Decizia civilă nr. 71/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 71/A/2013
Ședința publică din data de 6 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. | N. | , judecător |
JUDECĂTOR: C. | I. | |
GREFIER: V. | V. |
S-a luat în examinare, după recalificarea căii de atac apelul civil declarat de pârâtul Z. P. împotriva sentinței civile nr.418 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._
, având ca obiect partaj bunuri comune.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 30 mai 2013, susținerile și concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată, la solicitarea reprezentanților părților pentru a depune la dosar concluzii scrise, pentru data de azi.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr.418/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâții Z. P. și Z. L. și R. R. ; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul Z. P. ( a lui L. ) și, în consecință: s-a constatat că, în timpul căsătoriei, reclamanta și pârâtul Z. P. (a lui L. ) au dobândit, prin contribuție comune și egală, următoarele bunuri comune: creanța de 52.655 lei ce reprezintă contravaloarea adăugiri/îmbunătățiri aduse casei de locuit înscrisă în CF 596 M. nr.top. 106/1 și 107/1 și anexe gospodărești; creanța de 2.872 lei contravaloare teren situat în ridul Măgura, aparținând localității S., Valea Idieci, în suprafață de 4.604 mp.; o garnitură mobilă de sufragerie în valoare de 1.530 lei; o garnitură mobilă de bucătărie, în valoare de 720 lei ; un televizor color, în valoare de 990 lei ; un frigider combină în valoare de 810 lei ; suma de 2.500 lei; 1 porc în valoare de 500 lei; 1 vițel în valoare de 900 lei; s-a constatat că o garnitură de mobilă din lemn de cireș compusă din corp cu vitrină, șifonier cu 3 uși, masă rotundă, 6 scaune, o canapea și bibliotecă cu oglindă, constituie bun propriu al reclamantei; s-a dispus partajarea judecătorească a bunurilor comune, în valoare totală de 63.477 lei, astfel încât: s-a atribuit reclamantei o garnitură de mobilă de bucătărie în valoare de 720 lei, un frigider combină în valoare de 810 lei, 1 porc în valoare de 500 lei, 1 vițel în valoare de 900 lei și suma de
2.500 lei (rămasă în posesia acestuia), deci bunuri în valoare totală de 4.530 lei și s-a atribuit pârâtului Z. P. un televizor color în valoare de 990 lei, o garnitură de mobilă de sufragerie în valoare de 1.530 lei, terenul situat în ridul "Măgura"; în suprafață de 4.604 mp. în valoare de 2.872 lei și creanța de 52.655 lei contravaloare adăugiri/îmbunătățiri la imobilele în litigiu (casă și anexe gospodărești)deci bunuri în valoare totală de 58.047 lei, în final fiind obligat pârâtul Z. P. să plătească reclamantei suma de 26.318,50 lei cu titlu de sultă compensatoare; s-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere cu privire la includerea în masa bunurilor comune a următoarelor bunuri: creanță de 5.704 lei ce reprezintă contravaloare teren din ridul "Poiana Manciului";; creanța de 762 lei contravaloare teren din ridul "Fântânele";; creanța de 4.686 lei contravaloare teren din ridul "După Vie";; creanța de 2.295 lei contravaloare teren din ridul "La Tău"; - obiect al acțiunii civile precizată; respectiv de includere în masa bunurilor comune și a următoarelor bunuri; 2 verighete, suma de 1.800 lei, 2 inele din aur, 2 lănțișoare din aur, 6 servicii de tacâmuri, vase, pahare; 2 pături noi; suma de 12.000 euro, obiect al cererii reconvenționale. În cele din urmă s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată între reclamantă și pârâtul Z. P. până la concurența sumei mai mici, de 3.500 lei și, în final: a fost obligat pârâtul Z. P. să
plătească reclamantei suma de 1.732 lei cheltuieli de judecată parțiale precum și să predea în posesia reclamantei garnitura de mobilă din lemn de cireș.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta A. M. (fostă Z. ) s-a căsătorit cu pârâtul Z. P. a lui L. la data de _
, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț, prin Sentința civilă nr. 1186/2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de_ în dosar nr._ . După căsătorie, părțile și-au stabilit domiciliul conjugal la o casă primită ca zestre de la bunicul reclamantului-reconvențional, numitul
Z. P. - senior. Această casă și terenul aferent sunt înscrise în CF 596 M. nr.top. 106 /1 și 107 /1 și constituie proprietatea tabulară din anul 1938 a bunicului pârâtului, cu același nume.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborat cu raportul de expertiză întocmit de expert Cuciurean I., necontestat, instanța reține că la această casă veche, în timpul căsătoriei lor respectiv în anul 2000 sau edificat două camere, una la demisol și una la parter, cu fundații din piatră, pereți din cărămidă, planșeu din lemn peste demisol, la parter fiind montate doar grinzi, fără planșeu, fără pardoseală și fără tencuieli interioare, existând șarpantă și tâmplărie din lemn, adăugire acoperită cu plăci de azbociment. Această lucrare se ridică la valoarea de 21.159 lei .
