Decizia civilă nr. 4361/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4361/R/2012

Ședința publică din 19 octombrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P.

GREFIER : A.-A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții B. M., B. V. și B. L. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. P. C., având ca obiect partaj bunuri comune/. regimului matrimonial.

Prezenta cauză a fost solicitată la amânări fără discuții de către domnul avocat A. V. M., ce reprezintă pe pârâții recurenți.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent B. V., asistat de domnul avocat A. V. M., care arată că le reprezintă și pe pârâtele recurente B. M. și B. L., conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind pârâtele recurente B. M. și B. L. personal și reclamantul intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâții B. M., B. V. și B. L., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este legal timbrat cu timbru judiciar în valoare de 10 lei (f. 15 verso din dosar) și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.122 lei (f. 16 din dosar).

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), reclamantul intimat, prin intermediul domnului avocat C. D., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, din care un exemplar instanța îl înmânează reprezentantului pârâților recurenți.

Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului reclamantului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri și reprezentantului pârâților recurenți posibilitatea de a studia întâmpinarea reclamantului intimat.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă pârâtul recurent B. V., asistat de domnul avocat A. V. M., care arată că le reprezintă și pe pârâtele recurente B. M. și B. L., precum și reprezentantul reclamantului intimat, domnul avocat C. D., conform împuternicirii avocațiale care se află la f. 14 din dosar, lipsă fiind pârâtele recurente B. M. și B. L. personal și reclamantul intimat personal.

Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar, în probațiune, o serie de înscrisuri, respectiv extrase de cont bancar privind extragerea unor sume de bani de către pârâtul recurent B. V., iar un exemplar din aceste înscrisuri îl înmânează reprezentantului reclamantului intimat.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C. invocă excepția inadmisibilității materialului probator din dosar, precum și a pct. 3 din motivele de recurs. De asemenea, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C. invocă excepția inadmisibilității acelor critici din recurs, prin care se critică direct aspecte din sentința fondului.

Reprezentantul reclamantului intimat arată că înscrisurile pe care reprezentantul pârâților recurenți le-a depus azi la dosar sunt în altă limbă, nu sunt traduse în limba română și nu respectă condițiile impuse de art. 305 C., prin urmare nu pot fi luate în considerare de către instanță.

După deliberare, Curtea constată că înscrisurile pe care reprezentantul pârâților recurenți le-a depus azi la dosar nu pot fi luate în considerare, având în vedere pe de o parte că sunt scrise în altă limbă și nu sunt traduse în limba română, limba oficială a procesului fiind limba română, nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul și nici nu s-a prezentat originalul pentru a se verifica dacă sunt conforme cu acesta, iar pe de altă parte având în vedere că deși este adevărat că art. 305 C. permite depunerea la dosar de înscrisuri în probațiune în faza procesuală a recursului, aceste înscrisuri depuse azi la dosar de reprezentantul pârâților recurenți nu respectă condițiile impuse de art. 305 C. dat fiind faptul că se face referire la schimbarea stării de fapt.

Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar, cu precizarea ca odată cu concluziile pe fond aceștia să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către C.

Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în integralitate a deciziei civile atacate, ca fiind nelegală, în cauză fiind incidente cazurile de modificare a hotărârii judecătorești prevăzute de dispozițiile art. 304, pct. 6, 7 și 9 C., și rejudecând pe fond pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești prin care instanța să dispună admiterea apelului formulat de pârâți, în sensul schimbării în integralitate a hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată de reclamantul M. P. C. și obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată în fond, apel și recurs reprezentând onorarii pentru expert și onorarii de avocat în fața instanței de fond, în apel reprezentând taxa judiciară de timbru, timbre judiciare și onorariu de avocat, conform dovezilor justificative aflate la dosarul cauzei precum și taxa judiciară de timbru, timbre judiciare și onorariu de avocat în recurs, potrivit dovezilor din dosarul de recurs. D. la dosar chitanța care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 700 lei.

Reprezentantul pârâților recurenți arată că motivele de recurs invocate se circumscriu art. 304 pct. 6, 7 și 9 C., având în vedere că hotărârea recurată cuprinde o pronunțare pe ceva ce nu s-a cerut, deoarece petitul privind constatarea dreptului de creanță nu există formulat și acesta a fost soluționat greșit, iar un astfel de petit trebuie corect formulat și, totodată, arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7

C., reprezentantul pârâților recurenți arată că împrejurările inserate în cuprinsul deciziei atacate nu concordă cu ceea ce s-a cerut.

Reprezentantul pârâților recurenți arată că a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C., având în vedere raționamentul pentru care Curtea de A. C., în dosarelede partaj, are în vedere prevederile art. 7731 C.civ. coroborat cu următoarele din

C.civ.

Instanța aduce la cunoștința reprezentantului pârâților recurenți că la punctul 3 din motivele de recurs se face referire la materialul probator, chiar dacă formal s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

Reprezentantul pârâților recurenți arată că la finalul punctului 3 din motivele de recurs a arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea legii (7731

C.civ. coroborat cu art. 728 C.civ.).

Reprezentantul reclamantului intimat arată că poziția sa e aceeași cu poziția exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar și solicită instanței să aibă în vedere excepțiile invocate. De asemenea, arată că acele critici din memoriul de recurs care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 6 și pct. 7 C. nu sunt întemeiate. Referitor la critica ce se circumscrie art. 304 pct. 6 C., arată că Tribunalul Cluj nu a dat mai mult decât s-a cerut, ci a menținut în totalitate hotărârea dată de Judecătoria Cluj-Napoca și, totodată, arată că în fața primei instanțe s-a formulat petitul privind dreptul de creanță, iar prima instanță s-a pronunțat asupra acestui petit.

Referitor la critica ce se circumscrie art. 304 pct. 7 C., reprezentantul reclamantului intimat arată că este de asemenea neîntemeiată și, totodată, arată că a fost invocată formal și ulterior motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9

C. de asemenea a fost invocat formal, deoarece pârâții nu au formulat o cerere reconvențională prin care să formuleze pretenții.

În opinia sa, reprezentantul reclamantului intimat arată că instanța de apel a deslușit și a aplicat la această cauză normele legale referitoare la partaj, motiv pentru care, solicită respingerea recursului declarat de pârâți și obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3.000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.

În replică, reprezentantul pârâților recurenți arată că instanța de apel a respins unul dintre motivele de apel și de aceea a formulat prezentul recurs. De asemenea, arată că în temeiul art. 274 alin. 3 C. solicită cenzurarea onorariului de avocat în cuantum de 3.000 lei încasat de reprezentantul reclamantului intimat, având în vedere că în fața instanței de recurs a fost un singur termen de judecată, iar în fața instanței de apel au fost patru termene de judecată și s-au acordat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de

2.500 lei.

