Decizia civilă nr. 93/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -T. A. -Ana
J. ECĂTOR: G. B.
GREFIER: Roman M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către pârâtul C. R., cu domiciliul în B. M., str. M., nr. 9, ap.9, județul M.
, împotriva sentinței civile nr.8757 din data de_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a decis următoarele.
T.
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8757 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta R. D. R., în contradictoriu cu pârâtul C. R., s-a încuviințat exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, cu privire la minorele R. M. C., născută la data de_ și C. Sidonia
N., născută la data de_ . A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 233 lei cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorelor R. M. C., născută la data de_ și C. Sidonia N., născută la data de_, începând cu data de_ și până la împlinirea
vârstei majoratului. S-a stabilit domiciliul celor două minore, R. M. C., născută la data de_ și C. Sidonia N., născută la data de_, la reclamantă. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul- reclamant C. R. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă R. D. R. și s- a stabilit în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional următorul program de vizitare: în a doua și a patra săptămână din lună, sâmbăta de la ora 10ºº până la ora 20ºº și duminica de la ora 10ºº până la ora 20ºº, fără deplasarea minorelor de la domiciliul reclamantei, pe toată durata anului; vara, timp de două săptămâni, zilnic, de la ora 10ºº până la ora 20ºº, cu deplasarea minorelor de la domiciliul reclamantei și readucerea acestora la sfârșitul programului de vizitare. S-au respins capetele de cerere cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta R. D. R. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul C.
R., încredințarea spre creștere și educare a minorelor R. M. C., născută la data de_ și C. Sidonia N., născută la data de_ și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de creștere și educare a minorelor, arătând că minorele au rezultat din relația de concubinaj a părților, relații care au încetat imediat după nașterea fiicei Sidonia, iar în toată perioada în care părțile au conviețuit, pârâtul nu a contribuit niciodată la creșterea și educare minorelor, provocând certuri frecvente.
Reclamanta a învederat instanței că mama sa este cea care asigură resursele materiale necesare creșterii și educării minorelor, aceasta fiind și cea care achită chiria locuinței reclamantei și, dată fiind vârsta minorelor apreciază că se impune încredințarea acestora către reclamantă.
Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat că se opune admiterii acțiunii în sensul ca, exercitării autorității părintești asupra minorelor exclusiv de către reclamantă, fiind de acord cu obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora, iar, reconvențional, a solicitat exercitarea autorității părintești asupra minorelor în comun de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorelor la reclamantă și încuviințarea în favoarea pârâtului a unui program de vizitare a minorelor în următoarea manieră: în a doua și a patra săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10:00 până duminica la ora 18:00, cu luarea minorelor de la domiciliul reclamantei, o săptămână în vacanța de iarnă, cu petrecerea uneia dintre cele două sărbători de iarnă (C. sau Anul Nou) la pârât, trei zile în vacanța de primăvară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și în vacanța de vară, din 1 iulie până în data de 15 iulie.
În motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că nu corespunde realității faptul că părțile s-au despărțit în fapt imediat după nașterea fiicei Sidonia, ci acest lucru s-a întâmplat în luna mai 2011, părțile locuind împreună până înainte de promovarea de către reclamantă a prezentei acțiuni. Pârâtul a contestat că nu ar fi contribuit la creșterea și educarea minorelor, fiind singurul din familie care realiza venituri, întrucât reclamanta a
refuzat să-și caute un loc de muncă, dar corespunde realității că mama acesteia achita chiria locuinței, nu însă și cheltuielile familiei, iar în privința certurilor dintre părți, arată că acestea au fost provocate de reclamantă, care un caracter recalcitrant și o atitudine irascibilă.
S-a mai reținut că la termenul de judecată din data de_ și la cel din data de_, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat exercitarea autorității părintești asupra minorelor exclusiv de către reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținerea în favoarea acestora și stabilirea domiciliului minorelor la reclamantă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut că din relația de concubinaj a părților au rezultat minorele R. M.
