărbătorilor P.lui E.nghelic, 4 zile din prima zi de la orele 09,00 până la orele 20 din ziua a patra;
- în vacanța de vară în perioada 15 august orele 09, 00- 25 august orele
20, 00.
A fost obligată pârâta să permită reclamanților Z. W. și Z. E. legături personale cu minora Z. A. E. născ. la data de (...), stabilind în acest sens următorul program de vizitare:
- în vacanța de vară în perioada 25 august orele 09, 00- 30 august orele 20, 00.
Pentru buna desfășurare a programului, reclamanții au dreptul să ia minora de la domiciliu cu obligația corelativă de a o readuce la finalul programului și vor anunța pârâta ori de câte ori se află în imposibilitate de a lua minora în cursul programului încuviințat cu cel puțin 24 de ore anterior acestuia.
S-au respins celelalte pretenții.
În final, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de
1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că Z. A.- E. s-a născut în C.-N. la data de (...) și este fiica pârâtei și a reclamantului Z. E., așa cum rezultă din certificatul de naștere.
Potrivit disp. art. 43 alin. ultim Codul familiei părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
De asemenea, art. 14 din L. nr. 272/2004 prevede că orice copil are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Totodată, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului „ nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, …, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului";.
Acest drept al copilului de a avea relații personale și cu alte persoane decât părinții este prevăzut si in art. 5 din Conventia asupra relațiilor personale care privesc copiii de la S., ratificată prin L. nr. 8., iar în art. 2 lit. d) fiind definită expresia „legături de familie"; se arată că aceasta semnifică relații strânse, precum cele existente între un copil și bunicii săi care decurg de drept sau dintr-o relație de familie de fapt.
În conformitate cu disp. art. 97 al. 2 Codul familiei, instanțele judecătorești nu trebuie să piardă din vedere că interesul copiilor minori reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea lor.
Modalitatea in care se realizează legăturile personale este descrisă în art. 15 din L. nr. 272/2004 și respectiv art. 2 lit. a din Conventia asupra relațiilor personale care privesc copiii de la S., ratificată prin L. nr. 8. și presupune inclusiv vizite și întâlniri, găzduire, schimb de informații cu privire la minor.
Totodată, art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului prevede dreptul la respectarea vieții de familie.
Prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. s-a stabilit un program de vizitare a minorei de catre tatăl său după cum urmează: lunar, in a treia sambata din luna de la orele 9,00 pana duminica orele 20,00; pentru sarbatorile de iarna si vacanta de iarna, timp de 8 zile in intervalul 15.12 pana la 23.12 orele 17,00 anul curent si timp de 4 zile in intervalul 02.01 de la orele 9,00 pana la 06.01 orele 17,00 ; pentru sarbatorile de P. E. 4 zile din prima ziorele 09,00 pana la orele 20,00 ale zilei in care se sfarseste intervalul solicitat; în vacanța de vară in luna august timp de 8 zile in intervalul
22.08.-30.08 pana la orele 20,00 ale ultimei zile.
Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că minora are o relație bună cu tatăl și bunicii paterni, arătând afecțiune față de aceștia.
Instanța de fond, coroborând probatoriul administrat (înscrisuri, martori și interogatorii) a reținut că părțile nu comunică suficient cu privire la programul minorei și că nu găsesc o cale de înțelegere cu privire la legăturile personale ale acesteia cu părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul și cu rudele sale paterne, fapt ce rezultă și din interogatoriul luat acestora. Se mai reține că minora are o relație bună cu tatăl și bunicii paterni, arătând afecțiune față de aceștia și că este în interesul copilului să dezvolte și pe mai departe legături personale cu aceștia.
Programul de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. se raporta la copilul pe atunci în vârstă de 3 ani și 10 luni, instanța apreciază că este necesar ca acest program să fie adaptat intereselor copilului minor acum în vârstă de 5 ani și 4 luni.
Din probele administrate nu rezultă că reclamantul ar fi fost de rea credință în desfășurarea programului de vizitare, așa cum recunoaște și pârâta la interogatoriu, tatăl și fiica au o relație de afecțiune, legătură care este apreciată de instanță ca benefică și necesară pentru asigurarea echilibrului psiho-emoțional al copilului.
In ceea ce privește programul efectiv, instanța de fond a apreciat că programul propus de reclamanți nu este în întregime în interesul copilului.