Reprezentantul reclamantului intimat solicită instanței să aibă în vedere dispozițiile din statutul și din Legea nr. 251/2005 privind exercitarea profesiei de avocat.

În replică, reprezentantul pârâților recurenți arată că dispozițiile art. 274 alin. 3 C. sunt clare și se referă la netemeinicia acestei sume de 3.000 lei, raportat la partea care va primi sau nu va primi o soluție favorabilă.

Curtea reține cauza în pronunțare

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al J. C.- N., s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul M. P. C. în contradictoriu cu parații B. M. (fostă M.) B. V. și B. L. și ca urmare a constatat că reclamantul și pârâta B. (fostă M.) M. au un drept de creanță în legătură cuimobilul construit în timpul căsătoriei, pe terenul proprietatea pârâților B. V. și soția L., situat în com. G. str. Prundar nr. 258, având valoarea de circulație de

30.292 Euro. Totodată a constata că la edificarea construcției pe terenul situat încom. G. str. Prundar nr. 258 reclamantul are o contribuție de 75%, iar pârâta B.

(fostă M.) M. o contribuție de 25%.

Dată fiind contribuția de 75% din dreptul de creanță bun comun pârâții B.

V. și B. L., au fost obligați să achite reclamantului suma de 22.719 Euro reprezentând contravaloarea cotei de 75% din valoarea de circulație a imobilului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6805/(...) s-a desfăcut prin divorț căsătoria încheiată la data de (...) între M. P. - C. și M. M., fiind încuviințat ca pârâta pe viitor să poarte numele avut anterior căsătoriei, acela de „.. Prin aceeași hotărâre s-a dispus disjungerea cererii privind partajul bunurilor comune.

Instanța a reținut că în timp ce reclamantul a afirmat că soții au construit pe terenul părinților soției construcția în litigiu, pârâții au afirmat că acea construcție a fost construită de B. V. din banii săi.

Instanța a reținut că părțile nu au contestat faptul că terenul pe care s-a edificat construcția în litigiu este proprietatea pârâților B. V. și B. L. și că titularul autorizației de construire este B. V.

Imobilul în litigiu a fost supus evaluării, în final comisia de experți compusă din experții D. S. V., L. S. N. și M. D. au evaluat construcția la 30.292

Euro.

La interogatoriu pârâta B. M. a recunoscut doar că în timpul căsătoriei părților, în perioada aprilie 2006-septembrie 2006 s-a edificat pe terenul proprietatea părinților săi o construcție compusă din S+P+M, fără a fi de acord că această construcție era edificată de reclamant și pârâtă.

Totodată reclamantul a afirmat ca perioadă a desfășurării lucrărilor de construcție aprilie 2006 - octombrie 2006, iar pârâta B. M. a susținut desfășurarea lucrărilor între aprilie 2006 și septembrie 2006.

Din declarațiile testimoniale, instanța a reținut că:

Martora T. S., cunoștință cu părțile, a arătat că după nunta părților s-a întâlnit cu tinerii căsătoriți și cu tatăl reclamantului care i-au adus la cunoștință că părinții pârâtei au decis să „le dea o parcelă din grădina lor pentru ca tinerii să-și ridice o casă";.

În anul 2006 reclamantul a anunțat-o pe martoră că au început lucrările la construcție, ulterior pârâta B. M. contactând-o pentru a afla de ce acte au nevoie soții pentru parcelare și intabulare, martora fiind de profesie avocat. Mai apoi, pârâta B. M. a anunțat-o pe martoră că părțile (tinerii căsătoriți și părinții pârâtei) nu mai doresc să se încheie o vânzare-cumpărare, ci pârâtul B. V. ar fi sugerat o donație pentru a cheltui mai puțin.

În anul 2007 martora a participat la o petrecere în casa părinților reclamantului (acesta fiind la muncă în străinătate), unde se aflau și toți pârâții împreună cu familia C., ocazie în care martorei i s-au prezentat poze ale construcției care era ridicată în roșu și acoperită cu țiglă. Tot atunci, martora l-a auzit pe B. V. afirmând despre reclamant că este un soț bun, că este „harnic și econom și a reușit să adune bani să construiască o casă în mai puțin de un an";. Pârâtul B. V. a afirmat în prezența invitaților că reclamantul nu cheltuia banii și că și-a achitat orice împrumut pe care l-a făcut, inclusiv cel acordat de pârât, fapt confirmat de ceilalți invitați în ceea ce privește banii împrumutați de reclamant de la aceștia.

M. C. I. a susținut aspectele relevate de martora T. în sensul că B. V. se exprima admirativ cu privire la ginerele său și că acesta trimitea bani din străinătate pentru construcție. De asemenea, martorul a afirmat și că împrumutul acordat de martor a fost restituit de către reclamant prin părinții săi.

Din aceeași declarație a rezultat că pârâta B. M. nu a fost angajată vreodată în muncă și că întreținătorul familiei era reclamantul, împrejurare recunoscută de pârâtă la interogatoriu.

Martora a mai relatat că anterior divorțului, în prezența sa și a reclamantului, pârâtei fiindu-i cerută socoteala pentru banii trimiși din străinătate de către reclamant pentru construirea casei și pentru întreținere, a afirmat că nici ea nici părinții săi nu au vreo pretenție la casă. La un moment ulterior acestei discuții pârâta B. M. l-a încunoștințat pe reclamant în prezența martorei că această casă ar trebui lăsată fiicei lor.

Reclamantul s-a deplasat împreună cu martora la primăria localității G. pentru a obține un exemplar din autorizația de construire, unde s-au întâlnit cu primarul care era uimit că reclamantul nu deține acest înscris, aducându-le la cunoștință că la eliberarea autorizației pe numele lui B. V. acesta a afirmat că „. urma să-și construiască o casă";, fapt cunoscut de altfel în comunitate.

Din discuțiile martorei cu proiectantul construcției Șipoș C. a rezultat că reclamantul a ales proiectul și i-a plătit un avans și că proiectantul l-ar fi sfătuit pe reclamant să nu efectueze parcelarea terenului decât ulterior construcției și să solicite eliberarea autorizației pe numele socrului său, dat fiind ca în final să fie respectate normele tehnice în vigoare cu privire la gradul de ocupare a terenului.

M. Maris V. a afirmat că atât el cât și alte persoane au săpat fundația construcției în litigiu, în sistem de clacă, fiind solicitat la aceste lucrări de către B. V. M. a motivat că dat fiind că din partea familiei reclamantului nu a participat vreo persoană a dedus că respectiva construcție s-ar fi edificat din banii pârâtului B. V. și că ar fi fost pentru B. M.. M. nu cunoștea cine a cumpărat materialele de construcție și din ce bani au fost plătiți muncitorii. M. a mai afirmat că B. V. a muncit și el în străinătate și că avea o bună situație economică. M. Sfarlea M. a afirmat că atât el cât și alte persoane au ajutat la edificarea construcției în litigiu, în sistem de clacă, fiind solicitat la aceste lucrări de către B. V. care a plătit și pentru materiale. M. a mai afirmat că B. V. a muncit în străinătate în perioada

1992/1993 - 2006 și că avea o situație economică bună.

