Decizia civilă nr. 110/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.110/A/2013
Ședința publică din 05 Martie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: C. | -A. | C. |
JUDECĂTOR: D. | T. | |
GREFIER: A. | -P. | B. |
S-au luat spre examinare apelurile promovate de apelantul reclamant U.
C. O.
și de apelantă pârâtă U. A. B.
, împotriva Sentinței civile nr.22.963/21 Noiembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul reclamant
U. C. O. personal și reprezentanta apelantei pârâte, doamna avocat Iobagiu C., lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată că apelul declarat de apelantul reclamant U. C. O. a fost declarat în termen, motivat, comunicat cu apelanta pârâtă U. A. B., conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată și astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașate la fila 16 dosar.
Totodată, se constată că apelul declarat de apelanta pârâtă U. A. B. a fost declarat în termen, nu a fost motivat.
Reprezentanta apelantei pârâte, doamna avocat Iobagiu C. își depune la dosar împuternicirea avocațială (f.17), memoriu cuprinzând motivele de apel (f.18-23) și întâmpinare la apelul declarat de apelantul reclamant, atașată la filele 29-34, un exemplar fiind înmânat apelantului reclamant U. C. O., care învederează instanței că a reușit să lectureze întâmpinarea, nesolicitând acordarea unui termen în vederea studierii acesteia. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
Reprezentanta apelantei pârâte, doamna avocat Iobagiu C. învederează și ea instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, înscrisuri de depus la dosar ori excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra apelurilor promovate în cauză.
Apelantul reclamant U. C. O. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, schimbarea în parte a sentinței apelate - paragrafele 11 și 12 din precizarea cererii introductive formulată în data de 02 Mai 2012, respectiv conform art.531 Cod civil, deoarece există o schimbare în ceea ce privește mijloacele petentului, care prestează întreținerea, să se dispună stabilirea pensiei de întreținere plătibilă în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională a minorului U. L. -M., la suma de 400 lei lunar. Deoarece autoritatea părintească privește persoana minorului, iar ambii părinți răspund
pentru creșterea acestuia, conform art.483, 488, 503 cod civil să se dispună obligarea apelantei pârâte să decidă împreună cu el asupra oricărei schimbări în educația minorului, sau asupra oricăror probleme de sănătate, consultații medicale, fiind urmată de copil. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apelantul reclamant arată că autoritatea părintească comună în sine, nu poate afecta drepturile minorului, în sensul excluderii tatălui de la participarea la luarea de decizii în privința educației sau consultațiilor medicale urmate de minor. Decizia comună nu presupune un drept de "veto"; al său prin neparticiparea sa la decizie, spre exemplu, cu mai degrabă în ansamblu o obligare a apelantei pârâte de a informa tatăl despre dificultățile sau problemele minorului. Atâta timp cât obligația de întreținere se execută, în funcție de posibilitățile materiale a celui ce o datorează, nu se poate stabili un cuantum bănesc al obligației, dar totuși pentru clarificarea limitelor prestației, se poate impune un plafon, în echivalent bănesc. Instanța poate micșora pensia de întreținere - art.531 Cod civil, iar faptul că are o profesie liberală, nu poate conduce la prezumția că venitul declarat nu este cel real, cum a afirmat apelanta pârâtă. În final, apreciază că se impune admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta apelantei pârâte, doamna avocat Iobagiu C. solicită respingerea petitului referitor la obligarea apelantei intimate la a decide împreună cu apelantul reclamant asupra schimbării instituției de învățământ frecventate de minor sau asupra oricărui tratament medical sau terapie, necesară acestuia, ca lipsit de obiect. Totodată, solicită respingerea ca neîntemeiat a petitului de diminuare a pensiei de întreținere. În ceea ce privește apelantul promovat de apelanta pârâtă pune concluzii de admitere a acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive după cum urmează: obligarea apelantului reclamant la a anunța cu 24 de ore în avans dacă va petrece ziua de marți/joi cu minorul; obligarea apelantului reclamant la a anunța cu 20 de zile în avans care este perioada de vacanțe pe care dorește să o petreacă cu minorul; individualizarea precisă a week-end-urilor pe care minorul le va petrece cu apelantul reclamant; obligarea apelantului reclamant la informarea apelantei pârâte în măsura în care minorul are probleme medicale pe parcursul șederii la acesta. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, apelantul reclamant U. C. O. învederează instanței că în apel nu se pot formula cereri noi, apreciind solicitările reprezentantei apelantei pârâte ca fiind inadmisibile.