C., născută la data de_ și C. Sidonia N., născută la data de _
. Din ancheta socială efectuată la domiciliul din România la reclamantei, a rezultat că neînțelegerile dintre părți au apărut în momentul în care reclamanta
și-a exprimat dorința de a pleca împreună cu fiicele sale în Spania la mama ei, care lucrează acolo de 4 ani și are posibilități și condiții mai bune decât în România, lucru care nu se poate întâmpla fără acordul pârâtului, care înțelege să se opună deplasării minorelor în Spania împreună cu mama acestora unde aceasta consideră că le poate facilita condiții decente de viață.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul mamei reclamantei din Spania, se desprind următoarele concluzii: reclamanta locuiește împreună cu mama sa, concubinul acesteia și fiica M. C. într-o locuință compusă din trei dormitoare, un salon, o bucătărie, o cămară, o baie și curte, locuință care îndeplinește condițiile pentru ca minorele să fie îngrijite în mod adecvat.
Martora Bora D. N., audiată în cauză la propunerea pârâtului, a relevat faptul că are cunoștință despre modul în care a decurs relația dintre cele două părți, având în vedere că o anumită perioadă au locuit în același imobil timp de aproximativ 5-6 luni, arătând că părțile, chiar dacă se mai certau din când în când, nu se producea scandal public. De asemenea, martora confirmă faptul că relația dintre pârât și fiica sa cea mică, Sidonia, era foarte bună, acesta îngrijindu-se ca minora să beneficieze de condiții minime de existență și de trai, în continuare martora spunând că pârâtul consumă băuturi alcoolice, uneori aflându-se în stare de ebrietate, cu toate acestea nefiind violent cu reclamanta, bineînțeles, nici măcar atunci când se afla în stare de ebrietate.
Martora Stanciu M. M., audiată la propunerea reclamantei, a arătat că relațiile dintre părți erau deteriorate, reclamanta adeseori era lovită, purtând semne vizibile în acest sens, pârâtul în mod frecvent consuma băuturi alcoolice, solicitându-i reclamantei să-l lase să-și vadă minorele fiind în stare de ebrietate, arătând, de asemenea faptul că nu l-a văzut niciodată îngrijindu- le sau plimbându-le pe minore.
Martorul Sarca N. I., în calitate de proprietar al apartamentului în care locuiau părțile, arată că o cunoaște pe reclamantă, fiind chiriașa care locuiește în garsonieră împreună cu cele două fiice minore. Martorul relatează
că a văzut-o pe reclamantă având o echimoză la ochi, aceasta în primă instanță justificând-o spunând că a căzut, ulterior a aflat că a fost bătută de către pârât. Arată, de asemenea, că chiria este achitată de mama reclamantei, cu care a încheiat contractul de închiriere. Martorul Dârle A. a arătat că pârâtul este atașat de minore, se juca cu acestea, le îngrijea, asigurându-le toate cele necesare traiului.
Ascultată fiind în camera de consiliu în data de_, minora R. M.
C. declară că locuiește împreună cu mama sa care se poartă frumos cu ea și o îngrijește, arătând, de asemenea, că tatăl a bătut-o pe mama în prezența sa și a surorii sale, făcând și mențiunea că, atunci când locuiau împreună, tatăl nu le-a dus niciodată în parc, mama fiind cea care îi cumpără haine.
Având în vedere toate aceste elemente de probațiune, inclusiv certificatul medico legal depus la dosarul cauzei, instanța a reținutcă pârâtul avea un comportament violent și agresiv, consumând în mod frecvent băuturi alcoolice, ajungând astfel în stări avansate de ebrietate, comportamentul astfel conturat fiind inadecvat unor relații de familie privite prin prisma principiilor care guvernează sau ar trebui să guverneze astfel de relații, împrejurări care îl fac astfel pe pârât absolut incompatibil cu responsabilitățile pe care un părinte trebuie să le conștientizeze raportat la tot ceea ce privește creșterea, educarea, întreținerea unor copii.