M. G. G. a afirmat că a fost contactat de B. V. pentru lucrările de la construcția în litigiu, că la fața locului erau atât B. V. cât și reclamantul și soția sa care i-au arătat martorului proiectul și i-au spus ";cum să fie casa";. M. a mai afirmat că B. V. l-a plătit pentru munca sa, că materialele de construcție erau deja cumpărate, fără să poată preciza din ce surse proveneau acești bani.

Raportat la declarațiile testimoniale a rezultat că, în timpul căsătoriei, M.

P.-C. și B. M. au edificat o construcție pe terenul proprietatea pârâților B. V. și B.

L. situat în G. nr. str. Prundar nr. 258, cu acordul acestora din urmă.

S-a dovedit că reclamantul a fost cel care a muncit în străinătate și a făcut economii pentru construirea casei, concomitent cu întreținerea soției și a fiicei acestora. M. au indicat că tot din veniturile reclamantului au fost restituite și diferitele împrumuturi pe care acesta le-a făcut pentru ridicarea construcției.

Înscrisurile depuse se coroborează cu susținerile martorilor în sensul că veniturile pârâtului au provenit din munca în străinătate

Pe de altă parte, nu s-a dovedit că pârâtul B. V. a fost cel din banii căruia s-au suportat costurile aferente construirii, chiar dacă unele plăți au fost făcute prin acesta, au fost suportate tot de reclamant, aspect relevat de martorii audiați care cunosc aceste aspecte chiar de la pârâții B. V. reclamantului au fost dovedite cu înscrisurile de la filele 193-255 din care rezultă și că reclamantul trimitea bani soției din veniturile încasate.

Cât privește veniturile pârâtului B. V. ce rezultă din înscrisurile de la f. 19-

50 și 126-142, 173-186, 360-439, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că acestea au fost investite în construcția în litigiu.

Î. că există facturi privind materiale de construire pe numele pârâtului B. V. nu face dovada că banii din care au fost achitate materialele au provenit din veniturile acestuia, în condițiile în care din proba testimonială a rezultat că sursa de finanțare a constituit-o venitul reclamantului.

Prin urmare, reclamantul și pârâta B. (fostă M.) M. au un drept de creanță în legătură cu imobilul construit în timpul căsătoriei, pe terenul proprietatea pârâților B. V. și soția L., situat în com. G. str. Prundar nr. 258, având valoarea de circulație de 30.292 Euro, potrivit expertizei tehnice judiciare efectuată de comisia de experți compusă din experți: D. S. V., L. S. N. și M. D.

În ceea ce privește contribuția foștilor soți la edificarea construcției instanța a avut în vedere că pârâta nu a avut loc de muncă, reclamantul fiind cel care întreținea familia.

În contextul în care pârâta s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului, că la edificarea construcției și-a adus contribuția prin ajutorul acordat de către părinții săi, în sensul că pârâta B. L. a preparat hrana pentru muncitori așa cum a rezultat din declarațiile testimoniale, iar pârâtul B. V. s-a ocupat de achiziționarea de materiale și contractarea muncitorilor, instanța a apreciat că această contribuție reprezintă 25 % din valoarea construcției.

În ceea ce privește apartenența construcției la comunitatea de bunuri, instanța a reținut că art. 30 Codul familiei instituie prezumția de bunuri comune a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Ceea ce nu se prezumă este contribuția părților, care este determinată pe baza probelor administrate.

Instanța a apreciat contribuția părților la dobândirea bunurilor în mod global având în vedere contribuția soților în tot timpul căsătoriei la dobândire.

Instanța a reținut că în categoria bunurilor comune sunt incluse și creanțele dobândite în timpul căsătoriei și că ridicarea construcției de către soți, pe terenul proprietatea părinților, cu consimțământul acestora conferă foștilor soți un drept de creanță în legătură cu această construcție.

Având în vedere cele de mai sus, în baza disp. art. 111 Cod procedură civilă, art. 30 și 36 Codul familiei coroborat cu art. 6731 Cod procedură civilă, instanța a admis, în parte, acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 3. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) a fostrespins ca nefondat apelul declarat de B. M., B. V. și B. L. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al J. C.-N., pe care o păstrează în întregime.

Au fost obligați apelanții să plătească, în solidar, intimatului M. P. C. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Analizând apelul tribunalul reținut următoarele:

Deși vaste motivele de apel, în esență acestea se referă la faptul că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv a constatat un drept de creanță al intimatului-reclamant M. P. C., fără ca să existe o cerere în acest sens; foștii soți, intimatul-reclamant M. P. C. și apelanta-pârâtă B. M. nu ar fi avut consimțământul apelanților-pârâți B. V. și B. L. pentru edificarea casei în litigiu; s-a avut în vedere o altă stare de fapt și aici apelanții susțin că sumele de bani trimise de intimatul-reclamant M. P. C. în țară erau modice și erau destinate întreținerii fiicei sale și a fostei soții apelanta-pârâtă B. M. nu pentru a fi folosiți la construcția casei, că banii nu au fost trimiși în perioada efectuării lucrărilor de construcție; că, în realitatea costurile pentru construire casei au fost suportate exclusiv de apelanții-pârâți B. V. și B. L. din banii pe care apelantul B. V. i-a câștigat muncind în străinătate; că instanța de fond nu a ținut seama și de probele testimoniale ale apelanților-pârâți și a dat eficiență doar probelor intimatului-reclamant M. P. C. În subsidiar, apelanții au arătat că ar fi de acord

și cu reținerea unei cote de contribuție a intimatului-reclamant M. P. C. la edificare casei, dar una minimă, reținându-li-se lor o contribuție majoritară.

Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că, părțile pot determina existența procesului, conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a faptelor și etapelor pe care procesul le parcurge. Dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, ceea ce înseamnă că, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art. 129 al.ultim.cod pr.civ.).

Contrar susținerilor apelanților, instanța de fond s-a pronunțat în limitele învestirii, fapt constatat și de către tribunal la o simplă lecturare a precizării de acțiune, din care reiese că intimatul-reclamant M. P. C. a invocat existența unui drept de creanță, solicitând să i se achite de către apelanții-pârâți echivalentul cotei sale de contribuție de 95% din valoarea imobilului. D. intimatul-reclamantul a respectat sau nu topica în propoziție (locul, ordinea cuvintelor într-o propoziție), nu are nici o relevanță din punct de vedere juridic.