T. ul pune în discuția apelantului reclamant, respectiv a reprezentantei apelantei pârâte excepția inadmisibilității celor două petite formulate anterior de către reprezentanta apelantei pârâte, dând cuvântul asupra excepției.
Apelantul reclamant U. C. O. solicită admiterea excepției, respingerii celor două petite ca inadmisibile.
Reprezentanta apelantei pârâte, doamna avocat Iobagiu C. arată că apelanta și-a raportat programul în funcție de programul stabilit la fond. Solicită respingerea excepției.
ul, reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.22.963/21 Noiembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către reclamantul U. C. O., în
contradictoriu cu pârâta U. A. B., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
S-a admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâta- reclamantă U. A. B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât U. C. O., având ca obiect stabilire pensie de întreținere, și în consecință:
S-a dispus ca autoritatea părintească privind minorul U. L. -M., născut la data de_, având CNP 5., să fie exercitată de către ambii părinți în comun.
S-a stabilit următorul program de relații personale cu minorul L. -M. în favoarea reclamantului-pârât U. C. O., astfel:
În fiecare zi de marți, de la ora la care se termină programul educativ al minorului și/sau programul profesional al tatălui, dar nu mai târziu de ora 17, dacă este cazul direct de la unitatea de învățământ a minorului și până la orele 20:00. Dacă minorul dorește și după informarea mamei sale, minorul poate rămâne peste noapte la tată, caz în care acesta îl va conduce la unitatea de învățământ sau la domiciliul mamei;
În fiecare zi de joi, de la ora la care se termină programul educativ al minorului și/sau programul profesional al tatălui, dar nu mai târziu de ora 17, dacă este cazul direct de la unitatea de învățământ a minorului și până la orele 20:00. Dacă minorul dorește și după informarea mamei sale, minorul poate rămâne peste noapte la tată, caz în care acesta îl va conduce la unitatea de învățământ sau la domiciliul mamei;
De 2 (două) ori pe lună, dacă minorul este în localitatea de domiciliu, de vineri de la ora la care se termină programul educativ al minorului și/sau programul profesional al tatălui, dacă este cazul direct de la unitatea de învățământ a minorului și până duminică la ora 20:00. Datele acestor întâlniri de la sfârșitul săptămânii, sunt stabilite de către tată, în funcție de programul profesional al acestuia, dar cu respectarea programului minorului.
În perioada de vacanțe, 14 zile încontinuu în vacanța de vară a minorului și 7 zile încontinuu în vacanța de iarnă. În anii impari minorul va petrece cu tatăl său, suplimentar față de acest program, sărbătoarea Crăciunului din data de 24.12, ora 12:00, până în data de 25.12, ora 12:00, iar în anii pari minorul va petrece cu tatăl său
sărbătoarea Anului Nou, respectiv din data de 31.12, ora 12:00 până în data de 01.01, ora 12:00.
S-a stabilit în sarcina reclamantului-pârât U. C. O. obligația de plată a cheltuielilor cu creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională în favoarea minorului U. L. -M. în cuantum de 800 lei lunar, sumă actualizată cu rata inflației la data plății, începând cu data de_ și până la majoratul minorului sau până la noi dispoziții.