Raportat la vârsta copilului și la programul educațional preșcolar și activitățile extracurriculare, instanța de fond a apreciat că programul de vizitare propus „în fiecare săptămână, în 2 zile stabilite conform programului pârâtei și reclamantului"; nu răspunde nevoii de stabilitate și de continuitate în ceea ce privește prezența tatălui în viața fiicei sale de 5 ani.
La această vârstă minora are un program prestabilit tocmai pentru a-
și forma deprinderi legate de un trai echilibrat inclusiv sub aspect emoțional.
Or din moment ce însuși reclamantul - din motive probabil obiective, cum ar fi activitățile legate de serviciu - nu poate preciza zilele efective în care se poate prezenta la grădiniță pentru ridicarea copilului și petrecerea timpului cu aceasta și nu poate menționa dacă în fiecare săptămână programul îi permite să facă acest lucru, s-ar crea o situație stresantă emoțional pentru un copil de 5 ani care să-și pună zilnic problema dacă tatăl se va prezenta să o ia de la grădiniță, fiind necesară crearea unui „obicei"; în acest sens, fapt pe care reclamantul nu-l poate asigura la acest moment.
Pe de altă parte, este firesc ca tatăl și fiica să aibă posibilitate petrecerii timpului împreună și în perioada sărbătorilor importante (P., Crăciun) de natură să dezvolte și mențină relațiile afective dintre ei, importante pentru evoluția echilibrată a minorei. T. de aceea, instanța a apreciat că reclamantul are dreptul să-și viziteze copilul în anii impari în perioada 24 decembrie orele 10, 00- 30 decembrie orele 18,00, iar în anii pari în perioada sărbătorilor P.lui E.nghelic, 4 zile din prima zi de la orele
09,00 până la orele 20 din ziua a patra.
În privința vacanțelor de vară s-a apreciat ca suficientă perioada 15 august orele 09, 00 - 25 august orele 20, 00 când tatăl și fiica își vor petrece timpul liber, raportat și la programul cu bunicii paterni.
O perioadă mai lungă ar fi excesivă raportat la interesul copilului de a petrece vacanțele și cu mama și rudele din partea acesteia.
În ceea ce privește implicarea actualilor parteneri ai părților în viața copilului, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada că aceștia se substituie în drepturile părinților, iar faptul că prietena reclamantului Z. E. este interesată de soarta copilului nu înseamnă că a încercat sau că poate să o înlocuiască pe pârâtă ori pe reclamant ca și părinți. Instanța reține că nu sunt indicii în acest sens și că este vorba de dificultăți de acceptare a situației delicate în care se află părțile, în calitate de foști soți, care au un copil și care totodată încearcă să-și refacă viața de familie alături de alte persoane, terți care nu s-a dovedit a fi vreun pericol pentru copil.
Prima instanță a reținut că reclamanții Z. W. și Z. E. sunt bunicii paterni ai copilului, care locuiesc in mod obișnuit în com. Teaca jud. Bistrița-Năsăud. Din declarațiile martorilor a rezultat că aceștia s-au preocupat de soarta nepoatei lor, că o vizitează și că pârâta a permis aceste vizite însă numai la domiciliul copilului ori în C.-N..
Instanța de fond a apreciat că se pot încuviința aceste vizite în interesul copilului, chiar dacă s-a stabilit un program de vizitare pentru tatăl minorei. A. că este vorba de relații personale cu fiecare din membri familiei extinse și care nu se exclud, la stabilirea lor se va avea în vedere în primul rând interesul copilului minor.
La domiciliul bunicilor paterni, unde s-a efectuat ancheta socială rezultă că există condiții locative pentru desfășurarea acestor vizite, bunicii paterni, cadre didactice, actualmente pensionari, fiind cunoscuți în localitate cu o conduită corespunzătoare.
Dat fiind faptul că bunicii paterni ai copilului locuiesc în altă localitate, că au condiții foarte bune de găzduire a copilului, că prezintă garanții morale și au abilitățile necesare (fizice și psihice) pentru a se îngriji de minoră în lipsa părinților, instanța de fond a apreciat întemeiată cererea lor ca programul de vizitare să se desfășoare la domiciliul acestora din com. Teaca.
În ceea ce privește programul efectiv, instanța a apreciat că programul propus de reclamanți nu este in interesul copilului fiind excesiv de lung, în condițiile în care minora este la o vârstă la care are nevoie de stabilitate și sub aspectul locuinței.
Ca urmare pârâta a fost obligată să permită reclamanților Z. W. și Z.