Pentru toate aceste considerente, raportat la dispozițiile art. 398 Cod civil, instanța, constatând că motivele invocate de reclamantă, respectiv intenția de a le duce pe minore în Spania, unde să le înscrie la școală să le poată oferi un trai decent, acolo având loc de muncă, așa cum rezultă și din probele administrate în cauză și ținând cont în același timp și de atitudinea pârâtului, care prezent în instanță a confirmat faptul că nu este de acord ca minorele să fie scoase din țară și că se va împotrivi acestui demers, dar neargumentând în niciun fel o eventuală împotrivire în acest sens, astfel încât, singura cale de urmat pentru a le da minorelor o șansă la o viață decentă apare ca fiind tocmai încuviințarea exercitării autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, considerente pentru care instanța a dispus în acest sens, astfel evitându-se posibilitatea exercitării unor presiuni sau șantaje de către pârât împotriva reclamantei ori de câte ori reclamanta va intenționa să părăsească teritoriul țării împreună cu cele două minore.
Raportat la dispozițiile art. 516 și art. 529 Cod civil, instanța l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 233 lei cu titlu de cheltuieli privind creșterea și educarea minorelor, prezumându-l pe pârât a obține venitul minim pe economie, de asemenea dispunând ca locuința minorelor să fie stabilită la reclamantă.
Prin raportare la prevederile art. 401 Cod civil, instanța a încuviințat dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorele după următorul program de vizitare: în a doua și a patra săptămână din lună, sâmbăta de la ora 10ºº până la ora 20ºº și duminica de la ora 10ºº până la ora 20ºº, fără
deplasarea minorelor de la domiciliul reclamantei, pe toată durata anului; vara, timp de două săptămâni, zilnic, de la ora 10ºº până la ora 20ºº, cu deplasarea minorelor de la domiciliul reclamantei și readucerea acestora la sfârșitul programului de vizitare.
Raportat la cererile cu privire la cheltuielile de judecată, instanța le-a respins ca fiind nedovedite, în sensul în care reprezentanta pârâtului nu a depus la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat, pe de o parte, iar pe de altă parte, chitanța depusă de reprezentanta reclamantei nu cuprinde elemente minime de identificare ale cauzei pentru care a fost depusă, cum ar fi, numărul dosarului sau numărul contractului de asistență juridică în baza căruia a fost avansată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Coza R., care a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului, s-a învederat T. ui că prin exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, cu privire la minorele R.
C., născută la_ și C. Sidonia N., născută la data de_, apelantul este în imposibilitate de a mai veghea asupra creșterii și educării fiicelor sale și de a avea legături personale cu acestea. Așa cum rezultă din susținerile reclamantei, reținute în considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond, aceasta intenționează să ducă minorele în Spania, ceea ce va duce la o ruptură definitivă între apelant și copii.
În ceea ce privește programul de vizitare al minorelor în modalitatea în care acesta a fost fixat, "fără deplasarea minorelor de la domiciliul reclamantei";, apelantul a susținut că nu i se asigură intimitatea necesară stabilirii unei adevărate relații între părinte și copii. Mai mult, nici respectarea acestui program de vizitare nu va fi posibilă în condițiile în care, fără acordul său, minorele vor fi duse în Spania.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de_ au fost audiați sub prestare de jurământ martorii V. A., S. V. Laurențiu, propuși de apelant și C.
, H. Eva, propuși de intimată.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, T. reține următoarele:
Autoritatea părintească este, conform definiției legale prevăzute de art.
483 alin.1 Cod civil, ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor soți. Exercitarea autorității părintești este subsumată exclusiv interesului superior al copilului, care o condiționează absolut.
