Decizia civilă nr. 10/2013. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/C
Ședința Camerei de Consiliu din 08 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. | D. | , |
Judecător: D. | G. | , președinte secție civilă |
Judecător: K. | M. | , președinte tribunal |
Grefier: C. P. | E. | , |
Ministerul Public este reprezentant de Bogdan R. - prim procuror adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F. M. F., cu domiciliul în orașul Ș. S., str. Gheorghe Lazăr, Bl. L 18, et.1, ap. 5 județul Sălaj și cu domiciliul ales în Ș. S., str. 22 D. 1989, nr. 97, județul Sălaj, împotriva Ordinului de protecție nr. 494/C din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoriei Ș. S. în dosarul nr._, având ca obiect emitere ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantei - avocat Fechete Eva - cu împuternicire avocațială depusă la dosar, fila 4 și reprezentantul intimatului - avocat Tărău Cristian cu împuternicire avocațială fila 9-10.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recursul este motivat și semnat, după care :
Instanța verificând, potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă, constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri.
Nefiind alte cereri formulate, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, extinderea ordinului de protecție și asupra minorilor, arătând că părinții au custodie comună asupra, iar copilul cel mare este influențat de tată, acesta se pierde în prezența tatălui, s-a încercat consilierea psihologică dar după 4 ședințe pârâtul l-a determinat pe minor să plece de acasă. Minorul dorește să stea cu tatăl său, reclamanta nu vrea să separeu copilul de tată dar ar dori să reia consilierea psihologică, în concluzi solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatului pârât, solicită respingerea recursului, arătând că intimatul nu a luat legătura cu reprezentantul său, acesta fiind numit din oficiu, potrivit art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, iar prima instanță a procedat corect și legal. Se mai arată că nu se poate încălca o hotărâre judecătorească prin care s-a statuat custodia copiilor la ambii părinți, apoi minorul se simte bine în prezenta tatălui, probabil că acesta manifestă o grijă excesivă, dar în cauză nu este îndeplinită condiția violenței exercitată de către tată asupra copiilor, în concluzie solicită respingerea recursului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj solicită respingerea recursului formulat, menținerea ordinului de protecție emis, hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală.
Instanța în raport cu obiectul pricinii, a actelor de la dosar și a susținerilor părților, reține cauza în pronunțare..
T R I B U N A L U L
Asupra recursului declarat:
Prin Ordin de Protecție nr. 449/C din 22 octombrie 2012 J. Ș. S. a admis în parte cererea formulată de reclamanta F. M. împotriva pârâtului C.
și s-a dispus emiterea ordinului de protecție pe o perioadă de 6(șase) luni, prin care obligă pârâtul C. E. să păstreze o distanță minimă de 100 metri de reclamantă, față de domiciliul acesteia și interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau alt mod, cu reclamanta.
S-a respins cererea pentru obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă față de copii.
În motivarea ordinului de protecție s-a reținut că reclamanta a sesizat in mai multe rânduri organele de politie si de asistenta sociala si protecția copilului, in legătura cu comportamentul violent fizic si verbal al paratului.
Potrivit art. 2 din Legea nr.217/2003 care prevede că violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii (prin membru de familie înțelegându-se și fostul soț potrivit art. 5 lit. b), care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice,psihice,emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte.
declarațiile martorelor F. M. si P. A. se retine ca, deși inițial nu au fost probleme intre părțile din proces, ambele fiind de acord cu divorțul, ulterior paratul i-a verificat telefonul reclamantei fiind interesat de convorbirile telefonice ale acesteia, a amenințat-o cu moartea si ca apoi se va sinucide si el, s-a autorănit, iar prin mesajele telefonice trimise i-a comunicat ca ii va arunca soda caustica; de asemenea, paratul urmarea momentele in care reclamanta era singura, iar intr-o ocazie a împins-o pe reclamanta când avea copilul in brațe, încât cei doi au căzut .
Ambele părți au depus certificate medico-legale pentru vătămări datând din_: leziuni traumatice provocate reclamantei care s-au putut produce prin lovire cu corp dur si comprimare cu mana si care au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale si leziuni traumatice care s-au putut produce prin cădere si lovire de corpuri dure in cadrul unei auto sau heteropropulsii care necesita 2-3 zile de
îngrijiri medicale (f.48). Paratul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire prev. și ped. de art. 180 al.1,1/1 Cod penal, parte vătămata fiind reclamanta. Prin sentința civilă nr. 242/2012 pronunțata de către J. Ș. S. in dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei reclamantei cu paratul prin acordul acestora, autoritatea părinteasca a celor doi copii minori ai părților - C.