Tot în timpul căsătoriei, pe terenul aferent casei de locuit, soții au mai edificat un grajd și o șură, toate celelalte construcții pretins edificate în plus de către reclamantă, instanța reținând că au fost făcute după despărțirea în fapt a soților, respectiv o corlă, cotețe, fânar, garaj, șopron lemn și fântâni . Această stare de fapt rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză respectiv a meșterilor care au efectuat lucrările propriu-zise . Astfel, valoarea anexelor gospodărești grajd și șură edificate în timpul căsătoriei de părți se ridică potrivit raportului de expertiză la suma de 7.886 lei (15.139 lei - 7.253 lei ).
Tot din declarațiile martorilor audiați în cauză,mai rezultă faptul că la vechile anexe gospodărești existente la data căsătoriei soților, după acest moment, cei doi soți au mai făcut lucrări de îmbunătățiri care se ridică potrivit raportului de expertiză întocmit de expert Cuciurean I. la suma de 4.293 lei. La casa veche, în timpul căsătoriei, s-au efectuat de asemenea lucrări de îmbunătățiri astfel cum acestea sunt specificate în raportul de expertiză întocmit de expert Cuciurean I. (f.82-83). Faptul că aceste îmbunătățiri aduse casei vechi au fost făcute în timpul căsătoriei părților rezultă și din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză. Valoarea totală a tuturor acestor lucrări de adăugiri/îmbunătățiri se ridică astfel la suma de 52.655 lei.
Din înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de vindere și cumpărare"; rezultă faptul că a fost consemnat ca și cumpărător al terenului în litigiu, situat în ridul Măgura, aparținând loc. S., pârâtul Z. P. a lui L. . Faptul că acest teren în suprafață de 4604 mp. așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert I. V. a fost cumpărat de reclamantă și pârât în timpul căsătoriei este confirmat și de martorul Petri V., care deține un lot în apropierea acestui teren și care pe cei doi soți i-au văzut după momentul cumpărării, lucrând terenul. Așa cum rezultă din același raport de expertiză întocmit de expert I. V., valoarea acestui teren este de 2.872 lei .
Cu privire la toate celelalte terenuri din litigiu din ridul "Poiana Manciului (două parcele), Fântânele, După Vie și La Tău";, astfel cum acestea au fost identificate și evaluate prin același raport de expertiză întocmit de expert I. V., instanța reține că au fost dobândite de pârâtul Z. L. și în nici un caz de cei doi soți, în timpul căsătoriei lor. Această stare de fapt, rezultă din actul sub semnătură privată existent la fila 17 la dosar precum și din declarațiile martorilor care nu au auzit ca cei doi soți să fi cumpărat în timpul căsătoriei și alte terenuri, cu excepția celui menționat mai sus. În consecință, cu privire la acestea, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză mai rezultă faptul că în timpul căsătoriei cei doi soți au mai dobândit în comun o garnitură de mobilă de sufragerie și o garnitură de mobilă de bucătărie, un televizor color și un frigider combină, bunuri evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expert Cuciurean I. la valoarea de 1.530 lei respectiv 720 lei, 990 lei și 810 lei. Cu siguranță, așa cum rezultă din aceleași probe și cum recunoaște și pârâtul Z. P., garnitura de mobilă din lemn de cireș, în litigiu, a constituit bunul propriu al reclamantei, fiind primit ca zestre de aceasta de la părinții ei. Această garnitură de mobilă, după despărțirea în fapt a soților a rămas în posesia pârâtului unde se află și în prezent.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională, instanța reține din declarația martorei S. ca Domnica că în timpul căsătoriei soților reclamanta i-a dat martorei doi porci fiecare în valoare de câtre 500 lei, pentru a avea grijă de fiul părților cât timp reclamanta a fost plecată în Spania. În consecință, cu privire la aceste animale, instanța reține că nu mai existau la data despărțirii în fapt a soților, această susține a pârâtului fiind astfel înlăturată de instanță.
