Decizia civilă nr. 3665/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3665/R/2012
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
A.-A. P.
G.IER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ș. A.-C., împotriva deciziei civile nr. 6. din 10 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta B. F., având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul-recurent Ș. A.-C.
și reprezentanta reclamantei-intimate B. F., avocat R. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 septembrie 2012, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
La termenul de azi, pârâtul-recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, aferente recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 1169,36 lei taxă judiciară de timbru și 6 lei timbru judiciar.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar delegația de reprezentare și copia chitanței prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Curtea, din oficiu, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 304 din același cod, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care tind la reaprecierea probelor administrate în fața instanței de fond, urmând ca instanța să se pronunțe strict asupra motivelor de nelegalitate referitoare la prezumția de coomunitate a bunurilor.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâtul-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii reconvenționale așa cum a fost formulată, constatând contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, cu consecința recalculării corespunzătoare a sultei compensatoare. S. cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului având în vedere că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 Cod procedură civilă. Pe fondul cauzei solicită menținerea deciziei recurate, apreciind că soluția pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând contra-valoarea onorariului avocațial, conform chitanței depuse la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă principală formulată de reclamanta B. F. împotriva pârâtului Ș. A. C.
A fost admisă în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârât împotriva reclamantei și, în consecință:
- s-a constatat că au calitatea de bunuri comune, prin dobândire în timpul căsătoriei, următoarele bunuri în valoare totală de 287.953,1 lei:
1. apartamentul nr. 29, situat în B., A. G., bl. 2, sc. B, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 debara, 1 balcon împreună cu cota indiviză de 14,6. părți din terenul aferent și cota de 5,1. părți din părțile comune, imobil înscris în CF 5567/29 B., nr. top.
8024/b/29, în valoare de 120.000 lei;
2. imobilul casă, în regim P+M, cu suprafața utilă de 150 mp, edificată pe terenul reclamantei, înscris în CF 15635 B., nr. top. nou
7459/1/a/(...)/1/c/3/2/2 și nr. cadastral 9274, în valoare de 159.100 lei;
3. garnitură mobilă din PANEL, culoare maro, în valoare de 435 lei;
4. scaun birou, în valoare de 135 lei;
5. garnitură mobilă Izabela, din lemn, culoare maro, în valoare de
1.290 lei;
6. comodă TV din lemn, culoare maro, în valoare de 236 lei;
7. măsuță din PAL laminat, culoare maro închis, în valoare de 40 lei;
8. canapea extensibilă, în valoare de 286 lei;
9. fotoliu pat 2 persoane, în valoare de 262,8 lei;
10. dulap tip Călin din PAL laminat, culoare maro închis, cu ușă dublă și suprapozabil, în valoare de 385 lei;
11. masă bucătărie cu 4 scaune, în valoare de 90 lei;
12. mobilă bucătărie din lemn, culoare maro deschis, compusă din: 3 corpuri suspendate, 2 corpuri joase, mască chiuvetă, în valoare de 475 lei;
13. TV Nei, în valoare de 205 lei;
14. combină muzicală Eurotek, în valoare de 344,8 lei;
15. candelabru din metal cu 2 brațe, în valoare de 48 lei;
16. aspirator Arctic 1400 W, în valoare de132 lei;
17. mașină de spălat automată Arctic B, în valoare de 641,9 lei;
18. aragaz Samussi cu 4 ochiuri, în valoare de 328 lei;
19. frigider Fram, în valoare de 358,5 lei;
20. mașină de cusut N., electrică, în valoare de 225 lei;
21. congelator Arctic cu 5 sertare, în valoare de 481 lei;
22. calculator Pentium 4, în valoare de 850 lei;
23. perdea sintetică+galerie, în valoare de 42,5 lei;
24. covor imitație persan 400/300 cm., în valoare de 324 lei;
25. mochetă sintetică 300/200 cm., în valoare de 57,6 lei;
26. autoturism Dacia 1300 Berlină, în valoare de 1.000 lei;
27. bicicletă semicursă Montai Big Deh, în valoare de 180 lei;
- s-a constatat că la dobândirea bunurilor comune reclamanta are o cotă de contribuție de 65%, iar pârâtul o cotă de 3.