În baza unui amplu probatoriu administrat, instanța de fond a apreciat, în mod corect, contribuția foștilor soți la edificarea construcției, cererea apelanților în oricare dintre variantele solicitate nefiind întemeiată.

Nu poate fi contestat faptul că în perioada edificării construcției și încă dinainte, intimatul-reclamant M. P. C. a muncit în străinătate și a trimis bani fostei soții, apelanta-pârâtă B. M., dovadă fiind înscrisurile de la filele 193-255 din dosarul de fond. Î. că intimatul-reclamant a muncit în străinătate a fost confirmat și de martorii T. S., C. I. care au fost audiați de instanța de fond. Tot aceștia au relatat că, în mod direct, l-au auzit pe apelantul-pârât B. V. spunând că ginerele său trimite bani din străinătate pentru edificarea casei. În același sens este și declarația martorei C. S. M. audiată de instanța de apel. M. apelanților- pârâți au relatat faptul că, în curtea imobilului apelantului-pârât B. V. s-a edificat o casă, aceștia arătând că s-a făcut în sistem clacă, și că anumite plăți au fost făcute de acesta, aspect confirmat și prin depoziția martorului V. F. dată în fața instanței de apel. Că apelantul-pârât B. V. a efectuat unele plăți cu privire la lucrările de construcție și a achiziționat și materiale, nu conduce, în mod automat la concluzia că a făcut-o din bani personali. Însă, în situația în care intimatul-reclamant era în străinătate, remiterea materială a unor sume de bani nu poate avea caracterul unei plăți, fiind probat că după încheierea căsătoriei a început edificarea construcției, ceea ce duce la prezumția că foștii soți M. sunt cei care au finanțat realizarea casei.

Este adevărat că și apelantul-pârât B. V. a lucrat în străinătate, însă nu s- au adus dovezi în sensul că, banii au fost învestiți la construirea acestei casei. Dimpotrivă cu privire la intimatul-reclamant M. P. C. martorul B. A. D. a declarat că acesta câștiga în străinătate 3000-4000 euro și că trimitea bani acasă, prin conducătorii auto de pe autocarele care făceau curse în Spania, aspect pe care l-a constatat și personal. A mai declarat că știa de la intimatul- reclamant M. P. C. că acesta își construia o casă. În ce privește această practică a trimiterii banilor membrilor familiei rămași în țară, este confirmată și de martorul S. V. audiat în apel.

Față de faptul că, este de notorietate metoda trimiterii de pachete și chiar sume de bani prin intermediul autocarelor care efectuează curse România-Spania și retur, depoziția martorului C. I. T. apare ca fiind subiectivă și greu de crezut, motiv pentru care a fost înlăturată din ansamblul probelor administrate. De asemenea depoziția acestui martor este singulară și nu se coroborează cu nici o altă probă.

Actul de împrumut a fost avut în vedere la stabilirea cotelor de contribuție, fiind, în parte, și motivul pentru care pe lângă contribuția reprezentând munca casnică în vederea creșterii copilului, cerere a fost admisă doar în parte.

În aprecierea tribunalului contribuția apelanților-pârâți B. V. și B. L. nu este de natură a le conferi acestora un drept de creanță cu privire la construcția în litigiu, și cu atât mai puțin un drept exclusiv de proprietate, ci îmbrăcă forma unui ajutor, firesc, dat fiicei lor, apelanta-pârâtă B. M., și care se regăsește în cota de contribuție stabilită în favoarea acesteia.

Cu privire la cererea subsidiară a apelanților, aceasta apare ca inadmisibilă, potrivit art. 294 cod pr.civ., fiind o cerere nouă în apel.

Față de cele de mai sus, constatând legală și temeinică sentința apelată, în tem. art. 296 cod pr.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de B. M., B. V. și B. L. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al J. C.-N. , pe care o păstrează în întregime.

În tem. art. 274 cod pr.civ. instanța a obligat apelanții să plătească, în solidar, intimatului M. P. C. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții B. M., B. V. și B. L. prin care au solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 312, alin. 1 C., modificarea în integralitate a deciziei civile atacate ca fiind nelegale în cauză fiind incidente cazurile de modificare a hotărârii judecătorești prevăzute de dispozițiile art. 304, pct. 6, 7 si 9 C., admiterea apelului formulat cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată precizată formulata de către reclamantul-intimat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata în fond, apel si recurs.

În motivarea recursului a arătat că și-a întemeiat din punct de vedere formal pe dispozițiile art. 304, pct. 6 dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, pct. 7, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și pct. 9 când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Art. 304, pct. 6 C. dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori cea ce nu s-a cerut, în speța hotărârea din apel fiind nelegala întrucât a menținut în integralitate soluția instanței fondului prin care prima instanță a dat mai mult decad s-a cerut, motiv pentru care criticile formulate împotriva sentinței judecătorești sub acest aspect prin motivele de apel se justifica in continuare:

În fapt, prin precizarea de acțiune depusa în dosarul de divorț nr. (...) al J. C.-N., finalizat prin sentința civila nr. 6. mai 2008, care a devenit cererea de chemare în judecată din prezentul dosar, aflata la filele 2-4 de la dosarul de fond reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții următoarele: să se constate că în timpul căsătoriei cu pârâta M. M. a edificat pe terenul proprietatea părinților paratei o construcție în baza autorizației de construire, să se constate că la edificarea construcției în litigiu reclamantul ar fi avut o contribuție de 95 %, în timp ce pârâta M. M. ar fi avut o contribuție de doar 5 %, și obligarea pârtilor de rd. 2 și 3 să-i achite echivalentul cotei sale de contribuție de 95% din valoarea actuala a imobilului.

Prin sentința atacata, instant fondului, a cărei soluție a fost menținută în integralitate prin decizia din apel pronunțată de către Tribunalul Cluj, și în privința acestui aspect, a dispus admiterea în parte a acțiunii reclamantului, în sensul că a constatat că reclamantul și pârâta B. (fosta M.) M. au un drept de creanță în legătură cu ce au construit în timpul casatoriei, pe terenul proprietatea pârtilor B. V. și șotia L., situat în com. G., str. Prundar, nr. 258, la valoarea de 30.292 Euro stabilită prin expertiza de evaluare, a constatat o contribuție de 75 % a reclamantului la edificarea construcției și o contribuție de

25 % a paratei B. M. la edificarea aceleiași construcții au fost obligați pârâții B. V.

și soția B. L. să achite reclamantului suma de 22,719 euro, și au fost obligați la plata a 75 % din cheltuielile de judecată, respectiv 606,50 lei si 3307, 65 lei.

