Decizia civilă nr. 592/2013. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 592/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier A. P.
S-a luat in examinare apelul declarat de apelant SA impotriva Sentinței civile nr. 813/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimat P. V. C., autoritate tutelară P. M. G., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta asistată de av. Kovacs L. T., intimatul asistat de av. Cuibus C., care depune la dosar împuternicire avocațială și reprezentanta Ministerului Public, procuror Romana Răducanu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanta constată că apelul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat.
Reprezentanta apelantei depune la dosar declarație dată de Peloca S. E. referitor la violențele la care a fost supusă minora.
Reprezentanta intimatului depune la dosar adeverință eliberată de unitatea de învățământ unde este înscrisă minora, demersuri efectuate la Consulatul General al României pentru localizarea apelantei, caracterizare efectuată de învățătoarea minorei, declarație dată de soția intimatului cu privire la acuzațiile făcute la adresa soțului, caietul de evaluare a minorei P. C. M., Sentința civilă nr. 922/2013 pronunțată de Judecătoria Gherla, prin care soția intimatului a renunțat la judecata cererii de divorț.
La solicitarea instanței, reprezentanta apelantei precizează că în cazul admiterii apelului, apelanta va locui împreună cu minora la adresa din buletin.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, casarea hotărârii și admiterea cererii principale și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele invocate în cererea de apel.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta SA a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție a copilului P. C. M. impotriva paratului P. C. V., prin obligarea paratului de a pastra o distanta minima fata de copil si de mama acestuia si de a-i fi interzis orice contact cu copilul, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in alt mod.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca a fost căsătorită cu paratul iar minora P. C. M. este copil rezultat din căsătoria lor. In anul 2007 a divorțat de pârât iar la desfacerea căsătoriei copilul a fost incredințat tatălui, ei fiindu-i incuviințat un program de legături personale cu fiica sa doua săptămâni pe an.
Cu ocazia ultimei vizite a fiicei sale, a aflat de abuzurile la care este supusa aceasta, de natura fizica, psihica si sexuala, fiind lovită frecvent de tată, in special pentru motivul că refuză sa mănânce atât cat socotește acesta că este necesar, deși copilul se alimentează suficient câtă vreme are o greutate peste medie; de asemenea, copilul este obligat de către tatăl său să urmărească filme pornografice impreună cu el până la orele 12 noaptea, are niște scurgeri vaginale nefirești pentru vârsta sa de 9 ani, pentru care tatăl refuză sa o duca la medic, potrivit susținerilor actualei soții a tatălui, are cunoștințe sexuale nefirești pentru vârsta sa, este martor la bătăi si scandaluri in noua familie a tatălui, intre tată si soția acestuia, ii sunt interzise orice contacte cu ea in afara celor doua săptămâni de vizita pe an.
Paratul s-a opus admiterii cererii reclamantei, susținând in esență că cele relatate de reclamantă nu corespund realității.
Prin sentința civila nr.813/2013 pronunțată la data de 9 august 2013, Judecătoria Gherla a respins cererea reclamantei.
In considerentele sentinței, instanța a reținut ca minora P. C. M., născută la data de 8 iulie 2004 este fiica din căsătorie a părților. La divorțul ă părinților, pronunțat de instanță in anul 2007, copilul a fost încredințat spre creștere si educare tatălui, mama primind dreptul la legături personale cu copilul, prin vizite la domiciliul mamei o perioada de doua săptămâni pe an, in vacanța de vară.
Raportul de evaluare psiho-sociala întocmit de D.G.A.S.P.C Cluj -Centrul Județean de Intervenție pentru copilul abuzat, a relevat ca minora provine dintr-un mediu dezorganizat prin divorțul părinților. . Pe parcursul evaluării psihologice a copilului s-a constat ca acesta are cunoștințe neadecvate vârstei, si a susținut că a obținut aceste informații in urma vizionarii accidentate a unei secvențe dintr-un film pornografic incărcat in programul in care ea urmarea desene animate pe calculator, eveniment care a fost singular. De asemenea a arata ca l-a surprins o data pe tată in proces de masturbare.
Evaluatorul a apreciat ca aceste evenimente au fost izolate si nu s-au s constat semne de traume la copil determinate de acestea. Copilul are anumite probleme de natura psihologica, iar acestea sunt determinate de relația conflictuala existenta intre tata si actuala sa soție, copilul se simte prins la mijloc in aceste conflicte, care ii induc sentimente de nesiguranță și anxietate.
Instanța a apreciat că plângerile penale făcute de reclamanta sau de actuala soție a acestuia împotriva paratului, depuse de reclamanta in dovedirea susținerilor sale nu pot fi reținute ca având valoarea probatorie pentru considerentul ca au fost retrase sau ca nu au fost soluționate definitiv până in acest moment.
