Decizia civilă nr. 4258/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4258/R/2012
Ședința publică din 12 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A.-A. P. JUDECĂTORI : C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul S. F., împotriva deciziei civile nr. 2./(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. ANA, având ca obiect partaj bunuri comune, lichidarea regimului matrimonial.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 05 octombrie 2012, care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 16604/(...), pronunț ată de Judec ător ia Clu j -Napoca în dosar nr. (...), s-a admis în parte cererea completata formulate de reclamanta S. ANA, in contradictoriu cu paratul S. F. și, în consecință:
S-a constatat ca părțile au dobândit in timpul căsătoriei in cote de contribuție egale, cota de 42% din imobilul casa si teren înscris in cf 50075 S. nr. cad 203/1, 204/2 203/2,204/1 respectiv nr. cad 203/1, 204/2
203/2,204/1-C1 203/1, 204/2 203/2,204/1-C2in valoarea de 68000 R.
Auto DACIA LOGAN cu nr. de înmatriculare (...) in valoare de 21926 R.
Remorca cu număr de înmatriculare (...) in valoare de 1459 R. Suma de 5000 Ron aflat la CEC B. C..
Suma de 44590 Ron depuși la BRD C. si ridicați de pârât.
Au mai dobândit in cote egale Suma de 1200 euro si 5300 R. S-a dispus partajarea bunurilor comune astfel:
Lotul nr. 1 s-a atribuit pârâtului, fiind compus din: casa si teren înscris in
CF 50075 S. nr. cad 203/1, 204/2 203/2,204/1 respectiv nr. cad 203/1,
204/2 203/2, 204/1-C1 203/1, 204/2 203/2,204/1-C2 auto Dacia Logan cu nr. de înmatriculare (...); remorca cu număr de înmatriculare (...) 3950 Ron (79% depozit CEC B. C. 9; 35226 RON (79% parte bani depuși la BRD C.); 600 EURO (50% din 1200 EURO); 2650 RON (50% din 5300 RON)
Lotul nr. 2 se atribuie reclamantei si se compune din: suma de 1050 Ron (21% din depozit CEC B. C.); suma de 9363 Ron (21%din banii depuși la BRD C.); 600 EU(...) 1200 EURO); 2650 RON (50% din 5300 RON).
A fost obligat pârâtul sa achite reclamantei, in 5 luni de la rămânerea definitiva a hotărârii, suma de 34833 Ron cu titlu de sulta.
S-a dispus înscrierea in CF a dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului, cu titlu de partaj, ca bun propriu.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind : includerea in masa bunurilor de împărțit a bunurilor de la punctul 1 lit. f din acțiune: frigider - 2 buc., televizor - 2 buc., butelie aragaz - 2 buc., aragaz -
1 buc., canapele - 4 buc., dulap haine - 2 buc., drujbă tăietoare - 1 buc., 42 litri
țuică de prune, 1 buc. circular lemne, mobilier de uz gospodăresc respectiv: 2 buc. masă, 10 scaune, l mașină de cusut, 3 plapume, 4 pături, 3 buc. covoare, 7 perne de dormit și alte bunuri necesare uzului casnic; partajarea lor; si cu privire la precizarea de acțiune de la f 80 :
1.- mașină de cusut (primită de la mama reclamantei)
2.- una canapea (din lemn)
3.- 1 masă
4.- un televizor, o butelie aragaz, cinci scaune, un dulap, o sobă de încălzit, două canapele (una nouă și una veche), un frigider nou (sau frigiderul vechi și aragazul), două covoare (unul primite de reclamantă de la masa sa și unul cumpărat împreună), două pături, o plapumă nouă, cinci perne (primite de la mama reclamantei), cuverturi de pat, obiecte de uz gospodăresc (oale, cratițe, farfurii, furculițe, pahare)
5.- contravaloarea lemnelor de foc - 1.000 lei -
6.- 10 scânduri mari de construit, o drujbă de tăiat lemne, un ferăstrău circular, un furtun pentru pompa de la fântână, cinci saci de porumb boabe, suma de 800 lei ce reprezintă contravaloarea celor 40 litri de țuică (băută de către pârât) un țol lână (primit de la mama reclamantei).
A fost obligat pârâtul sa plătească reclamantei suma de 3.100 Ron cheltuieli de judecata, reprezentând 1.500 Ron taxa de timbru parțiala si 1.600
Ron, onorariu expert parțial; au fost compensate onorariile avocațiale ale părților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„Potrivit sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., s-a desfăcut prin divorț căsătoria încheiata de părți la (...).
Părțile au dobândit in timpul căsătoriei imobilele casa ( cu anexe ) si teren înscris in CF 50075 S. nr. cad 203/1, 204/2 203/2,204/1 respectiv nr. cad
203/1, 204/2 203/2,204/1-C1 203/1, 204/2 203/2, 204/1-C2 f 52
De asemenea, au mai dobândit auto Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare
(...) si remorca cu număr de înmatriculare (...) (f.64).