- s-a dispus partajarea bunurilor comune, prin formarea de loturi în natură și atribuirea lor, astfel:
I. Lotul nr. 1 reclamantei, compus din următoarele bunuri în valoare totală de 161.170,5 lei: imobilul casă, în regim P+M,cu suprafața utilă de
150 mp, edificată pe terenul pârâtei, înscris în CF 15635 B., nr. top. nou
7459/1/a/(...)/1/c/3/2/2 și nr. cadastral 9274, în valoare de 159.100 lei; garnitură mobilă din PANEL, culoare maro, compusă din: 2 buc. noptiere mici, pat dublu cu saltea, dulap pentru haine cu 2 uși, comodă cu ușă dublă, în valoare de 435 lei; covor imitație persan 400/300 cm., în valoare de 324 lei; congelator Arctic cu 5 sertare, în valoare de 481 lei; candelabru din metal cu 2 brațe, în valoare de 48 lei; perdea sintetică+galerie, în valoare de 42,5 lei; măsuță din PAL laminat, culoare maro închis, în valoare de 40 lei; dulap tip Călin din PAL laminat, culoare maro închis, cu ușă dublă și suprapozabil, în valoare de 385 lei; masă bucătărie cu 4 scaune, în valoare de 90 lei; mașină de cusut N., electrică, în valoare de 225 lei;
II. Lotul nr. 2 pârâtului, compus din următoarele bunuri în valoare totală de 126.782.6 lei: apartamentul nr. 29, situat în B., A. G., bl. 2, sc. B, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 debara, 1 balcon împreună cu cota indiviză de 14,6. părți din terenul aferent și cota de 5,1. părți din părțile comune, imobil înscris în CF 5567/29 B., nr. top. 8024/b/29, în valoare de 120.000 lei; garnitură mobilă Izabela, din lemn, culoare maro, compusă din: 2. buc. dulapuri cu ușă dublă și suprapozabil, una vitrină cu 2 dulăpioare cu ușă dublă și vitrină cu 2 rânduri polițe, una vitrină cu 2 dulăpioare cu ușă dublă, o vitrină mică și un dulăpior tip bar, în valoare de 1.290 lei; scaun birou, în valoare de 135 lei; comodă TV din lemn, culoare maro, în valoare de 236 lei; canapea extensibilă, în valoare de 286 lei; fotoliu pat 2 persoane, în valoare de 262,8 lei; mobilă bucătărie din lemn, culoare maro deschis, compusă din: 3 corpuri suspendate, 2 corpuri joase, mască chiuvetă, în valoare de 475 lei; TV Nei, în valoare de 205 lei; combină muzicală Eurotek, în valoare de 344,8 lei; aspirator Arctic 1400 W, în valoare de 132 lei; mașină de spălat automată Arctic B, în valoare de 641,9 lei; aragaz Samussi cu 4 ochiuri, în valoare de 328 lei; frigider Fram, în valoare de 358,5 lei; calculator Pentium
4, în valoare de 850 lei; mochetă sintetică 300/200 cm., în valoare de 57,6 lei; autoturism Dacia 1300 Berlină, în valoare de 1.000 lei; bicicletă semicursă Montai Big Deh, în valoare de 180 lei;
- reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 25.999,02 lei cu titlu de sultă compensatoare;
- s-a constatat că are calitatea de datorie comună suma de 16.704,8 lei, reprezentând rate (achitate de pârât în perioada februarie 2009- octombrie 2011 și de achitat în perioada noiembrie 2011- mai 2012), conform contractului de credit personal din data de (...) încheiat cu C. România SA și reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de
8.352,4 lei, reprezentând parte din datoria comună;
- au fost compensate creanțele reciproce dintre părți până la concurența sumei mai mici și pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 17.646,62 lei.
A fost respinsă cererea privind calitatea de bun propriu al reclamantei, imobilul casă, în regim P+M, ca fiind neîntemeiată.
Cheltuielile de judecată au fost compensate în întregime.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, căsătorie ce a fost desfăcută prin S. civilă nr.
5. pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul civil nr. (...).
În timpul căsătoriei, cei doi soți au dobândit împreună bunurile imobile și mobile, la valorile indicate în rapoartele de expertiză tehnică întocmite de experții P. I., C. I. și M. C. și respectiv de expertul F. V., necontestate de părți.
În privința bunurilor mobile, s-a impus constatarea faptului că părțile au achiesat în sensul că ele reprezintă bunuri comune, fiind de acord cu includerea lor în masa bunurilor de partajat.
În ceea ce privește imobilul casă de locuit, în regim de înălțime P+M, cu suprafața utilă de 150 mp, edificată pe terenul reclamantei, înscris în CF
15635 B., nr. top. nou 7459/1/a/(...)/1/c/3/2/2 și nr. cadastral 9274, s-a constatat că a fost dobândit în timpul căsătoriei părților și constituie bun comun.
Așa cum s-a statuat în literatura de specialitate și practica judiciară, în situația edificării unei construcții de către soți pe terenul proprietatea doar a unuia dintre ei, imobilul-construcție devine proprietate comună a soților, iar soțul neproprietar dobândește asupra acestuia un drept de superficie pentru partea aferentă construcției.
Este dovedită împrejurarea că pârâtul a recunoscut că terenul în suprafață de 1.000 mp a constituit proprietatea tatălui reclamantei, care l-a transmis acesteia, în anul 2004, cu titlu de donație. În condițiile în care tatăl reclamantei s-a mutat definitiv în apartamentul părților încă din anul 1998 (fapt recunoscut de către reclamantă), apare ca justificată susținerea pârâtului că a fost hotărârea comună a soților să își construiască o casă de locuit mai mare, pentru întreaga familie care, la data începerii edificării construcției (2003-2004), o includea și pe fiica părților (actualmente căsătorită) și pe tatăl reclamantei, apartamentul acestora format din doar două camere fiind neîncăpător.
Este adevărat că jumătate din acest teren a fost înstrăinat de către reclamantă fratelui ei, urmând ca în schimbul suprafeței înstrăinate fratele să contribuie financiar la ridicarea construcției, însă, având în vedere că și pârâtul a contribuit efectiv, cu mijloace financiare și muncă, la diferite lucrări, nu se poate reține că imobilul a fost edificat exclusiv de către fratele reclamantei, cu atât mai mult cu cât părțile au accesat și credite în acest scop.
Majoritatea probelor testimoniale administrate în cauză au condus spre ideea că la construcția casei au participat alături de fratele reclamantei și pârâtul cu colegii săi de muncă, care l-au ajutat atât la turnarea fundației, cât și la alte lucrări, pârâtul fiind considerat, conform spuselor martorului Ș. I., „. de bază".
De fapt, toți martorii propuși de către pârât au declarat, în esență, faptul că pârâtul fost implicat efectiv în ridicarea construcției, în diverse etape (fundație, canalizare, împrejmuire, fântână, tâmplărie, izolație termică) la care a participat atât cu muncă fizică proprie, cu ajutor neremunerat dinpartea colegilor săi de serviciu („clacă") cât și cu mijloace financiare (salariu și credit).
Deși martorii propuși de reclamantă au făcut vorbire despre edificarea construcției de către o firmă specializată, angajată de fratele acesteia, nu există la dosar devize de lucrări, facturi, chitanțe ori alte documente care să ateste proveniența materialelor de construcție și finanțatorul care a suportat costurile aferente acestora și a manoperei, astfel încât nu poate fi primită susținerea implicării exclusive a fratelui reclamantei, pentru a se putea concluziona că această construcție ar fi bun propriu al reclamantei.
Pe de altă parte, în cauză s-a făcut dovada că pârâtul beneficia de venituri din muncă care i-au permis să contribuie financiar la executarea lucrărilor de construcții sus amintite (în valoare expertizată de 37.400 lei), pe lângă carnetul de muncă, relevante în acest sens fiind depozițiile martorilor colegi de serviciu, care cunoșteau situația câștigurilor sale din muncă (salariu, premii, dividende), importante pentru acea dată.