E. legături personale cu minora Z. A. E. născ. la data de (...), în vacanța de vară în perioada 25 august orele 09, 00- 30 august orele 20, 00.
Pentru buna desfășurare a programului, instanța de fond a hotărât că reclamanții au dreptul să ia minora de la domiciliu cu obligația corelativă de a o readuce la finalul programului. Pe de altă parte, reclamanții vor anunța pârâta ori de câte ori se află în imposibilitate de a lua minora în cursul programului încuviințat cu cel puțin 24 de ore anterior acestuia.
În ceea ce privește cererea reconvențională ca reclamantul să fie obligat la informarea cu o zi înainte de data fixată de instanță, potrivit actualului program de vizitare, în ceea ce privește intervalul orar de la care dorește să-și exercite dreptul de vizitare, instanța de fond a reținut că programul de vizitare a fost stabilit în interesul minorei și cât mai exact cu putință - inclusiv sub aspect orar - pentru a respecta interesul copilului de a crește într-un mediu armonios, stabil.
Din această cauză cererea reconvențională a apărut neîntemeiată. În plus, faptul că minora are un program extracurricular, respectiv activitățile sportive și muzicale, întreruperea acestora - în cazul în care se suprapun peste programul stabilit - nu contravine interesului minorei, pentru care este mai important să-și petreacă timp cu părintele căruia nu i-a fostîncredințat, chiar dacă este vorba de plimbări în parc sau de luat masa cu tatăl său.
A mai învederat prima instanță că este esențial pentru dezvoltarea armonioasă a copilului ca timpul petrecut cu părintele căruia nu i-a fost încredințat să fie exploatat în sensul apropierii și dezvoltării relației tată - fiică, de calitatea acestei relații urmând să depindă echilibrul adultului care, în perioada copilăriei, a beneficiat de prezența ambilor părinți în viața sa.
Instanța de fond a atras părților atenția asupra necesității de a depune diligențele necesare pentru asigurarea unui mediu armonios pentru copil, lucru ce se poate realiza in bune condiții numai prin eforturile conjugate ale ambilor părinți, neînțelegerile foștilor soți trebuie depășite pentru asigurarea unui mediu echilibrat pentru copilul lor.
Prin decizia civilă nr. 5. din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, s-au respins apelurile declarate de reclamanții Z. E., Z. W., Z. E. și pârâta Z. M. împotriva sentinței civile nr. 7111 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime.
T. a constatat că apelurile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Cu privire la susținerea apelantului in sensul ca raportat la probele administrate, prima instanță a stabilit un program deosebit de restrictiv si ca atare în acest mod nu se mai pot stabili relații firești tată - fiică, tribunalul a reținut că aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Astfel, cu privire la cererea formulată de apelant in sensul de a stabili un program săptămânal, in două zile in care să ducă si să ridice copilul de la grădiniță, cu un interval de două ore in care să poată să petreacă timp împreună, tribunalul a reținut că în cazul în care copilul a fost încredințat unui părinte, acesta exercită drepturile si îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului, celălalt păstrând dreptul de a avea legături personale cu copilul precum si de a veghea la creșterea, educarea, învățătura si pregătirea lui profesională, potrivit dispozițiilor art. 43 al 3 C. fam.
In practica judiciara s-a stabilit ca modalitățile de exercitare a acestui drept sunt, mai ales, lăsarea copilului in vizită la locuința părintelui căruia nu i-a fost încredințat, petrecerea vacantelor școlare la ambii părinți, vizitarea copilului la scoală ori modalitatea solicitata de către apelant a fost analizata in mod temeinic de prima instanță care a reținut stabilirea în fiecare săptămână, în 2 zile stabilite conform programului pârâtei și reclamantului"; nu răspunde nevoii de stabilitate și de continuitate în ceea ce privește prezența tatălui în viața fiicei sale de 5 ani.
T. a reținut că stabilirea programului de vizitarea si dreptul de a avea legături personale cu copilul trebuie exercitat in așa fel încât sa nu aibă o influentă negativă asupra creșterii copilului, ținându-se seama de interesul superior al copilului ori raportat la vârsta minorei de numai 5 ani, aceasta are nevoie de stabilitate si continuitate in programul de zi cu zi, neputându- se retine că in acest mod sunt afectate relațiile tată-fiică, aceste relatii având posibilitatea să se dezvolte in perioada programului de vizitare stabilit de către instanță.