Ancheta sociala intocmita de A. tutelara de la domiciliul actual al mamei nu are valoare probatorie, deoarece a fost întocmita fără o bază obiectivă, pe susținerile are mamei si aparținătorilor acesteia.
In concluzie, instanța a apreciat ca probatoriul administrat in cauză nu a relevat existența unor abuzuri fizice, psihice sau sexuale a căror victima sa fie copilul P. C. M., care să justifice luarea unui ordin de protecție in condițiile Legii 217/2003.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, recalificat de instanță ca apel prin încheierea din_, prin care a solicitat schimbarea in parte a sentinței atacate, in sensul admiterii cererii sale astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea apelului, reclamanta a susținut netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate, dată cu interpretarea greșită a probatoriului administrat in cauză și cu ignorarea dispozițiilor legale.
Astfel, contrar aprecierii instanței, abuzul fizic, psihic, sexual si social a fost dovedit in cauză.
Abuzul fizic si psihic a rezultat chiar din susținerile copilului si a celor consemnate in raportul de evaluare psihio-socială, iar parțial chiar de
recunoașterile făcute de pârât in cuprinsul unora dintre plângerile depuse la poliție.
D. acestea rezulta ca minora este martora si ținta scandalurilor din noua familie a paratului, este bătută de tata si de soția acestuia, la dorința sa exprimata in fața tatălui de a-si vedea mama, a fost certata, i s-a impus izolarea fata de mamă si i s-au indus sentimente de vinovăție legate de dorința sa de a-si vedea mama, la adresa copilului se folosește un limbaj traumatizant de genul " să mori spânzurată ca bunica-ta";, a ajuns sa aibă cunoștințe sexuale inadecvate vârstei din pricina neglijentei tatălui său, copilul este izolat social, singurele contacte in afara familiei restrânse fiind cu două verișoare ale actualei soții ale tatălui, copilului ii este interzis de către tată accesul la activități extrașcolare.
Tatăl pretinde că soția sa si nu el personal a folosit un limbaj jicnitor la adresa copilului, insă acest lucru nu il disculpă, căci acesta nu a dovedit că a încercat să o apere pe fiica sa de comportamentul nepotrivit al mamei sau chiar să se despartă de aceasta.
Pentru a evita in continuarea producerea efectelor negative ale acestor abuzuri a căror victima este copilul, se impune luarea ordinului de protecție solicitat.
Intimatul a depus întâmpinare la apelul reclamantei, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
In motivarea poziției sale procesuale, intimatul a arătat in esență, că fiica sa nu a fost supus niciunui abuz din partea sa. Acele expresii insultătoare si traumatizante la care se refera apelanta i-au fost adresate de soția sa, insa orice pericol ce ar fi exista pentru expunerea la violențe din partea soției sale a încetat, deoarece nu mai locuiesc împreună si sunt din divorț.
In ceea ce îl privește, reclamanta încearcă să prezinte drept abuz două incidente izolate, omițând să facă referire la neglijarea copilului de către mama, care ani de zile nu a luat legătura cu copilul, fiind preocupată de viata sa din Spania, iar acum de noul partener de viață.
Analizând sentința prin prisma motivelor si apărărilor invocate, a probatoriului administrat in cauza si a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia apelului declarat de reclamanta, pentru următoarele considerente:
In raportul de evaluare psihologică, copilul a făcut referire la conflictele grave existente intre tatăl său și cea de-a doua soție, conflicte care au necesitat uneori intervenția poliției, a arătat că ea și fratele său, copil rezultat din a doua căsătorie a tatălui sunt martori și își oferă sprijin emoțional reciproc. A arătat de asemenea că se simte prinsă la mijloc in acest conflict intre tată și mama vitregă.
Cu ocazia audierii sale in camera de consiliu, copilul a arătat că are o relație bună cu tatăl său și toate discuțiile pornesc de la mama sa vitregă, care nu o suportă și se ceartă cu tatăl ei tot timpul.
Într-adevăr din raportul de evaluare psihologică și susținerile copilului rezultă că aceasta este martor și uneori ținta scandalurilor dintre tatăl său și actuala soție a acestuia, insă nu s-a dovedit existența unor acte sau gesturi ale tatălui față de copil care să poată fi calificate drept abuzuri fizice sau emoționale ale tatălui față de fiica sa.
D. susținerile pârâtului și ale copilului, necontestate de către apelantă, rezultă că in prezent tatăl și soția acestuia sunt in divorț și nu mai locuiesc împreună.