Autoritatea părintească este susceptibilă de exercitare în mod diferit, în funcție de împrejurarea dacă părinții copilului sunt căsătoriți și coabitează ori nu conviețuiesc.
În primul caz, părinții exercită împreună și de comun acord toate drepturile și îndatoririle părintești, între aceștia fiind aplicabilă și prezumția mandatului tacit reciproc, prevăzută de art. 503 alin.2 NCod civil.
Dacă însă părinții nu conviețuiesc, exercițiul comun al autorității părintești presupune consultarea lor în luarea deciziilor importante relative la creșterea și educarea copiilor, actele curente și deciziile aferente privind aceste aspecte urmând a fi îndeplinite, respectiv luate de părintele la care locuiește copilul.
Așadar autoritatea părintească exercitată în comun nu presupune ca fiecare părinte să se ocupe zilnic de copil, ci doar consultarea în luarea acelor decizii care vor organiza viața copilului (de exemplu alegerea școlii, a medicului de familie), urmând ca părintele la care va locui copilul să gestioneze și să decidă cu privire la activitățile și actele curente.
În concretizarea principiului egalității în drepturi și obligații a părinților față de copiii lor, autoritatea părintească este o prerogativă legală și egală, la exercitarea căreia au vocație deopotrivă părinții. Astfel, conform dispozițiilor art. 503 alin.1 Cod civil, părinții exercită împreună (colaborând așadar) și în mod egal autoritatea părintească, legea asimilând pe deplin, sub toate aspectele, situația copilului din afara căsătoriei, cu cea a copilului din căsătorie (art. 505 Cod civil).
Potrivit prevederilor art. 398 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și de a consimți la adopția acestuia.
Legea nu definește și nu enumeră, nici măcar cu titlu exemplificativ, aceste motive temeinice, lăsând așadar la aprecierea judecătorului evaluarea acelor situații în care, cu respectarea interesului superior al copilului, s-ar impune ca exercitarea autorității părintești să se realizeze de unul singur dintre părinți. Nu mai puțin însă, trebuie observat că această ipoteză este una cu un pronunțat caracter punitiv, menită să sancționeze, în aprecierea instanței, anumite comportamente parentale care susțin concluzia că interesul minorului în cauză ar reclama neimplicarea unuia dintre părinți nici măcar în luarea deciziilor majore relative la organizarea vieții copilului.
Tot cu titlu de considerații generale, mai trebuie subliniat un aspect: legea nu instituie și nu permite recurgerea la o prezumție a priorică de exercitare abuzivă a autorității părintești. Cu alte cuvinte în momentul în care decide asupra acestui aspect, judecătorul trebuie să se raporteze exclusiv la datele pe care le relevă situația actuală și probele de la dosar. Exercitând în comun autoritatea părintească, părinții sunt datori să ia cu maturitate, împreună, cele mai bune decizii în privința copiilor lor. Dacă intervin neînțelegeri, legea instituie o cale juridică efectivă de urmat; așadar argumentul că în viitor părintele ar putea avea o conduită contrară interesului
superior al copilului nu justifică acordarea cu anticipație a autorității părintești, unui singur părinte. În concret, faptul că intimata ar intenționa să ducă fetițele în străinătate, iar apelantul s-ar opune acestui demers nu justifică drept măsură de prevenție stabilirea exercitării autorității părintești în mod exclusiv de către intimată, instanța nefiind chemată a evalua oportunitatea acestei deplasări pentru minore în prezenta cauză.
În speță, nu s-a dovedit existența unor motive temeinice care ar justifica dispoziția primei instanțe de acordare a autorității părintești doar reclamantei- pârâte.