Cu certitudine însă la data despărțirii soților în fapt, așa cum rezultă din declarațiile martorilor de la filele 150, 157 și 173 soții mai avea animale în gospodărie situație în care instanța consideră că în masa bunurilor comune mai intră un vițel în valoare de 900 lei și un porc în valoare de 500 lei. Valoarea vițelului nu a fost contestată iar cu privire la porc, instanța a reținut valoarea de 500 lei, raportat la valoarea unui astfel de animal declarată de martora S. ca Domnica.
În ceea ce privește suma de 1.800 lei ( = 18 milioane lei vechi) s-a considerat că cererea reconvențională este neîntemeiată deoarece din declarațiile martorilor de la filele 117 și 171, coroborate, rezultă faptul că această sumă reprezintă contravaloarea unui cal pe care reclamanta l a primit ca zestre și care a fost vândut în timpul căsătoriei părților, prețul obținut fiind folosit în comun.
Așa cum rezultă din declarația martorei P. M., s-a mai reținut faptul că în momentul în care pârâtul Z. P. a plecat în străinătate, i-a dat acestei martore suma de 2.500 lei, martora predând apoi banii reclamantei după ce aceasta, la rândul ei, s-a întors din străinătate. În consecință, câtă vreme banii au fost predați martorei de către pârât, încă în timpul căsătoriei celor doi soți, această sumă v a fi inclusă în masa bunurilor comune.
Din nici o probă nu se poate reține cu certitudine că părțile ar mai fi dobândit în timpul căsătoriei lor 6 servicii de tacâmuri, vase, pahare, pături și bijuterii din aur. Astfel de bunuri nu au fost identificate și nici nu s-a dovedit valoarea lor. Prin nici un mijloc de probă nu s-a dovedit susținerea pârâtului în conformitate cu care verighetele foștilor soți au fost luate de reclamantă și că aceasta refuză să restituie verigheta ce a aparținut pârâtului. Nu s-a dovedit în cauză nici valoarea acestor verighete. Pentru aceste motive, cererea de includere a acestor bunuri în masa bunurilor comune, va fost respinsă de instanță ca neîntemeiată.
Reclamantul-reconvențional a mai pretins că în masa bunurilor comune intră și suma de
12.000 euro constituită prin depunere la BCR în contul reclamantei, sumă transformată apoi în lei și ridicată de la bancă de reclamantă. Din înscrisurile de la filele 39-41emise de BCR nu rezultă faptul că în timpul căsătoriei această sumă de 12.000 euro s-a aflat în contul reclamantei. Potrivit adresei de la fila 41, suma de 3.131,61 euro a fost constituită ca depozit la termen 3 luni deschis la data de_ și prelungit la aceeași dată. Ori, la această dată a deschiderii depozitului, părțile erau divorțate, desfacerea căsătoriei fiind dispusă la_ .În consecință, această sumă nu poate fi inclusă în masa bunurilor comune. Extrasele de cont din data de_ atașate în probațiune la dosar abia la_, numai odată cu concluziile scrise formulate de pârât, nu mai pot fi luate în considerare de către instanță deoarece au fost depuse la dosar după închiderea dezbaterilor. În consecință, această cerere formulată de reclamantul-reconvențional cu privire la includerea în masa bunurilor comune a sumei de 12.000 euro este neîntemeiată.