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la luarea în comun a deciziilor privind schimbarea în educația minorului sau asupra oricăror probleme de sănătate, consultații medicale sau psihosociale urmate de minor.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de pârâta-reclamantă U. A. B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât U. C. O. având ca obiect majorare pensie de întreținere la suma de 1200 lei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantul-pârât
C. O. .
S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei-reclamante U. A. B. de obligare a reclamantului-pârât U. C. O. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
La data de_ prin sentința civilă nr. 13910/2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul-pârât U. C. O. și pârâta-reclamantă U. A.
B., minorul U. L. M. rezultat în urma căsătoriei dintre cei doi soți fiind
încredințat spre creștere și educare mamei. Tatăl minorului, reclamant-pârât în prezentul litigiu, a fost obligat să achite, în favoarea minorului, o pensie de
întreținere în cuantum de 800 lei lunar, începând cu data de_ până la majoratul minorului, instanța constatând faptul că părțile au ajuns la un acord cu privire la cuantumul pensiei de întreținere.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 13910 din_ s-a stabilit următorul program de vizită a minorului, cu dreptul tatălui de a lua minorul de la domiciliul mamei și obligația de a-l readuce la sfârșitul programului de vizitare: în fiecare zi de marți între orele 16,00-18,00; în prima și a treia săptămână din lună, la sfârșit de săptămână, de vineri orele 18,00 până duminică orele 18,00; de ziua de naștere a tatălui și în ziua de naștere a minorului între orele 16,00- 18,00; două săptămâni în vacanța de vară, în lunile iulie și august, prima dată în anul 2010; o săptămână în vacanța de iarnă, iar în anii impari, începând cu anul 2009, minorul să petreacă sărbătoarea Crăciunului cu tatăl, din data de 24 decembrie, ora 12,00 până la data de 25 decembrie ora 12,00, iar în anii pari, minorul să petreacă Anul Nou cu reclamantul din data de 31 decembrie ora 12,00 până în data de 01 ianuarie ora 12,00.
Cu privire la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, instanța a constatat că potrivit art. 483 alin.2 C. Civ. 2009, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al minorului. De asemenea, potrivit art. 504 și art. 397 C. Civ. 2009, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. Această prevedere constituie regula, iar excepția constând în exercitarea autorității părintești de către un singur părinte trebuie motivată
prin existența unor motive întemeiate.
Pârâta-reclamantă U. A. B. a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de mamă, învederând instanței faptul că reclamantul-pârât ar urma să folosească în scop de șicană drepturile (și îndatoririle) care intră în conținutul autorității părintești. Un argument care să susțină afirmația de mai sus îl constituie, în opinia pârâtei-reclamante, faptul că tatăl minorului s-ar fi împotrivit schimbării grădiniței acestuia, în condițiile în care dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a minorului ar fi fost periclitată prin existența unei stări de stres generat de frecventarea vechii grădinițe. De asemenea, potrivit mamei, reclamantul a refuzat în mai multe rânduri să îl contacteze pe minor atunci când acesta a fost bolnav.
Cu privire la schimbarea grădiniței minorului, instanța a reținut că, din probele administrate în speță, reclamantul nu s-a împotrivit de principiu schimbării grădiniței frecventate de minor, în condițiile în care era evident un anumit disconfort al minorul generat de faptul că frecventa o grupă superioară de vârstă și nu reușea să se adapteze în mediul respectiv. Coroborând probele administrate în speță, instanța a reținut doar că tatăl minorului nu a fost de acord (într-o primă fază) ca acesta să frecventeze o grădiniță particulară, considerând că nu are mijloacele materiale necesară care să-i permită să plătească o asemenea grădiniță.
