Decizia civilă nr. 214/2013. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 214/R//2013 Ședința publică din data de 10 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător
JUDECĂTOR: B. I. S. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: E. M. - M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud reprezentat prin
PROCUROR: P. IONELIA
S-a luat în examinare recursul civil declarat de P. L. , împotriva sentinței civile nr. 891/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect ordin de protecție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta-recurentă P.
L., asistată de avocat Ceoarec I. Otilia, cu împuternicire avocațială aflată la dosar, pârâtul-intimat P. A., asistat de avocat Milea Bogdan, având împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Tribunalul, deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 101 al.1 C.pr.civ., respinge excepția tardivității formulării recursului ca neîntemeiată.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat Ceoarec I. -Otilia, arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtului-intimat,avocat Milea Bogdan, de asemenea arată că nu formulează alte cereri.
Reprezentantul parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentanților părților în susținere. Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat Ceoarec I. -Otilia, solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar, însoțite de chitanța privind
achitarea onorariului avocațial.
Reprezentantul pârâtului-intimat, avocat Milea Bogdan, solicită instanței respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că pârâtul-intimat P. A. nu prezintă un pericol public iar, de altfel, o astfel de măsură nu poate fi dusă la îndeplinire în condițiile în care părțile sunt soți și locuiesc în același imobil. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 891/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a respins cererea privind emiterea unui ordin de protecție formulată de reclamanta P. L., împotriva pârâtului P. A., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de_, iar din căsătoria lor au rezultat minorii
P. A. -C., născută la data de_ și P. A. -Robert, născut la data de_ (f.13, 14).
După încheierea căsătoriei, soții și-au stabilit domiciliul conjugal în municipiul
B., în imobilul nr. 3A, situat pe str. C., locuind în aceeași curte cu părinții pârâtului.
Relațiile de familie ale părților s-au deteriorat progresiv pe parcursul celor 18 ani de căsnicie, degenerând în certuri și scandaluri, ultimul eveniment tensionat având loc în ziua de 06 ianuarie 2013, când pârâtul a exercitat acte de violență fizică asupra reclamantei, conform biletului de externare/scrisoare medicală eliberat de Spitalul Județean de Urgență B. -Năsăud (f.7) și certificatului medico-legal nr. 81/I/a/30 din_ eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală B. -Năsăud (f.5).
Așa cum se evidențiază din probatoriul testimonial administrat în cauză (f.29-
32) atmosfera tensionată existentă în cadrul familiei este determinată de chiar comportamentul reclamantei, care pe fondul consumului de alcool, își neglijează sarcinile casnice, folosește un limbaj indecent, îl denigrează pe pârât în fața rudelor și a cunoștințelor, îl provoacă să reacționeze nefiresc, în situații limită.
Cu toate că reacția impulsivă a pârâtului din ziua de 06 ianuarie 2013 nu poate fi justificată de conduita neadecvată a reclamantei, în prezenta cauză nu se poate face abstracție de faptul că pârâtul este o persoană calmă, în general, și că reacția sa nefirească a fost o manifestare a provocării reclamantei și nicidecum un reflex de natură să-i provoace teamă, pârâtul neprezentând un real pericol pentru reclamantă (ori pentru copii lor).
Acest aspect confirmat de probele testimoniale administrate se poate deduce și din atitudinea reclamantei care nu a înțeles să solicite evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei, în condițiile art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 217/2003 ori ale art. 581 și urm. Cod procedură civilă (până la soluționarea dosarului nr._, având ca obiect divorț) și nici nu a ales să locuiască separat de acesta, într-o altă locuință (cu suportarea chiriei de către pârât, conform art. 23 alin. 2 din lege), situații în care, eventual, s-ar fi putut impune acestuia păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice al mod, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 lit. d și f din lege.
Or, în speță, părțile locuiesc în același imobil și conviețuiesc împreună, astfel încât nu este realmente posibilă păstrarea unei distanțe de 2-3 metri, în condițiile în care, indiferent dacă doresc sau nu, părțile se întâlnesc prin casă, în bucătărie, hol, etc., chiar dacă ocupă camere separate.
De altfel, o atare măsură de protecție nu ar putea fi pusă în executare de îndată, sub supravegherea poliției, așa cum prevăd dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 și nici nu face posibilă supravegherea modului în care este respectată sau nu, în condițiile art. 31 alin. 4 din lege.