Din simpla analiza a celor 3 petite ale acțiunii introductive a rezultat că reclamantul nu a solicitat niciodată și nici nu a investit instanța fondului cu un petit prin care să se solicite a se constata existenta unui drept de creanță al acestuia și al paratei B. M., fosta M. împotriva celorlalți pârați B. V. si B. L., dimpotrivă s-a solicitat doar constatarea edificării unei construcții, stabilirea unor cote de contribuție și obligarea pârâților de rd. 2 si 3 la plata contravalorii cotei de contribuție care ar aparține afirmativ reclamantului.

Instanța fondului - soluția fiind menținută și prin decizia din apel atacată, a constatat existența unui drept de creanță în favoarea reclamantului și a apelantei B. M. fără ca să fie investita cu un astfel de petit, sens în care instanța fondului s-a pronunțat plus petita, pronunțând așadar o hotărâre nelegală, care se impunea a fi cenzurata de către instanța de control judiciar - Tribunalul Cluj, care, însă, în mod vădit nelegal a respins acest motiv de apel formulat de către recurenți, impunându-se a fi admis de către instanța de recurs.

Crede că sub nici o forma nu pot fi reținute considerentele cuprinse în justificarea poziției instanței de apel din hotărârea recurată, în sensul că "ar fi o chestiune legata de topica cuvintelor în propoziție (locul, ordinea cuvintelor în propoziție), aspecte care nu ar avea relevanta din punct de vedere juridic", întrucât în acest caz nu este vorba despre nici o ordine a unor cuvinte, ci este vorba despre neformularea în concret de către intimat a unui petit de către reclamant prin care să se fi solicitat și să se realizeze investirea instanței de judecata cu un petit prin care să se solicite a se constata existenta unui drept de creanță al acestuia și al pârâtei B. M. fosta M. împotriva celorlalți pârâți B. V. și B. L.

A considerat că în mod vădit nelegal atât prima instanță, cât și instanța de apel au apreciat că un astfel de petit exista în cuprinsul cererii introductive de instanța, apreciind că un astfel de petit nu exista în cuprinsul acțiunii introductive, nu a fost în realitate niciodată formulat și timbrat legal si corespunzător, așa încât este evident ca instanța fondului a dat mai mult decât s- a cerut, motive pentru care decizia civila pronunțată de către instanța de apel prin care s-a păstrat soluția instanței de fond este nelegala impunându-se admiterea acestui motiv de recurs si modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acestui motiv de apel, schimbării hotărârii atacate si respingerii cererii de chemare în judecata întrucât toate celelalte petite ar fi subsecvente unui petit de constatare a existentei unui drept de creanță, care nu a fost formulat concret niciodată.

Art. 304, pct. 7 C. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" în cauza supusa analizei instanța de apel a reținut în considerente și invocat motive contradictorii și străine de natura pricinii care nu se regăsesc în materialul probator administrat în cauza, atât cel administrat în fata instanței de fond, cât și cel administrat în fata instanței de apel, care sub nici o forma nu a justificat soluția adoptata de către instanța de apel.

Așa după cum a susținut și în fond și în apel, problema de drept care se impunea a fi rezolvată potrivit susținerilor reclamantului-intimat, a afirmațiilor sale din cererea introductiva si a celor statuate până în prezent de către instanța de fond și de către cea de apel, este aceea cunoscuta în literatura de specialitate și în practica judiciara a edificării unei construcții de către soți pe terenul proprietatea părinților unuia dintre ei, cu consimțământul acestora-care în speța de față nu a fost dovedit sub nici o formă, recurenții negând constant existenta unui astfel de pretins consimțământ iar reclamantul-intimat nu a făcut sub nici oformă dovada celor susținute conform art. 1169 C.civ. anterior în vigoare cu ocazia judecaților din fond si apel - construcția care s-ar fi realizat în curtea acestora, alături de casa recurenților B. V. si B. L. Conform celor statuate de către instanța supremă prin decizii de speța și de către literatura de specialitate în astfel de situații dreptul de proprietate asupra construcției realizate aparține proprietarilor terenului, iar tinerii nu dobândesc decât un drept de creanță în legătură cu construcția. În cauza de față, a arătat și dezvoltat la pct.1) de mai sus că reclamantul-intimat nu a investit niciodată instanța fondului cu un petit pentru constatarea existentei unui drept de creanță al acestuia alături de fosta soție împotriva părinților acesteia, respectiv pârâții de rd. 2-3 din acțiunea introductivă.

M.ivele invocate de către instanța de apel în considerentele hotărârii atacate nu se justifică sub nici o forma, fiind contradictorii - făcând trimiteri si aprecieri proprii în legătura cu aspecte, fapte sau situații care nu rezulta din actele dosarului, nefiind sprijinite pe mijloacele probatorii legal si nemijlocit administrate în fața instanțelor de fond, prin considerentele deciziei atacate realizându-se doar o analiza sumară a vastelor motive de apel formulate de către recurenți, criticile în privita hotărârii instanței de fond fiind indicate punctual și analizate, însă prin hotărârea din apel atacată s-a făcut o analiza parțială și sumară, limitând o propoziție sau fraza acestora, care afirmații din cuprinsul considerentelor, după părerea recurentei, nu-și pot găsi susținerea în ansamblul probator administrat atât în fond, cât și în apel.

Instanța de apel nu a analizat, așa după cum o dovedește analiza considerentelor deciziei atacate analiza in extenso a ansamblului probator realizată de către recurenți în cuprinsul concluziilor scrise depuse în termen legal la dosarul cauzei, anterior rămânerii în pronunțare în care a analizat motivele de apel invocate și prin prisma probațiunii invocare în fața instanței de apel, prin coroborare cu cea administrată în fața instanței de apel.

În speța de față, raportat la probațiunea administrată atât în fața instanței de fond, cât și în apel apreciază că nu s-a dovedit, fără putința de tăgada, că foștii soți, reclamantul-intimat și apelanta-parata B. M., ar fi avut consimțământul părinților pârâtei la edificarea un unei construcții de către tineri pe terenul proprietatea părinților recurente, cei de rd.2- 3 din cerere, aspect de neegalitate a hotărârilor pronunțate în fond și în apel care urmează a fi analizat și în cadrul punctului 3) de mai jos.

Art. 304, pct. 9 C. „când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", apreciind că atât hotărârea instanței de fond, cât și cea a instanței de apel, sunt vădit nelegale, fiind date cu aplicarea greșită a legii materiile, soluțiile adoptare neputând fi sub nici o forma susținută din punctul de vedere al legii materiale prin raportare la materialul probator din cauză, la care s-a raportat pentru luarea soluțiilor date.

