Decizia civilă nr. 1222/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 1222/R/2012
Ședința publică din data de 7 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta M. D.-G., și de pârâtul M. C.-I., împotriva deciziei civile nr. 4. din 2 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...)*, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pârâtul-recurent M. C.-I. asistat de avocat B. M.-M. și reclamanta-recurentă M. D.-G., asistată de avocat C. C. de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantei-recurente este legal timbrat cu 1389 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul-recurent
M. C.-I., nu a timbrat recursul cu suma de 6003,15 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, deși a fost legal citat în acest sens pentru primul termen de judecată, la care i s-a pus în vedere și personal să-și îndeplinească această obligație.
Reprezentanta pârâtului-recurent arată că înțelege să nu timbreze capătul de cerere referitor la formarea și atribuirea loturilor și în consecință, solicită instanței să constate nulitatea acestuia ca netimbrat, rămânând să susțină la doilea capăt de cerere, respectiv cel referitor la cheltuielile de judecată.
Reprezentanta reclamantei-recurente invocă excepția de netimbrare și solicită anularea recursului promovat de pârât, referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, întrucât nu a fost timbrat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în întregime a apelului declarat de reclamantă, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru achitate în recurs și a onorariului avocațial, conform bonului fiscal pe care îl depune la dosar. A. că înțelege să critice hotărârea atacată sub aspectul cotei de contribuție reținută de instanța de apel, în sensul că solicită stabilirea unei cote de contribuție de 70% în favoarea reclamantei cu consecința modificării cuantumului sultei. Recursul este întemeiat peprevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, apreciază că au fost încălcate prevederile art. 31 lit. b) și art. 36 Codul Familiei, art. 1203 cod civil precum și dispozițiile art. 292 alin. (1) Cod procedură civilă. M. de calcul este eronată, întrucât trebuiau avute în vedere veniturile diferite ale celor două părți. M. corectă de calcul ar fi trebuit să aibă în vedere cuantumul total al veniturilor reclamantei, conform actelor doveditoare depuse la dosar, în perioada 1996-2006, cuantumul total al veniturilor intimatului conform probelor depuse la dosar pentru perioada 1996-2006 și diferența de venituri câștigată în plus de către reclamantă reprezentând de
21%, pentru ca apoi să se stabilească cota la care reclamanta este îndreptățită și pe care a apreciat-o ca fiind de 71,05%. Privitor la contribuția egală a celor două părți la creșterea copilului și întreținerea familiei, aceasta a fost o premisă legală, însă eronat aplicată, la dosar existând nenumărate probe contrare care ar fi trebuie raportate la dispozițiile art. 36 din Codul familiei. Referitor la înlăturarea sumei de 20.000.000 lei vechi primiți de la părinții reclamantei, chitanța care atestă acest fapt nu este un act întocmit pro causa, așa cum a reținut prima instanță, această concluzie neputându- se desprinde din actele depuse la dosar, și nici intimatul nu a contestat în mod legal acest înscris, nedepunerea lui la instanța de fond reprezentând doar o deficiență de comunicare cu reprezentantul ales la acea dată.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca fiind nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, mai puțin sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Susține recursul declarat de pârât, solicită admiterea acestuia și în consecință modificarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în apel, conform soluției de admitere în parte și potrivit chitanțelor depuse la dosar. Î. apelul reclamantei a fost admis numai în parte și cheltuielile de judecată trebuiau stabilite în mod proporțional cu această soluție, făcându-se aplicarea prevederilor art. 276 Cod procedură civilă. Solicită cheltuieli de judecată în recurs, în cuantum de 500 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită respingerea recursului declarat de pârât pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 6435 din (...) a J. C.-N., s-a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanta M. (M.) D.-G. împotriva pârâtului M. C.-I., s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul M. C.-I. și în consecință, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale imobilele înscrise în CF 1. C. nr. topo
22638/(...)8/4/1 în valoare de 205.160 lei, CF 1613 N nr. top (...)/3 teren de
537 mp plus 609 mp în valoare de 1. lei , 2. parte din terenul înscris în CF
1. C. nr. top 22638/2/5 și 22638/4/5 în valoare de 2760 lei, cota de 7. teren din CF 1618 nr. top 3699/5 în suprafață de 125 mp în valoare de 8040 lei cota de 2. din imobilul înscris în CF 1617 nr. top 3696/2 în valoarea de
900 lei, garaj în valoare de 3500 euro, depozitul de 44000 lei depus la BCR
C. auto Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare (...) în valoare de 3500 euro, mobila tineret 300 lei, mobila de bucătărie 4300 lei, mobila de hol (cuierbibliotecă) 500 lei, frigider 800 lei, aspirator 100 lei, aragaz hota cuptor toate în valoare de 2300 lei, 4 televizoare în valoare de 600 lei, mașină de spălat în valoare de 700 lei, suma de 13000 lei reprezentând contravaloarea investițiilor făcute în apartamentul reclamantei.
