Decizia civilă nr. 102/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 102/A/2013
Ședința publică din 22 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS
JUDECĂTOR: O. R. G. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta apelantă R. T. M. împotriva Sentinței civile nr. 21676/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul R. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantei, avocat C. C. și reprezentantul intimatului, avocat Mirel I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanții părților depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Reprezentanta apelantei depune la dosar M. ivele de apel și chitanța nr. MCJCH519601817/_, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. De asemenea, mai depune la dosar adeverința de la Elite-S. de curățenie, cu privire la apelantă - în lb. engleză și traducere în lb. română.
Reprezentantul intimatului confirmă primirea unui exemplar din motivele de apel și precizează că le-a studiat anterior începerii dezbaterilor, astfel că nu mai solicită un termen în acest sens.
T. ul reține că apelul este declarat în termen legal, la acest termen s-au depus motivele, s-au comunicat și este legal timbrat. Reține de asemenea că instanța este competentă să soluționeze pricina.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris.
Reprezentantul intimatului arată că este de acord cu admiterea apelului.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 21676/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâta R. T. M. și în consecință s-a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minorul R.
M. -I. având CNP 5., de către ambii părinți.
S-a dispus ca locuința minorului R. M. -I. să fie la reclamantul R. M.
.
A fost obligată pârâta R. T. M. la plata cheltuielilor cu creșterea,
educarea, învățătura și pregătirea profesională în favoarea minorului R. M. -I. în cuantum de ¼ din venitul său lunar net, începând cu data de_ și până la majoratul minorului sau până la noi dispoziții.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4973/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a dispus desfacerea prin divorț din vina ambilor soți a căsătoriei încheiate între reclamantul R. M. și pârâta R. T. M. în data de_, încuviințarea purtării numelui avut în timpul căsătoriei, încredințarea minorului M. I. născut la data de_ către mama sa și stabilirea în sarcina tatălui a unei pensii de întreținere în cuantum de 500 lei lunar. În urma divorțului minorul a locuit cu mama sa și bunica maternă în locuința acesteia, fiind înscris la Grădinița "Dumbrăvioara";, iar potrivit adeverinței nr. 415/_ a rezultat că grădinița a avut o colaborare bună cu bunica copilului, copilul fiind prezent la grădiniță corespunzător din punct de vedere al ținutei și igienei.
Pentru a-și asigura un loc de muncă, pârâta s-a stabilit în Anglia din _
, începând să lucreze din_ la o companie cu intenția de a lua copilul alături de ea pentru a-i asigura un trai mai bun și tratamente de specialitate. Totodată, în ședința publică din_ pârâta a recunoscut că și în anul trecut și-a căutat un loc de muncă, fiind plecată în Germania timp de 6 luni.
Potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosar atât de către reclamant, cât și de către pârâtă, minorul M. I. a fost diagnosticat cu tulburare hiperkinetică cu deficit atențional, întârziere mentală ușoară, QI 57, retard al limbajului expresiv, recomandându-se prin scrisoarea medicală din_ de către dr.Viorel Lupu, medic primar psihiatrie, doctor în medicină, înscrierea copilului în grădiniță specială.
În urma demersurilor efectuate de către reclamant, începând cu luna septembrie 2012, minorul M. I. a fost înscris la Grădinița Specială C. -N., în regim de zi, întrucât în urma evaluării sale de către Comisia Internă de Evaluare Continuă a Grădiniței Speciale s-a constatat că minorul avea instabilitate comportamentală, implicare limitată cu schimbarea rapidă a orientării la sarcinile impuse, mai ales cele verbale, recomandându-se stimulare cognitivă și educație psihomotorie într-un mediu educațional structurat, stimularea abilităților de comunicare verbală.
Pârâta s-a opus înscrierii minorului la o grădiniță specială pe considerentul că acesta nu avea nevoie de o astfel de grădiniță, copilul frecventând o grădiniță de copii sănătoși în care s-a integrat și în care a dat chiar rezultate, sens în care a depus o diplomă. De asemenea, pârâta s-a opus schimbării locuinței copilului considerând că tatăl dorește acest lucru pentru a o șicana în urma divorțului din care îi datorează sume de bani pentru bunurile comune din căsătorie, până la acea dată nefiind preocupat de copil. Cu privire la exercitarea în comun a autorității părintești, pârâta nu s-a opus, arătând în esență că i-a permis tot timpul tatălui și familiei acestuia să aibă legături personale cu copilul.
