Decizia civilă nr. 94/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 94/R/2013
Ședința publică din data de 22 februarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: I. C. GREFIER: E. M. - M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul S. V. -C., împotriva sentinței civile nr. 888/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul-recurent avocat Bria Laurean Radu, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul pârâtului-recurent, avocat Bria Laurean Radu, depune la dosar extrasul de cont din data de_ și respectiv extrasul de cont din data de_ emise de B.C.R. SA - Sucursala B., arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului pârâtului-recurent în susținere.
Reprezentantul pârâtului-recurent, avocat Bria Laurean Radu, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal, a se dispune modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale, în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și reanalizând probatoriul existent la dosar, precum și administrând alte probe, a se dispune admiterii cererii reconvenționale, fără cheltuieli de judecată. În ce privește cotele de contribuție apreciază că recurentul are o cotă de 62 % în timp ce pârâta are o cotă de contribuție de 38 %.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 888/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta J. I. , împotriva pârâtului S. V. C.
; a fost admisă în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul reclamant reconvențional S. V. C. și în consecință:
s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, prin contribuții egale, următoarele bunuri mobile comune: o garsonieră situată în L., str. F., nr. 22, ap. 4, jud. B. -Năsăud, o garnitură mobilă de cameră, un covor persan oval, un TV color, un calculator, o mobilă de bucătărie (4 corpuri), un aragaz cu 4 ochiuri, o combină frigorifică, un convector, un junkers, o mașină spălat automată, un dulăpior de baie cu oglindă, 2 bibelouri (mirese), 2 servicii cafea 6 persoane;
s-a dispus partajarea judecătorească a bunurilor sus menționate și formarea a două loturi, după cum urmează:
Lotul nr. 1
a fost atribuit către reclamanta J. I., fiind compus din următoarele bunuri: 2 bibelouri (mirese), în valoare totală de 60 lei.
Lotul nr. 2
a fost atribuit către pârâtul reclamant reconvențional S. V. C., fiind compus din următoarele bunuri:
o garsonieră situată în L., str. F., nr. 22, ap. 4, jud. B. Năsăud, în valoare de
18.300 lei; o garnitură mobilă de cameră - 3.000 lei, un covor persan oval - 200 lei, un TV color - 550 lei, un calculator - 1800 lei, o mobilă de bucătărie (4 corpuri) - 800 lei, un aragaz cu 4 ochiuri
500 lei, o combină frigorifică - 1200 lei, un convector - 800 lei, un junkers - 650 lei, o mașină
spălat automată - 1000 lei, un dulăpior de baie cu oglindă - 25 lei, 2 servicii cafea 6 persoane - 80 lei, toate în valoare totală de 28.905 lei.
a fost obligat pârâtul reclamant reconvențional S. V. C. să achite reclamantei suma de 14.422,5 lei, cu titlu de sultă compensatoare, pentru egalizarea valorică a loturilor;
s-a constatat că în masa partajabilă se include soldul creditului BRD la data rambursării integrale în cuantum de 13.625 lei RON, creditul fiind achitat integral la_, dintr-un credit de refinanțare acordat de BCR;
a fost obligată reclamanta să achite pârâtului reclamant reconvențional cota de 1/2 din cuantumul acestei datorii, adică suma de 6812,5 lei ron;
a fost respins capătul de cerere din acțiune având ca obiect înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional S. V. C. asupra imobilului garsonieră situat în L., str. F., nr. 22, ap. 4, jud. B. Năsăud;
au fost compensate cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul reclamant reconvențional S. V. C. să plătească reclamantei suma de 25,25 lei, reprezentând 1/2 din cheltuielile de judecată avansate în plus de reclamantă.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță pe baza probatoriului administrat, a reținut următoarele :
Reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul S. V. C. la data de_, stabilindu-și domiciliul conjugal în L., iar prin sentința civilă nr. 198/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 1503/2007, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 208/_, părțile au cumpărat de la SC Zalec
SA, o garsonieră situată în L., str. F., nr. 22, bl. 1, sc. A, ap. 4, jud. BN, cu prețul de 79.814 lei rol.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborat cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu instanța a reținut că soții au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: garsoniera sus menționată, o garnitură mobilă de cameră, un covor persan oval, un TV color, un calculator, o combină muzicală, o mobilă de bucătărie (4 corpuri), un aragaz cu 4 ochiuri, o combină frigorifică, un convector, un junkers, o mașină de spălat automată, un dulăpior de baie cu oglindă, 2 bibelouri (mirese), 2 servicii cafea 6 persoane, bunuri care au rămas în folosința pârâtului, întrucât reclamanta a părăsit domiciliul fără a lua nimic. Acestea au fost recunoscute integral la interogatoriu de către pârâtul reclamant reconvențional, care le-a recunoscut și valorile menționate de reclamantă în interogatoriu, cu excepția următoarelor:
TV color (a cărui valoare arătată de pârât este de 550 lei, în loc de 700 lei cum a declarat reclamanta);
aragaz (a cărui valoare arătată de pârât este de 500 lei, în loc de 700 lei cum a declarat reclamanta);
junkers (a cărui valoare arătată de pârât este de 650 lei, în loc de 800 lei cum a declarat reclamanta);
dulăpior baie (a cărui valoare arătată de pârât este de 25 lei, în loc de 250 lei cum a declarat reclamanta);
2 bibelouri mirese (a căror valoare arătată de pârât este de 60 lei, în loc de 100 lei cum a declarat reclamanta).