S-a constatat calitatea de bun propriu a pârâtului a garniturii de mobilă sculptată și s-a dispus obligarea reclamantei la restituirea ei.
S-a dispus partajarea bunurilor comune prin formare de loturi, astfel:
Lotul nr. 1 i s-a atribuit pârâtului M. C. I., compus din:
-terenul de 1036 mp înscris în CF 1. C. nr. top 22638/(...)8/4/1 în valoare de 205 160 lei;
-cota de 2. drum de acces de 114 mp nr. top 22638/(...)8/4/5 înscris în CF 1. C. în valoare de 2760 lei;
-auto Dacia Solenza in valoare de 3500 euro;
-mașina de spălat în valoare de 700 lei;
-2 televizoare în valoare de 300 ron;
-depozitul de 44.000 lei.
Lotul nr. 2 i s-a atribuit reclamantei M. D. G. și s-a compus din:
-terenul înscris în CF 1613 nr. top (...)/3 în valoare totală de 1. lei;
-cota de 2. din terenul de 60 mp înscris în CF 1617 nr. top 3696/2 în valoare de 900 lei;
-cota de 78% din terenul de 125 mp înscris în CF 1618 nr. top 3699/5 în valoare de 8040 lei;
-garaj în valoare de 3500 euro;
-mobila tineret-300 lei, mobilă de bucătărie-4300 lei, mobila de hol- cuier biblioteca 500 lei, frigider-800 lei, aspirator-100 lei, aragaz hota, cuptor, toate în valoare de 2300 lei, 2 televizoare în valoare de 300 lei;
-contravaloarea investițiilor în sumă de 13000 lei la apartamentul reclamantei.
De asemenea, a fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei în termen de o lună de la rămânerea irevocabilă a hotărârii suma de 13.665 lei cu titlu de sulta.
S-a dispus înscrierea în CF a terenurilor atribuite reclamantei și pârâtului cu titlu de partaj ca bunuri proprii, respingându-se capătul de cerere reconvențională privind includerea în masa bunurilor comune a mobilei LUXOR, compensându-se cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de (...) și au divorțat prin sentința civilă nr. 6. a J. C.-N., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2. din 15 aprilie 2008 a T.ui C..
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit imobilele înscrise în CF nr. 1.
C., nr. top 22638/(...)8/(...)8/(...)8/4/4, primul corp de proprietate în suprafață de 1036 mp rămânând în această carte funciară, iar cel de-al doilea fiind dezmembrat în parcela cu nr. cadastral 3699/1 în suprafață de
537 mp, nr. cadastral 3699/3 în suprafață de 609 mp rămas în proprietatea reclamanților, la fel și cota de 7. parte din terenul înscris în CF nr. 1618 N, nr. cadastral 3699/5, cota de 2. parte din terenul înscris în CF nr. 1617N nr. cadastral 3696/2, precum și cota de 2. parte din terenul cu nr. top
22638/(...)8/4/5 în suprafață de 114 mp.
Reclamantul este beneficiarul unui garaj și a unui autoturism Dacia
„Solenza";.
Din interogatoriul luat reclamantei, a rezultat că părțile s-au despărțit în fapt la data de (...), când existau în cont 44.000 lei bun comun; aceasta s-a ocupat în principal de menaj, de creșterea copilului și a obținut venituri mai mari; la achiziționarea terenurilor, părinții ei le-au dat 20-25% din preț, mobila „Luxor"; este a părinților ei, celelalte fiind bunuri comune.