Totodată, martorii audiați în instanță au declarat și despre accesarea de credite de către pârât.
Faptul că celelalte lucrări de construcții au fost realizate de reclamantă cu sprijinul nemijlocit al fratelui său, nu conduce la excluderea imobilului din masa bunurilor de împărțit, ci oferă indiciile unei contribuții superioare la dobândirea construcției în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei cote-părți mai mari la nivelul întregii mase partajabile, soluție impusă de aplicarea principiului unicității patrimoniului comun al soților.
Legislația noastră admite ca în virtutea dovedirii unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune, acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, cotă ce trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă, nefiind permisă diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri.
Așa fiind, luând în considerare ajutorul financiar acordat reclamantei de fratele acesteia la ridicarea construcției și reținând că pe durata căsătoriei părților pârâtul a realizat venituri substanțiale în calitate de angajat la T. (reclamanta câștigând constant la nivelul venitului minim pe economie), instanța a apreciat o cotă de contribuție a reclamantei de 65 % la dobândirea bunurilor comune, iar a pârâtului de 35%.
Având în vedere aceste cote de contribuție, stabilite în urma înlăturării prezumției de contribuție egală prin probele administrate în cauză, și constatând că valoarea totală a bunurilor comune supuse partajului este de
287.953,1 lei, în aplicarea dispozițiilor art. 6739 Cod procedură civilă cu raportare la art. 30, art. 36 alin. 1 Cod familiei, s-a dispus sistarea stării de devălmășie, prin formarea de loturi în componența arătată în dispozitivul hotărârii și atribuirea lor, în funcție de solicitările părților, dar și de utilitatea bunurilor pentru părți (reclamantei un lot în valoare de 161.170,5 lei și pârâtului un lot de 126.782.6 lei), iar în vederea egalizării loturilor a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 25.999,02 lei, cu titlu de sultă compensatoare (stabilită în raport cu cota contributivă). Totodată, s-a constatat că are calitatea de datorie comună a soților suma de 16.704,8 lei, reprezentând rate (achitate de pârât în perioada februarie 2009-octombrie 2011 și de achitat în perioada noiembrie 2011- mai 2012), conform contractului de credit personal din data de (...) încheiat cu C. România SA care s-a atribuit pârâtului, raportat la manifestarea devoință neîndoielnică în acest sens, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 8.352,4 lei, reprezentând parte din datoria comună. Făcându-se aplicarea prevederilor art. 1143, 1144 Cod civil, s-au compensat creanțele reciproce dintre părți până la concurența sumei mai mici, urmând ca pârâtul să plătească reclamantei suma de 17.646,62 lei. Pentru cele ce preced, în considerarea dispozițiilor legale sus invocate, s-a admis în parte atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională precizată, în sensul celor arătate, respingând ca neîntemeiată cererea reclamantei privind calitatea de bun propriu a construcției edificată pe terenul din CF 15635 B., nr. top. nou 7459/1/a/(...)/1/c/3/2/2 și nr. cadastral 9274. În temeiul art. 276, 277 Cod procedură civilă, s-au compensat în întregime cheltuielile de judecată suportate de părți. Prin încheierea dată la (...) s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței, astfel: la liniuța 4 se va trece obligația pârâtului la plata sultei compensatoare către reclamantă, în loc de obligația de plată a reclamantei către pârât, cum din eroare s-a consemnat, celelalte dispoziții din sentință rămânând neschimbate. Prin decizia civilă nr. 6./(...) a T.ui B.-N. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta B. F., și de către pârâtul Ș. A. C., împotriva sentinței civile nr. (...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...). Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Prin apelurile declarate fie se contestă regimul juridic al casei de locuit litigioase, reclamanta susținând că este bunul său propriu, trebuind astfel exclus din masa de împărțit, fie se critică mărimea cotei de contribuție asupra bunurilor comune, în care să fie inclusă și casa, pârâtul pretinzând ca fiecărei părți să-i revină o cotă egală. Din primul punct de vedere, tribunalul a constatat că judecătoria a reținut întrutotul corect calitatea de bun comun al casei disputate, incluzându-o în averea codevălmașă. Pârâtul nu a tăgăduit că terenul aferent acesteia constituie proprietatea exclusivă a fostei sale soții, însă după cum bine s-a sesizat la fond, încă din anul 1999, tatăl reclamantei s-a mutat în apartamentul deținut de părți (răspuns la interogator pct. 2 f. 18), împreună cu care a conviețuit în bună înțelegere, de unitate familială, atât anterior, cât și pe parcursul edificării casei, astfel că se consideră a fi veridică afirmația sentinței că hotărârea de a construi casa a fost luată de comun acord și în interesul satisfacerii nevoilor de locuit a tuturor membrilor ce compuneau pe atunci familia. Așa fiind, nu poate fi crezut că aportul pârâtului la construire ar constitui numai o îngăduință a reclamantei, o aprobare a cererii acestuia de a-și cheltui parte din resursele financiare și fizice și a le investi într-o locuință asupra căreia nu ar putea pretinde nici un drept, un simplu ajutor care l-ar îndreptăți să beneficieze doar de uzul casei. Concluzia care se trage este aceea a unei convenții intervenite între soți de a-și procura împreună un spațiu de locuit nou, mai încăpător, asupra căruia să dobândească un drept de proprietate, să-l exercite împreună în interesul și folosul amândurora. A doua problemă ce trebuie rezolvată în speță este aceea a contribuției la dobândire. Și din acest punct de vedere soluția primei instanțe se apreciază corectă. Multe dintre elementele de fapt ale procesului nu s-auputut dovedi de către litiganți prin probe directe, o parte din informațiile aduse de martori nefiind percepute direct. Au relatat aspecte percepute personal în legătură cu activitatea de ridicare a casei, fără însă a putea preciza persoana care a avansat banii pentru cheltuielile ce erau necesare lucrării. Asemenea date au fost declarate doar din spusele părților. Ceea ce s-a dovedit cert, testimonial și prin înscrisuri, sunt împrejurările ce succed. Aportul consistent al pârâtului s-a concretizat în realizarea fundației, a plăcii de beton de deasupra, a sistemului termoizolant din polistiren la exterior, a tâmplăriei din profile PVC și a împrejmuirii, prin efort fizic propriu depus la multe lucrări și pe aproape întreg parcursul edificării, a clăcii la care au participat colegii săi de muncă, a împrumutului contractat de la C., a veniturilor salariale obținute la locul de muncă, utilizate în acest scop, cu mult mai substanțiale decât totalul sumelor obținute de reclamantă din muncă, din împrumuturile CAR și a resurselor bănești ale tatălui ei, constând în pensie și împrumut CAR, care însumate nu sunt îndestulătoare pentru a se putea conchide că materialele cumpărate cu chitanțele, bonurile și facturile fiscale depuse de reclamantă în apel, au fost agonisite exclusiv de cei doi din urmă, fără concursul pârâtului. D. corespunzătoare se află la dosar la filele 33, 62, 78, 120, 162, 211, 212 și 246. Susținerea apelantei că acesta ar fi fost risipitor nu este sprijinită deloc probator. În același timp, etapele construirii au fost efectuate diferențiat în sensul că partea în roșu a edificatului a fost ridicat într-adevăr de fratele reclamantei, între cei doi existând o înțelegere în urma căreia reclamanta i-a cedat pentru acest segment de lucrare jumătate din terenul de 1000 mp ce i- a fost donat inițial de tatăl ei. Pentru argumentele expuse nu este posibil să se tranșeze apelurile în direcția preconizată de fiecare dintre apelanți, existând între contribuțiile codevălmașilor diferența hotărâtă de judecătorie. Se impune a fi amintit pentru întărirea soluției că motivarea sentinței prin punerea accentului pe contribuția pârâtului a fost gândită pentru a infirma teza reclamantei că edificatul este bunul său propriu datorită pretinsei contribuții exclusive a fratelui ei, și nu pentru a ilustra contribuția sporită a reclamantului relativ la întregul bun, cum greșit sesizează apelul al doilea. Niciuna dintre părți nu a demonstrat că a participat și în alt mod la obținerea proprietății bunului decât cel analizat mai înainte, restul aserțiunilor părților rămânând la stadiul de întrebări retorice, simple susțineri