Decizia civilă nr. 1116/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 1116/R/2012
Ședința publică din 02 martie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul D. M.-S., împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată D. M., având ca obiect partaj bunuri comune.
Se constată că la data de (...), pârâta intimată, prin intermediul doamnelor avocat G. S.-I. și D. D.-T., a înregistrat la dosar ". scrise";, prin care solicită respingerea recursului ca nelegal, apreciind că hotărârea instanței de apel este legală.
De asemenea, se constată că la data de (...), reclamantul recurent, prin intermediul domnului avocat G. T., a înregistrat la dosar ". scrise";, prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar la toate instanțele și onorar de avocat la apel și fond, pentru motivele de fapt și de drept arătate în memoriul de recurs și pentru considerentele menționate în concluziile scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 15259/(...) pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...)a fost admisa in parte acțiunea principala precizata si completata formulata de reclamantul D. M.-S. împotriva pârâtei D. M. domiciliu având ca obiect: partaj bunuri comune.
A fost admisa in parte cererea reconvenționala formulata de pârâta si in consecință:
- s-a constatat ca in timpul căsătoriei, părțile au dobândit cu contribuție egala de 50% fiecare imobilul: casa si teren situate in C.-N., str. M. nr. 2 înscrisă in CF nr. 14084 C. cu nr.topo. 7546/1 casa din cărămida, pe fundații din beton, acoperiș șarpanta, învelitoare țigla, compusa din: Subsol: pivnița, casa scărilor; Parter: garaje auto, 2 grupuri sanitare, hol, antreu, cămara; Etaj: 3 camere, bucatarie, camara de alimente, baie, hol, logie si casa scărilor in suprafața de 70 stj.p in valoare totala de 383.384 lei.
- s-a sistat comunitatea de bunuri prin partajarea in natura a imobilului-construcție, terenul rămânând in indiviziune forțata, formarea de
2 apartamente, conform expertizei tehnice efectuate de expert T. C. completata cu răspunsul la obiecțiuni, ce face parte integranta din hotărâre, si atribuire astfel: - apartamentul nr. 1 cu nr.topo. nou 7456/1/I compus din 3 camere, bucătărie baie, antreu, casa scării aferente parterului de acces la pod cu suprafața de 81,98 mp; garaj in suprafața de 23,37 mp; pivnița in suprafața de 23,90 mp si pod cu suprafața de 51,7 mp si sarcina: drept de servitute de trecere pe casa scării aferenta etajului pentru acces la pod se atribuie reclamantului D. M.
- apartamentul nr. 2 cu nr.topo. nou 7456/1/II compus din 3 camere, bucătărie, baie, hol, cămara alimente, logie, casa scării interioara aferent etaj, scara exterioara de acces la apartament cu suprafața totala de 103 mp, pod cu suprafața de 51,7 mp si sarcina: drept de trecere pe casa scării aferenta etajului pentru acces la pod, se atribuie pârâtei D. M.
A fost obligat reclamantul la plata unei sulte in favoarea pârâtei in suma de 3197,5 lei.
S-a luat act de renunțarea părților la petitul privind partajul bunurilor mobile ca urmare a operării partajului voluntar.
A fost respins petitul formulat de reclamant de evacuare a pârâtei din imobil.
S-a dispus înscrierea in CF a drepturilor astfel dobândite după efectuarea lucrărilor necesare si prevăzute in expertiza in vederea îndeplinirii cerințelor minimale legale.
Au fost compensate cheltuielile de judecata efectuate de parți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:
Prin S. civila nr. 8485/(...) a J. C.-N. a fost desfăcuta căsătoria încheiata intre parți la data de (...).
La data de (...) a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare sub semnătura privata intre promitenta-vânzătoare Vadan M. si promitentul cumparator D. M., iar prin S. civila nr. 1. a J. C.-N. a fost obligata promitenta vânzătoare sa încheie contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul de pe str. M. nr. 2, dispunându-se si înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului.
Conform CF nr. 14084 C. imobilul cu nr.topo. 7546/1 a fost inițial doar o casa din cărămida acoperita cu tigla, cu 1 camera pentru ca in august 1999 sa se radieze vechea construcție si sa se înscrie noua construcție, astfel cum a fost edificata. In anul 2002 s-a făcut notarea faptului că proprietarul D. M. a dobândit dreptul de proprietate împreuna cu soția sa, D. M., notare atacata de către reclamant abia in 2007.
Din cuprinsul cărții de munca a pârâtei a rezultat ca in perioada căsătoriei, pârâta a lucrat in intervalul ianuarie 1986-(...) la F. de T. ".. De asemenea, ea a mai lucrat întreg anul 2003 si o jumătate de an in 2006, fiind astfel contrazisa susținerea reclamantului potrivit căreia pârâta nu a lucrat pe perioada căsătoriei, nerealizând niciun venit. In anul 2007, pârâta a lucrat in Germania, cu contract de munca.
Totodată, prin declarația data, martorul S. I. a confirmat faptul ca in anul 1995 sau 1996 a primit un împrumut in suma de 20.000 mărci germane, banii aparținând pârâtei, care i-ar fi avut din familia sa, împrumut pe care l-a restituit in anul 1997. Martorul a afirmat ca nu s-a încheiat un contract scris, in baza relației de prietenie pe care o avea cu familia parților, iar părțile au avut nevoie de restituirea împrumutului pentru a se apuca de construirea casei. Restituirea a fost făcuta fragmentat, după bani mergând pârâta cu tatăl reclamantului sau mergând el, martorul, sa restituie banii.