Raportat la situația de fapt astfel reținută, considerând întemeiate în parte, pentru motivele arătate, atât acțiunea civilă precizată cât și cererea reconvențională, în baza art. 30 și următoarele din Codul Familiei în vigoare la data sesizării instanței, și art. 728 și următoarele Cod civil, acestea s-au admis în parte în modalitatea mai sus expusă cu privire la componența masei bunurilor comune., având în vedere și dispozițiile art. 673 1și următoarele Cod procedură civilă, câtă vreme aceste bunuri pot fi partajate în natură, instanța de fond a înlăturat apărarea reclamantei ca toate bunurile să fie atribuire pârâtului astfel încât s-a dispus partajarea judecătorească a acestora prin crearea a două loturi în natură, unul pentru reclamantă și unul pentru pârât, alcătuite din bunurile enumerate la început. Chiar dacă există diferență valorică ridicată între aceste loturi, s-a avut în vedere la această modalitate de partaj, faptul că terenurile cât și lucrările de îmbunătățiri și adăugiri
la casa și anexele gospodărești în litigiu, se află în posesia pârâtului cărei i-au rămas după despărțirea în fapt, reclamanta nesolicitând atribuirea lor, fiind de acord să rămână pârâtului. În consecință în baza art. 673 5alin.2 teza finală a fost obligat pârâtul Z. P. să plătească reclamantei, cu titlu de sultă compensatoare suma de 26.318,50 lei .S-a avut în vedere la stabilirea acestui cuantum faptul că raportat la totalul bunurilor comune dobândite de foști soți, în valoare de
63.477 lei, ca urmare a contribuției egale la dobândirea lor, atât reclamantei cât și pârâtului li se
cuvin bunuri în valoare totală de 31.738,5 lei. Cu toate acestea, prin partajul dispus, reclamantei i-au revenit bunuri în valoare totală de 4.530 lei iar pârâtului de 58.048 lei, astfel încât pârâtului îi revine obligația de plată a unei sulte compensatoare către reclamantă de 26.318,50 lei.
În baza art. 30 din Codul Familiei în la data sesizării instanței, s-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere cu privire la includerea în masa bunurilor comune a contravalorii terenurilor din ridurile "Poiana Manciului, Fântânele, După Vie și La Tău"; (cu mențiunea că terenul din ridul Fundătura, nu a mai fost solicitat prin acțiunea precizată. Neîntemeiate sunt și pretențiile de includere în masa partajabilă a bijuteriilor din aur, a tacâmurilor, vaselor, paharelor, păturilor și sumei de 12.000 euro, obiect a cererii reconvenționale. În baza art. 31 din Codul Familiei, s-a constatat că garnitura de mobilă din lemn de cireș constituie bunul propriu al reclamantei, rămas în posesia pârâtului, motiv pentru care a fost obligat acesta să predea acest bun în posesia reclamantei.
În baza art. 673 14alin.2 Cod procedură civilă s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate între părți până la concurența sumei mai mici de 3.500 lei urmând ca, în final, să fie obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.732 lei cheltuieli de judecată parțiale. La
stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere faptul că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în valoare totală de 6.964 lei ce reprezintă contravaloare onorar avocat, contravaloare onorar expert pentru cele două expertize întocmite în cauză, taxa judiciară de timbru, plata și transportul martorilor în instanță.De asemenea, pârâtul Z. P. a efectuat cheltuieli de judecată de 3.500 lei ce reprezintă contravaloare onorar avocat, plata martorilor și contravaloarea zilelor de prezență în instanță. Urmare a compensării, acest pârât se impune să achite reclamantei suma de 1.732 lei.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal, recalificat apel, pârâtul Z.
P.
, solicitând schimbarea in parte a sentinței atacate in sensul constatării ca in timpul căsătoriei a dobindit impreuna cu intimata si suma de 12.000 EURO, sa se dispună partajarea si a acestei sume prin atribuirea ei in intregime către reclamantă, cu recalcularea sultei la care aceasta are dreptul avindu-se in vedere totalitatea bunurilor comune stabilite si partajate prin aceasta sentința și sa fie obligata reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in apel pentru următoarele argumente:
Prin sentința civila nr. 418/2012 pronunțată de Jud. Nasaud in dos. cu nr. de mai sus,s-a admis in parte acțiunea introdusa de reclamanta intimata A. M., s-a admis in parte acțiunea reconventionala introdusa de mine, s-a constatat care sint bunurile comune dobindite de noi in timpul căsătoriei, s-a dispus partajarea acestora prin atribuire de loturi in natura iar eu am fost obligat la plata unei sulte de 26318,50 lei in favoarea intimatei.
