Decizia civilă nr. 4417/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4417/R/2012
Ședința publică din data de 24 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
C.-M. CONȚ
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P. E.-I., împotriva deciziei civile nr. 8. din 11 iulie 2012, pronunțată de T. B.-N., în dosar nr. (...), privindu-i și pe reclamantul O. I.-I., precum și pe autoritatea tutelară P. C. N., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare, pentru a li se da posibilitatea părților și reprezentanților acestora să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este insuficient timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și
0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 septembrie 2012, pârâta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării diferenței aferente taxei judiciare de timbru pentru recurs.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Se constată că prin memoriul de recurs, pârâta-recurentă a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează reaprecierea probelor, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 916 din 23 aprilie 2012 a Judecătoriei N., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul O. I.-I. împotriva pârâtei P. E.-I. și în consecință, s-a modificat programul de vizitare a minorei O. N.-A. născută la data de (...), stabilit prin sentința civilă nr. 1005 din 31martie 2011 a Judecătoriei N. și s-a încuviințat dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora, după următorul program:
-în a doua sâmbătă din fiecare lună, între orele 17.00-20.00, tatăl reclamant să viziteze minora la domiciliul pârâtei;
-în al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună, începând de vineri orele 18.00 și până duminica la orele 16.00, reclamantul urmând să ia minora la domiciliul său, cu obligația de a o readuce pe minoră la domiciliul pârâtei, după terminarea programului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul și pârâta au fost căsătoriți, iar prin sentința civilă nr. 1005 din 31 martie 2011 a Judecătoriei N., s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 8 iulie 2006, prin acordul părților, soția și-a reluat numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „., i-a fost încredințată mamei spre creștere și educare minora O. N.-A. născută la data de (...), tatăl s-a obligat să îi plătească minorei o pensie de întreținere în sumă de 245,42 lei lunar, începând cu data de (...) și până la majoratul acesteia.
J. a luat act de învoiala părților privind stabilirea unui program de vizitare al minorei O. N.-A. de către tatăl-reclamant o dată pe lună, a doua sâmbătă din fiecare lună între orele 17.00-20.00 la domiciliul pârâtei.
Din declarațiile martorilor audiați A. F. și Ș. G., a rezultat că reclamantul a încercat mereu să ia legătura cu minora la domiciliul mamei sale, însă de multe ori a întâmpinat opunere din partea pârâtei.
Conform art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul său, are dreptul de a avea legături personale cu acesta. Dreptul reclamantului este în deplină concordanță cu interesul superior al copilului, care la rândul său are dreptul de a beneficia de sprijinul, protecția și echilibrul emoțional, conferite de prezența figurii paterne în viața sa, iar exercitarea acestui drept trebuie să aibă loc în mod firesc și fără a fi eventual stânjenit de prezența celuilalt părinte, în acest sens fiind și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 272/2004.
Pentru a fi posibilă crearea și menținerea legăturii afective specifice relației părinte-copil, părintele căruia nu i s-a încredințat minorul, trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină unul pur formal.
Programul anterior de vizitare a minorei de 3 ore pe lună, stabilit în favoarea reclamantului, este insuficient pentru ca raporturile afective dintre acesta și copil să fie consolidate.
Prin decizia civilă nr. 86 din 11 iulie 2012 a T.ui B.-N., s-a admis în parte apelul declarat de reclamantul O. I.-I. împotriva sentinței civile nr. 916 din (...) a Judecătoriei N., care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a stabilit în completare programul reclamantului de legături personale cu minora, astfel: reclamantul va lua minora de la domiciliul pârâtei în prima zi de luni a lunii august ora 11.00, pentru o perioadă de două săptămâni, cu obligația acestuia de a readuce minora la domiciliul pârâtei în a treia zi de luni a lunii august din fiecare an, ora 11.00.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că minora O. N.-A. în vârstă de 5 ani și jumătate, are nevoie de un program de vizitare - de către tatăl său - mai mare, în interesul ei superior fiind stabilirea unei perioade de două săptămâni în cursul lunii august a fiecărui an, perioadă în care minorasă locuiască împreună cu tatăl ei, pentru consolidarea relațiilor armonioase dintre tată și fiică.
Instanța de apel a apreciat că nu se justifică admiterea în întregime a acțiunii reclamantului-apelant, interesul superior al minorei impunând o trecere treptată de la situația actuală în care relațiile dintre tată și fiică sunt aproape inexistente la o nouă situație, în care minora ar urma să locuiască perioade mai mari de timp cu tatăl său.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P. E.-I., solicitând modificarea ei și pe cale de consecință, stabilirea unui program de vizitare a minorei O. N.-A., în modalitatea dispusă de Judecătoria Năsăud, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că decizia recurată este netemeinică, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., precum și nelegală, fiind consecința unei aplicări greșite a legii.
Statuările instanței de apel sunt contradictorii, în sensul că pe de o parte s-a apreciat că programul de vizitare a minorei este doar parțial în interesul acesteia, iar pe de altă parte s-a pledat în favoarea soluției primei instanțe tot în interesul minorei.
Deși instanța de apel a admis că apropierea dintre minoră și tatăl ei trebuie efectuată treptat, recunoscând inexistența relației tată-fiică la momentul actual, totuși a modificat programul stabilit de prima instanță.
