Decizia civilă nr. 939/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S. pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 939/R/2011
Ședința publică din 11 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.- M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta B. (S.) V., împotriva deciziei civile nr. 78 din 30 noiembrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. Z., precum și pe pârâtul intimat B. Z. A., având ca obiect partaj bunuri comune.
Se constată că la data de (...), pârâta recurentă B. V. și pârâtul intimat
B. Z. A., prin intermediul domnului avocat V. G., au înregistrat la dosar „. scrise";.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1255/(...) a J. Zalău a fost admisă în parte acțiunea introdusă de reclamanta B. V. împotriva pârâtului B. Z.
S-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, în cote- părți egale, bunul comun imobil-casă nouă bucătărie cu hol, baie și cămară situat administrativ în loc. S. nr. 90, com. S., jud. S., bunul comun imobil- casă de vacanță în suprafață de 35 mp, parte dintr-o construcție duplex edificată în anul 1996, înscris în vol. III - fila 9 din registrul agricol al satului R., com. Bulz, jud. Bihor, situat în zona turistică Coada Lacului Leșu, precum și bunul comun mobil - autoturism marca ARO aflat în posesia pârâtului.
S-a respins capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune.
S-a anulat ca lipsită de obiect cererea formulată de pârâtul-reclamant B. Z. împotriva pârâtului B. Z. A. și, în consecință, s-au respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și lipsa de interes invocate de reclamantă în legătură cu această cerere.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că cei doi soți s-au despărțit conform sentinței civile nr. 6. a J. Z.
În ce privește bunurile comune s-a reținut că terenul intravilan din loc. S. este proprietatea pârâtului, fapt necontestat de reclamantă. Casa veche aparține de asemenea pârâtului, fiind dobândită înainte de căsătorie. R. nu a dovedit un spor de valoare sau o creanță în privința acestei case, care să poată intra în comunitatea de bunuri. P. se putea realiza numai prin expertiză. Prin urmare, instanța va exclude acest bun din masa bunurilor comune.
Face parte însă din masa bunurilor comune imobilul-casă nouă bucătărie cu hol, baie și cămară situat administrativ în loc. S. nr. 90, com. S., jud. S.. Acesta a fost construit în timpul căsătoriei, pârâtul nu neagă, existând acordul său ca proprietar al terenului pentru construire. Edificatul a devenit bun comun, iar reclamanta a dobândit, la momentul edificării, un drept de folosință asupra terenului aferent construcției.
Tot astfel, soții au construit împreună un imobil-casă de vacanță în suprafață de 35 mp, parte dintr-o construcție duplex edificată în anul 1996, înscris în registrul agricol al satului R., com. Bulz, jud. Bihor, situat în zona turistică Coada Lacului Leșu. Prin donație, pârâtul a primit doar cota-parte din teren, pentru a putea construi. Construcția s-a realizat însă prin contribuția ambilor soți, în timpul căsătoriei.
A mai fost dobândit în timpul căsătoriei un autoturism marca ARO aflat în posesia pârâtului.
Autoturismul Dacia a fost dobândit de pârât înainte de căsătorie, este bun propriu. Celelalte bunuri mobile nu au fost identificate și individualizate, nici evaluate, printr-un mijloc de probă pertinent și concludent, care cădea în sarcina reclamantei.
Instanța a reținut contribuția egală a părților la dobândirea și conservarea bunuri comune reținute mai sus. Coroborând mijloacele probatorii de care părțile s-au folosit - interogatorii, înscrisuri, declarațiile martorilor și raportând contribuția fiecăruia la ansamblul comunității de bunuri, iar nu la fiecare bun determinat, nu se poate ajunge la o altă concluzie. Ambele părți au muncit perioade însemnate de timp, fie în țară, fie în străinătate și au alocat o parte considerabilă din câștig achiziționării bunurilor. De asemenea, s-a avut în vedere și munca depusă de fiecare dintre părți în gospodărie și pentru creșterea copilului. Este cu neputință a decela o contribuție superioară a vreuneia dintre părți.