Martora Kerestes M. este cumpărătoarea apartamentului de pe str. P., care a declarat ca in anul 1997, in toamna, a achitat un avans de 5 milioane lei reclamantului care a fost însoțit de tatăl sau iar diferența de preț de 73milioane lei a fost achitata părților, care au fost din nou însoțite de tatăl reclamantului, acesta din urma chiar luând suma de 60 milioane lei, afirmând ca părțile îi sunt datoare.
De asemenea, martorul I. T. a confirmat susținerea pârâtei conform căreia reclamantul vindea in Germania, goblenurile pe care aceasta le făcea, aspect pe care îl cunoștea de la reclamant, după cum tot acesta i-ar fi spus ca părinții pârâtei ii ajutau cu produse de la tara. A. martor a confirmat si relatarea pârâtei legata de banii obținuți din jocul priramidal ". cat si împrumutul de 20.000 mărci germane acordat de pârâta precum si faptul ca el este cel care le-a dat părților niște uși si geamuri mai vechi. Si martora C. R. a făcut vorbire despre banii pe care pârâta i-a obținut la ". sau despre ajutorul cu produse dat de părinții acesteia.
Niciunul dintre martorii audiati nu a putut confirma susținerea reclamantului conform căreia pârâta nu ar fi avut de unde sa aibă 20.000 marci germane din partea familiei sale sau ca din acei bani ea ar fi cumpărat un apartament fratelui sau. Mai mult chiar, martorul S. a arătat ca reclamantul a fost cel care i-a spus ca soția sa are banii si l-a trimis la ea, bani care ulterior i-au fost împrumutați martorului.
Din declarația martorilor Ban F. (f. 167-168) si H. F. (f. 190-191) a rezultat ca ei au fost cei care s-au ocupat de demolarea construcției vechi si de ridicarea celei noi, la solicitarea tatălui reclamantului, acesta fiind cel care i-a plătit si cel care ar fi cumpărat materialele de construcție, dar neexistând o dovada neechivoca potrivit căreia banii ar fi provenit chiar de la tatăl reclamantului si nu de la părți.
Coroborând înscrisurile depuse cu declarațiile martorilor, a rezultat faptul ca in perioada in care exista înțelegere intre foștii soți si tatăl reclamantului, acesta a fost frecvent prezent in familia părților, in acest sens a se vedea faptul ca el a fost cel care a găsit imobilul in cauza si s-a preocupat de negocierea prețului si încheierea antecontractului precum si angajarea unor muncitori, in speța doar 2, cu toate ca pentru edificarea unei case sunt necesari mult mai mulți specialiști, in varii domenii, cei doi specificând ca au lucrat strict pe demolare sau ridicarea construcției, fiind de notorietate faptul ca aceasta parte este cea mai puțin costisitoare prin raportare la tot ce presupun finisajele interioare. A., chiar daca s-ar da crezare susținerii celor doi muncitori si a reclamantului, in sensul ca tatăl acestuia ar fi făcut plăți si ar fi cumpărat materiale si chiar daca exista si un înscris, dar care nu este opozabil pârâtei si care ar fi putut fi încheiat "pro causa"; prin coroborare cu declarația martorei K. ar reieși ca tatălui reclamantului i-ar fi fost restituit deja împrumutul, el luând suma de 60 milioane achitata de cumpărătorii apartamentului. De altfel, suma de 72.000 mărci germane e o suma mult prea mare pentru a putea fi considerata ca s-a investit in ridicarea unei case, la calitatea celei care s-a putut ridica de către părți si care potrivit valorii menționata în expertiza tehnica, in anul 1997 a fost cu tot cu finisajele executate, 104.586 lei. Chiar daca la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare a imobilului a participat tatăl reclamantului, martora audiata, Iakab E. in calitate de martora la semnarea acestui antecontract nu a putut preciza ce suma de bani s-a plătit si de către cine iar tatăl reclamantului nu a făcut absolute nicio mențiune in promisiunea de vânzare-cumpărare din care sa rezulte ca banii plătiți ar fi fost ai săi sau ca el a avut calitatea de ". de fonduri";.
Cu privire la D. civila nr. 7. a Î. C. de C. si Justiție instanța a constatat ca in considerentele acestei hotărâri s-a criticat in mod explicit menționarea din hotărârea C.i de A. C. potrivit căreia imobilul ar fi fost construit dinfondurile bănești ce i-au aparținut exclusiv tatălui reclamantului, întrucât pe de o parte instanța nu fusese sesizata cu o asemenea cerere iar pe de alta parte trebuia evitat ca asemenea aprecieri sa poată fi invocate in procesul de partaj cu putere de lucru judecat.
In aceste condiții, din ansamblul probator a rezultat ca in realitate, imobilul din litigiu, a fost realizat pe durata căsătoriei, de cele doua părți, prin contribuție egala, sens in care in temeiul art. 30 C.fam a constatat ca in timpul căsătoriei, părțile au dobândit cu contribuție egala de 50% fiecare imobilul: casa si teren situate in C.-N., str. M. nr. 2 înscrisă in CF nr. 14084
C. cu nr.topo. 7546/1 "casa din cărămida, pe fundații din beton, acoperiș șarpanta, învelitoare tigla, compusa din: Subsol: pivnița, casa scărilor;
Parter: garaje auto, 2 grupuri sanitare, hol, antreu, cămara; Etaj: 3 camere, bucătărie, cămara de alimente, baie, hol, logie si casa scărilor in suprafața de 70 stj.p in valoare totala de 383.384 lei.