și analize trunchiate a probelor, rupte de contextul probator general al speței. Calculul prin care s-a ajuns la cotele de 65 % și, respectiv 35 %, este conform stării de fapt expuse și constă în următoarea metodă aritmetică: a) s-a scăzut din valoarea întregii mase de 287.953 lei cea a casei de 159.100 lei; b) rezultatul - 128.853 lei - s-a împărțit la doi, reieșind 64.426,5 lei, la care s-a adunat suma de 37.400 lei (după evaluarea de la filele 180 și următoarele), statuată de decizie la început ca aport major al pârâtului; c) apoi, suma de 101.826,5 lei (64.426,5 lei + 37.400 lei) s-a raportat la valoarea integrală a masei de partajat și a rezultat pentru pârât procentul de 35 %, restul de 65 % aparținând reclamantei. În al treilea rând, apelul pârâtului referitor la creditul - datorie comună în proporție egală, nu vine să schimbe situația cauzei. Instanța defond a ținut seama de suma totală care, în final, va trebui rambursată împrumutătorului, de 25.057,20 lei, alcătuită din rată, dobândă și comisioane. Numai că până la data divorțului împrumutul cu accesoriile sale s-au restituit de ambii soți, iar după această dată s-a avut în vedere corect că 40 de luni ratele au fost plătite sau urmează să fie achitate numai de către pârât: 40 de luni x 417,62 lei = 16.704 lei. Din aceasta, jumătate este datoria reclamantei și trebuie să suporte plata către pârât, iar cealaltă jumătate reprezintă datoria lui privită ca o cotă de participare la construirea casei și căreia i s-a dat eficiență în acest context. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitândmodificarea deciziei în sensul admiterii cererii reconvenționale și constatării contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, cu consecința recalculării corespunzătoare a sultei compensatoare. S-au solicitat cheltuieli de judecată în apel și recurs. În motivarea recursului pârâtul a arătat că unica sustenabilitate probatorie a împrejurării reținute de către instanța de apel referitoare la contribuția diferențiată a părților o reprezintă o declarație de martori care a arătat că pârâtul i-a spus că fratele reclamantei a ridicat casa. Recurentul nu a negat faptul că reclamanta a fost ajutată cu unele lucrări de către fratele ei, în condițiile în care ea realiza venituri doar la nivelul venitului minim pe economie, însă implicarea fratelui ei nu este de natură să împieteze asupra contribuției pârâtului, astfel încât reclamantei să i se acorde o cotă de contribuție mai mare. Din probațiunea administrată a rezultat că atât reclamanta, cât și tatăl ei, din veniturile cărora reclamanta susține că ar fi ridicat casa, realizau venituri modeste. Faptul că există facturi și chitanțe pe numele reclamantei și tatălui ei se explică prin aceea că ei se ocupau de achiziționarea materialelor, însă din datele emiterii acestor acte reiese fără dubiu că pârâtul a participat la edificarea construcției. Deși instanța de apel a reținut că veniturile salariale ale recurentului au fost mult mai substanțiale decât cele obținute de reclamantă, a reținut aportul pârâtului doar la ridicarea construcției în privința lucrărilor menționate în decizie. Procedând astfel, tribunalul a pronunțat o decizie nelegală, prin care a răsturnat prezumția egalității cotelor celor doi soți la dobândirea imobilului casă de locuit. Pârâtul nu a înțeles să invoce o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, deși apartamentul de pe A. G. a fost achiziționat din banii pe care i-a primit de la părinții săi, în urma unui partaj de ascendent revenindu-i suma de 100.000 lei, folosită exclusiv la cumpărarea apartamentului. Dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost înscris în favoarea soților, iar din fonduri comune s-a achitat doar suma de 15.520 lei și 4 rate, care reprezintă 13% din valoare, diferența de 100.602 lei reprezentând 87%, fiind plătită în anul imediat următor, din suma primită de pârât de la părinți. Pârâtul apreciază că din probatoriul administrat a rezultat fără echivoc că a contribuit substanțial la ridicarea casei. Prin întâmpinarea formulată (f. 12-13), reclamanta a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că toate motivele invocate de recurent sunt de netemeinicie, pârâtul neindicând nicio dispoziție legală încălcată. La termenul