Din materialul probator existent la dosar, din fata instanțelor de fond, a rezultat în mod cert că singurii care au avut banii necesari pentru edificarea construcției în litigiu și care în concret au suportat toate cheltuielile legate de edificarea construcției-materiale, plata muncitorilor, pregătirea hranei și punerea acesteia la dispoziția muncitorilor care au realizat construcția, sunt parații- recurenți B. V. si B. L. De nicăieri din probațiunea administrată - nici măcar în fața instanței de apel nu a rezultat ca banii afirmativ câștigați de către reclamantul-intimat ar fi fost trimiși în țară și ar fi ajuns la recurenții B. V. și B. L. si "folosiți exact"; la edificarea construcției în litigiu-respectiv cumpărarea materialelor și plata muncitorilor, după cum a dedus simplist și fără vreo logică instanțele de fond, pretinzând că din probele administrate nu ar fi reieșit că construcția a fost edificată doar din banii recurenților B. V. și B. L., cu toate cătoate chitanțele și facturile depuse pentru achiziționarea materialelor sunt întocmite pe numele acestora, iar muncitorii care au lucrat au fost plătiți doar de către B. V. În dosar nu există nici un mijloc de probă din care să rezulte că exact din banii afirmativ primiți de către reclamantul-intimat ar fi fost cumpărate materialele și plătiți muncitorii, nici măcar martorii reclamantului-intimat, audiați atât la fond, cât și în apel - martora C. nu a putut arat așa ceva chiar și aceștia știau și cunosc, că în realitate, toate materialele si manopera muncitorilor au fost suportate în integralitate de către paratul-recurent B. V. doar din banii săi.

Se întreabă: Oare de unde a tras instanța fondului și cea de apel concluzia că materialele și muncitorii au fost plătiți "din banii reclamantului" și "din banii trimiși de reclamant s-a edificat construcția în litigiu ... ", atâta vreme cât la dosarul de fond sau în cel din apel nu a existat nici o dovada în acest sens, nici martorii audiați în apel nu au putut confirma concret, în orice modalitate, că vreun ban din cei câștigați afirmativ de reclamant ar fi ajuns în România și ar fi fost folosiți pentru construcția din G., "astfel de bani" nu au fost predați niciodată nici recurentei B. M., și, cu atât mai puțin, recurenților B. V. și B. L., toata această "construcție" a instanței de fond, însușită de instanța de apel bazată pe declarațiile martorilor reclamantului-intimat în sensul că a, afirmativ, recurentul B. V. ar fi "recunoscut" la o petrecere organizată înainte de edificarea construcției, că "construcția ar fi fost realizata din banii reclamantului", fiind fără valoarea probatorie reală-întrucât aceste afirmații ale martorilor reclamantului nu se coroborează cu nici una dintre celelalte mijloace de proba-scriptice, testimoniale sau cu interogatorii administrate în cauză, "povestea petrecerii" fiind avansată în mod nereal de către reclamant, pârâtul-recurent B. V. a contestat aceste aspecte și afirmațiile pretins făcute de către el tot timpul, atât în scris și prin prezenta sa personală în fața instanței de apel și la interogatoriul administrat, fiind preluată gratuit de către instanțele de fond din susținerile rec1amantului prin reprezentant fără vreo cenzurare care se impunea cu prisosință raportat la materialul probator administrat în cauză chiar în fata instanței de apel. N. probațiunea complinitoare administrata în fața instanței de apel nu a confirmat "povestea recunoașterii de la petrecere", contestată de către recurenți, întrucât recurentul B. V., cu acea ocazie, nu a avut niciodată astfel de discuții cu martorii audiați, nu a făcut niciodată în fața acestora, cu acea ocazie, afirmațiile care „în prezent mi se pun în gură", ceea ce a arătat a fost doar că „. meu-reclamantul de la acel moment-este un băiat de treaba și care se înțelege cu fiica mea M.„ nediscutând nimic în legătura cu construcția care nici nu era finalizata la momentul la care a avut loc petrecerea în discuție

Însă de la aceasta afirmație a sa de bun simț și până la afirmațiile făcute de către martorii audiați la solicitarea reclamantului și la "lucrurile nereale" pretins afirmate de către recurent este "o cale lunga", recurentul considerând în speța că dovada realității pretinsei contribuții a intimatului trebuiau dovedite cu probe certe concrete care ar fi fără putință de tăgadă, care nu au fost administrate de către acesta în cauză și nu cu afirmațiile contestate, nereale si neverificabile.

În privința banilor afirmativ trimiși de către intimatul-reclamant, aceștia - singurii care au ajuns vreodată la recurenta B. M. și nu la recurenții B. V. și B. L.

- au fost în sume simbolice - până la maximum 500 euro/lună fiind trimiși si folosiți exclusiv doar pentru întreținerea fiicei reclamantului si a recurentei B. M., și a acesteia din urma, nefiind niciodată folosiți la edificarea construcției, fiind insuficienți, iar pe de alta parte, din analiza documentelor depuse de către intimat în fața instanței de fond - foile W. U. - rezultă la o analiza corectă a acestora, contrar celei făcute de către instanța de fond: sumele trimise sunt mici, modice, și nu pot sub nici o forma acoperi cheltuielile edificării construcției înprocentul imaginar acordat în favoarea reclamantului de către instanța fondului, iar pe de altă parte toate sunt după perioada edificării construcției: luna aprilie

2006 - sfârșit de septembrie -început de octombrie 2006, așa încât a rezultat în mod cert că sumele respective afirmativ trimise de către intimat-pentru că nu exista nicio dovada în acest sens, nu au fost folosite la edificarea construcției pentru că sunt menționate ca existente în contul intimatului doar după finalizarea construcției în stadiul actual, iar cele trimise în țară fiind destinate doar întreținerii fiicei minore a intimatului avuta cu apelanta B. M.. Urmează a face dovada în fața instanței de recurs și a retragerilor concrete a sumelor de bani câștigate de subsemnatul recurent în Italia, din contul unde se găseau, și dovedite până în prezent cu scriptele depuse în fața instanței de fond și de apel.

Prin hotărârile judecătorești din fond și din apel atacate, instanțele de fond au reținut, fără vreo justificare în concret a concluziei trase, direct pe probele dosarului, o contribuție de 75 % la edificarea construcției în favoarea intimatului si de 25 % în favoarea recurentei B. M., cu toate că din ansamblul probator administrat în fond și în apel, a rezultat fără putință de tăgadă o contribuție unitară și exclusivă doar a pârtilor B. V. si B. L. la edificarea construcției, sau, în funcție de apreciere care va fi dată, una majoritară, cu mult peste cota reținută de 25% de către instanțele de fond în favoarea recurentei B. M..

