Decizia civilă nr. 2935/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2935/R/2012
Ședința publică din 15 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. J. A., împotriva deciziei civile nr. 1. februarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat E. C., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de domnul avocat H. G., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, la f. 5 din dosar, precum și pârâtul intimat personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta L. J. A., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care pârâtul intimat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se da reprezentantului său posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de domnul avocat H. G., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, la f. 5 din dosar și pârâtul intimat, asistat de domnul avocat L. M. R., cu împuternicire avocațială pentru asistare și pentru reprezentare la f. 18 din dosar.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 818,49 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei, precum și un înscris întitulat "Răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul intimat";, în 2 exemplare.
La întrebarea instanței adresată reprezentantului reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea de ce nu a formulat în scris cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferentă recursului, așa cum a învederat instanței la termenul de judecată anterior, reprezentantul reclamantei recurente arată că nu a formulat în scris cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferentă recursului, deoarece reclamanta recurentă a fost plecată din C. și s-a pierdut termenul legal în care putea să formuleze o astfel de cerere.
Curtea constată că recursul declarat de reclamantă este legal timbrat. Instanța înmânează reprezentantului reclamantei recurente un exemplar din înscrisul întitulat "Răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul intimat";.
Reprezentantul pârâtului intimat susține excepția invocată prin întâmpinare, respectiv excepția nulității recursului, având în vedere că prin memoriul de recurs au fost invocate doar motive de netemeinicie a hotărârii atacate și, totodată, arată că deși în memoriul de recurs au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 C., în dezvoltarea motivelor de recurs, reprezentantul reclamantei recurente se referă doar la netemeinicia hotărârii atacate.
De asemenea, reprezentantul pârâtului intimat arată că prin memoriul de recurs au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 C., care se referă la interpretarea greșită dată unui act juridic, însă obiectul cererii de chemare în judecată este partajul bunurilor comune, astfel încât, apreciază că recursul declarat de reclamanta L. J. A. este nemotivat, iar sancțiunea raportat la art. 306 C., este anularea recursului ca nemotivat.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea excepției invocată de pârâtul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar și susținută azi de reprezentantul acestuia, pentru motivele arătate prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar și, totodată, arată că reprezentantul pârâtului intimat face o interpretare restrânsă a dispozițiilor art. 304 C., or acesta trebuia să aibă în vedere interpretarea pe larg a dispozițiilor art. 304 C.
De asemenea, reprezentantul reclamantei recurente arată că părțile au căzut de acord ca pârâtului intimat să-i revină cabana de la Ț. și ½ parte din imobilul situat în C.-N., str. M. nr. 1, dar instanța de fond a obligat pe reclamantă la plata unei sulte și, totodată, arată că atât în literatura de specialitate, cât și în jurisprudență s-a statuat faptul că, critica referitoare la modul de stabilire a sultei în cadrul unei acțiuni de partaj, pune în discuție aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează calculul sultei, motiv pentru care, apreciază că această critică formulată prin memoriul de recurs trebuie să fie încadrată în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
În urma deliberării, Curtea apreciază că soluționarea excepției nulității recursului pentru nemotivarea acestuia invocată de către pârâtul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar vizează fiecare critică din memoriul de recurs, motiv pentru care, nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond, să se refere și la excepția invocată de pârâtul intimat, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea excepției invocată de pârâtul intimat, prin întâmpinarea depusă la dosar și admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 9467/(...) și a deciziei civile nr. 1./(...) ca parțial nelegală, cu consecința obligării intimatului la plata sumei de 48.576 lei cu titlu de sultă rezultată din diferența de valoare a celor două parcele cu suprafețe egale de 1827 mp atribuită fiecăruia dintre părți, precum și la plata sumei de 1613 lei cu titlu de sultă rezultată din cota de ½ parte din terenul aferent cabanei de la Ț., cu cheltuieli de judecată, iar în acest sens depune la dosar chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1000 lei.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că în cauză s-au efectuat două expertize, iar prin cea de a doua expertiză, care reprezintă o completare la expertiza inițială, s-a stabilit o valoare a terenului mai mică decât valoarea stabilită prin expertiza inițială și, totodată, arată că la evaluarea suprafeței totale a terenului de 3653 mp, domnul expert A. G. a stabilit o valoare de 267,64 lei/mp, iar la stabilirea acestei valori, expertul a avut în vedere și deprecierea valorii terenului.
De asemenea, reprezentantul reclamantei recurente arată că părțile au căzut de acord cu varianta a II-a din expertiza efectuată de către doamna expert
G. T.
Totodată, reprezentantul reclamantei recurente arată că s-a ajuns la concluzia că suprafața de teren situat în C.-N., str. M. nr. 1, care a fost atribuită reclamantei și care se află în spatele suprafeței de teren atribuită pârâtului, are o valoare mai mică, motiv pentru care, s-a stabilit o diferență de valoare de 147.200 lei, valoare care nu a fost contestată de către nici una din părțile litigante nici la fond și nici în apel, prin urmare, având în vedere că instanța de fond și de apel a constatat contribuția comună a ambelor părți la dobândirea acestui imobil doar în procent de 66%, rezultă că această diferență de valoare este de 97.152 lei
(147.200 lei x 66%), iar jumătate din această valoare reprezintă suma de 48.576 lei, la care trebuie obligat intimatul să o achite recurentei cu titlu de sultă, însă instanța de apel a obligat intimatul doar la plata sultei aferentă cabanei de la Ț., deși acesta trebuia obligat și la plata diferenței de valoare anterior arătată.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că sulta datorată de intimat, ar fi sulta ce reprezintă diferența de valoare pentru terenul aferent imobilului situat în C.-N., str. M. nr. 1 și sulta ce reprezintă valoarea terenului aferent cabanei de la Ț., valoarea acestora fiind cea indicată în memoriul de recurs.
În concluzie, reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, având în vedere că motivele de recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.