de judecată din (...) în baza art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 304 Cod proc.civ., instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce tind la reaprecierea probelor administrate în fața instanțelor de fond (probe testimoniale și înscrisuri), urmând a verifica legalitatea hotărârii prin prisma modului de aplicare a prevederilor legale ce instituie prezumția contribuției comune și egale a soților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Întrucât în cursul soluționării recursului probațiunea administrată în fața instanțelor de fond nu poate fi apreciată într-un alt mod decât au făcut-o acestea, interpretarea dată în sensul că, contribuția adusă de fratele reclamantei la edificarea construcției casă în regim P+M înscrisă în CF nr. 15635 B., aduce un plus de contribuție la dobândirea bunurilor comune în favoarea reclamantei, peste cota de 50%, nu poate fi modificată în recurs. Astfel, urmează a fi menținută aprecierea pe care au făcut-o instanțele de fond, rezultată din probațiunea administrată, în sensul că reclamanta a deținut un teren în suprafață de 1000 mp, evidențiat în CF 8591 B., primit prin donație de la tatăl său. Reclamanta a înstrăinat jumătate din acest teren fratelui său, urmând ca în schimbul suprafeței de teren, fratele său să contribuie financiar și efectiv la edificarea construcției. Fratele reclamantei a contribuit nemijlocit la realizarea construcției, iar în considerarea relației de rudenie dintre ei, instanțele de fond au apreciat că această contribuție a fratelui s-a făcut în contul exclusiv al surorii sale, ceea ce a avut ca și consecință creșterea cotei de contribuție a reclamantei la dobândirea bunurilor comune. Mergând pe această interpretare dată probațiunii de instanțele de fond, împărtășită de altfel și de instanța de recurs, reiese că statuările referitoare la cotele de contribuție diferențiate la dobândirea bunurilor comune - 65% reclamanta, 35% pârâtul - sunt corecte. Susținerea pârâtului potrivit căreia la rândul său a avut o contribuție mai mare de 50% la dobândirea celuilalt imobil - apartamentul situat în B., A. G. bl 2 apartamentul 29 - în urma unui partaj de ascendent obținând suma de 100.000 lei folosită pentru achitarea unui procent de 87% din valoarea acestuia, nu a fost dovedită prin probațiunea administrată. Pârâtul, în fața primei instanțe , pentru prima dată în concluziile scrise a arătat că a achiziționat apartamentul din bani proveniți de la părinții săi ( f. 198 dos. fond). Deși dezbaterile au fost redeschise de două ori după depunerea acestor concluzii, în vederea suplimentării probațiunii ( la (...) și la (...)), pârâtul nu a propus probe în dovedirea acestei susțineri. Apoi, teza referitoare la partajul de ascendent făcut de părinții pârâtului în anul 2003, a fost afirmată pentru prima dată în apel, fiind o cerere nouă, invocată pentru prima dată în apel, inadmisibilă prin prisma prevederilor art. 294 alin. 1 Cod proc. civ. Pentru același considerent, al neinvocării și nedepunerii în fața primei instanțe, înscrisul datat (...) ( f.128dos. apel) urmează a fi înlăturat, ca fiind depus de partea care se prevalează de conținutul său pentru prima dată în apel. Prin urmare, în privința imobilului situat în B., A. G. bl 2 apartamentul 29, operează prezumția legală a dobândirii sale prin contribuție comună și egală, cota diferențiată a soților la dobândirea întregii mase partajabile derivând din contribuția mai mare a reclamantei la dobândirea imobilului casă în regim de P+M evidențiat în CF nr. 15635 B., potrivit celor anterior arătate. Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul pârâtului va fi respins. În baza art. 276 alin. 1 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatei B. F. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 16). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ș. A.-C. împotriva deciziei civile nr. 6. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei B. F. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. C.V. A.-T. N. A. A. P. M. L. T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: C.Iacob, I.Simionescu G.IER
| ← Decizia civilă nr. 4562/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 4361/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