Din anchetele sociale efectuate la domiciliile părților, instanța a reținut că atât tatăl cât și mama se preocupă de minor, acesta având condiții locative optime în ambele locații, atât mama, cât și tatăl locuind împreună cu bunicile copilului, care este atașat atât de una cât și cealaltă. Instanța a reținut că potrivit art. 263 alin.1 cod civil orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Acest principiu este consacrat și de art. 2 alin. 2 și 3 din Legea nr.272/2004 privind protecția copilului.
Astfel toate măsurile privitoare la un copil trebuie luată pentru bunăstarea sa materială și psihică, în vederea asigurării sănătății și dezvoltării sale fizice, psihice și intelectuale. Din probele administrate în cauză, declarațiile ambelor
părți coroborate cu declarațiile martorelor R. E. și F. C. M. ,
instanța a reținut că părinții copilului au realizat pe la vârsta de 2 ani jumătate a copilului că acesta avea anumite probleme de sănătate, motiv pentru care au început să ia măsuri, copilul fiind înscris în evidența unui medic psihiatru și beneficiind de serviciile unui logoped. Ca atare, atât mama pârâtă, cât și tatăl reclamant și-au dat interesul pentru a ameliora problemele de sănătate ale minorului M. I. .
Chiar dacă pârâta a încercat să acrediteze ideea că reclamantul a început să fie interesat de copil doar în scopuri șicanatorii, instanța reține că martora R.
E., pe care pârâta a propus-o, a arătat că și după divorț, copilul a stat împreună cu tatăl său, vizitându-l des mai ales la sfârșit de săptămână, reclamantul ocupându-se de creșterea și educarea copilului. Autoritatea părintească include printre altele supravegherea copilului, deciziile cu privire la religia acestuia, la intervențiile medicale, întreținerea și educația acestuia. Ea se poate defini ca puterea atribuită părinților prin care li se permite acestora să decidă în privința întreținerii, supravegherii, educației și locuinței copilului. Autoritatea parentală comună înseamnă egalitatea drepturilor și îndatoririlor tatălui și mamei în educația copiilor. Ariile principale de exercitare a autorității părintești sunt obligația de a oferi copilului un cămin, responsabilitatea de a proteja și îngriji copilul, responsabilitatea de a disciplina copilul, responsabilitatea față de bunurile și proprietățile copilului, dreptul de a alege educația pe care o va urma copilul, dreptul de a alege religia copilului, dreptul de a decide cu privire la internarea copilului într-o unitate spitalicească, dreptul de a lua decizii cu privire la tratamentul pe care urmează a-l lua copilul, dreptul de a încheia acte legale în numele copilului, dreptul de a aproba transmiterea informațiilor personale sau confidențiale despre copil. Autoritatea părintească nu este un drept absolut și nelimitat, ea se termină acolo unde încep drepturile copilului.
Conținutul autorității părintești este menționat de prevederile art.487 Cod civil, iar potrivit art.483 alin.2 Cod civil părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Cum corect a indicat pârâta, măsurile privind drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori pot fi modificate de instanța de tutelă în cazul schimbării împrejurărilor care au existat la data luării măsurilor inițiale (art. 403 Cod civil). O astfel de schimbare a împrejurărilor a fost creată de către legiuitor prin adoptarea noului cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009, intrat în vigoare la data de_, conform Legii nr.71/2001 pentru punerea în aplicare a legii nr.287/2009 privind Codul civil.
Astfel, prin noua lege s-a instituit posibilitatea părintelui divorțat și căruia nu i s-a încredințat copilul să poată să se implice în viața copilului în vederea luării împreună cu celălalt părinte, cu respectarea drepturilor copilului, a deciziilor importante privind creșterea și educarea acestuia.
Acest aspect trebuie coroborat și cu împrejurările concrete în care se solicită schimbarea măsurilor, intrarea în vigoare a noii legi neimplicând de plano schimbarea măsurilor stabilite anterior cu privire la copil.