Mihai si C. D. Nicola să fie exercitata in comun de către ambii părinți, fiind stabilita locuința minorilor la reclamanta.
Deoarece paratul este in drept sa exercite in comun autoritatea părinteasca asupra copiilor săi împreuna cu reclamanta, instanța va respinge cererea pentru obligarea paratului de a păstra o distanta minima față de copii.
Împotriva hotărârii prin care s-a admis ordinul de protecție a declarat recurs petenta F. M. F. solicitând admiterea acestuia și să se dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei limite de minim 100 metri și față de copii.
În motivul de recurs invocat petenta arată că este necesar a se întrerupe contactul dintre pârât și minor, măcar pentru perioada pentru care s-a emis ordinul de protecție, întrucât minorul are un comportament ușor deviant, acesta fiind consiliat de un psiholog o perioadă, iar la contactul direct cu tatăl său, pârâtul procedează la îndoctrinarea minorului împotriva mamei.
Pârâtul folosește copilul ca pe monedă de schimb, ca să determine petenta să se împace cu el. în repetate rânduri s-a întâmplat ca pârâtul să ia minorul de la școală, înainte de terminarea cursurilor fără acordul petentei, iar când petenta încearcă să ia copilul acasă pârâtul refuză sub pretextul că ,,Mihai nu vrea să meargă la tine";. Copilul lipsește de la școală la îndemnul pârâtului, acesta are o mare influență asupra minorului, poate fi ușor manipulat și contribuie la distrugerea educației acestuia îndemnând-ul să comită fapte antisociale.
Recursul reclamantei F. M. F. nu este întemeiat.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii ( prin membru de familie in sensul legii menționate înțelegându-se și frații si surorile potrivit art. 5 lit. a ), care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte.
Această lege a fost modificată și completată prin Legea nr. 25/2012 introducând ordinul de protecție.
În conformitate cu prevederile art. 23 din legea nr. 217/2003 republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri, respectiv: obligații sau interdicții indicate expres de această lege. Între aceste măsuri se numără și cea privind obligația agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, de domiciliul acesteia precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
Reclamanta în motivul de recurs invocat solicită a se dispune obligarea pârâtului și la păstrarea unei limite de minim 100 de metri și față de copii încredințați.
În cazul în speță din probele administrate în cauză rezultă că cererea reclamantei nu este întemeiată.
Astfel prin sentința civilă nr. 242/2012 a J. Ș. S. s-a dispus desfacerea căsătoriei părților prin acordul acestora, autoritatea părinteasca a celor doi copii minori fiind exercitata in comun de către ambii părinți iar locuința minorilor fiind stabilită la reclamantă (f. 25-26 - dosar fond).
Rezultă deci din cele arătate că și pârâtul este în drept să exercite în comun cu reclamanta autoritatea părintească.
Cu alte cuvinte pârâtul nu este decăzut din dreptul de a exercita autoritatea părintească asupra copiilor săi.
Apoi, reclamanta nu a făcut dovada afirmațiilor sale în sensul că pârâtul nu este de acord cu consilierea psihologică, că refuză să-i dea copilul înapoi și că îl îndeamnă pe minor să plece de acasă și să lipsească de la școală.
Ori, toate aceste afirmații trebuie dovedite ceea ce reclamanta nu a făcut, așa încât emiterea ordinului de protecție s-a făcut în mod legal.
În consecință în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat petenta F. Mihela F. .
În baza art. 27 alin 3, 4 din Legea nr. 217/2003, cheltuielile de judecata reprezentând asistența juridică a pârâtului, sub forma onorariului apărătorului din oficiu avocat Chende Ciprian, în sumă de câte 200 lei, vor rămâne în sarcina statului și vor fi avansate către Baroul Sălaj din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D I S P U N E
:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F. M. F., contra sentinței civile nr. 494/C din 26.1. a Judecătoriei Ș. S. .
Cheltuielile cu apărătorul din oficiu în sumă de 200 lei vor fi suportate din Fondul Ministerului Justiției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
I. D. | D. | G. K. | M. | C. P. | E. |
Red. DG/_ /dact. ECP/_ /2 ex./jud. fond. C. A.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 96/2013. Modificare masuri privind copilul... | Decizia civilă nr. 592/2013. Ordin de protecţie → |
|---|