Cum, în cauza pendinte, nu există nici starea de pericol la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, reclamanta nefiind în prezența unei situații care necesită instituirea măsurilor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. d și f, văzând și prevederile art. 27 și urm. din lege, instanța a respins cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată, ca fiind neîntemeiată. În privința măsurii prevăzută la lit. f al art. 23 din Legea nr. 217/2003, instanța a reținut că în speță nu este vorba despre acte de violență verbală sau psihologică exercitate asupra reclamantei de natură să impună interzicerea contactului telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal reclamanta P.
L.,
solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și emiterea ordinului de protecție.
În motivarea recursului s-a susținut în esență că instanța de fond nu a avut în vedere scopul pentru care a fost instituit prin lege ordinul de protecție, și nici certificatele medico-legale, biletele de ieșire din spital, pozele din momentul internării. La data săvârșirii violenței au asistat doar copiii în vârstă de 8, respectiv 16 ani și nu alte persoane, declarațiile martorilor aduși de către pârât neputând fi reținute ca probe pertinente și concludente în dosar. Mai mult, prin întâmpinare, pârâtul cu rea credință a făcut afirmații mincinoase referitoare la starea de ebrietate a reclamantei la momentul sosirii echipajelor de poliție.
S-a mai învederat că persoana care a apelat serviciul 112 a fost fiica reclamantei și nu pârâtul, și din aceasta de poate desprinde faptul că reclamanta era căzută jos, leșinată, inconștientă și plină de sânge, astfel că era în imposibilitate de a face vreo declarație.
În privința incidentului din_, reclamanta a învederat că poliția B. s-a sesizat din oficiu și întocmit pârâtului dosarul penal nr. 33387/_, în curs de instrumentare.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.9, art.3041din Codul de procedură civilă, art. 276, art. 256, art. 2 din Legea nr. 25/2012, privind modificarea și
completarea Legii nr. 217/2003.
Intimatul, legal citat a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
.
În motivare, intimatul a învederat că intimatul a săvârșit erori regretabile, însă conduita sa nu este de natură a pune în primejdie reală integritatea fizică, psihică ori libertatea recurentei. Din pricina alcoolului pe care intimatului a început să-l consume în permanență, aceasta a decăzut atât de mult, încât a ajuns în faza în care nu mai conștientiza gravitatea acțiunilor sale, denigrându-l pe soțul ei în fața colegilor, a prietenilor, a rudelor.
În recurs s-a depus transcrierea apelului de urgență din data de_, precum și înregistrarea acestuia pe format CD.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, și a argumentelor ce succed
.
Așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, măsura solicitată în cauză de către reclamantă nu se justifică și nici nu poate fi pusă în practică, în conformitate cu prevederile 31 din Legea 217/2003, modificată.
Prin motivele de recurs nu au fost combătute aceste statuări, insistându-se doar pe existența episodului violent din_, care de altfel se află în cercetarea organelor de urmărire penală. Argumentele suplimentare, cuprinse în concluziile scrise depuse la termenul din 10 mai 2013, nu pot fi luate în considerare, deoarece ele nu se constituie în motive de ordine publică, și au fost depuse în afara termenului de recurs, cu nesocotirea prevederilor art. 303, 306 din Codul de procedură civilă.
Contrar susținerilor din recurs, instanța de fond a constatat că la data de_ pârâtul a exercitat acte de violență fizică asupra reclamantei, cauzând acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri, așa cum rezultă din certificatul medico-legal depus la fila 5 din dosarul de fond, însă a catalogat acest episod ca fiind unul izolat și față de comportamentul obișnuit a pârâtului, așa cum acesta a fost relevat de depozițiile martorilor audiați, a reținut că nu subzistă o stare de pericol în sensul prevederilor art. 23 din Legea 217/ 2003, care să justifice emiterea ordinului solicitat.
De altfel, o măsură de natura celei solicitate de către reclamantă, respectiv păstrarea de către pârât a unei distanțe minime de cel puțin 2-3 metri față de ea, ar fi imposibil de pus în executare, în condițiile în care nu s-a pretins evacuarea pârâtului din locuința comună.
Deși intimatul a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, acesta nu a probat prin nici un mijloc legal efectuarea unor atare cheltuieli, motiv pentru care tribunalul în temeiul art.274 Cod procedură civilă va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEEL LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. L., domiciliată în B. str. C. nr. 3A, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 891 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, pe care o menține.
Respinge cererea intimatului P. A. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2013.
Președinte, | Judecători, | G. ier, | ||||||
S. | I. | B. | I. S. | N. | C. | E. | M. M. |
Red./tehnored. S.I. 2 ex. _
Jud. fond. O. G.
| ← Decizia civilă nr. 197/2013. Ordin de protecţie | Decizia civilă nr. 163/2013. Ordin de protecţie → |
|---|