Reprezentantul pârâtului intimat, în principal, solicită anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată în recurs și în acest sens depune la dosar o copie de pe chitanța nr. 4251/(...) și de pe factura nr. 5176/(...), care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1500 lei.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că recursul poate viza modificarea deciziei pronunțată de către instanța de apel, dar nu și modificarea sentinței pronunțată de către instanța de fond.
Reprezentantul pârâtului intimat începe cu al doilea motiv de recurs și arată că sulta se apreciază raportat la întregul lot de bunuri cuvenit fiecăruia dintre foștii coindivizari, dar pârâta recurentă solicită sultă pentru fiecare bun în parte.
Referitor la primul motiv de recurs, reprezentantul pârâtului intimat arată că instanța de fond în mod corect a stabilit că terenul aferent imobilului cabană situat în loc. Ț., nu face parte din masa bunurilor de împărțit, pentru că a fost dobândit printr-un antecontract de vânzare-cumpărare, iar părțile nu au devenit proprietari asupra acestui teren, iar prin cererea de apel nu s-a criticat acest aspect și, de asemenea, arată că instanța de fond în mod corect a stabilit valoarea sultei având în vedere că prin expertiza efectuată de către domnul expert A. G. s- a stabilit o valoare unitară pe mp, fapt din care rezultă că cele două loturi atribuite părților au valoare egală.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că domnul expert A. G. a stabilit valoarea unitară de 187 lei/mp, iar ulterior a stabilit valoarea unitară de 106,75 lei/mp, dar intimatul nu a formulat o cerere de apel și nici o cerere de recurs cu privire la această valoare și în situația în care s-ar admite o astfel de cerere, precum cea formulată de recurentă, s-ar mări injustețea hotărârilor judecătorești. Totodată, arată că în mod corect instanța de fond a stabilit că pârâtul are o cotă de 34% din casa și terenul situate în C.-N., str. M. nr. 1 și o cotă de 10% din autoturismul Wolsvagen, iar acestea fiind bunuri proprii nu trebuiau supuse partajului, astfel încât, reclamantul a primit cu 16% mai puțin, deoarece pârâta trebuia să primească ½ parte din 66% din valoarea totală a imobilului anterior arătat.
De asemenea, reprezentantul pârâtului intimat arată că în prezent lotul reclamantului intimat este mai valoros doar cu 49.000 lei, deși pârâta recurentăar fi trebuit să plătească o sultă de 67.000 lei, însă intimatul nu a formulat o cerere de apel și nici o cerere de recurs în acest sens.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că prin memoriul de recurs și-a exprimat poziția strict cu privire la cota de 66% pentru imobilul situat în C.-N., str. M. nr. 1, iar pentru cabana de la Ț., instanța a stabilit cota de ½ parte pentru fiecare dintre părțile litigante.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 9467 din data de (...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte cererea formulata de reclamanta E. J. A., în contradictoriu cu pârâtul E. C.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulata de pârâtul E. C.
S-a constatat ca părtile au dobândit în timpul căsătoriei cu cote de contribuție egale cota de 66% din imobilul înscris in cf 2279 C. nr. top. (...)4/1 teren de 3.653 mp. si construcție; cota de 90% din auto B. cu nr. de înmatriculare (...) în valoare de 7.700 ron; auto vw transporter cu nr. (...) în valoare de 3.000 ron; cabana de la T. în valoare de 38.519 ron.
S-a constatat ca asupra imobilului înscris în cf 2279 C. nr top (...)4/1 teren de 3653 mp si construcție pârâtul are o cota proprie de contribuție de 3.
S-a dispus partajarea bunurilor comune prin formare de loturi si potrivit raportului de expertiza întocmit de ing. expert G. T. V. 2 astfel:
Lotul nr. 1 s-a atribuit reclamantei si este format din auto B. cu nr. de înmatriculare (...), teren cu nr.top nou 16165/(...)4/1/2 de 1826 mp.
Lotul nr. 2 s-a atribuit pârâtului si este format din Auto vw T. cu nr. (...), Cabana de la T., teren cu nr.top nou 16165/(...)4/1/1 de 1.827 mp. si construcție corp 1 casa din cărămida pe fundație din piatra, acoperita cu țigla compusa din 2 camere, bucătărie, cămara, sas, baie veranda închisă, intrare la pod, pivnița si grajd.
S-a dispus înscrierea in cf a dreptului de proprietate al părtilor asupra terenului atribuit cu titlu de partaj ca bunuri proprii
A fost obligat pârâtul sa plătească reclamantei suma de 5.647 ron în termen de 3 luni de la rămânerea definitiva a hotărârii, cu titlu de sulta.
S-au respins capetele din acțiune privind includerea in masa bunurilor de împărțit a auto MERCEDES VITO si din acțiunea reconvențională în ceea ce privește dobândirea de către părti a terenului aferent cabanei de la T. si partajarea acestuia
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. s-a desfăcut prin divorț căsătoria încheiata de părți la (...).
Potrivit CF 2779 C. părtile au dobândit in timpul căsătoriei imobilul casa si teren de 3653 mp. de la nr. top (...)4/1 situat pe str. M. din C.-N..
I. a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
3437/2000 de unde reiese ca părtile au cumpărat cu 200 milioane de lei vechi casa si terenul de 2878 mp., iar din sentința civila nr. 1. a J. C.-N., în baza căreia părtile s-au intabulat reiese ca s-a încheiat un act adițional la contractul de mai sus de unde reiese ca s-au mai vândut încă 775 mp. care fac parte faptic din corpul funciar vindut deci in total 3.653 mp .
De asemenea, părțile au dobândit in timpul căsătoriei auto B. cu nr. (...), VW T. CU nr. (...) , însa MERCEDES VITO cu nr. (...) este a unui terț, respectiv T. A. & L. S.
Din antecontractul din (...) reiese ca reclamanta in calitate de promitenta cumpărătoare s-a obligat a cumpăra terenul de 400 mp. situat in comuna T.
Din contractul încheiat la (...) reiese ca foștii soți au calitatea de beneficiari pentru construirea unei cabane.