Instanța a reținut că în urma înscrierii la Grădinița Specială C. -N., starea minorului s-a îmbunătățit. Potrivit fișei psihopedagogice din_, s-a constatat că minorul M. I. este sociabil, sensibil, dornic de comunicare, cu capacitate (încă) limitată de cooperare și implicare, întărirea pozitivă conducând la modificarea semnificativă a comportamentelor neadecvate, recomandările fiind
de a se asigura un mediu educațional structurat pentru stimulare cognitivă, educație psihomotorie și terapie logopedică, mediu familial securizant. Faptul că în urma frecventării grădiniței speciale starea minorului s-a îmbunătățit a fost confirmat și de martorele F. M. și R. E. . Martora F. C. M. care l-a văzut pe copil și anterior frecventării grădiniței speciale a arătat că în prezent minorul M. I. a început să silabisească, să aibă răbdare și să facă anumite lucruri, înțelegând ceea ce i se spune. Acest lucru a fost confirmat și de martora R. E. care a menționat că în prezent copilul este mai liniștit.
Având în vedere că reclamantul a dat dovadă că este preocupat în mod serios de starea de sănătate a fiului său, urmând recomandările medicilor specialiști, că este preocupat de creșterea și educarea copilului într-un mediu familial stabil și sigur, instanța a apreciat că acesta poate să exercite autoritatea părintească alături de pârâtă, ambii părinți urmând a conlucra la binele copilului lor, evitarea stărilor conflictuale fiind în interesul copilului. Ca atare, instanța a dispus ca exercitarea autorității părintești să fie efectuată în comun de către ambii părinți cu privire la copilul lor minor, M. I. . În ceea ce privește schimbarea locuinței copilului M. I., pârâta s-a opus, menționând că acesta nu este obișnuit cu locuința tatălui său, copilul având condiții bune locative alături de bunica sa maternă.
Instanța a reținut că regula potrivit art. 496 alin.1 cod civil este aceea că copilul locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului, iar în caz de neînțelegere, instanța de tutelă va hotărî, pe baza concluziilor raportului de anchetă socială ascultându-i atât pe părinți, cât și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani (alin.2 coroborat cu alin.3 al art.496 cod civil).
Cu toate că minorul M. I. are un mediu locativ propice în locuința bunicii sale materne, instanța a reținut că primordial este faptul ca minorul să fie alături de părinții săi, bunicii având dreptul la legături personale cu nepotul lor.
Având în vedere că pârâta s-a stabilit în Anglia din luna februarie 2012 intenționând a avea un loc de muncă stabil în acea țară și întrucât este în beneficiul minorului M. I. să urmeze cursurile Grădiniței Speciale C. -N., la care tatăl său îl duce zilnic, instanța a apreciat că împrejurările prezente și concrete impun schimbarea locuinței copilului la tatăl său. Ca urmare, instanța a admis și acest capăt de cerere.
Referitor la pensia de întreținere solicitată de reclamant în interesul copilului, instanța a reținut că potrivit art. 499 alin.1 Cod civil tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Potrivit art. 529 alin.2 Cod civil când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la pătrime din venitul său lunar net pentru un copil (…).
Cu toate că pârâta a arătat că în cursul anului 2012 reclamantul a achitat pensia de întreținere doar 6 luni de zile, din recunoașterile părților, instanța a reținut că minorul se află la tatăl său din luna iulie 2012.
Prin urmare, având în vedere că părintele care va acorda găzduirea copilului va fi reclamantul, acesta urmând a presta întreținerea benevol în natură conform art. 530 alin.1 cod civil, în temeiul art. 499 alin.1 coroborat cu art. 529 alin.2, art. 530 și art.532 Cod civil și art. 402 Cod civil instanța a obligat pârâta să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională în favoarea minorului în cotă de ¼ din venitul său lunar net,
începând cu data de_, data introducerii acțiunii în fața instanței și până la majoratului copilului sau până la noi dispoziții.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța a admis acțiunea precizată a reclamantului R. M. formulată în contradictoriu cu pârâta R. T. M. și a dispus ca exercitarea autorității părintești cu privire la minorul R. M. I. să fie efectuată de către ambii părinți; a dispus ca locuința minorului să fie la reclamantul R. M. și a obligat pârâta R. T. M. la plata cheltuielilor cu creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională în favoarea minorului
R. M. -I. în cuantum de ¼ din venitul său lunar net, începând cu data de_ și până la majoratul minorului sau până la noi dispoziții.