De asemenea, alte probleme de nelegalitate a soluției date în fond și menținută prin decizia din apel se referea la aspectele de mai jos, indicate punctual prin referire la ansamblul probator administrat în cauza: a) instanțele de fond la analizarea pretinsei contribuții a reclamantului- intimat la edificarea construcției în litigiu, contribuție care ar fi rezultat și din scriptele depuse de acesta în probațiune la dosar și din care ar fi rezultat, chipurile, ca ar fi trimis "bani în țară", au interpretat eronat aceste documente întrucât toate acestea sunt ulterioare perioadei edificării construcției în litigiu, marea majoritate fiind din anul 2007, sau lunile noiembrie sau decembrie 2006, adică după momentul edificării construcției, iar cele care sunt din intervalul de timp al edificării construcției sunt în sume mici - pana în 500 de euro pe lună, fiind vorba în realitate despre sumele pe care reclamantul, așa cum a arătat și recurenta B. M. în interogatoriul luat, le-a trimis pentru întreținerea acesteia si a fiicei lor minora având în vedere că pârâta se găsea în țară cu fetița, iar el în străinătate; așadar, din scriptele depuse de către reclamant în probațiune nu rezultat că a trimis în țară sumele de bani "însemnate" în intervalul de timp cât s- a edificat construcția, dimpotrivă singurele dovezi reale de la dosar sunt cele care atestă că B. V. a plătit în acest interval de timp tot ceea ce era necesar pentru edificarea construcției suportând toate cheltuielile cu materialele folosite la edificarea construcției și cu plata muncitorilor care au realizat construcția. De asemenea, nu pot fi acceptate ca și dovezi reale afirmațiile făcute de cei 2 martori audiați în apel la solicitarea intimatului în sensul că acesta ar fi "trimis banii în țară prin șoferii de autocar pentru a evita comisioanele bancare", întrucât aceste afirmații martorii au arătat ca le cunosc din spusele intimatului, neexistând nici o dovada certă că sumele respective ar fi existat în realitate și ar fi fost trimise undeva, martorii nu au putut confirma nici predarea unor asemenea sume către șoferii anonimi ai autocarelor în cuantumuri aberante si necredibile - 2.000-

3.000 EURO "dați pe încredere", conform afirmațiilor acelorași martori, și nici ajungerea pretinșilor bani trimiși la o anumita destinație recurentul arătând cu aceasta ocazie, așa după cum a susținut și în scris și în ședința publică, că nu a primit nici recurentul B. M., si nici recurenții B. V. si B. L. nici o suma de bani de la nici un șofer de autocar sau de la o alta persoana, pretinși trimiși de către intimat.

De asemenea, apreciază că afirmațiile intimatului și ale martorilor săi sunt total lipsite de o logica elementară, fapt care le fac în mod evident necredibile și nereale, astfel vă rugăm să observați că pentru a trimite bani necesari întreținerii fiicei sale minore și a intimatei-apelante B. M. - sume simbolice, până în maximum 500 de euro pe lună, intimatul alegând să folosească pentru sume mici o siguranță sporita - trimiterea lor prin serviciul W. U., în timp ce pentru sume mari de bani - 1.000, 1.500, 2.000 sau chiar 3.000 de euro, intimatul a ales pentru banii pretinși trimiși o metoda total nesigură, riscantă și fără vreun control - trimiterea prin șoferii de autocar, pe „. de încredere" fără a-i cunoaște și fără a avea vreo certitudine a realizării transportului de către aceștia, aspect ilogic si necredibil, atâta vreme cât sumele afirmate erau foarte mari, iar metoda,

„cutuma" afirmata vădit necredibilă si nesigura.

De asemenea a arătat că pretinsa cutumă a trimiterii unor sume mari de bani prin șoferii de autocar nu a fost sub nicio formă dovedită ca reală de către intimat-în cauza nu a putut fi audiat nici un șofer de autocar care să confirme, iar depozițiile celor doi "prieteni și cunoscuți" ai intimatului nu sunt credibile, nu se coroborează cu cealaltă depoziție pe această problemă administrată în cauză - declarația martorului C. I., cei doi ";cunoscuți"; ai intimatului relatând doar "ce li s-a spus de către intimat" așa după cum chiar aceștia au relatat în depozițiile lor.

Dimpotrivă, cu depoziția martorului C. I., singurul șofer de autocar si de microbuz și dispecer la o firma de profil, audiat în cauză, au dovedit că pretinsa cutumă invocata de către intimat în apărarea sa nu exista între șoferii de autocar sau microbuz, iar dacă ar exista așa ceva cu siguranța ar fi știut întrucât o astfel de "cutuma" ar atrage răspunderea disciplinara și desfacerea contractului individual de munca a șoferului în cauză. Apreciază că în legătură cu problema analizată depoziția martorului C. I. este singura reală, obiectivă, și dezinteresată total în cauza, fiind așadar credibilă intimatul ne neputând propune spre audiere în apărarea sa audierea unui șofer de autocar sau microbuz care să infirme cele arătate de către martorul C. I. b) instanțele fondului nu motivează nicăieri, în concret, care sunt probele certe si necontestate din care au tras concluzia cu certitudine că exact toți banii afirmativ trimiși în țară de către intimatul-reclamant în intervalul de realizare a construcției ar fi fost folosiți la realizarea exact a construcției în litigiu?

Recurenții au arătat că contestă pretinsa contribuție a intimatului- reclamant la edificarea construcției în litigiu ca fiind nelegal stabilită în favoarea acestuia, cu atât mai mult în privința procentului nereal reținut de 75%, sens în care, apreciază că soluțiile adoptate de către instanțele de fond, în reținerea vreunei contribuții a acestuia la edificarea construcției în litigiu nu se justifică sub nici o forma, hotărârile atacata fiind date cu aplicarea greșită a legii materiale incidente în cauză.

Pârâtul M. P. C. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate și obligarea recurenților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

În prealabil, în temeiul art. 137 alin. 1 C., constată incidentă excepția inadmisibilității acelor critici din recurs, prin care se critică direct aspecte din sentința fondului, pentru că sentința putea fi atacată doar cu apel, iar nu și cu recurs.

De asemenea, privitor la motivele de la punctul 3 din motivele de recurs, în care se face referire la materialul probator, chiar dacă formal s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C., constată că acestea sunt inadmisibile deoarece se tinde la reaprecierea stării de fapt și la analiza temeiniciei deciziei atacate, oracesta nu mai este posibil deoarece instanța de recurs nu mai poate reaprecia starea de fapt și probele administrate, acesta fiind atributul suveran al instanțelor de fond, ci doar legalitatea acestei decizii, în condițiile abrogării art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă.