In temeiul art. 36 C.fam coroborat cu art. 673 ind. 5 alin. 2 C.pr.civ. a sistat comunitatea de bunuri prin partajarea in natura a imobilului- construcție, terenul rămânând in indiviziune forțata, formarea de 2 apartamente, conform expertizei tehnice efectuate de expert T. C. completata cu răspunsul la obiecțiuni, ce face parte integranta din hotărâre, si atribuire astfel: - apartamentul nr. 1 cu nr.topo. nou 7456/1/I compus din 3 camere, bucătărie baie, antreu, casa scării aferente parterului de acces la pod cu suprafața de 81,98 mp; garaj in suprafața de 23,37 mp; pivnița in suprafața de 23,90 mp si pod cu suprafața de 51,7 mp si sarcina: drept de servitute de trecere pe casa scării aferenta etajului pentru acces la pod se va atribui reclamantului D. M.
- apartamentul nr. 2 cu nr.topo. nou 7456/1/II compus din 3 camere, bucătărie, baie, hol, cămara alimente, logie, casa scării interioara aferent etaj, scara exterioara de acces la apartament cu suprafața totala de 103 mp , pod cu suprafața de 51,7 mp si sarcina: drept de trecere pe casa scării aferenta etajului pentru acces la pod, s-a atribuit pârâtei D. M.
S-a luat in considerare varianta propusa de către expert in baza căreia, cu unele investiții se va putea partaja imobilul in doua apartamente, care sa fie folosite de către părți, cheltuielile de amenajare a apartamentului
1 si a scării fiind de 33.103 lei (32.579+524) astfel încât fiecare parte are de suportat o cheltuiala de 16.551,5 lei. In consecință, din sulta pe care o datorează reclamantul pârâtei, de 19.749 lei se va scădea suma de 16.551,5 lei, rămânând de achitat o diferența de sulta de 3197,5 lei.
Ca urmare a partajării in natura a imobilului, a respins petitul privind evacuarea pârâtei din imobil.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul D. M. S. solicitând desființarea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 4. din 18 oct. 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de D. M.-S. si s-a admis aderarea la apel formulata de D. M. împotriva Sentinței civile nr. 15259/(...) pronunțata in dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată in parte in sensul ca: s-a dispus instituirea unei servituți de trecere de acces la branșamentul comun de apa-canal, care exista in pivnița imobilului situat pe str. M. nr. 2 din C.-N., in favoarea intimatei pârâte D. M.
A.antul D. M.-S. a fost obligat sa plătească intimatei D. M. suma de
1703 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că apelantul susține că pârâta intimată nu a avut nici un aport la tranzacție si nici o contribuție laachiziționarea acestui imobil întrucât construcția a fost demolată și nu s-a folosit nimic din materialele vechi la edificarea construcției noi, concluzia fiind că pârâta nu are cota parte din terenul situat în C.-N., str. M., precum și faptul că nu a avut nici o contribuție la achiziționarea imobilului.
A.e susțineri ale apelantului nu au fost reținute întrucât prin încheierea antecontractului de vânzare cumpărare de către reclamant, acesta a devenit titularul unui drept de creanță, drept care în raport de data încheierii acestuia - 1 august 1995 - adică sub durata căsătoriei părților, a intrat în comunitatea de bunuri a acestora.
De asemenea, valorificarea dreptului de creanță astfel dobândit a avut loc tot sub durata căsătoriei părților - în baza sentinței civile nr. 1. a J. C.-N.
- prin care s-a dispus întabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept cumpărare în favoarea reclamantului D. M. S., or în atare situație dreptul dobândit în timpul căsătoriei este bun comun dacă nu face parte din categoria bunurilor proprii, reclamantul insa nu a susținut calitatea de bun propriu al imobilului ci doar contribuția zero a pârâtei la achiziționarea acestuia.
Faptul că pârâta nu a participat la încheierea tranzacției, nu prezintă relevanță juridică, sub aspectul determinării caracterului de bun comun al părților, întrucât bunul devine comun fără a deosebi dacă în actul de achiziție au fost trecuți ambii soți sau numai unul dintre ei, atâta timp cat dobândirea a avut loc în timpul căsătoriei.
A.antul mai susține că întrucât casa veche a fost demolată și din aceasta nu s-au folosit materialele la edificarea casei noi, pârâta nu are nici o cotă parte din terenul aferent și întrucât nu a avut nici o contribuție la achiziționarea imobilului, se înlătură aplicarea dispozițiilor art. 30 C. Fam și ca atare nu are cotă din terenul aferent.
Cu privire la aceste susțineri, tribunalul a reținut faptul că demolarea și folosirea sau nefolosirea materialelor din construcția veche nu are influență asupra cotei de contribuție la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care se afla edificata construcția veche.