In ceea priveste programul de vizitare stabilit de prima instanță, atât cel stabilit la două săptămâni cât si cel din perioada sărbătorilor religioase si a vacantei de vară, tribunalul nu a putute retine sustinerea apelantilor că acesta este deosebit de restrictiv, întrucât la stabilirea programului de vizitare s-a tinut seama de vârsta minorei si nevoile acesteia din prezent, existând posibilitatea ca în conditiile modificării împrejurărilor care au statla baza stabilirii acestui program de vizitare să se solicite modificarea acestuia.
Susținerile apelanților în sensul că prima instanță a tranșat mecanic o problema deosebit de sensibilă, tribunalul a apreciat că nu pot fi retinute întrucât asa cum rezulta din considerentele hotărârii, prima instanta a analizat toate probele administrate reținând sau înlăturând motivat o parte din acestea, iar la pronuntarea hotărârii a tinut seama de disp. art. 97 al. 2
Codul familiei, potrivit cărora instanțele judecătorești nu trebuie să piardă din vedere că interesul copiilor minori reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea lor.
Apelul formulat de Z. W. si Z. E., prin prisma motivelor invocate de acestia, de asemenea, a fost apreciat ca fiind neîntemeiat întrucât prima instanță in mod corect a apreciat ca suficientă perioada 15 august orele 09,
00- 25 august orele 20, 00 când tatăl și fiica își vor petrece timpul liber, raportat și la programul cu bunicii paterni, o perioadă mai lungă ar fi excesivă raportat la interesul copilului de a petrece vacanțele și cu mama și rudele din partea acesteia.
Sustinerea apelanților in sensul ca s-ar fi justificat acordarea unei perioade de vizită de două săptămâni în vacanta de vară întrucât vorbesc fluent limba germana, putând să o învete si pe minoră, tribunalul a retinut ca o limbă străină nu poate fi însușită într-un interval atât de scurt si o dată pe an, astfel că aceasta sustinere nu a putut constitui un argument în vederea majorării perioadei de vizita stabilită de prima instanță.
Susținerile apelantei in sensul că prima prima instanță nu a avut în vedere vârsta frageda a minorei si comportamentul uneori violent al reclamantului nu sunt întemeiate, întrucât programul de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. se raporta la copilul pe atunci în vârstă de 3 ani și 10 luni, instanța de fond apreciind in mod corect că este necesar ca acest program să fie adaptat intereselor minorei care este in prezent acum în vârstă de 5 ani și 4 luni.
T. a retinut că din probele administrate rezultă că reclamantul și minora au o relație de afecțiune, legătură care este apreciată ca benefică și necesară pentru asigurarea echilibrului psiho-emoțional al copilulu, iar pe de alta parte, minora are o relație bună si cu bunicii paterni, arătând afecțiune față de aceștia și că este în interesul copilului să dezvolte și pe mai departe legături personale cu acestia.
Ca atare, s-a constatat de către instanța de apel că prima instanță a făcut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 43 C.fam precum si a dispozitiilor art. 14 alin. l din L. nr. 272/2004, potrivit cărora copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul, în temeiul dispozitiilor art. 296 C.pr. civ , a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantii Z. E., Z. W., Z. E. și Z. M. împotriva sentinței civile nr. 7111 din
(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Z. M., a declarat recurs în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul de a se dispune admiterea apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 7. pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive de instanță, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că programul de vizitare stabilit prin sentința anterioară este mai mult decât suficient și rezonabilpentru ca reclamantul să aibă posibilitatea de a avea legături cu minora raportat la vârsta minorei și la modul în care s-au păstrat relațiile dintre reclamant și minoră în ultimii 2 ani.
Totuși, deși prin sentința primei instanțe s-a apreciat corect că programul stabilit de părți corespunde interesului superior al minorului și nu al părintelui reclamant, sentința este criticabilă pentru netemeinicie deoarece nu s-a avut în vedere vârsta fragedă a minorei și comportamentul uneori violent al reclamantului așa cum rezultă și din plângerea formulată de pârâtă.
Din probele administrate în cauză, înscrisurile, interogatorii, declarații de martori nu rezultă clar că reclamantul ar dori să se ocupe mai mult de minoră, iar acțiunea a fost formulată doar pentru șicanarea pârâtei.
Declarația martorului P. C. nu este concludentă, iar afirmațiile acestuia nu corespund realității, martorul susținând o minciună a reclamantului.