Din interogatoriul luat reclamantei reiese ca aceasta recunoaște ca pentru achiziționarea imobilului de pe str. M. au fost folosiți cam 20.000 mărci germane proveniți din vânzarea apartamentului 12 din C.-N., str. D., nr. 172. Consideră ca aportul la susținerea cheltuielilor căsniciei a fost la fel așa incit i se cuvine jumătate din bunurile comune.
Prețul real al imobilului de pe str. M. arata ca a fost 550 milioane rol.
Astfel, 40 milioane a primit de la părinții acesteia pentru amândoi soții, iar
70 de milioane de lei de la părinții soțului tot pentru amândoi. Restul banilor au provenit din economii. R. ca la achiziționarea auto B. părinții pârâtului au dat
2000 de dolari pentru ambii soți. I. de la T. s-a achiziționat exclusiv din fondurile părtilor. Dorește auto B., jumătate din imobilul de pe str. M. si jumătate de la T. A. ca la achiziționarea imobilului de pe str. M. s-au folosit toți banii rezultați din vânzarea imobilului de pe str. D. In ceea ce privește imobilul de la T. exista doar antecontract, nu s-a formulat vreo acțiune in prestație tabulara .
Din interogatoriul luat pârâtului reiese ca acesta arata ca prețul real de cumpărare al imobilului de pe str. M. a fost 210 milioane rol.
La cumpărarea imobilului de pe str. M. au intrat prețul de vânzare al apartamentului de pe str. D. de 120 milioane rol plus a primit de la părinți 70 milioane de lei vechi. A. ca prețul apartamentului de pe str. D. a fost achitat in rate lunare, în timpul căsătoriei până în anul 1995 însa părinții acestuia au achitat apartamentul. R. ca pe parcursul căsătoriei de gospodărie si copil s-a ocupat reclamanta. R. ca pentru achiziționarea imobilului de pe str. M. părinții reclamantei au contribuit cu 20-30 milioane rol. A. totodată ca ambii soti au câștigat la fel. Mai arata ca la auto B. părinții săi au dat 2000 dolari, iar la T. 60 milioane rol, iar la cabana de la T. 200 milioane lei vechi. Dorește casa de pe str. M., iar terenul sa se împartă in jumătate. Dorește si casa de vacanta de la T. In ceea ce privește terenul de la T. nu deține vreun act autentic si nici nu a promovat o acțiune in prestație tabulara .
La f.27 există un antecontract de vânzare-cumpărare de unde reiese ca părțile au achizitionat imobilul de pa str. M. cu 550 milioane rol, iar pârâtul la interogator a declarat ca a semnat acest act.
De asemenea, la f.17 exista un antecontract de vânzare-cumpărare datat
(...) de unde reiese ca numitul F. V. confirma vânzarea către pârât a imobilului situat in C.-N., str. D. Nr. 172, bloc A12, ap. 15 se arata ca actul s-a întocmit pentru a-l lua in evidenta ca flotant pe pârât la A. de mai sus.
Numitul F. V. era proprietar la acea data, așa cum reiese din titlul de proprietate 3713/(...) f. 78, iar imobilul a fost cumpărat de către acesta in baza contractului de construire 1., f.90, acesta plutindul-l in rate luând un imprimat CEC pe o perioada 20 de ani, așa cum reiese din contractul de împrumut din (...), f.90 verso
Din fisa de la f.18 datata (...) in care pârâtul apare cu datele personale in vederea stabilirii domiciliului in C.-N. reiese ca acesta apare ca fiind cumpărător al apartamentului de pe str. D. cu preluarea de rate .
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 373/ 1996 reiese ca numitul F. V. a vândut imobilul de pe str. D., nr. 172. ap. 15 părtilor din dosar cu suma de 3 milioane de lei vechi iar din contractul de vânzare-cumpărare de laf 19 autentificat sub nr. 1317/2000 reiese ca părțile au vândut cu suma de 120 milioane de lei vechi același imobil
Martorii reclamantei P. B. și B. I. au arătat ca, primul martor știe ca a fost achiziționat imobilul de pe str. M. cu suma de aproximativ 500 milioane de rol, acesta fiind semnatarul acestuia antecontract in calitate de martor ceea ce si reiese din cuprinsul contractului. A. ca pârâtul a semnat actul, fără obiecții si a dedus ca avea cunostiinta de prețul stipulat.
Cel de-al doilea martor a arătat ca știe ca imobilul de pe str. D. a fost achiziționat anterior căsătoriei părtilor, mai știe ca părinții pârâtului au plătit prețul acestuia . Știe ca din vânzarea acestuia s-a cumpărat imobilul de pe str. M.
In cauza au fost audiați martorii pârâtului, F. V. vizatorul imobilului de pe str. D. care a învederat ca in anul 1983 a vândut imobilul, respectiv a încheiat un contract provizoriu cu părinții pârâtului si a primit de la aceștia 80 milioane de lei vechi. Ulterior in anul 1996 a încheiat actul autentic la notar A. a mai primit un rest care reprezintă un rest din ratele plătite o suma minima in jur de 10 milioane de lei. A. ca si cei 10 milioane de lei i-a primit tot de la părinții pârâtului
.
Martorul B. A. a învederat ca imobilul de pe str. D. s-a achiziționat in anul
1983 si are cunostiinta ca părinții pârâtului au cumpărat imobilul. Stie ca in fiecare luna mama pârâtului aducea rata pentru acest imobil, in perioada in care soții nu erau căsătoriți. Mai știe ca părinții pârâtului au mai contribuit cu 80 milioane de rol pentru casa de pe str. M. si 2000 dolari pentru auto B..
In cauza s-au efectuat expertize de specialitate din aceea auto f.157 reieșind ca valoarea B. este in prezent 7700 rol, iar valoarea de nou este 18 700 euro si valoarea auto VW TRASPORTER este 3000 ron.
De asemenea din expertiza in construcții a expertului A. G. reiese ca valoarea terenului înscris in cf 2779 este de 684.382 ron a construcției este de
21.965 ron, iar a cabanei de la T. este de 38.519 ron.