În ceea ce privește un eventual refuz al reclamantului de a lua contact cu minorul atunci când acesta a fost bolnav, instanța a reținut că afirmațiile pârâtei- reclamante sunt susținute doar de declarația de martor a mătușii acesteia, Ciuca
E. -E. ia. Potrivit acesteia "îi aduceam la cunoștință tatălui că L. are nevoie de el, că-l cheamă că este bolnav, situații în care reclamantul mi-a spus că ni se pare, nu este bolnav, că nu are nevoie de tratament, practic refuza contactul cu copilul"; (f. 110 f). Celelalte probe administrate în speță nu confirmă un refuz al reclamantului de a lua legătura cu minorul atunci când acesta a fost bolnav, cu excepția momentului în care minorul a fost bolnav de varicelă. Fiindu-i frică de o
potențială contactare a acestei boli infecțioase, reclamantul a refuzat să ia legătura cu minorul pentru câteva zile, fapt recunoscut de altfel de către acesta prin interogatoriul administrat în speță (f.92).
Potrivit raportului psiho-social efectuat în speță, reclamantul U. C. O.
"apare ca o persoană echilibrată, sociabilă, preocupată de imaginea și impresia pe care o lasă celor din jur. În unele contexte poate deveni o persoană rigidă și de asemenea poate simți că cei din jur nu-l înțeleg și nu apreciază tot ceea ce face. (…) Abilitățile parentale sunt corect manifestate în relația cu copilul, d-nul U. fiind adeptul dialogului, al dezbaterii, verbalizării în relația cu copilul"; (f. 107). În ceea ce îl privește pe minor, în raportul sus-menționat se apreciază că "este un copil foarte sociabil, comunicativ, chiar în medii străine lui. (…) Dorește să
interacționeze cu ambii părinți, fiind atașat atât de mamă, cât și de tată. Percepe ca fiind mai importantă prezența mamei, dar nu exclude implicarea în relația cu tatăl"; (f. 107).
Conform art. 263 C.civ. din 2009 și art. 2 alin. 1 din Legea 272/2004 orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al minorului. Fără a fi definit de normele legale, interesul superior al minorului se conturează de la speță la speță, pe baza probelor administrate.
În speță, din probele administrate, se observă ca reclamantul U. C. O. este adeptul menținerii active a relațiilor de familie, în special cu părinții săi și cu minorul. Nu există nici un motiv întemeiat, în sensul prevăzut de art. 398 alin. 1 Cod Civil pentru care reclamantul U. C. O. să nu poată exercita autoritatea părintească și au fost respinse argumentele prezentate de pârâta- reclamantă. De altfel, interesul superior al minorului U. L. M. este ca autoritatea părintească în ceea ce-l privește să fie exercitată de ambii părinți.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat prin cererea introductivă de instanță și menținut în precizarea depusă la dosar privitor la obligarea pârâtei- reclamante la luarea în comun a deciziilor privind schimbarea educației minorului sau a oricăror probleme de sănătate, consultații medicale sau psihosociale urmate de minor, instanța l-a respins ca rămas fără obiect în condițiile în care s-a admis capătul de cerere privitor la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți. Astfel, instanța a observat că acest petit are drept obiect chiar drepturile aflate în conținutul autorității părintești, așa cum sunt acestea normate de prevederile art. 487 C.civ. din 2009.
Prin urmare, admițând primul capăt de cerere privitor la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, s-a constatat că acest petit este lipsit de obiect și, în consecință, s fost respins.
Conform art. 262 alin. 2 C.civ. copilul care locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului. Dreptul la relații persoanele cu minorul este detaliat de prevederile cuprinse în art. 14-16 din legea 272/2004.
Potrivit art. 403 C.civ. în cazul schimbărilor împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori. Prin urmare, în ceea ce privește programul stabilit la momentul desfacerii căsătoriei dintre cei doi soți, instanța a verificat dacă au survenit schimbări ale împrejurărilor care să determine modificarea programului.