Reclamanta, prin reprezentant, a fost de acord cu valorile sus menționate ale bunurilor mobile indicate de pârât, motiv pentru care în cauză nu s-a mai solicitat efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunurilor mobile.
În cererea reconvențională, pârâtul a arătat că dintre bunurile mobile, calculatorul și combina muzicală nu mai fac parte din masa partajabilă, întrucât au fost înstrăinate de părți în timpul căsătoriei. În dovedirea acestor susțineri au fost audiați ca martori propuși de pârât, persoanele cărora li s-au vândut aceste bunuri. Astfel, martorul Candale I. L. declarând că a cumpărat calculatorul de la pârâtul reclamant reconvențional "cam după un an de la despărțirea în fapt a soților"; cu prețul de 1500 lei pe care l-a achitat în mai multe rate. Martorul Kis Viorel a declarat că a cumpărat de la soți, în urmă cu 6-7 ani, când aceștia locuiau încă împreună, o combină muzicală Samsung cu prețul de 600 ron.
Prin urmare, susținerile pârâtului cu privire la aceste două bunuri au fost dovedite doar în parte, respectiv doar în ce privește combina muzicală, aceasta fiind vândută de ambii soți, în timpul
căsătoriei, astfel că nu mai poate fi inclusă în masa partajabilă (de altfel, în concluziile scrise depuse de reclamantă nu s-a mai făcut vorbire de aceasta, și nu a mai fost inclusă între bunurile mobile dobândite de soți). În ce privește calculatorul, acesta a fost vândut de pârâtul reclamant reconvențional după despărțirea soților în fapt, astfel că acesta va fi inclus în masa partajabilă, cu valoarea recunoscută de pârât la interogatoriu (1800 lei).
Expertul tehnic Butaciu N. a evaluat imobilul garsonieră în litigiu, prin metoda costului de înlocuire net (21.000 lei echivalent 4800 euro) și prin metoda de randament (18.300 lei echivalent 4200 euro). Având în vedere, pe de o parte, rezultatele obținute prin aplicarea metodelor de evaluare, relevanța acestora și informațiile de pe piața imobiliară care au stat la baza aplicării lor și, pe de altă parte, scopul evaluării și caracteristicile proprietății imobiliare supuse evaluării, în opinia expertului evaluator, valoarea estimată pentru garsoniera abordată, va trebui să țină seama de valoarea obținută prin metoda de randament. În concluzie, imobilul garsonieră din L., str. F., nr. 22, bl. 1, sc. A, ap. 4, parter, jud. BN, a fost evaluat la suma de 18.300 lei, echivalent euro 4200 lei.
Întrucât părțile nu au formulat obiecțiuni la expertiză, și având în vedere cele arătate de expertul tehnic, la stabilirea sultelor instanța de fond a avut în vedere această valoare de 18.300 lei constatată de expert, și nu suma de 21.000 lei (obținută prin cealaltă metodă, a costului de înlocuire net) menționată de reclamantă în concluziile scrise.