In ceea ce privește abuzul sexual pretins de apelantă, acesta nu a fost dovedit. Raportul psihologic relevă faptul că minora are cunoștințe de natură sexuală neadecvate vârstei sale, din intervievarea sa rezultând că are cunoștință despre modalitatea in care se desfășoară relațiile sexuale intre două persoane de sex opus iar copilul a arătat că știe aceste lucruri dintr-o secvență dintr-un film pornografic ce s-a descărcat in programul de desene animate pe care il urmărea pe calculator. De asemenea a arătat că l-a surprins odată pe tată in proces de masturbare.
Raportul consemnează că in urma acestor două incidente izolate nu s-au dezvoltat probleme psihologice majore ale copilului.
Raportul mentionează existenta unei probleme psihologice a copilului legată de relația tensionată dintre părinții săi, care au propriile susțineri despre cauzele divorțului și caracterul celuilalt și restricționează copilului accesul la celălalt in timpul in care copilul se află la el iar copilul se simte presat de fiecare dintre părinți să declare că dorește să locuiască la el.
Prin intâmpinarea depusă la dosarul de fond, transpare intr-adevăr o recunoaștere indirectă a pârâtului legată de limbajul insultător folosit de soția sa la adresa copilului.
D. probatoriul administrat in cauză s-ar putea admite că in familia tatălui copilul a fost supus unui abuz psihologic, prin faptul că a fost martoră la scandalurile dintre soți iar uneori a fost ținta acestor scandaluri, situație care i-a cauzat sentimente de vinovăție și de anxietate.
Insă, aceste abuzuri, chiar dacă există, nu sunt cauzate de către tată și nu sunt indreptate direct impotriva copilului, astfel incât luarea ordinului de protectie in modalitatea de a-i fi interzisă tatălui apropierea de copil sau orice contracte cu acesta nu este in măsură să remedieze situația.
Apoi, din susținerile pârâtului, necontestate de apelantă, rezultă ci in acest moment este in divorț de soție și nu mai locuiesc împreună.
In condițiile in care soții nu mai locuiesc impreună, apreciem că au incetat si scenele de scandal de la domiciliu, la care era silită să asiste fețita și care ii cauzau traume de ordin psihic.
Așadar, din aceasta perspectivă starea de pericol pentru copil a incetat la momentul in care instanta este chemată să emită ordinul de protectie.
In ceea ce privește abuzul sexual, acesta nu a fost dovedit. Chiar dacă a existat o anumită neglijență a tatălui, in sensul că acesta nu a fost suficient de diligent să ia măsuri adecvate pentru a bloca accesul copilului la filme de natură pornografică sau să îl surprindă in ipostaze delicate, incidentele sunt izolate, nu au rezultat in urma unor acțiuni sau inacțiuni izolate, nu au cauzat traume psihologice copilului și nu pot fi calificate drept abuz sexual.
Relațiile sociale mai restrânse ale familiei pârâtului nu pot fi socotite abuz social, care in sensul art. 4 lit. lit. f) din Legea 217/2003 este definit drept impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar.
In ceea ce privește limitarea accesului mamei la copil in intervalul de timp in care acesta se află la tată, raportul de evaluare a relevat că ambii părinți își reprosează această conduită, insă ea nu a fost probată, respectiv in privința pârâtului, căci conduita acestuia intresează in litigiul de față, nu s-a dovedit împrejurarea că acesta restrânge contactul copilului cu mama, restrângere care să poată fi calificată abuz social.
Potrivit art. 23 alin 1 din Legea 217/2003 ,"; (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
Raportat la acest text legal, criticile aduse de apelantă sunt nefondate, întrucât.
D. cele de mai sus concluzionăm că situațiile traumatizante la care a fost supusă minora, constând din asistarea la scene de scandal intre tată și mama vitregă au încetat iar forme de abuz social, fizic și sexual nu au fost dovedite.
In acest condiții, raportat la dispozițiile legale incidente in cauză, apreciem temeinică și legală soluția primei instanțe iar motivele de apel invocate de reclamantă neîntemeiate, căci nu se impun restricțiile solicitate pentru înlăturarea unei stări de pericol care nu mai este actuală sau nu a fost dovedită.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 480 alin 1 Cod pr.civ. va respinge ca nefondat apelul, păstrând in întregime sentința atacată.
În temeiul disp. art. 453 Cod pr.civ, apelanta va fi obligată să plătească intimatului P. C. V. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de SA împotriva Sentinței civile nr. 813/_ pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține in totul.
Obliga apelanta sa plătească intimatului P. V. C. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Decizia este definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 14 noiembrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
-A. C.
Grefier,
P.
A.P. 15 Noiembrie 2013 Red. CB/dact. CB
| ← Decizia civilă nr. 10/2013. Ordin de protecţie | Decizia civilă nr. 197/2013. Ordin de protecţie → |
|---|