Din adresele provenite de la BRD si CEC B. (f. 69-71), reiese, de la prima instituție bancara, că pârâtul a avut in (...) un sold de 60689,06 Ron din care, la data de (...) si (...), pârâtul a transferat către SC A. Dacia SA respectiv SC S. A. C. SA sumele de 2.000 Ron, respectiv 22.723,10 Ron, iar la data de (...) a retras
44.590 R.
De asemenea din adeverința emisa de la cea de-a doua instituție bancara reiese ca pârâtul are un depozit in care exista un sold de 6.501,52 Ron
Din interogatoriul luat pârâtului reiese ca imobilul din S. a fost achiziționat cu o parte din sumele provenite din vânzarea unei case din S., care la rândul ei a fost achiziționata din vânzarea unei case bun propriu al pârâtului, situat in localitatea G..
Astfel, imobilul din G. a fost vândut cu 7.000 lei iar peste aceasta suma pârâtul a mai contribuit, pentru achiziționarea casei din S., dobândita in timpul căsătoriei, si care a fost 25.000 Ron, cu 5.000 Ron, rămași din moștenirea de la părinți, si cu 2.500 Ron proveniți din sumele restituite de la CAP pentru uneltele si animalele preluate de la părinții săi, iar restul provine din salariul sau.
De asemenea, pârâtul a mai învederat ca in august 2009, când reclamanta a părăsit imobilul, au rămas in casa 5.300 Ron si 1.200 de euro pe care ii deține in prezent si sunt „. casei";.
Din interogatoriul luat reclamantei reiese ca aceasta recunoaște ca reclamantul a avut înainte de căsătorie o casa in G., pe care a vândut-o cu 7.000
Ron, cumpărând imobilul din S. in timpul căsătoriei, cu 25.000 lei, preț in care a intrat suma de mai sus, precum si 2.500 Ron primiți de pârât de la CAP pentru bunurile luate de la părinți.
Nu recunoaște ca ar fi intrat in casa de la S. suma de 5.000 Ron, proveniți din casa părinteasca a pârâtului, care arata ca s-a vândut, dar probabil banii au fost cheltuiți de pârât.
Arata ca este real ca imobilul din S. s-a vândut cu 123.880 Ron, iar din aceasta suma 52.500 Ron a fost prețul imobilului din S., supus partajului, apoi din rest părțile au cumpărat Dacia Logan si remorca, supuse partajului, iar restul s-au pus la banca, dar dorește ca imobilul si autovehiculele sa-i fie atribuite pârâtului.
In cauza a fost audiat martorul C. R. (f. 79) care a învederat ca in perioada in care s-a cumpărat casa din S. știe ca s-a vândut casa părinteasca a pârâtului si s-au împărțit banii intre frații paratului, insa nu știe ce a făcut pârâtul cu banii încasați de la casa părinteasca ,insa bănuiește ca au fost folosiți in familia părților. Ș. ca moștenirea intre frați s-ar fi împărțit in anii 1965-1966 si atunci pârâtul i s-a confesat ca banii pe care i-a primit au intrat in cumpărarea casei din S.. Martorul crede ca părinții pârâtului trăiau când s-a cumpărat casa din S..
In cauza s-au efectuat expertize de specialitate, respectiv expertize de evaluare a imobilul supus partajului, acesta fiind apreciat de expert la suma de
68.000 Ron (f.36), precum si de evaluare auto Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare (...), care a fost apreciat de expert la valoarea de 21.926 Ron, iar remorca cu număr de înmatriculare (...) la valoarea de 1.459 R.
Instanța a reținut valorile arătate in expertize, la efectuarea partajului, in condițiile in care părțile au fost de acord ca evaluarea sa se facă de expert.
Fata de cele de mai sus instanța a admis in parte cererea completata, în baza art. 30 C.fam";.
În ceea ce privește cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, instanța a reținut următoarele:
„In esența, cota de contribuție a părților la achiziționarea bunurilor in universalitatea lor este egala, neavând relevanta ca reclamanta nu a lucrat câțiva ani de la debutul căsătoriei așa cum reiese din cărțile de munca ale părților de la dosar, raportat la durata mare a căsătoriei .
Se retine de către instanța ca ambele părți au fost angajate si nu s-a susținut de către pârât cum ca reclamanta nu ar fi a dus banii câștigați in casa s-au ca nu ar fi contribuit la muncile gospodăriei .
Insa instanța este chemata sa analizeze raportat la cele susținute de pârât prin întimpinare caracterul sumelor care au intrat in bunurile comune respectiv daca o parte din acestea nu sunt proprii ale pârâtului, aspect care atrage aplicarea cotei egale de contribuție doar la procentul care reprezintă bun comun.