Expertul A. a procedat la efectuarea unei completări la raport f.257 fata de cele învederate de reclamanta in sensul ca cele 2 loturi de teren atribuite parților au valoare diferita arătând ca diferența de valoare intre cele doua parcele este de
147.200 ron.
In cauza a fost efectuata si o expertiza topo expertul G. T. făcând propuneri de partaj cu privire la imobilul de pe str. M. părțile solicitând instanței sa ia in considerare varianta 2 din raport.
In consecința, in baza art. 30 cod fam s-a constatat ca părțile au dobândit in timpul căsătoriei cu cote de contribuție egale .
Cota de 66% din imobilul înscris in cf 2279 C. nr top (...)4/1 teren de 3653 mp si construcție.
In primul rând instanța de fond a reținut cota de contribuție egala fata de faptul ca părțile au recunoscut la interogator ca au avut venituri egale, pârâtul arătând ca reclamanta s-a ocupat de creșterea si educarea copilului .
In ceea ce privește dobândirea de către parți a imobilului de pe str. M., instanța de fond a reținut următoarele:
Pretul de achiziționare a acestuia nu a fost de 200 milioane de lei, asa cum apare in contractul autentic f. 20 si nici 210 milioane așa cum pârâtul a susținut ci 550 milioane de lei asa cum părțile s-au inteles si cum apare in antecontractul de vânzare-cumpărare de la f.27 pe care pârâtul a învederat ca l-a semnat, iar martorul P. a arătat că a făcut-o fara obiecțiuni inclusiv in ceea ce privește prețul stipulat.
Probabil ca părțile au arătat in contractul autentic un preț mai mic pentru a plăti taxe notariale mai mici .
Astfel, instanța de fond a apreciat ca preț s-a plătit astfel:120 milioane rol au provenit din vânzarea imobilului de pe str. D., nr. 172, ap. 15, pret de vânzare necontestat de părti inclusiv cu privire la faptul ca acesta a intrat in imobilul de pe M.
Instanta de fond a reținut ca acest preț este contribuția exclusiva a pârâtului ca bun propriu in condițiile in care deși contractul autentic de vânzare- cumpărare al imobilului de pe D. s-a încheiat in timpul căsătoriei, prețul de cumpărare a fost plătit de părinții pârâtului inclusiv ratele.
Acest lucru reiese din declarația martorului vânzător FRAKAS V. care a arătat ca a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu tatăl pârâtului f.141 -142 anterior căsătoriei părtilor si ca prețul imobilului a fost plătit de către acesta inclusiv ratele lunare nedovedindu-se ca acestea ar fi fost plătite de soți ulterior încheierii căsatoriei. F. ca prețul a fost plătit de părinții pârâtului este învederat si de o parte din martorii audiați inclusiv faptul ca ratele anterior căsătoriei au fost plătit de mama pârâtului cum a arătat martorul B. A.
Astfel imobilul chiar daca a fost dobândit in timpul căsătoriei pârtilor el a fost achiziționat cu banii părinților pârâtului fiind incidente prev. art. 31 lit. f cod fam.
Aceasta in condițiile in care la data la care s-a plătit prețul real al imobilului de către părinții pârâtului, soții nu erau căsătoriți, deci plata ii profita doar fiului, pârâtului.
Intr-adevăr in contractul autentic de vânzare-cumpărare apare un preț de 3 milioane de rol care insa este derizoriu iar acest fapt coroborat cu declarația vizatorului F. V. duce la concluzia ca ceea ce s-a plătit cu ocazia încheierii contractului autentic nu a fost preț, acesta fiind plătit anterior de părinții pârâtului, ci a fost un rest de rate pe care le-a plătit vânzătorului F. si care intr- adevăr au fost in suma mica .De altfel martorul a învederat ca si aceasta asuma a fost plătita tot de părinții pârâtului si nu de soți .
In continuare s-a reținut, asa cum părțile au recunoscut, ca părinții pârâtului au mai contribuit cu 70 milioane de lei suma care este tot bun propriu in sensul art.31 lit. b cod fam, iar in acord cu literatura de specialitate instanța de fond a reținut ca aceste sume de bani plătite de părinți pentru achiziționarea bunurilor de valoare sunt făcute pentru propriul copil.
Instanța a reținut ca si donație doar aceasta suma, pârâtul nerecunoscând o suma mai mare ca si contribuție a părinților săi la achiziționarea imobilului de pe M., motiv pentru care actul sub semnătura privata de la f.21 nu poate fi luat in considerare de instanța de fond, nefiind opozabil reclamantei .
In concluzie, pârâtul are o cota proprie de 190 milioane de rol care reprezintă 34 % din valoare imobilului.
Instanța a reținut si contribuția părinților reclamantei la 30 milioane de rol, suma recunoscuta de pârât, care insa fata de cele arătate de reclamanta la interogator ca reprezintă donație pentru amândoi sotii, a integrat-o in restul de
66 % din imobil ce reprezintă contribuția comuna a soților.
Au mai dobândit cota de 90% din auto B. cu nr. de înmatriculare (...) in valoare de 7700 ron.
A. deoarece 10 % reprezintă tot bunul propriu al pârâtului, părțile recunoscând ca acesta a primit de la părinți 2000 dolari pentru avans pe care instanța l-a raportat la prețul de nou reținut de expert de 18700 euro .
Astfel, 2000 dolari ori 1, 8 curs in ianuarie 2000 egal 3600 ron aplicat la valoarea de nou de 18700 la un curs aproape egal la data respective euro - dolar rezulta 10 % contribuția proprie a pârâtului, din nou autoturismul fiind considerat un bun de valoare, donația făcuta fiului de către părinți profita doar acestuia.
Au mai dobândit auto vw transporter cu nr. (...) in valoare de 3000 ron, in cote egale nedovedindu-se susținerea pârâtului ca părinții săi au mai contribuit si la acesta.
De asemenea au mai dobândit cabana de la T. in valoare de 38519 ron, tot in cote egale, nedovedindu-se susținerea pârâtului ca părinții săi au mai contribuit si la aceasta.