Cu privire la cererea de ieșire din indiviziune, este de principiu că părțile coproprietare dispun doar de o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunurilor, pe care prima instanța a stabilit-o la ½ parte pentru fiecare și nu de o parte materială a bunurilor. Prin partaj, bunul este împărțit în natură, de regulă, conform art. 6735 alin. 2 Cod procedură civilă, doar în cazul în care împărțeala în natură a bunului nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, bunul poate fi atribuit în întregime unui coproprietar, conform art. 67310 cod procedură civilă. Față de dispozițiile legii, în condițiile în care pârâtul-coproprietar se opune categoric modului de împărțire propus de reclamantă, instanța le-a pus în vedere părților, în mod repetat, necesitatea administrării probei cu expertiza tehnică în scopul identificării bunurilor și stabilirii valorii de circulație a acestora, pentru a se vedea dacă există posibilitatea partajării în natură și, în caz afirmativ, a se propune lotizarea, iar în caz negativ, instanța să poată stabili sulta care se cuvine copărtașilor cărora nu li s-a atribuit bunul în natură. R. a refuzat să administreze proba pusă în discuție de instanță. Pârâtul, de asemenea, și-a exprimat clar refuzul de a-și asuma proba cu expertiza și cheltuielile ce trebuie avansate pentru efectuarea acesteia. Prin urmare, modalitatea concretă în care se poate dispune ieșirea din indiviziune a rămas nedovedită. Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâtul. Prin decizia civilă nr. 78 din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis apelul declarat de pârâtul B. Z., sentința a fost desființată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe. Pentru a hotărî astfel tribunalul verificând înscrisurile depuse la instanța de fond a constatat că apelantul a solicitat prin „. includerea în masa bunurilor comune și a imobilului situat administrativ în municipiul C.-N., str. Gârbău nr. 6, ap. 13, jud. C.. Instanța nu s-a pronunțat în legătură cu acest imobil în nici un fel, nu a stabilit nici timbraj referitor la acest bun, deși reclamantul a menționat valoarea de 90.000 lei. S-a reținut că instanța avea datoria de a stărui prin toate mijloacele pe care le are la îndemână și de a lămuri caracterul acestui bun, mai ales că potrivit înscrisului depus în cauză B. V. figura ca și cumpărătoare. Or instanța a omis să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere și a ales o modalitate de soluționare a cererilor fără ca aceasta să aibă vreo finalitate. Procedând în acest fel, instanța a soluționat cauza cu aplicarea greșită a legii și fără a intra în cercetarea fondului în ce privește toate bunurile comune ale părților. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. V. solicitând modificarea deciziei și menținerea în totalitate a sentinței ca fiind legală și temeinică. În motivarea recursului a arătat că prin sentința civilă nr. 1255/(...) a J. Zalău a fost admisă în parte acțiunea pârâtei, instanța constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei două imobile și un autoturism reținând contribuția egală a părților la dobândirea și conservarea bunurilor. Instanța de fond a mai arătat că pârâtul a mai invocat un bun apartament situat în C.-N. care s-ar afla în coproprietatea devălmașă a soților, însă înscris pe numele copilului, dar nu a formulat cerere expresă și legal timbrată în privința acestui bun, fapt pe care l-a învederat în fața instanței. Pe de altă parte reclamantul a chemat în judecată pe B. Z. A., fiul său și al pârâtei, dar nu a indicat obiectul acestei cereri, deși i s-a cerut expres de către instanță. Astfel cum s-a statuat în doctrină și practica judiciară, dacă pârâtul formulează pretenții proprii prin întâmpinare, însă fără a investi instanța cu o cerere reconvențională care să aibă un asemenea obiect, instanța nu poate să se pronunțe în sensul solicitat. Dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei, niciunul nu are valoarea unei cereri