În primul rând, s-a observat că la momentul pronunțării divorțului, minorul rezultat în urma căsătoriei era în vârstă de 2 ani, astfel încât o zi pe săptămână, timp de 2 ore a fost considerată suficientă. Pentru o dezvoltare
armonioasă a minorului, în condițiile în care acesta se află la vârsta la care conștientizează importanța relației cu ambii părinți și cu familia extinsă, instanța a considerat că se impune modificarea programului de relații persoanele cu minorul, astfel încât minorul să petreacă aproximativ 3 ore cu tatăl său în fiecare zi de marți și de joi. De asemenea, instanța a considerat că dacă minorul dorește și după informarea mamei sale, poate rămâne peste noapte la tată, caz în care acesta îl va conduce la unitatea de învățământ sau la domiciliul mamei.
Conform raportului de audiere a minorului întocmit în conformitate cu prevederile art. 264 C.civ., referitor la relația cu tatăl său, L. a menționat de la
început faptul că "nu vine când vreau eu, mă păcălește că vine, dar nu mai vine; aș vrea să vină mai des";. De asemenea a menționat că îi place destul de mult să se joace cu tatăl său cu bărci de polistiren (având o asemenea barcă cu el la momentul audierii de către instanță în prezența psihologului). Astfel, potrivit concluziilor raportului întocmit de psiholog "nemulțumirea principală a minorului referitoare la comportamentul tatălui său constă în aceea că acesta nu îl vizitează destul de frecvent și nu se ține de cuvânt când spune că vine să îl vadă sau promite altceva. Ar dori să îl vadă mai des pe tatăl său și să rămână la acesta și peste noapte"; (f. 88).
Astfel, instanța a constatat că minorul se simte apropiat de tatăl său, dorind să petreacă cât mai mult timp cu acesta. Se observă de asemenea, că au intervenit schimbări ale împrejurărilor avute în vedere de instanță în 2009: vârsta minorului îi permite tatălui să îl ia de două ori pe săptămână, de asemenea să își petreacă noapte la domiciliul tatălui.
În ceea ce privește programul de relații personale de la sfârșit de săptămână, instanța a observat că este de preferat ca pentru realizarea efectivă a acestuia să nu se impună anumite perioade, de exemplu primul și al treilea sfârșit de săptămână. Datele întâlnirilor de la sfârșitul săptămânii au fost stabilite de către tată, în funcție de programul profesional al acestuia, dar cu respectarea programului minorului. Astfel, luând în considerare imperativul interesului superior al minorului, instanța a hotărât să condiționeze dreptul tatălui de a stabili datele întâlnirilor de programul minorului, astfel încât acesta să fie respectat de către ambii părinți.
În fine, cu privire la programul de relații personale cu minorul din timpul vacanțelor de iarnă, respectiv vară, instanța a observat că minorul se află la o vârstă fragedă, schimbările dese de program putând afecta dezvoltarea psihică și emoțională a acestuia. Instanța a admis programul solicitat de reclamantul-pârât în sensul stabilirii a câte 14 zile în timpul vacanței de vară, respectiv 7 zile în timpul vacanței de iarnă, urmând însă ca perioada din timpul vacanțelor să se bucure de continuitate.
Prin urmare, pentru considerentele de mai sus, a fost admis în parte capătul de cerere referitor la stabilirea programului de relații personale cu minorul formulat de reclamantul-pârât U. C. O., considerându-se că este în interesul superior al minorului ca acesta să petreacă mai mult timp cu tatăl său.
În ceea ce privește petitul privind micșorarea pensiei de întreținere formulat de reclamantul-pârât, s-a constatat că reclamantul a solicitat, în temeiul art.531 C.civ. din 2009, micșorarea acesteia, deoarece există o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea. Astfel, reclamantul-pârât a depus la dosar decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2012, din care reiese faptul că venitul brut estimat pentru anul 2012 este de 47.920 lei.
La dosarul cauzei s-a depus adresa nr. 47.700 din_ a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a
Județului C., din care reiese că reclamantul-pârât U. C. O. a realizat următoarele venituri brute, respectiv nete în perioada 2009-2012: 2009-venit brut 19.985 lei; venit net- 10.313 lei, anul 2010-venit brut realizat 45.942 lei, venit net-28.197 lei; anul 2011 venit brut realizat-47.920 lei, venit net-19.233 lei, anul 2012 venit brut estimat- 47.920 lei, venit net estimat 19.233 lei.
Din susținerile pârâtei-reclamante și înscrisurile depuse la dosar de către aceasta a reieșit faptul că tatăl minorului nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de a achita pensia de întreținere în cuantum lunar de 800 lei. Astfel, conform unei notificări din_, depusă la dosar atât de reclamantul-pârât(f. 26), cât și de pârâta-reclamantă reiese că pentru perioada august 2011-martie 2012, contribuția tatălui la creșterea și educarea minorului U. L. M. s-a materializat prin plata unor sume de bani însumând 4.564,1 lei, în condițiile în care pentru perioada respectivă trebuia achitată suma de 6.400 lei.
Pe de altă parte, cheltuielile generate de transferarea minorului la o grădiniță particulară sunt unele însemnate. Astfel, în ședința din_, reprezentantul pârâtei-reclamante a învederat faptul că plata grădiniței este de
1.200 lei/lună, fiind achitată pe tot anul de mătușa pârâtei sub formă de sponsorizare (la dosarul cauzei a fost depus contractul de sponsorizare încheiat la data de_ între mătușa pârâtei-reclamante, Ciuca E. E. ia, și grădinița la care își desfășoară activitatea minorul în valoare de 8345 lei).
Instanța a reținut faptul că reclamantul are o profesie liberală și anume aceia de avocat. Potrivit naturii profesiei și formei de exercitare a acesteia de către reclamant veniturile obținute nu sunt fixe, variind de la lună la lună, an la an, în funcție de diferite variabile. Prin urmare, anumite schimbări în ceea ce privește venitul realizat sunt inerente.
Potrivit art. 529 C.civ. din 2009, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar art. 531 alin. 1 C. civ. din 2009, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
S-a constatat că nevoile minorului au crescut odată cu înaintarea acestuia în vârstă. De asemenea, s-a constatat că veniturile reclamantului nu au suferit o scădere semnificativă (dimpotrivă) raportat la anul 2009 când s-a stabilit pensia de întreținere, anul de referință pentru analiza modului în care au evoluat veniturile reclamantului-pârât. De asemenea, potrivit sentinței civile nr. 13910 din_, pronunțată în dosar nr._ având ca obiect divorț, se observă că respectiva instanța a încuviințat înțelegerea părților cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, apreciind că suma de 800 lei este în măsură să acopere nevoile minorului în ce privește creșterea și educarea sa, existând un acord cu privire la cuantumul pensiei de întreținere.
Luând în considerare toate constatările de mai sus, instanța a considerat că nu se impune diminuarea pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorului
L. M. și a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă
U. A. B., s-a observat faptul că aceasta are două petite: pe de o parte majorarea pensiei prin aplicarea coeficientului de inflație față de data pronunțării primei hotărâri, iar pe de altă parte, majorarea pensiei în raport cu veniturile pârâtului și față de nevoile efective ale minorului.