Din depoziția martorei I. A. rezultă că în lunile octombrie - noiembrie
2009, cât timp pârâta și minora au locuit o perioadă acolo, reclamantul a dus minora în repetate rânduri mai repede, motivând că are altceva de făcut sau că nu sunt bune condițiile meteo și nu poate avea program cu fetița. În aceste condiții, pârâta se întrebă de ce reclamantul dorește un alt program de vizitare când nici cel pe care îl are nu-l poate duce la bun sfârșit.
Tot din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, f.52 - 53, 55, 56 se poate observa că cele invocate de reclamant nu sunt reale, în sensul că tatăl copilului nu venea la grădiniță decât la serbări și de foarte puține ori a luat-o personal pe aceasta la sfârșitul programului.
Potrivit art. 14 alin. 1 din L. nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament.
Din înscrisurile și probele administrate nu rezultă faptul că minora a menținut și dezvoltat legături de atașament cu bunicii paterni, datorită culpei acestora care au refuzat categoric să-și dezvolte o relația apropiată cu minora, invocând faptul că pârâta ar avea o altă relație și că nu doresc să-l vadă pe actualul său prieten.
Pârâta apreciază că hotărârea atacată este nelegală deoarece nu s-a avut în vedere interesul copilului, între fiică și tată precum și între nepoată și bunicii paterni nu există o legătură de afecțiune așa cum susțin aceștia, astfel că primează interesul minorei și nicidecum interesul reclamanților, potrivit art. 97 alin. 2, art. 101, art. 107 C.fam. și potrivit art. 31 din L. nr.
272/2004.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei precum și din declarațiile martorilor audiați rezultă că între părți există o stare tensionată și divergențe, chiar o stare de învrăjmășire dacă se poate numi așa, stare care rezultă și din plângerile penale formulate de pârâtei împotriva reclamantului.
Hotărârea atacată este vădit nelegală întrucât încalcă atât legislația românească cât și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Programul de vizitare al minorei stabilit de instanța de fond și menținut de instanța de apel este în mod cert contrar interesului ei, instanțele de fond având în vedere doar interesul personal al reclamantului și al familiei lui.
În opinia pârâtei programul care a fost stabilit prin sentința civilă nr.
1. a J. C.-N. pronunțată în dosarul nr. 9869/2008 este cel mai bun, avândîn vedere, în principal, vârsta fetiței, faptul că nu cunoaște familia reclamantului, că nu există nici o legătură afectivă între minoră și reclamant, acesta și familia lui fiind niște străini, faptul că fetița este extrem de atașată de pârâtă, aspect dovedit cu martorii audiați or, luarea copilului de lângă mamă în modalitatea solicitată de reclamanți, ar însemna o traumă enormă pentru copil.
Pârâta arată că înțelege să critice decizia atacată și pentru faptul că nu cuprinde motivele pe care se sprijină și pentru că ar fi lipsită de temei legală și dată cu încălcarea legii, motive de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
Reclamanții intimați Z. E., Z. W. și Z. E., prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (f. 17-20).
În susținerea poziției procesuale, intimații arată că recursul nu cuprinde nici o critică reală de nelegalitate a hotărârii atacate, motivele de recurs fiind o suită de critici de netemeinicie, bazate pe o interpretare proprie a dovezilor administrate în fața instanței de fond.
Hotărârea atacată respectă întru-totul dispozițiile legale menționate de pârâtă în recursul său, astfel încât în mod corect tribunalul a reținut că nu există nici un temei de restrângere a dreptului tatălui și al bunicilor paterni de a avea legături persoane cu minora.
Pe de altă parte, instanța de apel a analizat și a motivat corespunzător atât în fapt cât și în drept, astfel încât prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. nu își găsesc aplicare în speță.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, la termenul de judecată din data de (...), Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, soluționarea excepției fiind lăsată de reprezentantul intimaților la aprecierea instanței de recurs.
Potrivit art.282 alin.1 teza I C.pr.civ., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal iar art.299 alin.1 C.pr.civ. prevede că, hotărârile date în apel sunt supuse recursului.
Având în vedere că împotriva sentinței civile nr.7.(...) a J. C. N. atât reclamanții cât și pârâta au exercitat calea de atac a apelului, decizia din apel fiind supusă recursului rezultă că, în conformitate cu textele legale mai sus menționate, declararea căii de atac extraordinare a recursului de către pârâtă împotriva sentinței primei instanțe este inadmisibilă.
În ședința publică din (...), Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, excepție ridicată și de reclamanții intimați prin întâmpinare și care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,
„Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate.
Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.6-9
C.pr.civ., în realitate prin motivare pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de neteminicie a hotărârii atacate.
Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor tensionate dintre părți.
Se constată, așadar, de către Curte că în cauză își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației tensionate și șicanatoare dintre recurentă și intimați, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză etc., singurul motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs și care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 C.pr.civ., fiind cel referitor la nesocotirea de către instanța de apel a interesului superior al copilului.
Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor extrem de tensionate dintre părți etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din L. nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și de către intimați, prin întâmpinare este fondată urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. Deși pârâta recurenta a arătat că înțelege să critice decizia atacată pentru faptul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ., Curteaconstată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă nu a dezvoltat în nici un fel acest motiv de modificare a deciziei recurate. Cu toate acestea, verificând decizia supusă controlului judecătoresc, Curtea constată că aceasta hotărâre cuprinde, potrivit art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de apel în pronunțarea soluției date asupra apelurilor declarate de părți, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților astfel încât apreciază că acest motiv de recurs a fost invocat doar formal de către recurentă motiv pentru care îl va respinge ca neîntemeiat. Practic singurul motiv de recurs care vizează nelegalitatea hotărârii atacate este cel referitor la nesocotirea de către tribunal a interesului superior al copilului, motiv care se circumscrie prevederilor art.304 pct.9 C.pr.civ. Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. ultim C. fam., părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. De asemenea, art. 14 din L. nr. 272/2004 prevede că orice copil are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. C. are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Acest drept al copilului de a avea relații personale și cu alte persoane decât părinții este prevăzut si in art. 5 din Conventia asupra relațiilor personale care privesc copiii de la S., ratificată de R. prin L. nr. 8., iar în art. 2 lit. d) fiind definită expresia „legături de familie"; se arată că aceasta semnifică relații strânse, precum cele existente între un copil și bunicii săi care decurg de drept sau dintr-o relație de familie de fapt. În conformitate cu dispozițiile art. 97 alin. 2 C. fam., instanțele judecătorești nu trebuie să piardă din vedere că interesul copiilor minori reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea lor. De asemenea, art.2 din L. nr.272/2004 consacră aplicarea cu prioritate a principiului interesului superior al copilului, care este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților și prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Modalitatea in care se realizează legăturile personale este descrisă în art. 15 din L. nr. 272/2004 și, respectiv, în art. 2 lit. a din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii de la S., ratificată de R. prin L. nr. 8. și presupune inclusiv vizite și întâlniri, găzduire, schimb de informații cu privire la minor. Din ansamblul acestor dispoziții legale, rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nunumai cu ambii părinți, dar și cu rudele sale și cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legături apropriate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie. În speță, pârâta nu a dovedit că menținerea legăturilor personale pe de-o parte, între tată și copil, iar pe de altă parte, între bunicii copilului și copil, dăunează interesului superior al copilului și este de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. În aceste condiții, Curtea statuează că în mod legal tribunalul a analizat programul de vizitare al minorei stabilit de instanța de fond exclusiv prin prisma interesului superior al copilului, raportându-se la toate normele legale incidente în cauză. În acest sens, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului care reglementează dreptul persoanei la respectarea vieții de familie, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea acestor dispoziții. Din această perspectivă, Curtea apreciază că este în interesul superior al copilului în cauză , dar și al reclamanților, de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv și fără nicio ingerință din partea pârâtei. De asemenea, Curtea consideră că, în spiritul bunei credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, principial ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât copilul să se bucure de prezența, de afecțiune, de grijă și de creștere din partea ambilor părinți. Având în vedere că instanța de apel a soluționat apelul declarat de pârâtă prin aplicarea cu prioritate a principiului interesului superior al minorei care se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibrul socio-afectiv, la viața de familie drept afirmat și prin art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, decizia recurată fiind dată cu respectarea, interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale mai sus arătate care reglementează dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințat minora dar și al bunicilor paterni de a păstra legături personale cu acesta, în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.9 C.pr.civ., considerent pentru care Curtea în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Z. M. împotriva deciziei civile nr. 5. din 26 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală. În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obligă recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimaților Z. E., Z. W. si Z. E. suma de 1488 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit prin factura anexată la f.21 din dosar. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Z. M. împotriva deciziei civile nr. 5. din 26 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților Z. E., Z. W. si Z. E. suma de 1488 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER, A. A. M. Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond:D.Cătună; Jud.apel: F.S. Bolchiș;D.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 3548/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 939/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