Din interogatoriul luat pârâtului, a rezultat că într-adevăr părțile s-au despărțit în fapt la data de (...), când aveau în contul comun suma de 44.000 lei; pe parcursul căsătoriei ambii soți au lucrat, obținând venituri asemănătoare, cu precizarea că în perioada 1990-1995 reclamanta a obținut câștiguri suplimentare; de copii și de menajul casei s-au ocupat ambii soți; părinții reclamantei nu au avut nicio contribuție la achiziționarea bunurilor comune.
Martorii propuși de reclamantă au declarat că deși ambii soți au lucrat, reclamanta a câștigat mai mult; de menaj s-a ocupat în principal reclamanta, iar de creșterea copiilor s-au ocupat ambii soți, martorul C. A.-
D. arătând că mama reclamantei a contribuit cu 15 milioane de lei vechi la cumpărarea terenului.
Martorul T. G. propus de pârât, a declarat că nu are cunoștință de modalitățile în care au fost achiziționate terenul și mobila „Luxor";.
În ședința publică din (...), părțile au convenit că valoarea mobilei de bucătărie este de 4.300 lei, valoarea investițiilor la apartamentul proprietatea reclamantei este de 13.000 lei, garajul valorează 3.500 euro, autoturismul Dacia „Solenza"; valorează 3.500 euro, iar aragazul cu hotă și cuptor 2.300 lei.
Terenurile au fost evaluate de expertul B. A.
Așa fiind, s-au admis în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, s-a constatat care este masa bunurilor comune dobândite de soți prin contribuție egală și s-a dispus împărțirea lor în natură.
Prin decizia civilă nr. 5. din 16 noiembrie 2010 a T.ui C., s-a admis apelul declarat de reclamanta M. D.-G. împotriva sentinței civile nr. 6435 din (...) a J. C.-N., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a inclus în lotul reclamantei cota de 2. parte din suprafața de 114 mp, nr. top
22638/(...)8/4/5 înscris în CF nr. 1. C., fără sultă către pârât cu privire la aceasta.
S-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei în cote egale și suma de 15.992 lei cu titlu de dobândă legală.
A fost obligat pârâtul M. C.-I. să îi plătească reclamantei M. D.-G. suma de 21.661 lei cu titlu de sultă și 535 lei cheltuieli de judecată, compensând onorariile avocațiale.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că motivul de apel privind desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea citării în proces și a celorlalți coproprietari, deoarece prima instanță nu și-ar fi exercitat rolul activ, este nefondat, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 297 alin. (1) C.pr.civ.
Nu se impune desființarea sentinței cu trimitere nici pentru că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la includerea dobânzii în masa bunurilor de împărțit, întrucât această cerere a fost formulată abia cu ocazia concluziilor pe fond, iar această situație poate fi remediată în apel în baza art. 294 C.pr.civ., constatându-se că din masa bunurilor de împărțit face parte și suma de 15.992 lei.
La dobândirea bunurilor comune, părțile au avut contribuții egale și nu de 70% reclamanta și de 30% pârâtul.
Nu se poate determina o cotă de contribuție inegală a părților la dobândirea tuturor bunurilor comune, determinată de o contribuție mai mare a reclamantei la achiziționarea unui teren, prin aceea că a primit de la mama sa suma de 20.000.000 lei vechi.
În ceea ce privește modul de alcătuire a loturilor, tribunalul a constatat că în mod eronat a fost inclus în lotul pârâtului cota de 2. parte din suprafața de 114 mp cu nr. top 22638/2/5 și 22638/4/5 înscris în CF nr. 1. C., astfel că a dispus includerea acestei cote în lotul reclamantei M. D.-G., fără plata unei sulte corespunzătoare.
Prin decizia civilă nr. 9. din 16 martie 2011 a Curții de A. C., s-a admis în parte recursul declarat de reclamanta M. D.-G. împotriva deciziei civile nr.561 din (...) a T.ui C., care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, curtea a reținut că nu este întemeiat motivul de recurs privind casarea cu trimitere, fiindcă prima instanță nu și-ar fi exercitat rolul activ vizând împrocesuarea coproprietarilor tabulari asupra imobilelor în litigiu, întrucât procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, reclamanta avea posibilitatea să îi cheme în judecată; apoi, împrocesuarea celorlalți coproprietari nu era necesară față de obiectul litigiului, de partajare a unei cote-părți a soților din acele imobile.