In esența, părțile au recunoscut ca practic pârâtul a vândut cu 7.000 Ron un bun al sau propriu imobilul din G. iar aceasta suma a intrat in achiziționarea casei din S. bun comun achiziționata cu 25.000 lei
In acest preț au mai intrat potrivit recunoașterilor părților cei 2.500 lei pe care pârâtul i-a primit de la CAP pentru bunurile mobile preluate de la părinții acestuia
In ceea ce privește suma de 5.000 Ron primita de pârât din vânzarea casei părintești pe care reclamanta nu recunoaște ca ar fi afectat-o achiziționării imobilului din S., instanța considera ca susținerea pârâtului in acest sens este confirmata de martorul audiat .
Depoziția acestuia va fi luata in considerare de către instanța chiar daca martorul nu face aprecieri exacte legate de anii in care s-a achiziționat casa din S. raportat la data morții părinților pârâtului si la împărțirea banilor intre frați , in condițiile in care aceste evenimente au o vechime mai mare de 30 de ani , deci este firesc ca aspecte legate de indicarea cu exactitate a datelor sa fie estompate in mintea celui care relatează , o relatare exacta raportat la evenimente care s-au petrecut cu mult timp in urma si care nu au un impact emoțional deosebit asupra celui ce relatează puțind sa pună semne de întrebare cu privire la veridicitatea celor declarate , acesta nefiind cazul in speța.
Astfel instanța va retine ca martorul a arătat ca, la data la care a primit banii, deci in urma cu mult timp, pârâtul s-a confesat atunci ca i-a afectat achiziționării casei din S..
In concluzie, din prețul de 25.000 lei, necontestat pentru achiziționarea casei din S., instanța a reținut contribuția pârâtului ca fiind 14.500 lei (7.000 plus 5.000 plus 2.500lei), aceasta suma având caracter de bun propriu potrivit provenienței sale mai sus descrise, fiind încadrata la art. 31 lit. b, respectiv lit. f, Cod fam.
Astfel făcând un calcul, contribuția pârâtului la achiziționarea casei din S. este de 58% (corespunzător sumei de 14.500 lei), iar a părților împreuna, ca bun comun, in cote egale, restul de 42 %.
Nu s-a contestat ca aceasta casa s-a vândut cu suma de 123.880 lei, din care s-a cumpărat imobilul supus partajului, din S., cu 52.500 lei, autovehiculele supuse partajului, iar o parte s-au pus la banca .
In consecința, cotele reținute mai sus vor fi reținute pentru bunurile supuse partajului, deci inclusiv pentru depozitelor de la bănci .
Insa banii care au rămas in casa, care exista, așa cum pârâtul a declarat, se apreciază de către instanța ca asupra lor se aplica cota egala de contribuție, deoarece aceștia nu provin din restul rămas din vânzarea casei din S.. Acesta deoarece, pe de o parte, acest lucru reiese din formularea interogatoriului propus reclamantei de pârât, întrebarea 4, in care pârâtul arata ce s-a întâmplat cu banii din vânzarea casei din S., si nu face referire la banii lăsați in casa.
In plus, pârâtul arata la interogator ca natura acestor bani estre aceea de „. casei";, deci bani comuni, iar dintr-un simplu calcul făcut cu privire la însumarea depozitelor de la banca si a valorii de achiziție a autoturismelor, reținute de expert in expertiza, reiese ca aceasta suma, adunata cu valoarea de achiziție a casei din S., acoperă cel puțin in întregime prețul de vânzare a casei din S., toate acestea demonstrând ca banii rămași in casa provin din alte surse ale soților, fiind comuni in cote egale.
In consecința, in baza art. 36 C.fam., s-a dispus partajarea bunurilor comune, conform dispozitivului sentinței.
Instanța a atribuit atât imobilele, cât si autovehiculele pârâtului, având in vedere ca aceasta a fost dorința părților, respectând deci criteriile prevăzute de art. 673 ind. 9 C.pr.civ. si, bineînțeles, ținând cont de mărimea cotei părți.
In baza art. 673 ind5 alin. 2 C. proc. civ. va obliga pârâtul sa achite reclamantei, in 5 luni de la rămânerea definitiva a hotărârii, suma de 34.833 Ron cu titlu de sulta.
In baza art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus înscrierea in CF a dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului, cu titlu de partaj, ca bun propriu.
In baza art. 246 C.pr.civ., fata de cele declarate in ședința publica din (...), renunțările având un caracter nereversibil, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind includerea in masa bunurilor de împărțit a bunurilor de la punctul 1 lit. f din acțiune si partajarea lor si cu privire la precizarea de acțiune de la f 80.
In baza art. 274 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul sa plătească reclamantei suma de 3.100 Ron cheltuieli de judecata. reprezentând 1.500 Ron taxa de timbru parțiala, deoarece s-a reținut la achiziționare cota reclamantei de 21%, si
1.600 Ron onorariu expert parțial, fata de cota de 79% a pârâtului, si au fost compensate onorariile avocațiale";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ap el, în ter men leg al, recl aman t a S.