Instanța de fond a greșit atunci cind nu a constatat dobindirea da către părți, in timpul căsătoriei, prin contribuție egala si a sumei de 12.000 EURO, suma către trebuia sa fie partajata prin atribuirea ei către intimata deoarece aceasta a fost aceea care a ridicat-o de la BCR si a folosit-o in scopuri personale( dupa despărțirea noastră in fapt). În timpul căsătoriei soții au dobindit prin contribuție comuna si egala suma de 12.000 EURO, depusa la BCR, prin transformarea ei in lei, la data_, cind erau inca împreuna. Rezulta acest lucru din Extrasul de cont din data de_ ,pe perioada 14-0. -_ depus la dosarul cauzei, la aceasta data_, intimata a depus la BCR in contul nou nr. 2511.A_ 0020040 ROL 1 suma de 38.472,53 lei.Tot in acea zi ,_, s-a deschis un cont depozit 2532.A_ 0020040 ROL 6 pentru suma de 40.783,62 lei.(Curios insa este faptul ca aceste operațiuni s-au făcut pe numele de A. M., desi numele ei real era Z. M.
. Probabil s-au făcut cu buletinul ei, de fata.)Apoi, la data de_, acest depozit a fost inchis si tot in aceeași zi, i se eliberează intimatei,(de data astaapare si numele de Z. M., in paranteza)suma de 40.000 lei. Acest lucru rezulta din extrasul de cont din data de_ ., pe perioada_ -_
. Aceste extrase de cont le-a depus la dosarul cauze, insa instanța de fond nu le-a luat in considerare fara nici un motiv.(se pare ca s-a făcut o confuzie cu privire la suma de 3131,61 EURO,depusa ca si depozit de intimata dupa divorț.Deoarece suma pretinsa a fost ridicata de intimata de la banca si folosita in scopuri personale(a fost ridicata dupa despărțirea părților) se impune a se atribui intimatei, si apoi a se recalcula sulta la care eu trebuie să fie obligat in favoarea acesteia.
În drept invocă disp. art.299 si urm, art.304,pct.9,art. 312 si 274 cod proc. civ.
Reclamanta intimată A. M., legal citată, și-a delegat reprezentant ales în cauză și a formulat întâmpinare(f.22-24)
prin care a solicitat respingerea recursului, după recalificare apel, ca nefondat, cu cheltuieli de judecata in recurs, pentru următoarele argumente:
Susținerile recurentului in sensul ca ar fi depus pe parcursul instrumentării cauzei la
instanța de fond, extrase de cont din care ar fi rezultat ca ar fi dobândit ca bun comun si suma de
12.000 euro, sunt nefondate.Prin cererea sa reconventionala, paratul Z. P. a solicitat instanței sa se constate ca in timpul căsătoriei cu reclamanta ar fi dobândit si suma de 12.000 Euro depuși intr- un cont la o unitate bancara. Pana in data de 7 februarie 2012, cand cauza a fost soluționata in fond, paratul nu a administrat nici o proba din care sa rezulte ca in timpul căsătoriei sale cu reclamanta ar fi dobândit ca bun comun si suma de 12.000 Euro. In data de 7 februarie 2012, cand cauza a fost soluționata in fond, paratul prezent in instanța si mandatarul acestuia au declarat ca nu mai au alte probe de solicitat in cauza. Instanța a intrat cu cauza in pronunțare si a amânat pronunțarea pentru data de 14 februarie 2102 pentru ca părțile sa depună concluzii scrise. Concluziile pârtilor au fost formulate pe baza probelor administrate in cauza pana la închiderea dezbaterilor.Cu ocazia depunerii concluziilor scrise, inregistate in data de 13 februarie 2012, paratul a anexat acestora si extrase de cont, care nu au fost depuse la dosar pana la inchiderea dezbaterilor. Deoarece aceste extrase de cont nu au fost depuse la dosar pe parcursul instrumentării cauzei la instanța de fond si instanța nu le-a pus in discuția pârtilor, acestea nu puteau fi avute in vedere la pronunțarea hotărârii. In acest sens, in considerentele hotărârii sale instanța statuează ca extrasele de cont atașate in probatiune la dosar abia la_, numai odată cu concluziile scrise formulate de parat, nu mai pot fi luate in considerare de către instanța deoarece au fost depuse la dosar dupa inchiderea dezbaterilor. Soluția instanței fondului este evident legala si temeinica sub acest aspect. Asa cum s-a precizat, la instanța de fond paratul nu a formulat o asemenea cerere de probatiune. Potrivit dispoz.art.129 alin.5 Cod proc.civ., cu toate acestea, părțile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in condițiile legii. Afirmațiile recurentului in sensul ca ar fi depus pe