Referitor la contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, instanța a reținut o cotă egală de 1/2 parte fiecare. Deși pârâtul a solicitat să se constate o contribuție a sa de 90%, față de contribuția de 10% a reclamantei (în răspunsul la interogatoriu arătând că reclamanta a avut o contribuție de 25%), din probele administrate în cauză (martori, înscrisuri) nu s-a putut reține o cotă mai mare a pârâtului. Astfel, într-adevăr pârâtul a fost angajat și a obținut salariu (dovadă fiind cartea de muncă și adeverința nr. 1409/_ emisă de SC ROMBAT SA), însă martorii au declarat că și reclamanta, deși nu era angajată cu carte de muncă, lucra "cu ziua"; la diferite persoane din sat, în agricultură, și obținea venituri (ziua de muncă fiind plătită cu 35-45 lei ron). Chiar pârâtul a recunoscut la interogatoriu că aceasta a lucrat pentru o perioadă de 3 luni la o fermă de vaci și la un depozit de fructe. Pe de altă parte, se apreciază că munca efectuată de reclamantă în gospodărie pentru menajul și îngrijirea familiei, compensează lipsa unui loc de muncă al acesteia pentru perioadele în care nu lucra "cu ziua"; și nu obținea venituri.
În concluzie, instanța a reținut că au calitatea de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei părților, prin contribuție egală, următoarele:
o garsonieră situată în comuna L., str. F., nr. 22, ap. 4, jud. B. Năsăud, în valoare de 18.300 lei;
bunuri mobile: o garnitură mobilă de cameră - 3.000 lei, un covor persan oval - 200 lei, un TV color - 550 lei, un calculator - 1800 lei, o mobilă de bucătărie (4 corpuri) - 800 lei, un aragaz cu 4 ochiuri - 500 lei, o combină frigorifică - 1200 lei, un convector - 800 lei, un junkers - 650 lei, o mașină spălat automată - 1000 lei, un dulăpior de baie cu oglindă - 25 lei, 2 bibelouri (mirese) - 60 lei, 2 servicii cafea 6 persoane - 80 lei.
În ce privește atribuirea acestor bunuri, reclamanta a solicitat prin acțiune să i se atribuie doar cele 2 servicii de cafea de 6 persoane și cele 2 bibelouri (mirese), iar restul bunurilor să se atribuie pârâtului. Acesta a solicitat în cererea reconvențională să i se atribuie reclamantei garnitura mobilă de cameră, mașina de spălat automată, cele 2 bibelouri și cele 2 servicii cafea, iar în răspunsul la interogatoriu, pârâtul personal a solicitat ca aceleași bunuri (cu excepția celor 2 servicii cafea), să i se atribuie reclamantei. Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta a solicitat doar atribuirea celor 2 bibelouri (mirese), care au o valoare simbolică, sentimentală, pentru ea, fără a mai solicitat cele 2 servicii cafea.
Raportat la solicitările părților privind atribuirea bunurilor comune, și având în vedere că toate acestea au rămas în folosința pârâtului reclamant reconvențional de la despărțirea în fapt, iar bunurile mobile sunt cele care dotează garsoniera, instanța a dispus partajarea acestora în două loturi, după cum urmează:
Lotul nr. 1 se va atribui către reclamanta J. I., fiind compus din următoarele bunuri:
2 bibelouri (mirese) în valoare totală de 60 lei.
Lotul nr. 2 se va atribui către pârâtul reclamant reconvențional S. V. C., fiind compus din următoarele bunuri:
o garsonieră situată în comuna L., str. F., nr. 22, ap. 4, jud. B. Năsăud, în valoare de 18.300 lei; o garnitură mobilă de cameră - 3.000 lei, un covor persan oval - 200 lei, un TV color - 550 lei, un calculator - 1800 lei, o mobilă de bucătărie (4 corpuri) - 800 lei, un aragaz cu 4 ochiuri - 500 lei, o combină frigorifică - 1200 lei, un convector - 800 lei, un junkers - 650 lei, o mașină spălat automată - 1000 lei, un dulăpior de baie cu oglindă - 25 lei, 2 servicii cafea 6 persoane - 80 lei, toate în valoare totală de 28.905 lei.
Pentru egalizarea valorică, pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 14.422,5 lei, cu titlu de sultă compensatoare.
În ce privește creditele menționate de pârât în precizarea cererii reconvenționale, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform fișei contului BRD Groupe Societe Generale SA, coroborat cu susținerea pârâtului recunoscută de reclamantă, la data de_, părțile au contractat un împrumut de 15.000 RON, din care s-au achitat mai multe rate, iar la data de_, creditul restant de 13.625 lei RON a fost lichidat dintr-un credit de refinanțare acordat de BCR SA.
Potrivit contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2008265970 din_, încheiat între BCR SA, în calitate de creditor, și pârâtul S. V. C., în calitate de împrumutat, acestuia din urmă i s-a acordat un credit de 39.000 lei RON pentru nevoi personale, pe o perioadă de 120 luni. La data de_, conform actului adițional nr. 1, încheiat între aceleași părți, creditul a fost rescadențat, astfel că toate creanțele băncii (inclusiv sume restante) datorate de împrumutat au fost cumulate într-o singură sumă, rezultând un credit total de 32.171,47 RON.
Din adresa nr. 4282/_ (f.57) comunicată de BCR SA pârâtului reclamant reconvențional, descoperitul de cont acordat de această instituție la data de_, în valoare de 3450 RON, nr. contract 37/220905, este activ.
Conform adresei nr. 3413/_ (f.58) comunicată de CEC Bank SA către pârâtul reclamant reconvențional, la data de_, CEC Bank i-a acordat acestuia un credit în valoare de 9.000 lei, în baza contractului nr. 13120, care s-a rambursat integral la data de_ .
Din extrasele de cont BCR din_ rezultă că pârâtului i s-au acordat credite de 2600 euro (la_ ), 6.000 RON (la_ ), iar din extrasul de cont BCR din_ (f.86) rezultă că pârâtului i s-a mai acordat un credit de 16.300 lei ROL (la_ ). Deși a susținut că din ultima sumă de 16.300 lei, o parte de 6122 lei, a fost folosită pentru rambursarea integrală a unui credit contractat de la CEC Bank, iar diferența a fost folosită pentru achiziționarea unor bunuri pentru gospodărie, pârâtul nu a depus dovezi la dosar.
În vederea lămuririi aspectelor legate de aceste credite, la solicitarea reclamantei, pârâtul a fost citat cu mențiunea "personal la interogatoriu";, însă nu s-a prezentat, fiind depus la dosar interogatoriul formulat de reclamantă.
Prin urmare, din cele sus arătate, coroborat cu recunoașterile reclamantei cu privire la aceste credite și făcând aplicarea art. 225 C.pr.civ., instanța a reținut că are calitatea de împrumut comun dobândit în timpul căsătoriei părților, doar creditul contractat de la BRD la data de_, în cuantum de 15.000 lei. Întrucât acesta a fost achitat integral la_, dintr-un credit de refinanțare acordat de BCR la_, iar soldul creditului la data rambursării integrale a fost de 13.625 lei RON, se va reține că în masa partajabilă se include și această sumă de 13.625 lei RON. Raportat la cota egală de contribuție reținută, va fi obligată reclamanta să achite pârâtului reclamant reconvențional cota de 1/2 din cuantumul acestei datorii, adică suma de 6812,5 lei RON. Potrivit actului adițional nr. 1 la contractul de credit, doar pârâtul are calitatea de împrumutat, acesta fiind cel care s-a obligat în relația cu banca să achite suma din contract, astfel că instanța nu poate interveni în acest contract sub aspectul stabilirii persoanelor care vor achita ratele. Din aceste considerente, reclamanta a fost obligată să-l despăgubească pe pârât conform cotei ei de contribuție de 1/2 din soldul creditului de 13.625 lei, urmând ca pârâtul să achite în continuare ratele conform prevederilor contractuale.
Din înscrisurile depuse la dosar și probele solicitate de pârât, nu s-a putut stabili situația celorlalte împrumuturi invocate de pârât, cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea sunt ulterioare desfacerii căsătoriei și nu au fost recunoscute de reclamantă.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului asupra garsonierei în întregime cu titlu de partaj. La dosar nu a fost depus extras CF și nu s-a făcut nicio dovadă că acest imobil ar fi înscris în CF pe numele soților, iar din raportul de
expertiză tehnică specialitatea construcții efectuat de expert Butaciu N., rezultă că imobilul în litigiu nu este înscris în cartea funciară. Părțile nu au solicitat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea imobilului și întocmirea tabelului de mișcare parcelară cu propuneri de intabulare. Din aceste considerente instanța nu a putut dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului asupra garsonierei ce-i va reveni în lot, astfel că a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul S. V. C., solicitând admiterea recursului, în principal a se dispune modificarea sentinței atacate în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C.P.C. și reanalizând probatoriul existent în dosar să dispună admiterea cererii reconvenționale, în subsidiar, a se dispune casarea sentinței atacate în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 3041C.P.C. și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe, respectiv Judecătoriei Beclean care, reanalizând probatoriul existent în dosar și administrând probe noi să dispună admiterea cererii reconvenționale.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că, în opinia sa, hotărârea instanței de fond este întemeiată în ceea ce privește chestiunea garsonierei situate în comuna L. ;strada F., nr. 22, ap. 4, jud. B. Năsăud și a bunurilor mobile incluse în masa partajabilă, dar este neîntemeiată în privința cotei de contribuție a foștilor soți și în privința sumei care se include în masa partajabilă.