Ana, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul stabilirii corecte a masei de partajat și a calității de bun propriu sau bun comun a bunurilor ce fac obiectul litigiului și de asemenea stabilirea corecte a sultei ce i se cuvine.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că sentința atacată este parțial netemeinică și nelegală, instanța pronunțând hotărârea cu interpretarea greșită a probatoriului administra în cauză și aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materia partajului.
Astfel, pentru a reține cota ce intră în masa de partajat ca fiind de 42% din bunurile supuse partajului, instanța a reținut drept cotă proprie a pârâtului sumele de 7.500 lei, 5000 lei și 2.500 lei din valoarea de 25.000 a imobilului din S. dobândit în timpul căsătoriei, imobil din prețul căruia au fost dobândite ulterior majoritatea bunurilor supuse partajului.
Aceste sume nu reprezintă însă toate contribuția proprie. Este dovedită numai contribuția pârâtului cu plata sumei de 7.500 lei provenită din vânzarea imobilului său bun propriu situat în G. Român, însă restul sumelor nu pot fi reținute ca având acest caracter, întrucât moștenirea părinților pârâtului a fost culeasă numai în anul 1978, la mult timp după achiziționarea casei din S., iar suma 2.500 lei a fost primită de pârât în 1990 ca despăgubire pentru uneltele preluate de CAP de la părinții săi.
Aceste două sume, dacă ar fi fost utilizate la construcție ar fi putut aduce pârâtului eventual recunoașterea unui drept de creanță dar nu o cotă de proprietate.
Potrivit calculelor sale, raportat la contribuția proprie a pârâtului, acestuia i se cuvine o cotă de 20% din casa din S., restul de 80% reprezentând bun comun.
De asemenea, loturile au fost greșit alcătuite de către instanță, căci pe lângă casa și autovehiculul cu remorcă, trebuia să se atribuite pârâtului și suma de 44.590 din contul BRD ce au fost deja utilizați de către pârât, iar în lotul său să fie atribuite restul sumelor de bani, respectiv 5000 lei aflată în contul CEC B.,
5300 lei, rămași în casă la părăsirea domiciliului precum și 1200 euro. Astfel alcătuite loturile, pârâtul îi mai datorează o sultă de 39.920 lei.
Termenul pentru plata sultei stabilită de instanță este de asemenea, criticabil, fiind prea lung.
Pârâtul S. F. a declarat, de asemenea, apel î mpo tr iv a sen tințe i, solicitândschimbarea în parte a acesteia, în sensul stabilirii sultei datorate la suma de
17.955 lei și înlăturarea obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că prima instanță a stabilit greșit sulta ce i-o datorează reclamantei, întrucât a omis să împartă la 2 echivalentul cotei de 42% reținută drept bun comun.
În ședința publică din (...) pârâtul apelant a declarat că renunță la judecata apelului.
Văzând manifestarea de voință a pârâtului apelant, în temeiul dispozițiilor art. 246 C.pr.civ. tribunalul a constatat renunțarea la judecată.
T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 2. /(...), pronunț ată în dos ar nr. (...) , aadmis în parte apelul declarat de reclamanta S. Ana împotriva sentinței civile nr.
16604/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr. (...), pe care a schimbat-o în parte, astfel:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de contribuție egală, cota de 72% din imobilul casă și teren înscris in CF 50075 S. nr. cadastral 203/1, 204/2, 203/2, 204/1, respectiv nr. cadastral 203/1 204/2,
203/2, 204/1-C1, 203/1, 204/2, 203/2, 204/1-C2 în valoarea de 68.000 lei, autoturismul Dacia Logan nr. înmatriculare (...) în valoarea de 21.926 lei, remorca cu nr. de înmatriculare (...) în valoare de 1459 lei,suma de 5000 lei aflată la CEC B., suma de 44.590 lei depuși la BRD, ridicați de pârât și în cote egale suma de 5300 lei și 1200 euro, bunuri in valoare totală de 113.420,52 lei.
I s-a atribuit pârâtului lotul 1, compus din imobilul casă și teren, înscris in
CF 50075 S. nr. cadastral 203/1, (...)/2, 204/1, respectiv nr. cadastral 203/1
204/2, 203/2, 204/1-C1, 203/1, 204/2, 203/2, 204/1-C2, autoturismul Dacia
Logan, cu nr. înmatriculare (...), remorca cu nr. de înmatriculare (...), suma de
44.590 lei depuși la BRD, ridicați de pârât, lot în valoare totală de 97.901,52 lei.
I s-a atribuit reclamantei lotul nr. 2, compus din suma de 5.000 lei aflat la CEC B., 1200 euro, 5.300 lei, lot în valoare totală de 15.529 lei.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, suma de 41.186,26 lei cu titlu de sultă.