Minorele Sidonia N. și M. C. au 4 ani respectiv 6 ani. Martora Bora D., audiată de prima instanță, a arătat că relația dintre pârât și fiica sa cea mică Sidonia era foarte bună, cei doi fiind foarte apropiați, pârâtul pregătindu-i mâncare și îngrijind-o. De asemenea, martorul Bîrle A., care a fost vecin cu părțile, a arătat că aproape zilnic l-a văzut cu copiii la plimbare, în fața blocului, cât timp părțile locuiau împreună. Martora C. N. a arătat că apreciază că apelantul ar pune în pericol fetele, dar și-a argumentat susținerea prin faptul că "nu le bagă în seamă suficient și nu le oferă cele necesare";, acesta a venit la spital de vreo două ori cu ocazia nașterii fetiței mai mici, dar cu mâna goală.
Declarația minorei M. -C. a relevat că între aceasta și tatăl ei a existat o legătură afectivă, tatăl fiind o prezență semnificativă în viața fetiței, care îi suscita interesul.
Ceilalți martori audiați, care au păstrat o legătură ocazională cu părțile, au relevat un comportament mai agresiv al apelantului față de intimată, au susținut o neimplicare corespunzătoare a acestuia în susținerea financiară a familiei de facto. Cu toate acestea, trebuie adoptată o viziune distinctă în privința apelantului în ce privește ipostaza acestuia de tată, relația cu fiicele sale, și relația cu mama acestora, pe care adulții o consideră finalizată.
În ce privește relația afectivă cu minorele, niciunul dintre martorii audiați nu a conturat un dezinteres absolut al apelantului față de fetițe, o detașare emoțională echivalentă cu nepăsarea, care să fundamenteze concluzia că este în interesul minorelor ca deciziile majore care le privesc să fie luate fără cointeresarea tatălui. Dimpotrivă, acesta își dorește să se implice în ocrotirea fiicelor sale, nepătându-se prezuma că această dorință ar fi justificată prin alte intenții lipsite de onestitate.
De asemenea, se apreciază ca fiind în interesul minorelor ca programul de vizitare stabilit de prima instanță să se realizeze cu preluarea fetițelor de către tată, în contextul în care relațiile dintre acesta și bunica maternă respectiv mama minorelor sunt conflictuale, fiind preferabil ca fetițele să fie ținute deoparte de acest conflict, cu care să aibă tangențe minime.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 296 teza a 2- a Cod procedură civilă, hotărârea va fi schimbată în parte, conform dispozitivului, iar prin raportare la dispozițiile art.298 și art. 274 Cod
procedură civilă, se va respinge cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, acesta nefiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul C. R., domiciliat în B. M., strada M. bl.9 apt.9, județul M., în contradictoriu cu intimata R. D.
R., domiciliată în B. M., strada V. nr. 146 apt.31, județul M., împotriva sentinței civile nr. 8757 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta R.
D. R., în contradictoriu cu pârâtul C. R. .
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant
C. R. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă R. D. R. .
Dispune exercitarea în comun, de către ambii părinți, a autorității părintești cu privire la minorele R. M. C., născută în data de_ și
C. Sidonia-N., născută în data de 5 iunie 2009.
Stabilește în favoarea pârâtului-reclamant C. R. dreptul de a păstra legături personale cu cele două minore, astfel:
- în a doua și a patra săptămână din lună, sâmbăta de la ora 10 până la ora 20 și duminica de la ora 10 până la ora 20, pârâtul-reclamant având posibilitatea de a prelua minorele de la locuința reclamantei-pârâte și obligația de a le readuce la locuință, la finalul programului de vizitare;
-vara, timp de două săptămâni, zilnic, de la ora 10.00 până la ora 20.00, cu posibilitatea pârâtului-reclamant de a prelua minorele de la locuința reclamantei-pârâte și cu obligația de a le readuce la această locuință la finalul programului de vizitare.
Menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare.
Respinge cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
S. | -T. A. Ana | G. | B. | Roman M. |
Red./S.T.A./_
Tehnred./R.M./_ /4ex.
Red./J. ecător la fond:C. C. P.
| ← Decizia civilă nr. 581/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 347/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