Susținerile apelantului în sensul că pârâta nu a avut nici un aport la edificarea casei de pe str. M. nr. 2 nu au fost reținute din următoarele considerente:
În primul rând, nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia împrumutul acordat de către pârâtă, martorului S. I., în sumă de 20000 mărci germane nu ar fi provenit din banii primiți de la părinții ei întrucât conform declarației acestui martor, restituirea sumei de bani a trebuit să o facă pentru că părțile construiau casa de pe str. M., unde lucrau muncitorii, cu o ocazie cu care s-a deplasat pentru restituirea unei părți din împrumut, se desfășurau lucrările de construire a imobilului.
În al doilea rând, faptul că tatăl reclamantului a dat sume de bani pentru edificarea construcției din litigiu nu rezultă din probele testimoniale administrate, înscrisul depus la dosar de către reclamant, constituind un înscris pro causa, iar depoziția martorului H. F. în sensul că el va plăti materialele viza un fapt viitor, care nu a putut fi confirmat cu alte mijloace de probe, din care sa rezulte ca banii proveneau de la tatăl reclamantului si nu de la părți.
Mai mult, în ipoteza în care tatăl reclamantului i-ar fi dat reclamantului sume de bani, potrivit declarației martorului K. M., în anul
1997 tatăl reclamantului a luat din banii primiți de reclamant cu titlu de preț pe imobilul situat pe str. P., suma de 60 milioane lei, afirmând că îi datorează acești bani.
De asemenea, contrar susținerilor apelantului, potrivit copiei cărții de muncă reclamanta a fost angajată în perioada anilor (...)-1995 și 2003-2006.
Faptul că pe întreaga perioadă a edificării construcției pârâta nu a fost angajată în muncă nu echivalează cu lipsa oricărei contribuții la dobândirea bunurilor comune întrucât contribuția femeii neîncadrata în muncă prin activitatea depusă în gospodărie pentru creșterea copiilor, este esențială la dobândirea bunurilor, or așa cum rezultă din declarația martorei C. R. si a martorului I. T., pârâta este o femeie foarte harnică iar potrivit răspunsului reclamantului la interogatoriu, de comun acord au hotărât ca ea sa rămână acasă pentru a se ocupa de copil.
Analizând în continuare motivele de apel invocate, s-a reținut faptul că apelantul critică hotărârea primei instanțe susținând că în mod greșit aceasta a reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâta nu a avut nu a avut nici o contribuție la edificarea construcției noi, nici cu resurse financiare și nici prin munca prestată.
Din interogatoriul luat pârâtei rezultă că prețul imobilului cumpărat în anul 1995 (casa veche demolată si terenul aferent) a fost de 13.000.000 lei vechi, achitați din bani comuni ai părților, construcție care a fost demolată și ulterior s-a ridicat construcția existenta in prezent.
Potrivit răspunsului pârâtei la interogatoriu, aceasta a câștigat în anul
1994, o sumă de aproximativ 20.000 lei, la jocul piramidal C., pe care i-a depus la bancă, bani din care a achitat prețul casei vechi, răspunsul la interogatoriu al pârâtei cu privire la obținerea de bani de la C. se coroborează și cu declarația martorei C. R.
De asemenea s-a mai reținut faptul că aceasta era ajutată de către părinți care le dădeau alimente.
A.antul a susținut că pârâta nu a obținut vreun câștig din jocul piramidal C., ca ulterior să susțină faptul că din acești bani i-ar fi cumpărat fratelui său un apartament, susținere de asemenea nedovedită având în vedere ca potrivit declarației fratelui pârâtei, martorul P. C., audiat în fața instanței de apel, într-adevăr aceasta ar fi depus pentru el o sumă de 10000 lei, insa el a ridicat suma de 80.000 lei, din care a plătit prețul garsonierei.
Mai mult, s-a reținut ca literatura si practica judiciara s-au stabilit în sensul potrivit căruia, cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea si conservarea bunurilor comune, astfel încât cotele soților pot fi inegale, această inegalitate putând merge pana la inexistenta oricărui drept al celuilalt soț asupra bunurilor, daca se dovedește ca acesta nu a avut vreo contribuție la dobândirea bunurilor si susținerea sarcinilor căsătoriei.
În ceea ce privește înțelesul acestui criteriu, de asemenea literaturii de specialitate și practica judiciară (dec. TS 1569/8 sept. 1962) a statuat în sensul ca se are in vedere contribuția soților la dobândirea tuturor bunurilor comune, or reclamantul prin precizarea de acțiune formulată solicită a se constata cote diferențiate pentru bunurile dobândite sub durata căsătoriei, susține existența contribuției de 1. numai în ceea ce privește imobilul din litigiu si a cotei de 50% pentru bunurile mobile.
În ceea ce privește critica referitoare la modalitatea de partaj, tribunalul reține că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert T. C., imobilul este comod partajabil în natură, având in vedere faptul ca este repartizat pe doua nivele, numărul încăperilor, putându-se face loturile pe paliere, cu toate că sunt necesare o serie de modificări, care insa potrivit propunerii expertului, sunt suportate de partea care a primit etajul, având în vedere necesitatea amenajării parterului pentru a putea fi folosit ca locuință.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul apreciază că sentința atacată este temeinică și legală, prima instanță aplicând și interpretând corect dispozițiile legale incidente in cauza, astfel că în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul declarat de paratul de D. M.-S.
Având în vedere starea conflictuală dintre părți, precum și varianta de a nu fi împiedicată pârâta de a interveni la branșamentul comun, având in vederea omisiunea instanței de a dispune cu privire la acesta, a admis aderarea la apel formulata de D. M.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. M. S.solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea pronunțată de către tribunal este lipsită de orice temei legal și încalcă mai multe prevederi legale imperative.