A fost obligat pârâtul să-i predea suma de 1.200 Euro și 5.200 lei, ce intră in lotul atribuit reclamantei, bani aflați in posesia lui.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-a constatat renunțarea pârâtului la judecata apelului declarat împotriva aceleiași sentințe
A fost obligat intimatul să plătească apelantei suma de 3.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
M.ivând decizia, T. a reținut, în considerentele deciziei, următoarele:
„Dintre bunurile supuse partajului, casa din com. S., autoturismul marca
Dacia Logan, remorca și suma de 44.590 lei depuși la BRD provin din prețul de vânzare al unei case situate în cartierul S., dobândită de părți în timpul căsătoriei în anul 1972.
J. a reținut referitor la această casă din S., că o parte de 58% din valoarea acesteia reprezintă bun propriu al pârâtului, întrucât din prețul de achiziționare al acesteia de 25000 lei, pârâtul a afectat venituri proprii dobândite de el cu titlu de moștenire și de asemenea, prețul de vânzare a unei case bun propriu situată în satul G. R.
Dintre toate sumele reținute de către prima instanță drept contribuție proprie a pârâtului, numai suma de 7000 lei rezultată din vânzarea casei din G. Român putea să primească această calificare, nu și celelalte.
Suma de 5000 lei provenită din moștenirea părinților a fost reținută greșit, având în vedere că locuința părinților pârâtului a fost vândută după decesul acestora, or prin certificatul de deces fila 23 dosar apelanta a dovedit că mama pârâtului a decedat în anul 1978, la mulți ani după cumpărarea casei din S.. La fel și despăgubirea în sumă de 2500 lei a fost primită de pârât după Revoluție, or această sumă reprezenta echivalentul unui salariu.
Sumele rezultate din partajul casei părintești și primite pentru uneltele agricole de la CAP, chiar dacă ar fi fost utilizate la extinderea sau repararea casei,împrejurare care însă nu a fost probată, nu ar putea să aducă pârâtului o cotă proprie din casa din S., ci eventual un drept de creanță, care însă nu a fost solicitat.
Raportând suma de 7000 lei la prețul casei din S. de 25000 elei, rezultă un procent de 28%.
Așadar, cota proprie a pârâtului este de 28%, restul de 72 % constituind bunul comun al soților, dobândit prin contribuție egală. Echivalentul de 72% din casă este de 48.960 lei, din valoarea mașinii este de 15786, 72 lei, din valoarea remorcii este de 1050 lei, 32.104,8 lei din sumele depozitate la BRD și 3600 lei din sumele depozitate la CEC B.
La acestea se adaugă echivalentul sumei de 1200 euro-5329 lei și 5300 lei bani rămași în casă. Astfel, totalul masei de împărțit este 112.130,52 lei.
Raportat la cota comună astfel cum a fost reținută mai sus, se impune și restructurarea loturilor atribuite părților.
Câtă vreme pârâtul a arătat că a desființat depozitul de la BRD, utilizând banii, este întemeiată solicitarea apelantei de a-i fi atribuită acestuia în lot suma respectivă, incluzând în lotul său celelalte sume de bani, care potrivit susținerilor pârâtului ar mai exista și în prezent. Banii reprezintă bunuri de gen, astfel că nu se impunea partajarea lor în cote egale de ½ astfel cum a procedat prima instanță.
Astfel, în lotul pârâtului, pe lângă casă, autoturism și remorcă solicitate de acesta și acceptate de reclamantă a-i fi atribuite acestuia, se va adăuga și suma depusă la B.
În lotul reclamantei vor fi cuprinse celelalte sume: 5000 lei la CEC B., 1200 euro și 5300 lei.
Lotul pârâtului este în valoare de 97.901,52 lei, iar lotul reclamantei este în valoare de 15.529 lei.
Pentru diferența de valoare dintre cele două loturi, în temeiul dispozițiilor art. 731 cod civil și 673 ind. 9 C.pr.civ. pârâtul datorează reclamantei o sultă de
41.186,26 lei.
Apoi, câtă vreme sumele de 1200 euro și 5300 lei cuprinși în lotul reclamantei se află în posesia pârâtului, se impune obligarea pârâtului la predarea către reclamantă a acestor sume.
Apreciem întemeiată și critica reclamantei referitoare la durata termenului de plată a sultei, care este prea îndelungat.