În ce privește motivele de recurs ce vizează nelegalitatea deciziei atacate, se arată că este incidentă ipoteza art. 304, pct. 6 C., instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori cea ce nu s-a cerut, întrucât prin precizarea de acțiune, din simpla analiza a celor 3 petite ale acțiunii introductive, a rezultat că reclamantul nu a solicitat niciodată și nici nu a investit instanța fondului cu un petit prin care să se solicite a se constata existența unui drept de creanță al acestuia și al paratei B. M., fosta M. împotriva celorlalți pârați B. V. si B. L., s-a solicitat doar constatarea edificării unei construcții, stabilirea unor cote de contribuție și obligarea pârâților de rd. 2 si 3 la plata contravalorii cotei de contribuție care ar aparține afirmativ reclamantului iar instanța fondului - soluția fiind menținută și prin decizia din apel atacată, a constatat existența unui drept de creanță în favoarea reclamantului și a apelantei B. M. fără ca să fie investita cu un astfel de petit.

Nu pot fi reținute considerentele cuprinse în justificarea poziției instanței de apel din hotărârea recurată, în sensul că "ar fi o chestiune legata de topica cuvintelor în propoziție (locul, ordinea cuvintelor în propoziție), aspecte care nu ar avea relevanță din punct de vedere juridic", întrucât în acest caz nu este vorba despre nici o ordine a unor cuvinte, ci este vorba despre neformularea în concret de către intimat a unui petit prin care să se fi solicitat și timbrat legal si corespunzător și să se realizeze investirea instanței de judecata pentru dreptul de creanță.

Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat deoarece petitul 3 al acțiunii are următoarea formulare textuală: „să obligați pârâții de rând 2 și 3 să- mi achite echivalentul cotei mele de contribuție de 95% din valoarea actuală a imobilului, în baza dreptului meu de creanță pe care îl dețin".

În notele de ședință depuse la instanța de fond ca răspuns la întâmpinare (fila 53 dosar fond vol. I) reclamantul invocă la pct. 5 fraza 2 plata dreptului de creanță.

Taxa de timbru a fost astfel corect stabilită de instanța de fond, în funcție de prețuirea reclamantului de la acea dată pentru valoarea construcției în sumă de 42.750 euro, la suma de 4.384,87 lei, prin încheierea din data de (...).

Lecturând doar, petitul acțiunii și notele de ședință arătate, nu se poate nega că reclamantul invocă dreptul său de creanță în cadrul petitelor. Faptul că trebuia invocat ca și petit separat sau legat de petitul 1 sau petitul 3, este deja o chestiune de apreciere iar nu de neformulare.

Între a afirma că a fost formulat sau nu a fost formulat, un petit privind dreptul de creanță, răspunsul nu poate fi decât în sensul formulării, chiar dacă pot exista discuții, fără relevanță, privind locul unde trebuia să se situeze acest petit, care este o chestiune de apreciere.

Mai trebuie amintită aici dispoziția art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, care prevede că în toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecații. Or dacă trebuie să hotărască asupra obiectului cererii, iar o astfel de cerere a fost formulată, aceasta nu poate fi respinsă ca neformulată, cât timp este formulată între petitele acțiunii, doar pentru că nu se află la locul unde părțile sau avocații cred că ar fi trebuit să fie situată.

În ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304, pct. 7 C. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" se susține că instanța de apel areținut în considerente și invocat motive contradictorii și străine de natura pricinii care nu se regăsesc în materialul probator administrat în cauza.

Curtea constată că referirea la starea de fapt reținută este inadmisibilă, așa cum s-a arătat mai sus, față de abrogarea art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă, ca și referirea la faptul că nu s-a dovedit consimțământul pârâților, deoarece instanța de fond și de apel au reținut că acest consimțământ a existat, iar această stare de fapt nu mai poate fi modificată de instanța de recurs. Tot așa sunt inadmisibile, pentru același motiv, considerentele din acest motiv de recurs ce se referă la aprecierile instanței de apel în legătura cu aspecte, fapte sau situații care nu rezulta din actele dosarului, nefiind sprijinite pe mijloacele probatorii legal si nemijlocit administrate în fața instanțelor de fond.

Incidența art. 1169 C.civ. nu a fost invocată prin motivele de apel astfel că nu poate fi invocată pentru prima dată în recurs, omisio medio.

Mai susțin recurenții că potrivit celor statuate de instanța supremă și de către literatura de specialitate în astfel de situații dreptul de proprietate asupra construcției realizate aparține proprietarilor terenului, iar tinerii nu dobândesc decât un drept de creanță în legătură cu construcția.

Curtea constată că acest lucru l-a susținut și reclamantul, iar după cum a reieșit mai sus, din analizarea motivului anterior de recurs, a și fost formulat un petit în acest sens.

Analizând acest motiv de recurs, Curtea constată că recurenții nu indică în concret motivele instanței de apel care ar fi contradictorii. Susținerea că prin considerentele deciziei atacate se realizează doar o analiza parțială și sumară a vastelor motive de apel formulate de către recurenți, sunt prea vagi pentru a putea fi analizate, și pentru că instanța de apel a răspuns prin motive tuturor criticilor din apelul formulat.

Referirea la concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, anterior rămânerii în pronunțare, nu are nici o relevanță deoarece orice chestiuni pe care trebuie să le analizeze instanța sunt anterioare închiderii dezbaterilor, dezbateri care se desfășoară cu respectarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și oralității, or concluziile scrise nu sunt un astfel de act de procedură prin care să poate fi invocate probleme noi sau nepuse în discuția părților. D. nu sunt probleme noi sau chestiuni nepuse în discuția părților atunci înseamnă că instanța de apel nu a încălcat nici o normă legală.

În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 9 C., recurenții arată că soluțiile adoptate nu pot fi sub nici o forma susținută din punctul de vedere al legii materiale prin raportare la materialul probator din cauză, la care s-a raportat pentru luarea soluțiilor date.

Curtea constată că referirea la starea de fapt reținută și la probele cauzei este inadmisibilă, așa cum s-a arătat mai sus, față de abrogarea art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă, dat fiind că instanța analizează nu materialul probator sau analiza lui de către instanțele de fond, ci doar starea de fapt așa cum a fost reținută de instanța de apel și de fond.

În cadrul acestui motiv de recurs numerotat cu nr. 3 de către recurenți nu pot fi reținute critici care să se încadreze în acest motiv de nelegalitate reglementat de textul legal invocat, art. 304, pct. 9 C.

În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, urmează să oblige recurenții B. M., B. V. și B. L., aflați în culpă procesuală față de respingerea recursului, săplătească intimatului M. P. C. suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu, avocat potrivit chitanței de la fila 35.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B. M., B. V. și B. L. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului M. P. C. suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

A.-A. M.

GREFIER,

Red..I.D.C./Dact.V.R.

2 ex./(...)

Jud.apel Dorin Tatu, C. A. C. - Tribunalul Cluj

Jud.fond. D. Cătuna - Judecătoria Cluj-Napoca

← Decizia civilă nr. 3665/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și...  Decizia civilă nr. 1222/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4361/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie