Decizia civilă nr. 593/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 593/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier A. P.
S-a luat in examinare apelul declarat de apelant C. S. ( căs.M.
) CU D. A. LA A. A., apelant M. G. CU D. A. LA AV .. L.
impotriva Sentintei civile nr. 605/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei D., privind și pe intimat S. R., autoritate tutelară P.
M. D. - A. T., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelanților, av. A. L., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelanților depune la dosar copia certificatului de căsătorie a apelanților, declarație notarială dată de o persoană care a locuit la apelanți o perioadă de timp.
La solicitarea instanței, reprezentanta apelanților precizează că în localitatea unde locuiesc apelanții nu există birou notarial, iar apelantul nu a avut timp să meargă la un notar pentru a da declarație notarială cu privire la exercitarea autorității părintești.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii acțiunii și încredințarea către amândoi apelanții a minorei S. M., precum și exercitarea de către apelanții a autorității părintești în ceea ce privește minora, pentru motivele invocate în considerentele apelului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 605/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C. S. și M. GIOVANNI, împotriva pârâtei S. ROXAN și, în consecință:
S-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei Ș. M. născută la data de_ să fie exercitată de către reclamanta C. S. - bunica maternă.
A stabilit că locuința minorei să fie la domiciliul reclamantei și a obligat pârâta să obțină acordul reclamantei cu privire la orice schimbare a locuinței la o altă adresă decât cea specificată în această sentință.
A obligat pârâta să plătească reclamantei 1/4 din venitul minim pe economie lunar, pensie de întreținere pentru minoră începând cu_ până la majorat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele
:
La data de_ pârâta Ș. R. a dat naștere minorei Ș. M. . Din certificatul de naștere depus la fila 7 din dosar, rezultă că paternitatea minorei nu este stabilită până în prezent.
De la nașterea minorei și până în prezent, aceasta a fost îngrijiră de reclamanta C. S., mama pârâtei Ș. R., aceasta fiind plecată o perioadă lungă de timp din țară, având locul de muncă în Spania.
Reclamanta este căsătorită din 2004 cu M. GIOVANNI. O perioadă reclamanta și minora au locuit în comuna Vad sat C. nr. 215, într-un imobil format din patru camere, bucătărie, hol, două băi. Minora a locuit efectiv cu bunica maternă și soțul acesteia, fiind în îngrijirea lor, deoarece pârâta, mama minorei, a fost plecată din țară având locul de muncă în Spania (f. 84).
Din ancheta socială efectuată la domiciliul actual al reclamantei, respectiv în localitatea Cupello, Provincia Chet - Italia (f. 141-143), rezultă că minora locuiește împreună cu reclamanta și soțul acesteia într-un imobil cu dineu, două dormitoare, două băi, o cameră. Când minora a împlinit doi ani, reclamanta, cu acordul pârâtei și-a dus nepoata în Italia unde locuiește și în prezent. Minora are condiții bune pentru creștere și educare, reclamanta și soțul acesteia manifestând un interes deosebit pentru a-i asigura copilului suportul financiar și moral de care are nevoie. Veniturile familiei sunt de cca. 3000 Euro lunar. Minora este înscrisă la grădiniță, fiind bine integrată în colectiv.
În privința exercitării autorității părintești Noul cod civil instituie regula că autoritatea părintească revine ambilor părinți .
În mod excepțional atunci când există motive întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată de către alte persoane.
Conform art.507, un părinte care nu este mort, nu este declarat mort sau nu este incapabil să își exprima voința are autoritate părintească deplină asupra copilului sub rezerva cazului în care instanța, din motive bine întemeiate care țin de interesul superior al copilului (de exemplu cazuri de abuz, exploatare, neglijență, ) i-a retras acestui părinte autoritatea părintească asupra minorului (conform art.398 sau art.399) sau, mai mult, l-a decăzut din drepturile părintești (conform art.508).
Interesul copiilor trebuie să aibă prioritate față de orice alt considerent-pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos - pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia.
De aici rezultă că interesul copilului impune ca numai anumite circumstanțe cu totul excepționale să poată duce la exercitarea autorității părintești asupra acestuia de către alte persoane decât părinții.