Art. 167 alin. 3 din C. Pr. Civ. arată: Dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cât posibil în același timp. Din acest text de lege se deduc câteva concluzii simple adică proba și contraproba se administrează la același termen de judecată și trebuie apreciate de instanță simultan. Dacă s- a administrat o probă în favoarea reclamantului și o contraprobă în favoarea pârâtei, aceste două probe trebuie analizate simultan de către instanță și în concordanță cu alte probe de la dosar. Ori atât instanța de fond cât și cea de recurs s-au mărginit la aprecierea probelor doar propuse și administrate în favoarea intimatei.
Consideră că prin simpla referire a instanțelor la diferite probe de la dosar fără a face o comparație cu contraproba, încalcă principul consacrat în textul de lege înserat mai sus.
Spre exemplu, atât la judecarea cauzei la fond cât și în apel a atras atenția instanței asupra comportamentului nestatornic a intimatei, D. M. în pozițiile sale procesuale, și de care nici una din instanțe nu a ținut cont și nici nu au făcut vreo referire la această apărare. În interogatoriul luat acesteia în dosar nr. 7334/2004 în care s-a judecat pretențiile tatălui reclamantului față de acesta și intimată referitor la un împrumut acordat de acesta pentru construcția casei de pe M., la întrebarea: Ce s-a întâmplat cu prețul încasat de pe imobilul de pe P., pârâta a avut răspunsuri diferite.
Din acest punct de vedere consideră că hotărârea pronunțată în apel încalcă prevederile legale mai sus enunțate, iar pentru îndreptarea acestei situații se impune trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de apel și încalcă principiul egalității în drepturi a împrocesuaților. Instanțele au obligația să analizeze toate probele de la dosar prin compararea și cu alte probe și să nu se mărginească în a analiza probele doar într-o singură direcție.
Un alt motiv al nelegalității hotărârii atacate este cel referitor la probațiunea administrată și la efectele acestei probațiuni asupra hotărârii atacate. În conformitate cu prevederile art. 1191 C. Civ. o creanță mai mare de 250 lei poate fi dovedită doar cu acte, ori atât instanța de fond cât și instanța de apel au luat în considerare ca și probă pentru dovedirea unor sume de bani, declarații de martori, și chiar în contraproba unor acte autentice. A., ambele instanțe au luat în considerare declarația martorului S. I. care a declarat că a restituit în cursul lunii septembrie 1997 intimatei o sumă de 20.000 Mărci germane, dar nu s-a depus în acest sens nici un act la dosar. D. a combătut această probă cu mai multe argumente nu s-a ținut cont de aceasta. A., a arătat că nu a existat o asemenea sumă și am adusprobe la dosar din care rezultă că intimata niciodată nu dădea împrumut sume fără a încheia în acest sens acte. Nu rezultă din nici o probă de la dosar că această sumă, ar fi fost folosită la construcția casei, mai ales luându-se în considerare faptul că la data așa-zisei restituiri de sume casa a fost finalizată la nivelul actual de finisare a casei. Din acest punct de vedere consideră că instanțele de fond și apel au neglijat aplicarea prevederilor art. 1191 C. Civ. și în consecință hotărârea atacată este nelegală, prin luarea în considerare ca și contribuție la construcția casei o sumă care nu a fost dovedită.
Prin luarea în calcul a acestei sume s-a denaturat valoarea contribuției fiecărei părți litigante la construcția casei de pe M. În baza acestei probe instanțele au stabilit cote egale de contribuție la execuția casei de pe M., fără să se facă vreo probațiune legală de modul de cheltuire a banilor rezultați din împrumut.
Din probațiunea administrată rezultă că reclamantul a contribuit la construcția casei de pe M. cu suma împrumutată de tatăl acestuia D. S. în valoare de 72.000 mărci germane, iar intimata ar fi contribuit la construcția apartamentului cu suma de 20.000 mărci germane. Este foarte clar că din simpla enumerare a sumelor rezultă un aport substanțial mai mare a reclamantului în cheltuielile pentru edificarea casei. Ceea ce au admis ambele instanțe să cerceteze sunt declarațiile celorlalți martori în cauză, care au arătat că de la începutul lucrărilor la construcția casei și până la finalizarea acesteia și predare pârâta nu a fost niciodată prezentă pe șantier, iar singura persoană care aducea materiale și mâncare pentru muncitori a fost tatăl reclamantului cel care a achitat și prestația muncitorilor de pe șantier.
Face referire și la luarea în considerare în probațiune de către instanțele inferioare a unor probe testimoniale în dauna unor probe cu acte autentice la prețul de vânzare a apartamentului de pe str. P. unde în contractul autentic este stabilită valoarea de 20.000.000 ROL iar unul dintre martori a declarat că prețul a fost de 97.000.000 ROL.
Consideră că instanțele au dat crezare declarației martorului în dauna unui act autentic, astfel că se impune trimiterea cauzei spre o nouă judecare instanței de apel pentru completarea probațiunii și reaprecierea întregii probațiuni și nu doar a unei părți nesemnificative a probațiunii administrate.