În ceea ce privește primul petit, instanța a facut aplicarea art. 531 alin. 2
civ. din 2009 care prevede că pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept în funcție de rata inflației. De asemenea, potrivit art 532 alin. 1 C.civ. din 2009, pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind majorarea pensiei de întreținere prin raportare la nevoile efective ale minorului, capăt de cerere precizat la data de_, în sensul solicitării sumei de 1.200 lei, instanța a considerat că acesta este neîntemeiat. Potrivit art. 529 alin. 1 C.civ., întreținerea este datorată potrivit cu nevoile celui care o cere și mijloacele celui care o prestează. Cu toate că cheltuielile cu creșterea și educarea minorului sunt unele
însemnate, instanța a trebuit să ia în considerare faptul că mama acestuia s-a obligat să suporte orice cheltuială legată de transferarea minorului în cadrul Grădiniței Happy Kids din cadrul Școlii Internaționale din C., după cum reiese din declarația aflată la f. 53. Mai mult, având în vedere că mama minorului nu are venituri la întreținerea minorului s-a implicat mătușa acestuia, aceasta oferindu-se să îi asigure cheltuielile privind educația. Obligarea reclamantului la majorarea pensiei de întreținere în condițiile în care mama minorului nu are venituri, aceasta alegând benevol creșterea cheltuielilor cu educația copilului (prin alegerea unei grădinițe particulare, alegere care nu implică neapărat o creștere a calității învățământului) este contrară prevederilor art.527 C.civ. Prin urmare, capătul de cerere privind majorarea pensiei de întreținere datorate de reclamantul-pârât a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamantul
, solicitând modificarea hotărârii, în sensul obligării intimatei să decidă împreună cu apelantul asupra schimbării instituției de învățământ frecventate de minor sau asupra oricărui tratament medical sau terapie necesară a acestuia și obligarea ca pensia de întreținere să fie plătibilă în natură prin asigurarea celor necesare traiului și după caz a cheltuielilor pentru educare și învățătură.
În motivare se arată că primul motiv de apel nu este lipsit de obiect așa cum a constatat prima instanță, deoarece dreptul minorului nu poate fi limitat de o hotărâre pozitivă privind instituirea unei autorități părintești comune.
Decizia comună nu presupune un drept de veto al apelantului ci mai degrabă obligarea intimatei de a informa tatăl despre problemele minorului.
Cu privire la al doilea aspect arată că veniturile sale sunt reduse față de momentul la care a fost stabilită pensia de întreținere, iar faptul că acesta are o profesie liberală nu conduce la prezumția că venitul declarat nu este real.
Mai mult executarea obligației de întreținere în lumina noilor dispoziții legale trebuie executate în natură.
Pârâta a declarat în termen legal apel, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive
, în sensul obligării intimatului la a anunța cu 24 de ore în avans dacă va petrece ziua de marți și de joi cu minorul, obligarea intimatului la a anunța cu 20 de zile în avans care este perioada din vacanță pe care dorește să o petreacă cu minorul, individualizarea preciză a week-endurilor pe care le va petrece cu minorul și obligarea intimatului la informarea apelantei în măsura în care minorul are probleme medicale pe parcursul șederii la acesta.
În motivare se arată că programul de relații cu copilul nu trebuie tratat ca un drept ci ca o datorie, iar programul stabilit să realizeze un echilibru.
Susțin derularea unei relații cât mai strânse între copil și tatăl său, însă modul de exercitare al acestuia trebuie să asigure stabilitate relației părinte copil, predictibilitatea programului și stabilitatea procesului educativ.
Apelanta U. A. B. a depus întâmpina
re, solicitând respingerea apelului declarat de U. C. O. .
Cu privire la petitul de diminuare al pensiei, învederează că reclamantul nu a făcut dovada faptului că i s-a diminuat venitul net lunar, iar la momentul la care s-a stabilit pensia de întreținere, minorul avea 2 ani, fiind evident că la acest moment nevoile au crescut.
Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța reține următoarele:
Prin cererea de apel formulată de către U. A. B., s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul obligării intimatului la anunțarea cu 24 de ore în avans, respectiv cu 20 de zile în avans, perioada în care acesta dorește să o petreacă cu minorul.
În fața instanței de fond această apelantă a formulat o cerere reconvențională, fără însă a formula pretenții proprii în legătură cu programul de vizitare solicitat în cererea de chemare în judecată.
Instanța de fond raportat la principiul disponibilității, în pronunțarea soluției asupra acestei cereri a avut în vedere acțiunea formulată.
Potrivit art. 294 C. proc. civ. în apel nu se pot formula cereri noi pretențiile formulate prin declarația de apel subsumându-se noțiunii de cereri noi în apel, respectiv pretenții care sunt formulate prima dată în această cale de atac, lucru inadmisibil.