Datele din anchetele sociale efectuate la domiciliul reclamantei relevă că din punct de vedere material condițiile pe care reclamanta le oferă minorei sunt superioare celor pe care le oferă pârâta deoarece are un venit lunar mai mare decât cel pe care-l realizează pârâta, iar locuința sa are un grad sporit de confort.
Din punct de vedere moral, s-a constatat că pârâta o perioadă îndelungată de timp a lipsit din țară, din considerente ce țin în principal de ordin financiar, însă nu a fost efectiv în compania minorei, iar faptul că eventual îi asigură suportul financiar nu constituie o compensație.
La încredințarea minorei s-a luat în considerare interesul major al acesteia care se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere,
vârsta copilului, conduita părintelui, situația sa materială, posibilitățile efective de a se ocupa de copil.
Este dificil de acceptat că minorei îi este garantată, în mod real și efectiv, ocrotirea părintească dacă ar fi încredințată spre creștere și educare pârâtei în condițiile în care aceasta este plecată din țară iar ipoteza de a locui aceasta efectiv cu copilul ar determina o schimbare radicală a modului de viață a copilului care nu se impune în acest moment .
Pentru considerente de stabilitate care țin în principal de educația, stabilitatea psihică a minorei, raportat la felul în care până în prezent pârâta și-a exercitat obligațiile față de minoră, s-a constatat că interesul superior al minorei este în sensul de a rămâne în continuare în îngrijirea reclamantei.
Având în vedere Convenția Națiunilor Unite, privitoare la drepturile copilului și în special art. 4, care obligă statele părți să ia toate măsurile care sunt necesare pentru a pune în aplicare drepturile recunoscute de acest instrument, drepturile și interesele superioare ale copilului trebuie promovate în așa manieră încât să îi fie asigurate copilului toate condițiile pentru a se dezvolta armonios.
Instanța având în vedere toate aspectele relevate de probele administrate în cauză, a reținut că minora a fost crescută și îngrijită de bunica maternă de care este legată afectiv, că în tot acest timp mama acesteia a preferat să accepte această situație.
Nu se impune luarea copilului din mediul în care a crescut până în prezent alături de bunica maternă, fiind esențial pentru buna ei dezvoltare psihică să rămână împreună, relația dintre pârâtă și bunica maternă a minorei pe de o parte rămânând un punct de stabilitate, iar pe de altă parte este în interesul exclusiv al minorei ca aceasta să nu schimbe mediul familial având în vedere vârsta fragedă a acesteia și faptul că este bine îngrijită. Raportat la concluziile anchetei sociale, vârsta și interesul minorei, în temeiul art.42 al.1 codul familiei și art. 400 din noul cod civil instanța a decis ca locuința minorei să fie la domiciliul reclamantei urmând a obliga pârâta să obțină acordul reclamantei cu privire la orice schimbare a
locuinței la o altă adresă decât cea specificată în această sentință.
Pârâta în calitate de mamă a minorei, are obligația de a contribui la cheltuielile legate de creșterea și educarea minorei, astfel cum prevede prev.art.86 codul familiei.
Pârâta nu are un loc de muncă stabil, însă fiind aptă de muncă, poate realiza un venit egal cu venitul minim pe economie în prezent.
Potrivit art.94 al.3 codul familiei art. 402din noul cod civil instanța a stabilit pentru pârâtă obligația de a plăti pensia de întreținere pentru minoră, în bani, în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie lunar începând cu_ până la majorat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel C. S. căs. M. și M. G.
, solicitând instanței admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul încredințării minorei către aceștia cu exercitarea de către aceștia a autorității părintești și stabilirea domiciliului minorei la domiciliul acestora.
În motivare, apelanții arată faptul că deși instanța de fond a admis acțiunea formulata de aceștia, prin dispozitivul sentinței atacate, s-a dispus ca autoritatea părinteasca sa fie exercitate doar de reclamanta apelantă C.
S., stabilind totodată si domiciliul minorei la domiciliul său lasand la o parte persoana reclamantului-apelant, pe care nu îl menționează in niciun fel.