Având în vedere că pârâtul a beneficiat și de timpul necesar pentru soluționarea căii de atac, apreciem că un termen de 3 luni pentru plata sultei este îndestulător, asigurând acestuia timpul necesar pentru procurarea sumei de achitat, precum și interesul apelantei de a intra cât mai grabnic în posesia banilor, fără a fi supusă riscului unei devalorizări prea mari a sumei.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 294, art. 296
C.pr.civ. va fi admis în parte apelul declarat de reclamanta S. Ana împotriva sentinței civile nr.16604/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de
(...) in dosar nr. (...), pe care o va schimba în parte, astfel:
Se va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de contribuție egală, cota de 72% din imobilul casă și teren înscris in CF 50075 S. nr. cadastral203/1, (...)/2, 204/1, respectiv nr. cadastral 203/1 204/2, 203/2,
204/1-C1, 203/1, 204/2, 203/2,204/1-C2 în valoarea de 68.000 lei, autoturismul Dacia Logan nr. înmatriculare (...) în valoarea de 21.926 lei, remorca cu nr. de înmatriculare (...) în valoare de 1459 lei,suma de 5000 lei aflată la CEC B., suma de 44.590 lei depuși la BRD, ridicați de pârât și în cote egale suma de 5300 lei și 1200 euro, bunuri in valoare totală de 113.420,52 lei.
Va atribui pârâtului lotul 1 compus din imobilul casă și teren înscris in CF
50075 S. nr. cadastral 203/1, (...)/2, 204/1, respectiv nr. cadastral 203/1
204/2, 203/2, 204/1-C1, 203/1, 204/2, 203/2,204/1-C2, autoturismul Dacia
Logan nr. înmatriculare (...), remorca cu nr. de înmatriculare (...), suma de
44.590 lei depuși la BRD, ridicați de pârât, lot în valoare totală de 97.901,52 lei; va atribui reclamantei lotul nr. 2 compus din suma de 5000 lei aflat la CEC B.,
1200 euro, 5300 lei, lot în valoare totală de 15.529 lei; va obliga pârâtul să achite reclamantei în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii suma de
41.186,26 lei cu titlu de sultă; va obliga pârâtul să-i predea suma de 1200 euro
și 5200 lei ce intră in lotul atribuit reclamantei, bani aflați in posesia lui.
Restul dispozițiilor sentinței atacate urmând a fi menținute.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. va fi obligat intimatul, aflat în culpă procesuală, să plătească apelantei suma de 3500 lei cheltuieli de judecată în apel";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul S. F.,solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul menținerii în totalitate a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6 și 9
C.pr.civ., arătându-se că instanța de apel a acordat mai mult cât s-a cerut și a făcut o greșită aplicare a legii, în condițiile în care reclamanta nu a contestat faptul că suma de 2.500 lei, ce reprezintă banii proprii primiți de la C. de recurent, pentru bunurile luate de la părinții săi, a intrat în casa din S. - recunoașterea făcută prin întrebarea 3 din interogator, și în condițiile în care această sumă a fost folosită la extinderea vechii construcții, prin construirea unei noi camere (bucătării), sumă ce reprezintă contribuția proprie a recurentului la acest imobil, contribuție recunoscută de intimată la interogator.
Instanța de apel a acordat reclamantei o sultă mai mare decât cea cerută, respectiv aceasta a cerut o sultă în valoare de 39.929 lei, iar instanța de apel i-a acordat o sultă mai mare, în valoare de 41.186,26 lei, deci cu 1257,26 lei mai mult decât reclamanta a cerut.
În ceea ce privește suma de 5.000 lei, ce reprezintă banii obținuți din vinderea casei părintești, aceștia au fost folosiți tot la extinderea și renovarea casei din S., acesta fiind de altfel singurul aspect contestat de reclamantă și în fața instanței de fond.
Celelalte sume de bani, de 7.000 lei, ce reprezintă bani obținuți pe casa recurentului din G. Român, și de 2.500 lei, bani proprii primiți de la C. pentru bunurile luate de la părinții recurentului, nu au fost contestate de către intimată.
Suma de 5.000 lei, pe care intimata a contestat-o, a fost probată de recurent prin audierea martorului C. R., care a afirmat că banii obținuți din moștenirea casei părintești au intrat în casa din S., depoziție obiectivă pe care instanța de fond a avut-o în vedere.
Reclamanta nu neagă faptul că s-a primit această sumă de 5.000 lei, însă afirmă faptul că recurentul nu a contribuit cu această sumă la achiziționarea casei din S., întrucât aceasta s-a făcut anterior vinderii casei părintești.
Pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut în mod corect că din valoarea imobilului din S. contribuția recurentului este de 14.500 lei, (7.000 lei + 2.500 lei + 5.000 lei), sumă care are caracter de bun propriu, conform art. 31 lit. b și f C.fam., astfel încât contribuția exclusivă a recurentului, din valoarea casei din S., este de 58%, restul de 42%, în cote egale, fiind bunul comun al recurentului și intimatei.
Contribuția la acest imobil din S. este foarte importantă, deoarece din prețul obținut pe acest imobil au fost cumpărate toate celelalte bunuri comuneexistente, inclusiv banii depuși la bancă, fapt recunoscut de intimată prin întrebarea nr. 4 din interogatoriul lata în fața instanței de fond.