Cu privire la celelalte motive, respectiv individualizarea precisă a week- endurilor, respectiv obligarea intimatului la informarea intimatei, acestea nu sunt întemeiat, întrucât la fel nu a fost formulată o cerere în acest sens, iar cu privire la individualizare apelanta avea la dispoziție și procedura deschisă de art. 281 ind. 1 C. proc. civ. în situația în care se impunea o lămurire a hotărârii sub acest aspect. Apare ca fiind evident, pe de altă parte, că fară o anunțare prealabilă, materializarea drepturilor tatălui apare ca puțin probabilă în altfel de condiții, chiar și tatăl fiind obligat la executatrea cu bună credință a drepturilor și obligaților sale.
Obligarea intimatului la informarea petentei intră în conținutul mai larg al drepturilor și obligațiilor părinților decurgând din exercitarea în comun a autorității părintești față de un minor, astfel încât nu se impune a se individualiza în mod special această obligație.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ. va fi respins apelul declarat de apelanta U. A. B. .
Prin prisma considerentelor arătate mai sus nici motivele de apel invocate de către apelantul U. C. O. privitoare la obligarea intimatei să decidă împreună cu apelantul asupra unor aspecte referitoare la copil nu pot fi primite întrucât exercitarea în comun a autorității părintești presupune luarea hotărârilor privitoare la persoana și bunurile minorului în comun, eventualele divergențe putând fi supuse controlului judecătoresc prin adresarea unei cereri în acest sens instanței de tutelă.
În ceea ce privește pensia de întreținere se poate aprecia însă că instanța de fond a pronunțat o soluție cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie.
Prin hotărârea de divorț părțile s-au înțeles cu privire la cuantumul pensiei de întreținere.
Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, obligația pensiei de întreținere se poate modifica în condițiile art. 529 - 531 C.civil.
Este real că odată cu creșterea nevoile minorului au crescut, însă din actele depuse la dosar rezultă că veniturile nete ale apelantului în anul 2011 sunt la nivelul de 19.233 lei. Pârâta nu a făcut o probă contrară respectiv existența unor venituri superioare.
Este real că față de nivelul anului 2009 aceste venituri au crescut, însă determinarea pensiei de întreținere trebuie să se facă raportat la veniturile efectiv realizate.
Chiar dacă în anul 2009 veniturile apelantului erau mai mici și acesta a fost de acord cu plata unei pensii de întreținere în cuantum de 800 lei/ lunar aceasta nu înseamnă că apelantul poate fi obligat în continuare la această sumă.
Este la latitudinea acestuia, în situația în care se înțelege cu celălalt părinte, să plătească suma pe care o consideră necesară pentru creșterea și educarea copilului, însă aceasta nu înseamnă că modificarea pensiei de întreținere nu poate interveni, iar obligarea pensiei să se realizeze în condițiile strict stabilite de legiuitor.
Totodată în condițiile actualului C. civil, respectiv a art. 530, pensia de întreținere se execută în natură, aceasta fiind regula. În cauză nu există nici un element a se face o excepție de la această regulă, motiv pentru care, văzând considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de U. C. O. împotriva Sentinței civile nr.22963/21 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va schimba în parte, în sensul că va obliga reclamantul U. C. O. la executarea în natură a obligației de întreținere în favoarea minorului L. M. până la concurența sumei de 400 lei începând cu data de 08 August 2012 și până la majoratul minorului și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de U.
A. B. .
Admite apelul declarat de U.
C. O.
împotriva Sentinței civile
nr.22963/21 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă reclamantul U. C. O. la executarea în natură a obligației de întreținere în favoarea minorului L. M. până la concurența sumei de 400 lei începând cu data de 08 August 2012 și până la majoratul minorului.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 05 Martie 2013
Președinte,
-A. C.
Judecător,
T.
Grefier,
A. -P. B.
Redactat A.P.B./05 Martie 2013/1235 Red. D.T./dact. C.Ș./
_ /4 ex.
Judecător fond: Sînziana F. C. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 593/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 102/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