Pentru dovedirea cotei de contribuție a fiecărei părți la edificarea construcției trebuiau administrate probe și prin prisma aplicării art. 6735 alin. 1 C.proc.civ. care stabilește că dacă părțile nu se învoiesc instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia, ori nici una din cele două instanțe nu au precizat modul cum s-a stabilit cota de ½ parte a fiecărei părți implicate în acest litigiu. Recurentul a depus la dosar decizia civilă nr. 8. pronunțată de Curtea de A. C. din care rezultă că tatăl recurentului i-a acordat ca și împrumut suma de 72.000 DM pentru construcția casei de pe str. M., suma fiind folosită în acest sens. Prin expertizele efectuate în cauză s-a stabilit valoarea construcție la data edificării, valori care sunt foarte mari stabilite de experți, dar la care trebuia să se raporteze instanțele. A.: Expertiza D-nei Feraru M. E. - 62.205 Ron valoarea tehnică la momentul ridicării construcției, expertiza T. C. - 104.586 Ron. D. instanța de fond a luat în considerarea expertiza efectuată de T. C. fără a argumenta în vreun fel decizia sa, valoare dată de expert imobilului pentru anul 1997este exagerată, pe lângă faptul că D-na Feraru a evaluat valoare lucrărilor de construcție, adică cât s-a cheltuit efectiv cu construcția casei, iar D-l T. C. a efectuat evaluare pe valoarea de piață a imobilului, adică cu cât se putea vinde acel imobil pe piață. Cea ce în acest partaj nu ne interesa. Pentru stabilirea cotelor fiecărei păți în contribuția la construcția casei trebuie stabilită doar valoarea cheltuielilor cu edificarea casei. I. de fond cât și cea de apel nu au verificat și nu au stabilit la ce valoare se calculează cota parte a fiecărui coproprietar al imobilului ci in mod arbitrar a stabilit cota de 1/2 parte pentru fiecare coproprietar. Hotărârea atacată se bazează pe o expertiză în care s-au folosit date eronate legate de valoarea imobilului la data edificării construcției. Pe lângă aspectele invocate mai sus hotărârea instanței de apel este criticabilă si prin prisma soluției date cererii de aderare la apel. I. de apel a respins apelul recurentului dar a admis aderarea la apel pentru o solicitare a intimatei care era o solicitare nouă în apel, intimata nesolicitând nicodată instituirea unei servituți de trecere și acces la instalațiile care se află în pivnița. Prin această soluție dată de instanța de apel să încalcă grav prevederile art. 296 C. Pr. Civ prin propria cale de atac instanța i-a creat o situație mai rea decât cea anterioară, instituirea unei servituți de trecere duce la diminuarea valorii părții din imobil care i-a fost atribuit dar a și dat mai mult decât s-a solicitat având în vedere că solicitarea din cererea de aderare la apel era o solicitare nouă, care nu s-a formulat la fondul cauzei. Intimata DAVIA M. prin întâmpinare (f. 39-43) a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de A. urmează să admită în parte recursul pentru următoarele considerente: Marea majoritatea a motivelor de recurs sunt motive care se referă la netemeinicia deciziei atacate și la greșita apreciere a probelor de către instanța de apel. C. instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. și vizează numai motive de nelegalitate. Cum o parte a motivelor de recurs tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor și a aprecierii temeiniciei, Curtea va admite excepția inadmisibilității respectivelor motive de recurs, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. C. exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept. Analizând restul motivelor de recurs, cele ce pot fi analizate ca motive de nelegalitate, se susține că potrivit art. 167 alin. 3 din C. Pr. Civ. dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cât posibil în același timp. Proba și contraproba se administrează la același termen de judecată și trebuie apreciate de instanță simultan. Dacă s-a administrat o probă în favoarea reclamantului și o contraprobă în favoarea pârâtei, aceste două probe trebuie analizate simultan de către instanță și în concordanță cu alte probe de la dosar. Ori atât instanța de fond cât și cea de recurs s-au mărginit la aprecierea probelor doar propuse și administrate în favoarea intimatei. A. motiv de recurs este nefondat deoarece textul legal invocat a fost respectat, probele solicitate fiind administrate în același timp. Chestiunea analizei probelor, care se poate face doar la deliberare și să se reflecte apoi în motivare, este un aspect diferit de administrarea probelor. Analiza probelor este o chestiune de deliberare și motivare iar administrarea probelor ține de un moment anterior, acela al judecății în exact acea etapă, a administrării probelor. A. aspect al administrării în același timp a probelor ține de asigurarea unui echilibru între părți pentru ca judecătorului să nu i imprime prioritate un aspect al stării de fapt ce se relevă din o probă administrată anterior alteia, și în acest fel să își poată forma o părere posibil deformată, ci prin administrarea deodată să se imprime judecătorului în același timp impresia pe care o lasă probele administrate în acest fel. Faptul acesta nu impune însă ca la motivare analiza să se facă în același fel, adică deodată, ci trebuie doar ca judecătorul să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, iar această cerință a fost respectată de instanța de apel. Comportamentului nestatornic al intimatei poate avea relevanță eventual în modalitățile de atribuire, aspect ce nu se critică, dar nu și cu privire la cotele de contribuție ale părților. Faptul că în interogatoriul luat acesteia în diferite dosare are răspunsuri diferite iar nu influențează legalitatea deciziei ci eventual temeinicia acesteia dar starea de fapt nu poate fi reapreciată, art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă fiind în prezent abrogate iar modul de apreciere al probelor de către instanța de apel, cum a coroborat acel răspuns la interogator cu restul probelor, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs dacă nu se indică un motiv de nelegalitate. Instanțele au întradevăr obligația să analizeze toate probele de la dosar prin compararea și coroborarea cu alte probe iar dacă această analiza primește o singură direcție această înseamnă doar că toate acele probe se coroborează și că duc la o singură soluție, ceea ce este și conform principiilor logicii, și este necesar din punct legal. Un alt motiv de recurs este cel referitor la prevederile art. 1191 C. Civ. ce dispune că o creanță mai mare de 250 lei poate fi dovedită doar cu acte, ori atât instanța de fond cât și instanța de apel au luat în considerare ca și probă pentru dovedirea unor sume de bani, declarații de martori, și chiar în contraproba unor acte autentice. Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece probațiunea a fost administrată în sensul dovedirii cotei de contribuție a soților, unde dovada este permisă și în alt fel decât cu acte, permisiune oferită de art. 1198 Cod civil, care prevede că acele reguli nu se aplică atunci când creditorului nu i-a fost cu putință să își procure dovada, cum ar fi între soți, care datorită relațiile ce exista în mod obișnuit între ei, sunt incompatibile cu comportări din care ar reieși o lipsă de încredere a unuia față de altul, cum ar fi aceea de a pretinde întocmirea unor înscrisuri pentru constatarea contribuției la dobândirea bunurilor comune. Chiar dacă analiza se suprapune pe acea a unor acte încheiate cu terți nu aceste acte încheiate cu terții fac obiectul analizei ci contribuția la dobândirea bunurilor comune. Potrivit art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei, "dovada ca un bun este propriu se va putea face între soți prin orice mijloace de dovada" iar potrivit art. 30 alin. 3 din Codul familiei calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. A.e norme, art. 1198 Cod civil și art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954 și art. 30 alin. 3 din Codul familiei, se completează și circumscriucadrul admisibilității probelor pentru dovedirea calității de bun comun și a cotelor de contribuție. Restul considerentelor legate de declarația martorului S. I., că a combătut această probă cu mai multe argumente că a adus probe la dosar din care rezultă că intimata niciodată nu dădea împrumut sume fără a încheia în acest sens acte, că nu rezultă din nici o probă de la dosar că această sumă ar fi fost folosită la construcția casei, și altele asemenea, sunt motive care sunt inadmisibile deoarece se referă la reaprecierea probelor. Susține recurentul că din probațiunea administrată rezultă că reclamantul a contribuit la construcția casei de pe M. cu suma împrumutată de tatăl acestuia D. S. în valoare de 72.000 mărci germane, iar intimata ar fi contribuit la construcția apartamentului cu suma de 20.000 mărci germane și că în acest fel rezultă un aport substanțial mai mare a reclamantului în cheltuielile pentru edificarea casei. Nici acest motiv nu poate fi primit deoarece cu un aliniat anterior recurentul neagă contribuția intimatei referitor la suma de 20.000 mărci germane, pe de o parte, iar pe de altă parte recurentul omite că instanțele de fond au reținut ca și contribuție a intimatei și activitatea depusă în gospodărie pentru creșterea copiilor, că a fost angajată în perioada anilor (...)-1995 și 2003-2006 și că împrumutul către tatăl recurentului a fost restituit în timpul căsătoriei părților. Relativ la această statuare a instanțelor de fond, privind împrumuturile, nu s-au adus critici de nelegalitate ci doar de netemeinicie. M.ivul de recurs ce se referă la declarațiile martorilor, cu privire la începutul lucrărilor la construcția casei, finalizarea prezența unor persoane pe șantier, probe testimoniale în legătură cu probe cu acte autentice pentru prețul de vânzare a apartamentului de pe str. P., nu au nimic de a face cu nelegalitatea deciziei atacate ci sunt doar motive de netemeinicie sau legate de reaprecierea stării de fapt. Nu se impune trimiterea cauzei spre o nouă judecare instanței de apel pentru completarea probațiunii și reaprecierea întregii probațiuni doar pentru că recurentului nu îi convine soluția la care a ajuns instanța. Instanțele au analizat întreaga probațiune administrate, chiar dacă nu au indicat punctual fiecare probă, și trebuie doar ca judecătorul să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, după cum am arătat mai sus. Instanțele au precizat modul cum s-a stabilit cota de ½ parte a soț atunci când au indicat împrumuturile în valoare de 72.000 mărci germane, de 20.000 mărci germane, contribuția intimatei și activitatea depusă în gospodărie pentru creșterea copiilor, că a fost angajată în perioada anilor (...)-1995 și 2003-2006, munca în străinătate a ambilor soți, banii retrași de la jocul piramidal. Cele rezultate din decizia civilă nr. 8. pronunțată de Curtea de A. C. cu privire la împrumutul acordat recurentului de către tatăl său în suma de 72.000 DM, au fost reținute de ambele instanțe cât și faptul că acest împrumut a fost restituit din prețul apartamentului de pe str. P., din diferența de preț de 73 milioane lei vechi, tatăl reclamantului, a luat suma de 60 milioane lei vechi, valoarea casei de pe str. M. fiind stabilită în expertiza tehnică, pentru anul 1997 cu tot cu finisajele executate, la suma de 104.586 lei. Faptul că împrumutul acordat recurentului de către tatăl său în suma de 72.000 DM ar fi fost folosit pentru construcția casei de pe str. M. nu afost reținut în decizia civilă nr. 8. pronunțată de Curtea de A. C. ci această mențiune apare în locul din această decizie unde sunt indicate susținerile părților din apel, anume la pag. 5 din decizie iar argumentele soluției instanței de apel sunt expuse doar la pag. 6 alin. ultim din aceași decizie. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 7. pronunțată în recurs împotriva deciziei civile nr. 8. o modifică în sensul că înlătură din considerentele acesteia aprecierea privitoare la faptul că imobilul de pe str. M. a fost reconstruit din fonduri bănești aparținând exclusiv lui D. S., trebuie observat că instanța de recurs s-a aflat în eroare atunci când a atribuit instanței de apel acele considerente, care de fapt erau poziția părții expusă de instanța de apel, poziție care este expusă de instanță pentru a se analiza apoi, după cum se procedează uzual, la redactarea hotărârilor judecătorești. În ce privește valoarea stabilită prin expertizele efectuate în cauză, recurentul nu indică motive de nelegalitate ci doar de netemeinicie. Expertiza efectuată de T. C. a fost corect aleasă de instanță deoarece a efectuat evaluare pe valoarea de piață a imobilului, adică cu cât se putea vinde acel imobil pe piață, cea ce în interesează la partaj, deoarece unele dintre variantele de partajare prevăzute de procedura de partaj reglementată de art. 6731 și urm. Cod procedură civilă, indică vânzarea, de bună voie sau prin executorul judecătoresc, vânzare care se face la valoarea de circulație din momentul partajului și tocmai în scopul partajării sumei astfel obținute. Nu vedem de ce s-ar schimba modul de evaluarea în funcție de varianta de partaj aleasă, cât timp singurul scop al evaluării este egalitatea loturilor și întregirea lor cu sume de bani pentru egalizare. Mai susține recurentul că hotărârea atacată se bazează pe o expertiză în care s-au folosit date eronate legate de valoarea imobilului la data edificării construcției, anume un curs USD de 2033,28 R. pentru data de (...) ori acest curs era de 7639 R. Nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece expertul arată că acel curs de 2033,28 R. este folosit pentru data cumpărării construcției, anume 1995 (fila 147 dosar fond). Singura critică din apel care este întemeiată este cea legată de soluția dată cererii de aderare la apel. I. de apel a admis aderarea la apel pentru o solicitare a intimatei care era o solicitare nouă în apel, intimata nesolicitând niciodată instituirea unei servituți de trecere și acces la instalațiile care se află în pivnița. Prin această soluție dată de instanța de apel a dat mai mult decât s-a solicitat având în vedere că solicitarea din cererea de aderare la apel era o solicitare nouă, care nu s-a formulat la fondul cauzei, și au fost încălcate astfel dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă. Indicarea de către intimată că a formulat cererea în încheierea de ședință din (...) nu poate fi primită deoarece la acel termen nu s-a formulat o precizare de acțiune ci s-a arătat doar că în expertiză nu este stabilită o servitute, un drept de acces pentru instalațiile care se află în pivniță. Aceasta lipsă a precizării de acțiune apare cu atât mai evidentă cu cât reprezentanta pârâtei menționează la același termen că reclamantul nu are petit de intabulare. Chiar dacă scopul unui partaj de bunuri este cel de a lichida raporturile dintre părțile litigante, iar servituțile fac parte din lichidarea raportului de devălmășie a soților, este necesară formularea unui petit în acest sens, având în vedere principiul disponibilității. Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul declarat de reclamantul D. M. S. împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge aderarea la apel formulată de pârâta D. M. în contra sentinței civile nr. 15259/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o va menține în tot. Va înlătură din decizia recurată dispoziția referitoare la obligarea apelantului D. M. S. la plata către intimata D. M. a sumei de 1703 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, cu consecința respingerii acestei cereri. Va menține dispoziția din decizia recurată referitoare la respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantul D. M. S. împotriva sentinței civile nr. 15259/(...), a J. C.-N.. Cheltuielile de judecată ale părților în apel vor fi compensate în temeiul prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, având în vedere respingerea atât a apelului reclamantului cât și a aderării la apel a pârâtei. În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe recurentul D. M. S., aflat în culpă procesuală față de respingerea aproape în întregime a recursului, să plătească intimatei D. M. suma de 1.740 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanțelor de la filele 50 și 52. PENTRU A.E M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite în parte recursul declarat de reclamantul D. M. S. împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că, respinge aderarea la apel formulată de pârâta D. M. în contra sentinței civile nr. 15259/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o menține în tot. Înlătură din decizia recurată dispoziția referitoare la obligarea apelantului D. M. S. la plata către intimata D. M. a sumei de 1703 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, cu consecința respingerii acestei cereri. Menține dispoziția din decizia recurată referitoare la respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantul D. M. S. împotriva sentinței civile nr. 15259/(...), a J. C.-N.. Compensează cheltuielile de judecată ale părților în apel. Obligă pe recurentul D. M. S. să plătească intimatei D. M. suma de 1.740 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 02 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I. D. C. A. A. P. GREFIER A. A. M. Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...) Judecător fond - B. N.F. - Judecătoria Cluj-Napoca Judecători apel - Bolchiș F. S., Tatu D. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 2714/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 523/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