reconvenționale, prin urmare instanța nu putea să se pronunțe asupra unui petit care nu există. Conform principiului disponibilității, partea are dreptul de a dispune de obiectul procesului, iar instanța de judecată trebuie să statueze omnia petita, adică să se pronunțe cu privire la tot ceea ce s-a cerut, dar, în același timp, numai cu privire la ceea ce s-a cerut. Datorită acestor motive, instanța de fond, în mod corect a anulat ca lipsită de obiect cererea formulată de reclamant împotriva lui B. Z. A. Pârâta consideră că instanța de apel în mod nelegal și netemeinic a reținut că instanța a omis să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere și că instanța a soluționat cauza cu aplicarea greșită a legii și fără a intra în cercetarea fondului în ceea ce privește toate bunurile comune ale părților. Imobilul situat în C.-N. str. Gârbău nr. 6 ap. 3 jud. C. nu poate fi inclus în masa bunurilor comune, deoarece acesta nu se află în proprietatea pârâtei și a reclamantului, ci este în proprietatea exclusivă a fiului părților B . Z. A., imobilul din discuție nefiind achiziționat de niciunul dintre soți, astfel încât acesta nu poate fi inclus în masa bunurilor comune supuse partajului. Reclamantul B. Z. prin întâmpinare (f. 13-14) a solicitat respingerea recursului, ca fiind lipsit de temei legal. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Recurenta arată că reclamantul a chemat în judecată pe B. Z. A., fiul său și al pârâtei, dar nu a indicat obiectul acestei cereri, deși i s-a cerut expres de către instanță. Astfel cum s-a statuat în doctrină și practica judiciară, dacă pârâtul formulează pretenții proprii prin întâmpinare, însă fără a investi instanța cu o cerere reconvențională care să aibă un asemenea obiect, instanța nu poate să se pronunțe în sensul solicitat. Curtea reține că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece instanța nu este ținută de sensul literar al termenilor ci trebuie să dea cererii înțelesul care rezultă din întregul ei. Astfel, prin întâmpinarea aflată la fila 10 dosar fond, reclamantul, pârât reconvențional a solicitat completarea listei de bunuri comune și cu imobilul situat în C.-N. str. A. Gârbău nr. 6 ap. 13. Aceași solicitare o face și prin întâmpinarea de la fila 18 dosar fond, ca acest bun să fie inclus în cadrul bunurilor comune, unde indică și valoarea bunului la 90.000 lei. Apoi, pârâtul cheamă în judecată pe B. Z. A. iar instanța pune în discuție această cerere dar în mod parțial (fila 56 dosar fond). Astfel, reprezentantul reclamantei invocă excepția netimbrării dar reprezentantul pârâtului reconvențional B. Z. arată că până la acel termen nu s-a pus în discuție timbrarea cererii reconvenționale. Tot reprezentantul pârâtului reconvențional B. Z. arată că a solicitat să se aibă în vedere la partaj și valoarea imobilului situat în C.-N. str. A. Gârbău nr. 6 ap. 13 dar că nu are pretenții față de B. Z. A. Curtea reține că cererea a fost formulată explicit ca o cerere reconvențională de includere în masa bunurilor comune a valorii imobilului situat în C.-N. str. A. Gârbău nr. 6 ap. 13 și chiar dacă se arată că nu are pretenții față de B. Z. A., ceea ce este firesc deoarece partajul are loc doar între foștii soți, pretențiile sunt evident formulate față de fosta soție, ceea ce instanța nu a observat. Prin urmare instanța trebuia să soluționeze ca atare cererea, ca una reconvențională și să stabilească taxele de timbru legal datorate, iar nu să considere că cererea nu are obiect. În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. (S.) V. împotriva deciziei civile nr. 78 din 30 noiembrie 2010 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ GREFIER A.-A. M. Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...) Judecători apel - P. R.M., Kende M. - Tribunalul Sălaj J udecător fond - P. C.R. - Judecătoria Zalău
| ← Decizia civilă nr. 432/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 3178/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