În mod nelegal instanța de apel a apreciat că cele două sume de bani, de
2.500 lei și de 5.000 lei, nu pot fi considerate contribuție proprie a recurentului, cu toate că doar suma de 5.000 lei a fost contestată de intimată.
Recurentul a arătat că în anul 1964, înainte de căsătoria cu intimata, părinții recurentului i-au cumpărat acestuia o casă de locuit în localitatea G. Român, în care au locuit până în 1972, când această casă a fost vândută cu suma de 7.000 lei, iar ulterior cumpărată casa și grădina și S. cu prețul de
25.000 lei.
Pe lângă cei 7.000 lei primiți pe casa din G. Român, recurentul a mai contribuit la renovarea și extinderea casei din S. cu suma de 5.000 lei, bani proprii, primiți în urma vinderii casei părintești, cu prețul de 25.000 lei, (fiind cinci frați, fiecăruia i-a revenit suma de 5.000 lei) și încă 2.500 lei, bani proprii primiți de la C., pentru bunurile luate de la părinți (boi, cai, plug, grapă).
Se impune așadar admiterea recursului, în sensul arătat de recurent prin memoriul de recurs.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, in timata S. An a, n ăscu tă M. , asolicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că, motivele de recurs invocate de recurent sunt nefondate, recurentul făcând o confuzie atunci când califică, raportat la speța de față, împrejurarea care ar echivala, în opinia sa, cu un ultra petita, și care ar atrage motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6
C.pr.civ.
M.ivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., este, în mod evident neîntemeiat, întrucât, pentru a fi în prezența unei aplicări greșite a legii este necesar ca instanța, recurgând la textele legale aplicabile în speță, să le fi dat o interpretare greșită sau faptele reținute să fi fost calificate greșit, în raport cu exigențele textului legal.
Suma de 2.500 lei primită de la C., îi poate conferi recurentului cel mult un drept de creanță, dar în niciun caz nu îi conferă acestuia o cotă mai mare de proprietate asupra imobilului.
În ceea ce privește suma de 5.000 lei, pretins provenită din moștenirea părinților recurentului, recurentul nu a făcut dovada că ar fi contribuit cu suma respectivă la achiziționarea casei din S., iar locuința părinților săi a fost înstrăinată, după decesul acestora, mama pârâtului decedând în anul 1978, cu mulți ani ulterior cumpărării de către părți a casei din S..
Recursul este fondat în parte.
În ceea ce privește motivele de recurs de netemeinicie, prin care se expune starea de fapt a cauzei, se reanalizează interogatoriul intimatei, și depozițiile testimoniale administrate în cauză și prin care se tinde la reaprecierea probelor administrate, Curtea constată că acestea intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11
C.pr.civ., în prezent abrogate.
Urmare a abrogării acestor prevederi legale, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate.
În consecință, instanța de recurs nu poate să reanalizeze starea de fapt ori să schimbe această stare de fapt, nu poate să reaprecieze probele, și nu poate să analizeze temeinicia susținerilor părților prin prisma uneia ori alteia din probele administrate în cauză (interogatoriul intimatei, depoziția martorului C. R., etc.)
Drept urmare, Curtea va admite excepția inadmisibilității motivelor de recurs de netemeinicie, invocate la termenul de judecată din data de (...).
În ceea ce privește acele motive din memoriul de recurs prin care se critică direct sentința primei instanțe, Curtea constată că acestea intră sub incidența excepției inadmisibilității, în virtutea principiului omisso medio și a dispozițiilor art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 1 C.pr.civ.
Cu privire la motivul de recurs afirmativ întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., și care, în opinia recurentului, constă în aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, prin aceea că nu a luat în considerare, ca și cotă proprie de contribuție a recurentului la dobândirea casei din S., suma de 2.500 lei primită de la C. - recunoscută de intimată prin întrebarea nr. 3 la interogatoriu -, și suma de 5.000 lei, obținută din vânzarea casei părintești - sumă dovedită prin depoziția martorului C. R. -, Curtea constată că, în realitate, acest motiv de recurs nu se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., respectiv, nu vizează nelegalitatea deciziei recurate, ci netemeinicia acesteia, întrucât, implică și presupune cu necesitate o reaprecierea a probelor și o reanalizare a stării de fapt, demers inadmisibil în faza de judecată a recursului și incompatibil cu actuala structură a recursului.
Împrejurarea că recurentul ar fi contribuit, potrivit propriilor susțineri, cu diferite sume de bani la efectuarea de îmbunătățiri, extinderi sau diferite investiții la imobilul litigios, în niciun caz nu îi conferă acestuia o cotă de contribuție mai mare la dobândirea dreptului de proprietate asupra respectivului imobil, ci doar un drept de creanță, pe care recurentul îl putea valorifica fie în prezenta cauză, fie pe cale separată, cu respectarea termenului legal de prescripție extinctivă.