În privința cotei de contribuție a fiecăruia dintre foștii soți, recurentul a arătat că trebuie avut în vedere faptul că a avut și are în continuare un venit dublu comparativ cu reclamanta, care lucrează cu ziua în agricultură, venit care se apropie de venitul minim pe economie, mai mult trebuie avut în vedere faptul că venitul său este unul cert, fiind probat cu înscrisuri provenind de la firma angajatoare. Astfel, recurentul apreciază că în aceste condiții, chiar dacă ar fi evaluate muncile efectuate în gospodărie de către reclamanta-intimată la jumătate din venitul pe economie lunar, cota de contribuție a recurentului tot ar fi mai mare, respectiv 57%, iar cota de contribuție a intimatei de 43%. De asemenea, nu trebuie omis faptul că reclamanta - intimată nu a muncit singură în gospodărie, ci a fost ajutată pe tot parcursul timpului de către recurent, așadar la veniturile sale ar trebui să se mai adauge aceeași sumă care s-ar adăuga la veniturile intimatei, adică jumătate din venitul minim pe economie, iar în această ipoteză, cota de contribuție a recurentului ar ajunge la 62%, iar cota de contribuție a intimatei a ajunge la 38%.
Referitor la pasivul partajabil, recurentul apreciază soluția instanței de fond ca fiind profund netemeinică, întrucât se pierde din vedere următoarele două aspecte: în pasivul partajabil intră toate sumele de bani pe care părțile le-au împrumutat și pe care trebuie să le restituie, precum și toate costurile aferente creditelor, respectiv dobânzi, comisioane, alte costuri, inclusiv penalități de întârziere.
La data despărțirii în fapt, dată care rezultă din sentința nr. 198/2008 pronunțată în dosarul 1503/2007, respectiv luna iunie 2007 erau contractate următoarele credite: descoperirea de card contractată la BCR - în sumă de 3450 lei, creditul acordat de către CEC Bank la data de_ în sumă de 9000 lei, creditul acordat de către BRD Groupe Societe Generale la data de_ - în sumă de 15.000 lei, creditul acordat de către BCR la data de_ în sumă de 16.300 lei. Creditul acordat de către CEC Bank a fost restituit integral la data de_, adică în ziua următoare celei în care a fost contractat împrumutul de la BCR, când a fost achitată suma de 6122 lei, suma provenind tocmai din acest împrumut.
Recurentul arată că totalul sumelor împrumutate și care trebuiau restituite era, 34.750 lei și trebuia inclusă în întregime în masa partajabilă. Susținerea instanței de fond în sensul că nu s-au depus dovezi în dovedirea destinației creditului acordat de BCR la data de_ este nejustificată, raportat la faptul că nu a fost contestată de către reclamantă nici suma, nici destinația banilor. Raportat la această poziție a reclamantei, nu se mai impunea să se facă probațiune. Dacă poziția reclamantei ar fi fost alta, recurentul arată că ar fi făcut dovada faptului că banii au fost folosiți pentru achiziționarea combinei frigorifice, a aragazului și a mașinii de spălat. În ceea ce privește destinația sumei de 6122 lei, este evident că a fost utilizată pentru a rambursa integral împrumutul de la CEC Bank, din moment de suma a fost achitată în ziua următoare contractării creditului și alte sume nu existau în cont înainte de ziua tranzacției.
În opinia recurentului, tot nejustificată este susținerea instanței în sensul că pârâtul - recurent a fost de acord cu pretențiile reclamantei, prin neprezentarea la interogatoriu, întrucât la ultimul
termen de judecată, când pârâtul a fost citat cu mențiunea la interogatoriu, acesta s-a prezentat, iar mandatarul reclamantei a renunțat la această probă.