În temeiul art.274 C.pr.civ raportat la principiul disponibilității care guvernează procesul civil instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta R. T. M.,
solicitând admiterea apelului și în consecință modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul stabilirii pensiei de întreținere pe care pârâta o datorează în favoarea fiului său R. M. I. în cuantum de ¼ parte din venitul minim pe economie.
În motivarea cererii s-a arătat că față de momentul promovării acțiunii situația materială a apelantei s-a deteriorat în sensul că, deși în luna august 2012 avea un loc de muncă cu normă întreagă în Anglia, în prezent lucrează doar sporadic, atunci când există lucru disponibil. Practic nu are nici o siguranță a unor venituri, iar realitatea este că în ultimele luni nu a realizat sume care să-i permită întreținerea în continuare a apelantei. Est motivul pentru care sunt sprijină de colegi și prieteni, la care de altfel și locuiește, pentru a putea continua să-și caute de lucru. Neavând siguranța unor venituri și neavând un loc de muncă stabil, nici în România și nici în străinătate, este nevoită să solicite stabilirea pensiei de întreținere funcție de venitul minim pe economie. Evident, în situația în care fie își va găsi de lucru în România, unde intenționează să revină în luna mai 2013, fie în străinătate, va achita pentru fiul său o cotă de ¼ parte din venitul net. În prezent însă acest mod de stabilire a pensiei ar duce în final la un prejudiciu minorului, în sensul că plata ar trebui să fie apropiată de zero lei.
Intimatul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare, însă la termenul de judecată din 22 februarie 2013, reprezentantul acestuia a învederat instanței faptul că este de acord cu admiterea apelului.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a ansamblului probator administrat în cauză, T. ul reține următoarele:
Având în vedere că prin hotărârea pronunțată în cauză, domiciliul minorului s-a schimbat de la mamă la tată, părintele la care acesta nu are locuința este obligat la întreținere. Potrivit art. 44 și art. 47 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea aptitudinilor și a personalității iar părinții sunt cei cărora le revine, în primul rând responsabilitatea de a se asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului, inclusiv prin plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului minor indiferent de pricina nevoii în care acesta se află ori în favoarea copilului major, dacă acesta se află în nevoie din cauza lipsei veniturilor ca urmare a
incapacității de a munci a copilului, incapacitate cu care trebuie asociată și continuarea studiilor de către copil.
Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor,
împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat. Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. În cauză, prima instanță a stabilit pensia de întreținere pornind de la faptul că pârâta apelantă a avut loc de muncă, însă în prezent acesta lucrează doar sporadic, ajutată fiind de colegii la care și locuiește.
În aceste condiții, instanța apreciază că se impune raportarea cotei de ¼ la venitul minim pe economie, urmând ca în funcție de evoluția veniturilor apelantei, intimatul să solicite majorarea pensiei de întreținere. De altfel, reprezentantul intimatului, prezent în instanță a declarat că este de acord cu stabilirea pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economie.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă, tribunalul va Admite apelul declarat de R. T. M. împotriva Sentinței civile nr. 21676/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va schimba în parte în sensul că va obliga pârâta R. T. M. la plata cheltuielilor de creștere și educare a minorului
R. M. I. la cota de ¼ din venitul minim pe economie. Restul dispozițiilor sentinței apelate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de R. T. M. împotriva Sentinței civile nr. 21676/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta R. T. M. la plata cheltuielilor de creștere și educare a minorului R. M. I. la cota de 1/4 din venitul minim pe economie.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, Ana-SS
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
G. -C. Ț.
Red.dact.S.S./C.Ț.
5 ex/_ Jud.fond.Sînziana F. C.
| ← Decizia civilă nr. 110/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 176/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