Susțin apelanții ca din acest punct de vedere soluția instanței de fond este contradictorie: admite acțiunea doar in parte, ins[ nu exist[ nici o mențiune în acest sens si nici nu respinge cererea formulata de reclamantul recurent M. GIOVANNI.
Mai mult, susțin apelanții ca in cauza exista toate argumentele necesare pentru admiterea cererilor formulate de către M. GEOVANNI.
Arată apelanții că deși apelantul reclamant nu este bunicul biologic al minorei, se ocupa în permanenta de creșterea si educarea "nepoatei sale", este in permanenta disponibil în cazul în care aceasta are nevoie de sprijinul său, între ei creandu-se o strânsa legătura afectiva pe care și-o doresc.
Susțin apelanții reclamanți ca soluția instanței de fond este greșita raportat la discriminarea făcuta prin acordarea drepturilor solicitate doar către una dintre părțile in proces, raportat la relațiile de familie create in timp îndelungat, raportat la sacrificiile pe care reclamantul apelant le-a făcut si este dispus in continuare sa le facă pentru binele nepoatei sale.
Arată instanței ca așa cum unui copil îi este mai bine cu amândoi părinții, prin compararea situației, consideră realmente ca îi va fi mai bine având de partea sa amândoi bunicii. Arată că, deși intre aceștia există o stare de armonie și de înțelegere în familie în ceea ce privește creșterea si educarea minorei, există situații in viata oricărui om în care acesta se poate afla în imposibilitate fizica sau de alta natura de a lua o decizie sau de a fi prezent la un anumit eveniment, situație in care este extrem de binevenita o a doua persoana care sa suplinească aceasta lipsa.
Intimata, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare. Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă atacată, instanța de fond a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei Ș. M. născută la data de_ să fie exercitată de apelanta-reclamantă C. S. -bunica maternă.
Critica apelanților vizează refuzul instanței fondului de a dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată și de către reclamantul M. Giovanni în comun cu reclamanta C. S. și stabilirea locuinței minorei și la locuința acestuia.
Reclamantul-apelant M. Giovanni nu este bunicul biologic al minorei, ci este actualul soț al reclamantei C. S. -bunica maternă.
Art.399 al.1 din noul cod civil prevede că, în mod excepțional, autoritatea părintească poate fi exercitată de o altă rudă ori persoană, cu consimțământul acestora…
De asemenea și în cazul stabilirii locuinței minorului la bunici sau la alte rude ori persoane, este necesar, conform art.400 al.3 din noul cod civil consimțământul acestora.
O condiție ce se desprinde din dispozițiile legale arătate este consimțământul persoanei în sarcina căreia se instituie obligația de a exercita autoritatea părintească asupra minorului.
În speță, nu există consimțământul reclamantului M. Giovanni, astfel că, nu se poate dispune ca acesta să exercite asupra minorei autoritatea părintească și nici nu poate fi stabilită locuința minorei la locuința sa.
Nici cu ocazia efectuării anchetei sociale la domiciliul actual al apelantei-reclamante C. S. din loc.Cupello, Provincia Chet-Italia unde aceasta locuiește cu soțul său, apelantul-reclamant M. Giovanni, nu este exprimat vreun punct de vedere al acestuia cu privire la cererea dedusă judecății.Concluziile anchetei sociale se întemeiază strict pe relatările apelantei-reclamante C. S., bunica maternă a minorei.
Apreciind că, în privința apelantului-reclamant M. Giovanni nu este îndeplinită cerința legală a consimțământului, sentința civilă apelată apare ca fiind legală și temeinică, sens în care, în tem.art.296 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de C. S. cas.
M. si M. Giovanni impotriva Sentintei civile nr. 605/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o mentine in totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de C. S. cas. M. si M.
G. impotriva Sentintei civile nr. 605/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei D., pe care o mentine in totul.
Decizia este definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 14 Noiembrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
-A. C.
Grefier,
P.
Red.CC/dact.CȘ _
Jud.fond: camelia Iasmina Mînzat 4ex.
| ← Decizia civilă nr. 229/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 110/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