Au fost însă apreciate ca neîntemeiate criticile reclamantei-recurente privind cotele de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, constatarea instanței de apel că aceste cote sunt egale bazându-se pe considerații de ordin general, fără coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, în special cele referitoare la veniturile părților, deși în cererea de apel reclamanta-apelantă a detaliat motivele pentru care consideră că are o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, indicând toate probele din care rezultă acest lucru.
Aceste susțineri ale apelantei nu au fost analizate de către tribunal, astfel că pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, s-a casat decizia recurată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Urmare a casării cu trimitere, prin decizia civilă nr. 4. din 2 noiembrie
2011 a T.ui C., s-a admis apelul declarat de reclamanta M. D.-G. împotriva sentinței civile nr. 6435 din (...) a J. C.-N., pe care a schimbat-o în parte sub aspectul cotelor de contribuție și alcătuirii loturilor, după cum urmează:
S-a constatat că la dobândirea bunurilor comune, părțile au avut o contribuție diferențiată, de 58,7% reclamanta și 41,3% pârâtul.
S-a dispus partajarea bunurilor comune, astfel:
Lotul reclamantei în valoare de 323.780 lei, alcătuit din terenul în suprafață de 1036 mp înscris în CF nr. 1. C. și nr. top 22638/2/1 în valoare totală de 205.160 lei; terenul în suprafață de 537 mp înscris în CF nr. 1613
C., nr. cadastral 3693/1 în valoare de 81.970 lei; cota-parte din drumul de servitute ce deservește terenul în suprafață de 537 mp, funcție de suprafața acestui teren, raportat la suprafața terenului ce ar urma să revină pârâtului; bunurile mobile așa cum au fost atribuite prin sentința atacată.
Lotul pârâtului în valoare de 192.531 lei, alcătuit din terenul în suprafață de 609 mp, înscris în CF nr. 1613 C., nr. cadastral 3699/3 în valoare de 113.080 lei; cota-parte din drumul de servitute ce deservește terenul de mai sus, funcție de suprafața acestui teren, raportat la suprafața terenului; depozitul de 44.000 lei și dobândirea aferentă de 19.401 lei; bunurile mobile astfel cum au fost atribuite prin sentința atacată.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtului o sultă în valoare de 20.705,44 lei pentru egalizarea loturilor în funcție de cotele de proprietate, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei decizii.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6.360 lei reprezentând onorariul de avocat și 9.850 lei reprezentând taxa de timbru aferentă recursului și apelului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a decide astfel în rejudecare, instanța de apel a reținut că motivul de apel privind neîmprocesuarea tuturor coproprietarilor tabulari este neîntemeiat.
Soluția primei instanțe prin care nu s-a pronunțat asupra solicitării reclamantei de includere în masa bunurilor de împărțit a dobânzii, a fost considerată legală față de prevederile art.294 alin. (2) C.pr.civ.
Cu privire la cererea apelantei de a se constata că din masa bunurilor de împărțit fac parte și dobânzile aferente depozitului de 44.000 lei constituit la BCR, tribunalul a avut în vedere că intimatul nu a contestat faptul că a ridicat această sumă de la bancă, motiv pentru care a și fost inclusă în lotul său, ținând seama de faptul că fructele produse de bunurile comune sunt și ele bunuri comune, a inclus în masa bunurilor de împărțit suma de 19.401 lei cu titlu de dobândă legală, calculată începând cu data de (...) până la momentul judecării apelului.
În ceea ce privește schimbarea cotelor de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune, tribunalul a reținut că în raport cu veniturile părților dovedite cu adeverințe eliberate de la locurile de muncă și carnetele de muncă, rezultă că reclamanta a obținut venituri mai mari decât pârâtul, pe parcursul întregii durate a căsătoriei; în plus, soții au locuit în imobilul reclamantei, care a asigurat astfel locuința familiei, evitând o cheltuială sau economisind o sumă substanțială de bani, dar care nu a fost cuantificată de către reclamantă.