Pe cale de consecință, Curtea constată că motivul de recurs afirmativ întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se impune a fi respins.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6
C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin apelul ce a făcut obiectul judecății în fața T.ui C., reclamanta apelantă a susținut că pârâtul trebuie să îi plătească cu titlu de sultă, pentru diferența de loturi, suma de 39.929 lei, respectiv, trebuie să îi predea suma de 15.520 lei, ce i- a fost atribuită în natură prin formarea lotului și pe care o reține pârâtul pe nedrept (f. 6 alin. 4 din memoriul de apel).
Suma pe care apelanta a solicitat-o, așadar, cu titlu de sultă, este în cuantum de 39.929 lei.
Cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, astfel cum acestea au fost stabilite de T., nu mai pot fi schimbate în recurs, deoarece, pentru aceasta, ar însemna să se reaprecieze probele administrate în fața primelor două instanțe și să se schimbe, astfel, starea de fapt a cauzei, demers inadmisibil în recurs, ca urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ..
Drept urmare, Curtea se va raporta la cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, astfel cum acestea au fost stabilite de instanța de apel.
Conform hotărârii T.ui C., pârâtul are o cotă de contribuție proprie la dobândirea bunurilor comune de 28%, în timp ce restul de 72% reprezintă cota comună de contribuție a celor doi soți, în cote egale, fiecăruia revenindu-i, așadar, o cotă de 36% la dobândirea bunurilor comune ( 72% : 2 = 36 % ).
Pârâtul are în total o cotă de contribuție de 64% la dobândirea bunurilor comune (28% cota proprie de contribuție + 36% reprezentând ½ din cota de contribuție comună a soților, de 72%).
Valoarea totală a bunurilor supuse împărțelii, conform reținerii făcută în acest sens de Tribunalul Cluj, este de 113.420,52 lei.
Corespunzător cotei de contribuție de 64%, ce îi revine pârâtului, acesta trebuia să primească din masa bunurilor de împărțit bunuri în valoare totală de (...) lei.
Corespunzător cotei de contribuție de 36%, ce îi revine reclamantei, aceasta trebuia să primească din masa bunurilor de împărțit bunuri în valoare totală de (...) lei.
Prin hotărârea recurată pârâtului i s-a atribuit lotul 1, în valoare totală de
97.901,52 lei, acesta primind, în plus față de cât i se cuvenea, corespunzător cotei sale de proprietate, bunuri în valoare de (...) lei.
Prin aceeași decizie, reclamantei i s-a atribuit lotul 2, în valoare totală de
15.529 lei, aceasta primind, în minus față de cât i se cuvenea, corespunzător cotei sale de proprietate, bunuri cu o diferență valorică de (...) lei.
În consecință, pentru egalizarea loturilor, suma pe care pârâtul trebuie să o plătească reclamantei cu titlu de sultă este de (...) lei.
Însă, prin recursul pe care l-a promovat, pârâtul recurent a arătat că instanța de apel trebuia să îi plătească reclamantei o sultă în valoare de 39.929 lei, adică exact atât cât reclamanta a cerut prin propriul apel.
Drept urmare, Curtea constată că se impune stabilirea sultei la nivelul sumei cerute de recurent prin recursul pendinte, dat fiind că, potrivit art. 129 alin. final C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
Cu alte cuvinte, instanța nu poate să-i acorde recurentului mai mult decât a cerut acesta prin recurs, ori altceva decât s-a solicitat prin recursul pendinte.
În plus, dacă s-ar stabili o altă sultă decât cea solicitată de apelantă prin propriul apel - sultă cu care recurentul a fost de acord prin recursul pendinte - ar însemna să se încalce, în ceea ce o privește pe reclamanta apelantă, principiul non reformatio in pejus, consacrat în art. 296 teza II C. proc. civ..
Așa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., rap. la art. 1169 C., intimata va fi obligată să- i plătească recurentului suma de 1.999, 1 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente motivului de recurs prin care se critică sulta (chitanță în sumă de 246,10 lei - fila
11; timbre judiciare mobile în sumă de 3 lei - fila 11 verso) și onorariul avocațial în sumă de 1750 lei, justificat prin chitanța de plată nr. 2/(...), aferent contractului de asistență juridică nr. 51/(...) (f. 22, 7).
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. F., împotriva deciziei civile nr. 2. din 10 mai 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, cu privire la cuantumul sultei pe care pârâtul trebuie să o plătească reclamantei, în sensul că, stabilește cu titlu de sultă suma de 39.929 lei, în loc de
41.186,26 lei cu acest titlu.
Menține restul dispozițiilor din decizia recurată.
Obligă pe intimata S. ANA să plătească recurentului suma de 1.999,1 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
A.-A. M.
GREFIER
Red.CMC/dact.MS
3 ex./(...)
Jud. fond. V.I.
Jud.apel: C.Balint/M.T.
| ← Decizia civilă nr. 1514/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 3533/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