Astfel, pentru cele mai sus arătate, s-a constatat ca asupra imobilului înscris in cf 2279 C. nr.top (...)4/1 teren de 3653 mp. si construcție pârâtul are o cota proprie de contribuție de 34%.
In baza art. 36 cod fam rap. la art. 673 si următoarele C. s-a dispus partajarea bunurilor comune prin formare de loturi si potrivit raportului de expertiza întocmit de ing. expert G. T. V. 2.
Instanța a ținut cont la partaj de acordul părtilor privind atribuirea autoturismelor, privind partajarea terenului prin atribuire de loturi egale cu valoare insa diferita, asa cum expertul a reținut, aspect însușit si de către instanța si prin atribuirea construcției de pe M. pârâtului, aceasta fiind dorința parților la fel si in cazul celei de la T.
In baza art. 673 ind. 5 alin. 2 C. a fost obligat pârâtul sa plătească reclamantei suma de 5.647 ron in termen de 3 luni de la rămânerea definitiva a hotărârii cu titlu de sultă.
S-au respins capetele din acțiune privind includerea in masa bunurilor de împărțit a auto Mercedes Vito fata de faptul ca acesta este proprietatea unui tert.
Prin sentința civilă nr. 14291 din (...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins cererea formulata de reclamanta L. J. A., în contradictoriu cu pârâtul
E. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că potrivit sentinței civile nr. 9. a J. C.-N. s-au admis in parte atât acțiunea reclamantei cit si a pârâtului
Se observa din sentința, ca la baza hotărârii a stat raportul de expertiza al expertei G. T. V. 2 in care din tabelul de mișcare parcelare reiese ca experta a propus instituirea unui drept de servitute de trecere in favoarea parcelei atribuite reclamantei.
Insa de nicăieri nu reiese ca reclamanta ar fi formulat un astfel de petit in termen legal, timbrat corespunzător, simpla menționare de reclamanta a variantei care dorește a fi luata in vedere de instanța la pronuntarea soluției nefiind o împrejurare sa complinească neformularea unui petit expres in acest sens.
De asemenea, s-a observat ca instanța a stabilit sulta pe care pârâtul o va plăti reclamantei, ori aceasta a rezultat in urma calculelor făcute, ținând cont de întreaga masa a bunurilor de împărțit si nu doar a unui bun individual si inclusiv de diferența de valoare dintre parcele .
De asemenea, din art. 281 ind. 2(1) CPC reiese ca se va completa hotărârea daca instanța a omis sa se pronunțe asupra unui capăt de cerere.
Instanța a apreciat ca nu sunt întrunite prevederile legale de mai sus, in condițiile in care nu a omis sa se pronunțe asupra a nici unui capăt cerere.
Astfel, instituirea dreptului de servitute nu s-a solicitat, așa încât instanța nu se putea pronunța pe ce nu s-a cerut, iar sulta s-a calculat ținând cont de toate aspectele invocate de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 1./(...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis apelul declarat de L. J. A. împotriva sentinței civile nr. 9467 din (...) pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată în parte, în sensul că pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 23.042 lei, cu titlul de sultă, păstrându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-a respins apelul declarat de reclamanta L. J. A. împotriva sentinței civile nr. 1.(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime, iar intimatul E. C. a fost obligat să plătească apelantei L. J. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru, compensând restul cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că starea de fapt reținută de către instanța de fond în baza probațiunii administrate apare ca fiind conformă cu realitatea din actele dosarului rezultând că într-adevăr intimatul a avut o contribuție mai mare la dobândirea unora din bunurile comune.
Astfel, din declarația martorului F. V., rezultă că antecontractul de vânzare cumpărare a imobilului situat pe str. D. s-a făcut de către tatăl intimatului. A. a fost și cel care a achitat prețul, martorul referindu-se la întreaga sumă stabilită cu titlul de preț inclusiv a ratelor lunare. Martora B. A. confirmă acest lucru. Declarația martorului P. nu are elemente în legătură cu vreo contribuție a soților. F. că la încheierea actului cu privire la imobilul de pe str. M. nu s-a afirmat de către terți existența unor sume diferite datorită unor sume de bani provenind din bunuri având calitate de bunuri propriii nu este de natură să justifice existența unei contribuții egale. Așa cum a recunoscut la interogatoriu apelanta, o parte din sumele necesare achiziționării imobilului de pe str. M. nr. 1 au provenit din sumele încasate ca urmare a apartamentului de pe str. D. apartament care așa cum s-a probat în cauză a fost achiziționat de către părinții intimatului.
Este fără dubiu și jurisprudențial s-a stabilit, că în situația unor donații făcute soților se are în valoarea acesteia, presupunându-se că în situația unei donații de o anumită însemnătate în lipsa unei stipulații contrare, se prezumă că donația este făcută în favoarea copilului donatorului. Aceeași situație se regăsește și în contribuția de 2000 USD necesar achiziționării autoturismului VW B., instanța de fond făcând o corectă aplicare și a acestei sume în valoarea totală a autoturismului.
Prin probațiunea administrată, apelanta nu a fost de natură să susțină afirmațiile din cuprinsul motivelor de apel privitoare la ajutorul dat de părinții săi.
Având în vedere aceste considerente, se poate aprecia că în mod corect a dispus instanța de fond în ceea ce privește cotele de contribuție a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Cu privire la a doua critică formulată împotriva ambelor hotărâri, instanța constată că într-adevăr cererea de chemare în judecată a suferit mai multe modificări, dar nu a fost formulată nicio pretenție având ca obiect instituirea unui drept de servitute în situația în care se va menține partajul într-un anumit fel.
În cuprinsul practicalei din (...) nu apare ca fiind formulată o astfel de cerere de către reclamantă iar după lăsarea cauzei în pronunțare modificarea cadrului procesual nu se mai poate realiza deoarece s-a încălcat principiul contradictorialității și a dreptului la apărare al părții adverse.
Nu este stipulat în nicio dispoziție, obligația repunerii cauzei pe rol în situația în care în cuprinsul concluziilor scrise se formulează pretenții noi.