Mai trebuie avut în vedere un aspect important și anume faptul că s-a solicitat includerea în masa partajabilă doar a sumelor împrumutate și nerestituite, nu și a dobânzilor și comisioanelor achitate sau ce urmează a fi achitate. Pentru fiecare dintre creditele contractate, înainte de despărțirea în fapt s-au achitat rate formate în mare parte din dobânzi și comisioane, iar recurentul va achita în continuare rate, aproape 9 ani. La finalul perioadei, suma rambursată va fi dublă față de suma împrumutată, dar pentru a dovedi buna-credință, nu a solicitat includerea în masa partajabilă a costului total al creditului, ci doar a sumei împrumutate.
Astfel, recurentul apreciază absurdă soluția instanței prin care s-a făcut abstracție de creditul acordat de BCR la data de_ și s-a inclus în masa partajabilă doar suma de 13.625 lei, motivat de faptul că din creditul total de 15.000 lei mai rămăsese de rambursat la data de_ doar această sumă. Instanța de fond nu explică care este legătura dintre masa partajabilă și data de _
, din moment ce această dată este ulterioară desfacerii căsătoriei și ulterioară despărțirii în fapt și pierde din vedere faptul că diferența până la suma de 15.000 lei plus dobânda și comisioanele au fost achitate în întregime de către subsemnat, din salariu, în timpul căsătoriei.
Toate creditele enumerate mai sus au fost contractate în timpul căsătoriei și reprezintă datorii comune și au aceeași soartă ca și activele partajabile, respectiv bunurile dobândite în timpul căsătoriei, recurentul apreciind că aceasta este singura soluție justă și echitabilă.
Intimata J. I., deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața tribunalului pentru a formula apărări
.
Tribunalul, examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare
.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată doar sub aspectul contribuțiilor părților la dobândirea bunurilor comune și sub aspectul împărțirii datoriilor acumulate în timpul căsătoriei, astfel încât se vor menține statuările instanței de fond referitor la identificarea și evaluarea bunurilor comune dobândite de soți, stabilirea loturilor și atribuirea acestora în urma partajului.
În ceea ce privește prima critică formulată de pârâtul-recurent S. V. C., de stabilire în favoarea acestuia a contribuției de 62% la dobândirea bunurilor comune, tribunalul reține că această este nefondată. Din adeverința nr. 1.409/0_ eliberată de SC Rombat SA și din copia carnetului de muncă rezultă că pârâtul începând cu anul 2011 a beneficiat de venituri salariale considerabile (anul 2001- 59.137.712 lei ROL, anul 2002 - 52.312.126 lei ROL, anul 2003 -
77.593.574 lei ROL, anul 2004 - 113.558.482 lei ROL, anul 2005-10.705 lei RON, anul 2006 -
9.550 lei RON, anul 2007 - 12.147 lei ROL; anul 2008 - 16.121 lei RON) situate peste salariul minim pe economie.
Raportat la veniturile realizate de reclamanta J. I., tribunalul reține că aceasta nu a fost angajată cu contract de muncă în perioada 1993-2008, dar a dovedit prin declarațiile martorilor Odorean Petru (f.40 dosar fond) și M. Floarea D. a (f.41 dosar fond) că a obținut venituri din munca agricolă prestată în favoarea diferitelor persoane, lucrând aproximativ 10-12 zile pe lună pentru sume cuprinse între 35 și 45 lei RON/zi. Pe lângă aceste sume de bani, reclamanta se îngrijea de gospodărie și de copilul minor, aspect necontestat de pârât. Este unanim acceptat că munca femeii depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor se ridică la nivelul oricărei alte munci, căci munca oricărei persoane, oriunde ar fi prestată, este demnă de aceeași prețuire.
Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune se prezumă a fi egală de 50%-50%, iar tribunalul constată față de probele administrate în prezentul dosar, că nu a fost răsturnată această prezumție, este adevărat că pârâtul încasa cu titlul de salariu sume de bani mai mari, decât cele realizate din munca agricolă de către reclamantă, dar diferența se compensează cu munca depusă de aceasta în gospodărie și pentru îngrijirea copilului, astfel încât nu s-a dovedit o cotă de contribuție de 62 % la dobândirea bunurilor comune.
Recursul este însă fondat în ceea ce privește împărțirea datorilor soților, instanța de fond omițând să includă în calcul soldul contractului de credit contractat la data de_ de la Banca BCR, ulterior refinanțat.