Este cel puțin interesantă modalitatea în care instanța de apel a înțeles să se realizeze trecerea treptată de la situația actuală la cea viitoare pentru o fetiță de 5 ani și jumătate.
Este știut faptul că hotărârea prin care s-a stabilit un program de vizitare a minorei nu are autoritate de lucru judecat, astfel încât subzistă posibilitatea modificării lui odată cu modificarea împrejurărilor care au determinat stabilirea acestuia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în mod constant în jurisprudența sa C. Ignaccolo-Zenide contra României, C. Laforgue contra
României, că părintele are dreptul de a beneficia de măsuri adecvatenecesare pentru conturarea pe viitor a unei personalități armonioase a acestuia.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Așa după cum au reținut prima instanță și instanța superioară de fond, părțile s-au căsătorit la data de 8 iulie 2006, din relațiile de căsătorie rezultând minora O. N.-A., născută la data de (...).
Prin sentința civilă nr. 1005 din 31 martie 2011 a Judecătoriei N., s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți prin acordul soților, pârâta și-a reluat numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „. și s-a luat act de învoiala părților privind încredințarea minorei O. N.-A. la mamă spre creștere și educare, ca reclamantul să îi plătească o pensie de întreținere în sumă de
245,42 lei lunar și cu privire la programul de vizitare a minorei de către tată, o dată pe lună în a doua sâmbătă din fiecare lună, între orele 17.00-20.00 la domiciliul pârâtei.
Considerând ca insuficient acest program, reclamantul a promovat actuala acțiune introductivă de instanță, aflată în etapa recursului, al cărui obiect este decizia instanței de apel, care a schimbat în parte sentința primeiinstanțe, în sensul că a completat programul de vizitare a minorei de către reclamant stabilit de judecătorie în a doua sâmbătă din fiecare lună între orele 17.00-20.00 la domiciliul pârâtei și în al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună începând de vineri orele 18.00 și până duminică la orele
16.00, reclamantul luând minora la domiciliul lui și înapoind-o reclamantei la domiciliul acesteia la sfârșitul programului, prin completarea acestui program cu două săptămâni la domiciliul reclamantului, începând din prima zi de luni a lunii august orele 11.00 și până în a treia zi de luni a lunii august, cu obligația de a duce minora la domiciliul pârâtei la sfârșitul programului.
În condițiile în care minora are în prezent aproape 6 ani, iar la data când va fi luată de reclamant la domiciliul lui pentru o perioadă de 2 săptămâni în luna august 2013, minora va avea 6 ani și 8 luni, această completare de program vine să consolideze relațiile dintre fiică și tatăl ei, potențându-le și asigurându-i acesteia dezvoltarea psihică armonioasă și echilibrată de care are nevoie în situația în care părinții ei sunt divorțați.
Art. 401 alin. (1) Cod civil, prevede că în cazul în care părintele este separat de copilul său, are dreptul de a avea legături personale cu acesta iar în alin. (2) se arată că în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Completarea de program dispusă de instanța de apel la programul de vizitare a minorei stabilit de prima instanță, este în interesul superior al fetiței N.-A., care are dreptul să îl cunoască mai îndeaproape pe tatăl ei și pe rudele din partea lui.
Nu corespunde realității că „statuările instanței de apel sunt contradictorii";, prin faptul că tribunalul a reținut că programul de vizitare a minorei stabilit de prima instanță este doar parțial în interesul acesteia, acordând în completare două săptămâni într-un an de zile.
Reclamantul nu este o persoană străină, ci este tatăl minorei, care își iubește fiica la fel de mult ca și mama ei, astfel că are tot interesul și grija ca acest program să se deruleze în cele mai bune condiții, veghind ca să nu îi fie lezate în niciun fel interesele minorei.
Această persoană responsabilă care este reclamantul, are dreptul și îndatorirea ca atunci când observă că prin modalitatea de exercitare a programului de relații cu fiica lui, aceasta are de suferit în vreun fel, să o anunțe pe pârâtă și să i-o predea de urgență.
Însă a anticipa empiric că actualul program de vizitare stabilit de tribunal i-ar leza interesele minorei, fără să fi prezentat nicio dovadă în acest sens, nu reprezintă din partea recurentei decât o extindere nefirească a neînțelegerilor dintre părți care au culminat cu desfacerea căsătoriei, în planul relațiilor dintre tată și fiică, pe care încearcă să le obstrucționeze.
Pe cât posibil, este indicat ca programul de legături personale cu minora, al părintelui divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, să sedesfășoare în lipsa celuilalt părinte, a cărui prezență ar fi de natură să stânjenească relația dintre cei doi.
Nu există nici un risc ca prin modalitatea de exercitare a programului de vizitare a minorei N.-A., să se producă schimbări bruște în programul ei de joacă și de învățătură, astfel încât să-i fie afectat binele, confortul, siguranța ei morală și afectivă în conturarea unei personalități armonioase.
Programul de vizitare a minorei O. N.-A. de către tatăl ei, în modalitatea stabilită de tribunal, este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului din cauzele Ignaccolo-Zenide contra României și Laforgue contra României, precum și cu dispozițiile art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P. E.-I. împotriva deciziei civile nr. 8. din 11 iulie 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2012.
Președinte Judecători
A.-T. N. T. D. C.-M. Conț
Grefier
M.-L. T.
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.fond:P. A. R.
Jud.apel: Berari R., Bulea M.L.
| ← Decizia civilă nr. 4527/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 3664/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