Pe parcursul căsătoriei, reclamanta a obținut venituri în valoare de
1.499.455.866 ROL, iar pârâtul a obținut venituri în valoare de
1.051.043.871 ROL, valoarea totală a bunurilor ce alcătuiesc masa bunurilor de împărțit fiind de 2.546.499.737 ROL, în care a fost inclusă și suma de bani din depozitul lichidat de pârât și dobânda aferentă în momentul judecării apelului.
Raportat la această valoare a veniturilor părților, rezultă că reclamanta are o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 58,7%, iar pârâtul are o contribuție de 41,3%.
Reclamanta nu a dovedit că ar fi primit suma de 20.000.000 ROL de la părinții ei cu titlu de donație, pentru cumpărarea unui teren.
T. a apreciat că sub aspectul componenței loturilor se impune modificarea lor și stabilirea sultei în raport cu noile cote de contribuție determinate în apel, menținând neschimbată soluția primei instanțe cu privire la bunurile mobile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
În recursul declarat de reclamanta M. D.-G., s-a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii în întregime a apelului acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, reclamanta a susținut că înțelege să critice decizia tribunalului sub aspectul cotei de contribuție de 70% înfavoarea ei și de 30% în favoarea pârâtului, cu modificarea cuantumului sultei.
Însăși modalitatea de calcul, reținând doar veniturile diferite ale celor două părți este eronată, deoarece în mod corect modalitatea de calcul trebuia să fie următoarea:
1) cuantumul total al veniturilor recurentei conform actelor doveditoare de la dosar, în perioada 1996-2006 a fost de 148.901 lei;
2) cuantumul total al veniturilor intimatului în perioada 1996-2006, conform actelor doveditoare existente la dosar a fost de 104.783 lei;
3) în situația în care veniturile părților ar fi fost egale, de câte 104.783 lei, venitul familiei ar fi fost de 209.566 lei;
4) diferența de venituri câștigate în plus de reclamantă a fost de 148.901 lei-104.78344.118 lei, reprezentând 21,65%;
5) cota la care este îndreptățită, este de 71,05%.
Recurenta a susținut că aceasta nu este o simplă eroare materială, ci o eroare asupra modalității în care aceste calcule trebuie efectuate în mod legal, fără a fi o reapreciere a stării de fapt.
În mod greșit a reținut instanța de apel că reclamanta nu a dovedit și cuantificat asigurarea locuinței pentru familie în apartamentul ei propriu, încălcând prevederile art. 1203 Cod civil, întrucât și fără existența vreunei probe exacte, este de notorietate că pentru un apartament de 3 camere în municipiul C.-N., nu există o chirie mai mică de 200 euro pe lună, ceea ce înseamnă că de la data dobândirii imobilului ca bun propriu prin contractul de donație din 3 iunie 1994 și până la divorțul soților, cuantumul sumei se ridică la suma de 70.090 lei.
Este un calcul matematic simplu, pe care instanța de apel nu l-a făcut, aceasta putând reține doar verificând site-urile agențiilor imobiliare, cuantumul contribuției suplimentare, prin asigurarea locuinței familiale la suma de 70.090 lei, ce mai reprezintă 21,64% peste cele arătate anterior.
Privitor la contribuția egală a părților la creșterea copiilor, la întreținerea familiei, aceasta a fost o premisă legală, însă eronat aplicată, la dosar existând nenumărate probe contrare.
Referitor la înlăturarea sumei de 20.000.000 lei vechi primiți de la părinții ei, aceasta nu a fost o probă „pro cauza";, din nicio filă a dosarului neputându-se desprinde această concluzie. Martorii nu trebuie să aibă cunoștințe directe despre faptele pe care le relatează, aceste cunoștințe pot fi indirecte, astfel că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 196 și următoarele Cod civil, adăugând la dispozițiile legale.
În recursul declarat de pârâtul M. C.-I., s-a solicitat modificarea deciziei tribunalului sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată și a formării loturilor atribuite părților prin partaj.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că soluția tribunalului de obligare a lui în favoarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6.360 lei reprezentând onorariul de avocat și 9.850 lei taxa judiciară de timbru aferentă recursului și apelului, este nelegală și netemeinică, raportat la admiterea în parte a apelului, situație în care trebuia făcută aplicarea dispozițiilor art. 276 C.pr.civ.
Taxa judiciară de timbru aferentă recursului nu putea fi acordată în soluționarea apelului la rejudecare, cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului fiind de competența instanței de recurs să le stabilească și să le acorde.
Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul arătat în dispozitivul deciziei, nu este susținută și de o argumentare serioasă pertinentă, în sensul că instanța de apel se mărginește la simpla referire în finalul hotărârii la aplicarea art. 274 C.pr.civ. și la menționarea sumelor, fără a detalia chitanțele prin care se face dovada acestor cheltuieli.
În privința formării loturilor atribuite părților, instanța de apel nu a stabilit în concret situația servituții de trecere, nu a stabilit cota-parte ce îi revine fiecăreia dintre părți din acest drum de acces și nu a menționat datele de identificare cadastrală ale drumului de acces pentru a se putea opera în cartea funciară modificările intervenite în urma partajului.
Nu este justificată modificarea alcătuirii loturilor în ceea ce privește cuprinderea în lotul reclamantei atât a terenului în suprafață de 1036 mp cât și a celui de 537 mp, doar prin aceea că se constată o diferență sensibilă a cotelor de contribuție.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, se poate observa că terenul în suprafață de 1036 mp este situat pe o parte a drumului, având acces individualizat, iar cele două bucăți de 537 mp, respectiv 609 mp se află în altă parte, sunt desprinse practic din același nr. top și au acces comun, astfel că nu este echitabilă partajarea în modul ales de instanța de apel.
Formarea loturilor în ultima manieră va împiedica nu numai o folosire pașnică a terenului, ci și valorificarea acestuia în condițiile normale, practic suprafața de 609 mp care i se atribuie, prin amplasarea și drumul de acces peste celălalt lot atribuit reclamantei, nu permite nici construirea și nici vânzarea în acest scop; modificarea componenței loturilor îl pune într-o situație dezavantajoasă și incorectă.
Prin întâmpinare depusă la dosar f. 12-14, reclamanta M. D.-G. a solicitat respingerea recursului declarat de pârât împotriva deciziei tribunalului.
Prin întâmpinare depusă la dosar f. 15-16, pârâtul M. C. I. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
1.) În privința recursului reclamantei M. D.-G., tribunalul a reținut că în perioada 1996-2006 reclamanta a obținut venituri în sumă de
1.495.455.866 lei ROL, în timp ce pârâtul a realizat în aceeași perioadă venituri de 1.051.043.871 lei ROL, recurenta susține că veniturile obținute de aceasta au fost de 148.901 lei RON, în timp ce veniturile obținute de pârât în aceeași perioadă au fost de 104.783 lei RON.
Abstracție făcând de faptul că tribunalul a utilizat la calcul noțiunea de ROL sau lei vechi, în timp ce recurenta folosește echivalentul în lei noi sau RON, aceasta din urmă prezintă sume ușor diferite de cele luate în considerare de către tribunal, fără să arate de unde provine diferența.
Din suma totală de 2.546.499.737 lei ROL a veniturilor obținute de părți în timpul căsătoriei, suma realizată de reclamanta-recurentă de
1.495.455.866 lei ROL reprezintă într-adevăr 58,7% așa cum a reținut în mod corect tribunalul și nu 70% cum susține recurenta, în timp ce suma realizată de pârâtul-intimat de 1.051.043.871 lei ROL reprezintă 41,3% așa cum de asemenea a reținut în mod corect tribunalul și nu de 30% așa susține neîntemeiat recurenta.
În ceea ce privește suma de 70.090 lei pe care recurenta o pretinde de la intimat ca reprezentând chiria pe care pârâtul ar fi trebuit să i-o plătească reclamantei pentru că a locuit în apartamentul ei propriu timp de 163 de luni, respectiv 100 euro pe lună, recunoscând că nu există probe la dosar în acest sens, dar că instanța de apel nu ar fi trebuit să recurgă la prezumții conform art. 1203 din vechiul Cod civil, curtea reține că același cod prevedea în art. 1169 că „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească";, ceea ce reclamanta nu a făcut.
Cu alte cuvinte, în procesul civil sarcina probei îi incumbă reclamantului, ceea ce înseamnă că nu i se poate imputa instanței faptul că nu a recurs la prezumții sau la site-uri imobiliare pentru dovedirea pretențiilor reclamantei privind contravaloarea chiriei pe care ar fi trebuit să i-o plătească pârâtul în perioada în care au fost căsătoriți și au locuit în apartamentul acesteia.