În timpul căsătoriei pârâtul S. V. C. a contractat o serie de credite bancare pentru achiziționarea unor bunuri considerate a fi comune și pentru asigurarea cheltuielilor familiei,
nefiind contestat faptul că sumele împrumutate de la bănci au fost folosite în comun de către soți și copilul lor minor.
La data de_ s-a încheiat un contractul de credit nr. 13120 cu CEC Bank pentru suma de
9.000 lei RON, rambursat integral la data de_ (f.58 dosar fond).
Din adeverința nr. 4282/0_ eliberată de Banca Comercială Română - Sucursala B. - Năsăud, rezultă că pe numele pârâtului descoperitul de cont acordat la data de 0_ în valoare de
3.450 lei RON, nr. contract 37/220905 este activ (f. 57 dosar fond).
La data de_ s-a încheiat un alt contract de împrumut cu BRD Groupe Societe Generale, prin care i s-a acordat pârâtului un împrumut în sumă de 15.000 lei RON (f. 49-56 dosar fond).
Prin contractul nr. 426AV/_ încheiat cu Banca Comercială Română - Sucursala B. - Năsăud, pârâtul a mai beneficiat de un împrumut de 16.300 lei RON, sumă din care s-a rambursat integral creditul contractat în anul 2005 de la CEC Bank, suma rămasă fiind de 6.122 lei RON (f.86 dosar fond).
Au rămas astfel creditul de la BRD și BCR, iar pârâtul a solicitat refinanțarea acestora în anul 2008, în perioada în care s-a pronunțat divorțul soților, prin contractul nr. 2008265970 din_ s- a dispus refinanțarea celor două credite menționate mai sus, pentru BRD s-a achitat integral suma rămasă de 13.6625 lei RON, iar pentru BCR aferent creditului contractat în anul 2007 suma de 15.530,05 lei RON (f. 15 dosar recurs).
Aceste două sume arătate mai sus, în total de 29.155,05 lei reprezintă datorie comună a soților la momentul desfacerii căsătoriei, iar jumătate din această sumă revine în sarcina reclamantei J. I.
.
Recurentul a inclus în cadrul datoriilor comune și suma de 3.450 lei RON, reprezentând descoperirea de cont, aceste aserțiuni nu pot fi însă primite de tribunal, întrucât adeverința arătată mai sus, confirmă doar faptul că această sumă de bani există la dispoziția pârâtului, descoperirea de cont fiind activă, nu și faptul că pârâtul a ridicat această sumă de bani și că i-a folosit pentru achiziționarea bunurilor comune sau achitarea obligațiilor comune.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul raportat la dispozițiile art. 312 alin. 1 teza I și alin. 2 Cod procedură civilă, va admite recursul formulat de pârâtul S. V. C., împotriva sentinței civile nr. 888/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, pe care o va modifica în parte, în sensul că va constata că în masa partajabilă se include soldul creditului BRD la data rambursării integrale în cuantum de 13.625 lei și soldul creditului BCR 426/AV/2007 la data rambursării integrale în cuantum de 15.530,05 lei, ambele credite fiind achitate integral la data de_ dintr-un credit de refinanțare acordat de BCR. Totodată va obliga reclamanta J. I. să achite pârâtului - reclamant reconvențional S. V. C. cota de 1/2 din cuantumul acestor datorii, adică suma de 14.577,525 lei.
Se vor menține dispozițiile din sentința atacată cu privire la partajul bunurilor comune, stabilirea sultei și cu privire la respingerea cererii având ca obiect înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul S. V. C., cu domiciliul în L., S. F., Nr. 22, ap. 4, jud. B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 888/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
constată că în masa partajabilă se include soldul creditului BRD la data rambursării integrale în cuantum de 13.625 lei și soldul creditului BCR 426/AV/2007 la data rambursării integrale în cuantum de 15.530,05 lei, ambele credite fiind achitate integral la data de_ dintr-un credit de refinanțare acordat de BCR.
obligă pe reclamanta J. I. să achite pârâtului - reclamant reconvențional S. V.
C. cota de 1/2 din cuantumul acestor datorii, adică suma de 14.577,525 lei;
Menține dispozițiile din sentința atacată cu privire la partajul bunurilor comune, stabilirea sultei și cu privire la respingerea cererii având ca obiect înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. I. -SS I. I. C.
GREFIER,
E. M. -M.
Red./Dact.
B.I.Sz./E.M.M.,_ - 3 ex.
Judecător fond: C. K. L.
| ← Decizia civilă nr. 420/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Încheierea civilă nr. 133/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