Amânarea pentru depunerea concluziilor scrise nu are rolul de a crea o poartă în vederea modificării cadrului procesual, ci doar de a expune într-un cadru concret pretențiile formulate cu justificarea lor.
În ceea ce privește valoarea sultelor determinate ca urmare a partajării bunurilor, într-adevăr instanța de fond nu a realizat un calcul și o explicație riguroasă a modului în care a ajuns la valoarea stabilită ca fiind datorată cu titlul de sultă..
În ceea ce privește pretențiile formulate prin motivele de apel reprezentând plata unei cote de ½ din valoarea bunurilor atribuite intimatului, în mod corect instanța de fond a arătat că stabilirea sultei se datorează în mod global prin raportare la bunurile atribuite sulta reprezentând doar eventuala diferență care să justifice proporția loturilor.
Așadar nu se poate stabili o sultă pentru fiecare bun în parte.
În ceea ce privește pretenția de a se achita o sumă de bani reprezentând diferența de valoare dintre cele 2 loturi de teren, tribunalul a apreciat că cererea nu poate fi primită întrucât imobilul teren de pe str. M. are o valoare egală pentru fiecare metru pătrat la momentul partajului indiferent dacă ulterior partajului datorită amplasamentului e posibil ca una dintre parcele să suporte o depreciere.
În situația în care privitor la loturile atribuite nu au fost formulate critici cele 2 loturi, până la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii, au o valoare egală.
Este adevărat că, prin raportul de expertiză s-a stabilit valoarea imobilului teren la două momente diferite însă este de principiu că trebuie avută în vedere valoarea din momentul realizării partajului respectiv cât mai aproape de pronunțarea hotărârii judecătorești.
Valoarea determinată de expert a terenului la momentul întocmirii completării la raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 259-261 dosar fond) este mai mică decât cea avută anterioară expertul apreciind că în raport de criza reflectată pe piața imobiliară datorită căruia tranzacțiile imobiliare au scăzut cu circa 30% valoarea de piață a terenului evaluat a suferit o diminuare rezultând o valoare globală mai mică decât cea avută anterior. F. că expertul a determinat o diferență dintre cele 2 parcele de circa 147.200 lei prin realizarea unui calcul matematic nu poate fi primită pentru considerentele de mai sus. Mai mult terenul care ar fi revenit intimatului a fost determinat la valoarea inițială de 267,64 lei fără a se ține cont de scăderea intervenită în timp, cu 30%.
Având în vedere că instanța de fond nu a realizat un calcul exact precis al modului de determinare al sultei care să întrunească exigențele art. 261 alin. 5
C., dar întrucât nu s-a cerut casarea cu trimitere, instanța de apel a realizat un calcul al sumelor datorate în cazul existenței unei diferențe între valoarea bunurilor din fiecare lot atribuit în parte.
Compunerea loturilor și valoarea acestora mai puțin a terenului situat pe str. M. nr. 1 la care instanța de apel a avut în vedere valoarea determinată de expert pe fiecare metru pătrat, dar diminuată cu 30 % sunt cele stabilite de instanța de fond. R. că valoarea lotului atribuit reclamantei este de 232.776 lei cuprinzând 225.846 lei valoarea terenului în suprafață de 1826 m.p. și 6930 lei valoarea autoturismului VW B., iar valoarea lotului atribuit intimatului este de
278.861 lei cuprinzând 225.846 lei valoarea terenului de 1.846 m.p. 3000 lei contravaloarea autoturismului VW transporter, 14.490 lei contravaloarea casei și
38.519 lei contravaloarea cabanei de la Ț., inclusiv terenul.
Făcând o diferență între valoarea celor două loturi rezultă că suma ce se impune a fi achitată cu titlu de sultă de către intimata apelantă este de 23042 lei.
Având în vedere considerentele arătate mai sus precum și dispozițiile art. 296 C., tribunalul a admis apelul declarat de L. J. A. împotriva Sentinței civile nr.
9467 din (...) pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de
23.042 lei, cu titlul de sultă, va păstra restul dispozițiilor sentinței atacate și a respins apelul declarat de reclamanta L. J. A. împotriva Sentinței civile nr. 1. (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., pe care a păstrat-o în întregime.
În fața instanței de apel părțile au făcut cheltuieli de judecată reprezentând plata taxei de timbru precum și onorariu de avocat. În ceea ce privește taxa de timbru acesta se impune a fi suportată de către intimat în proporția admiterii apelului privitoare la partajul propriu-zis, impunându-se a fi respinsă solicitarea cu privire la plata taxei de timbru aferentă pretențiilor din apel legate de instituirea dreptului de servitute. A. părți au făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător.
Întrucât pretențiile au fost admise în parte, instanța de apel a dispus compensarea acestor sume de bani și ținând cont de cele arătate mai sus în baza art. 274 C., l-a obligat pe intimatul E. C. să plătească apelantei L. J. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru, compensând restul cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea civilă nr. 4. din (...) a T.ui C., dosar nr.(...), s-a admis cerereaformulată de L. J. A. și, în consecință, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul Deciziei civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj, în sensul că valoarea sultei la care este îndreptățită reclamanta L. J. A. este de 24.539,5 lei, așa cum este corect și nu suma menționată de
23.042 lei.
Verificând susținerile petentei, considerentele și dispozitivul Deciziei civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a constatat că la determinarea valorii loturilor cuvenite părților s-a strecurat o eroare de calcul ce a determinat în final, stabilirea unei sume cu titlu de sultă in favoarea reclamantei diferită de cea reală, sulta la care reclamanta este îndriduită fiind de 24.539,5 lei.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 281 C., instanța a admis cererea petentei și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul Deciziei civile nr. 1. pronunțată de T. C., în sensul că valoarea sultei la care este îndreptățită reclamanta L. J. A. este de 24.539,5 lei, așa cum este corect și nu suma menționată de 23.042 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta L. J. A. a declarat recurs, în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul obligării intimatului la plata sumei de 48.576 lei cu titlu de sultă rezultată de din diferența de valoare a celor două parcele, cu suprafețe egale de 1.827 mp., precum și la plata sumei de 1.613 lei cu titlu de sultă rezultată din cota de ½ parte din terenul aferent cabanei de la Ț., precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este parțial nelegală deoarece instanța de apel a nesocotit diferența de valoare dintre parcelele atribuite părților, stabilită la suma de 147.200 lei, fără a dispune obligarea pârâtului la plata sultei corespunzătoare.