Una dintre obligațiile soților este aceea de coabitare, care este incompatibilă cu obligarea soțului neproprietar, la plata chiriei în favoarea soțului proprietar al apartamentului ce constituie domiciliul comun al soților.
Referitor la contribuția egală a părților la creșterea copilului și la întreținerea copilului, față de existența la dosar a nenumărate probe contrare, precum și la suma de 20.000.000 lei ROL cu titlu de donație, curtea constată că în actualul cadru procesual, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct.9 C.pr.civ., situație în care probele administrate și analizate de prima instanță și reanalizate de instanța superioară de fond, nu mai pot fi re-reanalizate de instanța de recurs, pentru a li se da o altă interpretare, dorită de către reclamanta-recurentă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva deciziei tribunalului.
2) În ceea ce privește recursul pârâtului M. C.-I. (I.), curtea reține că prin precizarea depusă la dosar f.11 la data de (...), acesta a declarat că renunță la judecata petitului 2 de recurs, privind modificarea componenței loturilor, pe care înțelege să nu îl mai timbreze.
Curtea constată că pentru a se putea lua act de renunțarea pârâtului- recurent la judecata acestui capăt de cerere, M. C.-I. (I.) avea obligația ca în prealabil să îl timbreze legal, întrucât potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr.
146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și numai după aceea putea să renunțe la judecata acestui capăt de cerere de recurs.
La termenul din 8 februarie 2012, curtea i-a pus în vedere pârâtului- recurent prezent personal în instanță, că are obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6.003,15 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei.
Prezent personal și asistat de avocat la termenul de astăzi, pârâtul- recurent a declarat că nu înțelege să timbreze capătul de cerere de recurs privind „formarea loturilor atribuite";, situație în care curtea a invocat din oficiu excepția netimbrării acestui capăt de cerere.
Având în vedere că pârâtului-recurent i s-a adus personal la cunoștință cuantumul taxelor judiciare de timbru datorate în recurs și sancțiunea legală în cazul neconformării, în baza art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, se va anula ca netimbrat capătulde cerere de recurs al pârâtului privind modalitatea de atribuire a loturilor ce compun masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Cel de-al doilea motiv de recurs al pârâtului referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligat în apel, curtea reține că este nefondat.
În mod corect admițând apelul reclamantei împotriva sentinței judecătoriei, tribunalul l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă recursului, chiar dacă instanța de recurs nu a dispus nimic în acest sens, fiind obligația instanței de apel să procedeze la desocotirea părților în privința cheltuielilor de judecată, raportat la culpa pârâților.
Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, dispusă de instanța de apel, s-a făcut în baza culpei procesuale a pârâtului căzut în pretenții, în temeiul art. 274 C.pr.civ.
M.ivarea instanței de apel cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei și în sarcina pârâtului, s-a făcut în considerentele deciziei atacate.
Faptul că pârâtul se aștepta la o motivare mai amplă și mai amănunțită, în care să se detalieze fiecare sumă, chitanța doveditoare și să se arate ce reprezintă fiecare, câtă vreme instanța de apel a menționat că suma de 6.360 lei reprezintă onorariul de avocat, iar suma de 9,850 reprezintă taxa judiciară de timbru aferentă recursului și apelului, rezultă nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 2 C.pr.civ.
M.ivarea unei hotărâri judecătorești constituie o problemă de ordin calitativ, iar nu cantitativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 6,7 și 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului, privind cheltuielile de judecată la care a fost obligat de instanța de apel să i le plătească reclamantei.
Având în vedere soluțiile ce urmează a fi pronunțate în recursurile reclamantei și ale pârâtului, în baza art. 276 C.pr.civ., se vor compensa integral cheltuielile acestora în recurs.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. D.-G. și recursul pârâtului M. C.-I. (I.) vizând cheltuielile de judecată și anulează ca netimbrat recursul pârâtului vizând modalitatea de partajare a terenurilor, ambele împotriva deciziei civile nr. 4. din 2 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 martie 2012.
Președinte Judecători
T. D. M.-C. V. A.-T. N.
Grefier
M. L. T.
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.fond:I. V.
| ← Decizia civilă nr. 4361/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 2566/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