Instanța de apel a reținut în mod eronat faptul că valoarea inițială a terenului a fost de 267,64 lei/mp. deși în raportul de expertiză expertul a arătat că valoarea de piață actuală a terenului de 3.653 mp. a scăzut cu cca 30 %, astfel încât este de 187 lei/mp., respectiv 684.382 lei.
Diferența de valoare a celor două parcele de teren, cu care ambele părți au fost de acord, a fost calculată la suma de 147.200 lei, iar în condițiile în care s-a constatat contribuția comună a ambelor părți la dobândirea acestui imobil doar de 66 %, rezultă că diferența de valoare ar fi de 97.152 lei (147.200 x 66 %), iar jumătate reprezintă 48.576 lei, sumă pe care intimatul trebuie să o achite recurentei cu titlu de sultă.
Cabana în litigiu a fost evaluată la suma de 38.519 lei, iar terenul a fost evaluat la suma de 3.226 lei, astfel încât instanța de apel, în mod nelegal, a luat în considerare numai valoarea cabanei, nu și a terenului, motiv pentru care seimpune și obligarea intimatului la plata sultei de 1.613 lei reprezentând ½ parte din contravaloarea terenului.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8, pct. 9, art. 312 alin. 1 și alin.
3, art. 274 C.
Pârâtul intimat E. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată
(f.9-12).
În susținerea poziției procesuale, intimatul a invocat excepția nemotivării recursului întrucât motivele invocate de recurentă vizează doar temeinicia hotărârii atacate, respectiv modul în care instanța a stabilit cuantumul sultei, critici care nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.
Pe fondul recursului se solicită respingerea acestuia ca nefondat întrucât sulta se stabilește raportat la totalitatea masei partajabile și la loturi atribuite fiecăreia dintre părți, fiind în mod corect calculată de instanța de apel.
Terenul aferent cabanei de la Ț. nu face parte din masa bunurilor comune deoarece părțile nu au încheiat decât un antecontract de vânzare-cumpărare care nu est apt să transmită proprietate. Cu privire la acest aspect, hotărârea primei instanțe nu a fost apelată, astfel încât această critică a fost invocată omisso medio, direct în recurs.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin întâmpinare, pârâtul intimat E. C. a invocat în principal excepția nemotivării recursului întrucât motivele invocate de recurentă vizează doar temeinicia hotărârii atacate, respectiv modul în care instanța a stabilit cuantumul sultei, critici care nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. și, de asemenea, excepția inadmisibilității criticii reclamantei recurente care vizează stabilirea sultei ținând cont și de valoarea terenului aferent cabanei din loc.Ț..
Conform art. 316 raportat la art.137 alin.1 C., Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției nemotivării recursului și asupra excepției inadmisibilității, excepții de procedură care face inutilă cercetarea pe fond a recursului.
M.ivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.8 C. invocat de reclamanta recurentă trebuie să precizeze în mod concret care este actul pretins denaturat de către instanța de judecată și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii recurate.
Denaturarea actului înțelesului actului juridic are loc atunci când concluziile instanțelor de fond deduse din interpretarea actului sunt în mod evident eliminate și contrazise prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat.
Prin urmare, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C. a fost invocat de reclamantă în mod formal, fără ca acesta să dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greșit de către instanța de apel astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerent pentru care excepția invocată de pârâtul intimat este întemeiată în parte astfel încât decizia recurată urmează a fi analizată în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.
Susținerea pârâtului intimat privitoare la inadmisibilitatea criticii reclamantei recurente care vizează stabilirea sultei ținând cont și de valoarea terenului aferent cabanei din loc. Ț. întrucât sub acest aspect sentința primeiinstanțe nu a fost apelată de reclamantă nu poate fi reținută de Curte deoarece la data de (...) reclamanta L. J. A. a declarat apel împotriva sentinței civile nr.9467 din 0(...) a J. C. N., pronunțată în dosarul nr. (...), iar printre motivele de apel a indicat și obligarea pârâtului „. sultei de 20850 Ron reprezentând cota de ½ parte din contravaloarea cabanei de la Ț. și a terenului aferent în suprafață de
400 mp conform expertizei efectuată de ing.A. G. astfel încât această critică nu a fost exercitată omisso medio.
Critica reclamantei recurente referitoare la modul de stabilire a sultei în cadrul unei acțiuni de partaj pune în discuție modul de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează procedura partajului motiv pentru care Curtea apreciază că această critică se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 teza II C. potrivit căruia, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.6735 alin.2 C., instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin.1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani. Conform art. 6739 C., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Așa cum rezultă din textul menționat, operația de formare și atribuire a loturilor se face de către instanță, iar în cazul în care s-a dispus efectuarea unei expertize, astfel cum s-a dispus și în prezenta cauză, instanța va ține seama și de propunerile de formare a loturilor determinate de expert. Textul legal mai sus arătat, determină cele mai importante criterii la care trebuie să recurgă instanța pentru formarea și atribuirea loturilor. Este de remarcat însă, că legea nu enumeră aceste criterii în mod limitativ, împrejurare care rezultă chiar din formularea finală a art.6739 C. „sau altele asemenea";. Totodată, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de (...), în speță sunt pe deplin incidente și prevederile art.741 C.civ. potrivit cărora, „La formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare. Se va evita însă cât va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor";. În opinia Curții aplicarea art.6735 alin.2 C. de către instanța de apel este eronată pentru argumentele ce urmează a fi expuse. În prezenta cauză prima instanță a constatat, din ansamblul probelor administrate, ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote de contribuție egale: cota de 66% din imobilul înscris in CF nr. 2279 C. nr. top. (...)4/1 teren de 3.653 mp. si construcție; cota de 90% din auto B. cu nr. de înmatriculare (...) în valoare de 7.700 ron; auto VW T. cu nr. (...) în valoare de 3.000 ron; cabana de la T. în valoare de 38.519 ron. S-a constatat ca asupra imobilului înscris în CF nr. 2279 C., nr. top (...)4/1 teren de 3653 mp si construcție pârâtul are o cota proprie de contribuție de 34%. Niciuna dintre părți nu au contestat în apel sau în recurs componența masei de împărțit, cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune sau valoarea acestora. In speță, s-au efectuat expertize de specialitate, respectiv expertiza de evaluare a autovehiculelor din care reiese ca valoarea VW B. este in prezent 7700lei, iar valoarea de nou este 18 700 euro si valoarea auto VW TRASPORTER este 3000 lei. Ulterior, expertul a procedat la efectuarea unei completări la raportul de expertiză evaluatorie, fata de cele învederate de reclamanta, in sensul ca cele 2 loturi de teren atribuite parților au valoare diferita, arătând ca diferența de valoare intre cele doua parcele de teren ce urmau a fi atribuite reclamantei și pârâtului este de 147.200 lei. Având în vedere criza reflectată pe piața imobiliară, datorită căreia tranzacțiile imobiliare au scăzut cu 30%, valoarea de piață a terenului de 1827 mp care revine reclamantei conform acordului părților este de 106,75 lei/mp, respectiv 195,032 lei. In cauza a fost efectuata si o expertiza topografică de expertul G. T. care a făcut propuneri de partaj cu privire la imobilul de pe str. M. părțile solicitând instanței sa ia in considerare varianta 2 din raport. În consecință, instanța de fond a ținut cont la partaj de acordul părtilor privind atribuirea autoturismelor, privind partajarea terenului prin atribuire de loturi egale cu valoare insa diferita, așa cum expertul a reținut, aspect însușit si de către instanța si prin atribuirea construcției de pe str. M. nr.1 și a cabanei din loc. Ț. pârâtului, aceasta fiind dorința parților. Astfel, masa bunurilor de împărțit este alcătuită din următoarele bunuri: - cota de 66% din imobilul teren de 3.653 mp înscris in CF nr. 2279 C., nr. top. (...)4/1, în valoare de 451.692,12 lei, - cota de 66% din imobilul construcție înscris in CF nr. 2279 C., în valoare de 14.496,9 lei, - cota de 90% din autoturismul VW B., cu nr. de înmatriculare (...), în valoare de 6.930 lei, - auto VW T. cu nr. de înmatriculare (...), în valoare de 3.000 lei, - cabana de la T., în valoare de 38.519 lei, în valoare totală de 514.638,02 lei. Cota de ½ parte care revine fiecărei părți din masa bunurilor comune este de 257.313,01 lei. Lotul nr. 1 s-a atribuit reclamantei si este format din următoarele bunuri: autoturismul VW B. cu nr. de înmatriculare (...), în valoare de 7.700 lei și cota de ½ parte din terenul cu nr. top nou 16165/(...)4/1/2 în suprafață de 1826 mp, în valoare de 195.032 lei, în total 202.732 lei. Lotul nr. 2 s-a atribuit pârâtului si este format din următoarele bunuri: auto VW T. cu nr. de înmatriculare (...), în valoare de 3.000 lei, Cabana de la T., în valoare de 38.519 lei, cota de ½ parte din terenul cu nr. top nou 16165/(...)4/1/1 în suprafață de 1.827 mp., în valoare de 341.649 lei si construcția de pe acest teren, în valoare de 21.965 lei, în total 405.133 lei. Ținând seama de prevederile art.6735 alin.2 C., în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani, sulta cuvenită reclamantei este de 54.587,01 lei și reprezintă diferența dintre valoarea de 257.313,01 lei, reprezentând cota de ½ parte care revine fiecărei părți din masa bunurilor comune și valoarea lotului nr.1 atribuit reclamantei, de 202.732 lei. Critica recurentei referitoare la includerea în calculul sultei și a cotei de ½ parte din terenul aferent cabanei de la Ț., respectiv suma de 1.613 lei, nu este fondată deoarece prin hotărârea primei instanțe s-a respins petitul din acțiunea reconvențională în ceea ce privește dobândirea de către părți a terenului aferent cabanei de la T. si partajarea acestuia, iar reclamanta nu a înțeles să apeleze sentința instanței de fond sub acest aspect astfel încât soluția primei instanțe a rămas irevocabilă din acest punct de vedere. Pentru aceste considerente și având în vedere că reclamanta recurentă a solicitat obligarea pârâtului intimat doar la plata sultei de 48.576 lei, Curteaconstată că în speță este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 teza II C. astfel încât, în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 C., va admite în parte recursul declarat de reclamanta L. J. A. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, cu privire la cuantumul sultei stabilite în sarcina pârâtului E. C. și, în consecință, va obliga pe pârâtul E. C. să-i plătească reclamantei L. J. A. suma de 48.576 lei, cu titlu de sultă, în loc de suma de 23.042 lei, cu titlu de sultă, menținând restul dispozițiilor din decizia recurată. În conformitate cu dispozițiile art.316 raportat la art.274 alin.1 și art.276 C., va obligă intimatul E. C., aflat în culpă procesuală, să plătească recurentei suma de 1.753,49 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, proporțional cu pretențiile admise (f.23,24,28). PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de reclamanta L. J. A. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, cu privire la cuantumul sultei stabilite în sarcina pârâtului E. C., și în consecință: Obligă pe pârâtul E. C. să-i plătească reclamantei L. J. A. suma de 48.576 lei, cu titlu de sultă, în loc de suma de 23.042 lei, cu titlu de sultă. Menține restul dispozițiilor din decizia recurată. Obligă pe intimatul E. C. să plătească recurentei suma de 1.753,49 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: V. I.jud. apel:F.S. Bolchiș; Dorin Tatu.
| ← Decizia civilă nr. 4129/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 196/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