parcursul dezbaterilor la instanța de fond aceste inscrisuri si ca instanța nu le-ar fi avut in vedere sunt nereale. Extrasele de cont au ca data a eliberării 7 februarie 2012. Evident ca ele nu puteau fi depuse de recurent la dosar anterior acestei date. In aceste condiții, "reproșurile"paratului aduse instanței de fond in sensul ca nu ar fi administrat din oficiu aceasta proba sunt nefondate prin prisma dispoz.art.129 alin.5 Cod proc.civ..In mod intenționat paratul a depus la instanța de fond extrasele de cont dupa inchiderea dezbaterilor. Intenția acestuia a fost ca acestea sa nu poată fi puse in discuția pârtilor si pentru ca reclamanta sa nu-si poată formula eventualele apărări. Din extrasul de cont rezulta ca depozitul bancar a fost constituit in data de_ . Acțiunea de divorț a fost inregistrata la instanța in data de_ si a format obiectul dosarului nr._ . Din probatiunea administrata in dosarul de divorț rezulta ca de mai mulți ani reclamanta a fost plecata la lucru in Spania. Cipru si ca din Cipru a plecat din nou in Spania inca din 2006, data cand părțile s-au despărțit in fapt, reclamantul revenind in tara. In aceste condiții este evident ca acest depozit bancar s-a constituit din câștigurile realizate de reclamanta dupa despărțirea in fapt, prin contribuția sa exclusiva. In condițiile in care paratul depunea aceste extrase de cont pe parcursul instrumentării cauzei este evident ca reclamanta demonstra ca suma de 12.000 Euro a fost dobândita prin contribuție exclusiva. Acesta este in realitate motivul pentru care paratul nu a depus la instanța de fond aceste extrase de cont. A accepta punctul de vedere al paratului privind modificarea hotărârii de către instanța de recurs si in final de a se constata ca si suma de 12.000 Euro ar constitui bun comun, ar insemna ca reclamanta sa fie privata de dreptul la apărare si la o cale de atac.
La primul termen de judecată în calea de atac, tribunalul a calificat-o ca fiind apel după dezbaterea aspectului de ordin procesual în condiții de contradictorialitate, raportat la valoarea bunurilor litigioase, superioară sumei de 100.000 lei și prevederile art. 282 ind. 1 Cod proc. civ.
Atât apelantul, cât și intimata A. M. au formulat concluzii scrise (f. 66,67-69).
Ceilalți intimați nu au formulat apărări scrise, intimatul Z. L. prezent în instanță s-a declarat de acord cu admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul solicitat de apelantul Z.
P. .
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulat și având în vedere actele dosarului judecătoriei, precum și probele administrate suplimentar în calea de atac, tribunalul conchide că apelul este fondat.
Cercetarea judecătorească în apel este limitată la soluția dată cererii pârâtului-reclamant reconvențional Z. P. din data de_ de includere în masa bunurilor comune devălmașe a sumei reprezentând "contravaloarea a 12.000 euro, pe care i-am depus la BCR și pe care reclamanta i-a transformat în lei și apoi i-a scos de la bancă și i-a folosit în interes propriu";, achiziționată cu contribuția egală a foștilor soți, și a partajării ei prin atribuire către reclamanta A. M., cu consecința recalculării, prin diminuarea corespunzătoare, a sultei datorate în final de apelant. Toate celelalte statuări ale sentinței sunt însușite necondiționat de litiganți, nefiind criticate.
Soluția defavorabilă stabilită de prima instanță nu poate fi împărtășită.
Dovezile cauzei administrate în fața primei instanțe anterior închiderii dezbaterilor (f.41) și suplimentar în apel (f.28-41 dosar apel), relații oferite de Banca Comercială Română S.A. vizând conturile deținute de litiganți, cele furnizate în calea de atac explicitându-le pe cele comunicate instanței de fond, confirmă unitar și neechivoc că reclamanta Z. ( n. A. ) M. figurează ca titular al mai multor conturi în lei și valută în intervalul 2006-2008, că pârâtul-reclamant reconvențional Z. P. deține calitatea de împuternicit numai pe unul dintre cele patru conturi de depozit, respectiv pe contul nr. 2532.A_ 002.0040.ROL6 , în perioada_ -_, având un sold de 40.783,62 lei , aproximativ 12.000 euro. Istoricul contului respectiv, deschis la data de_ în timpul căsătoriei părților (f.36 apel), este următorul: constituirea s-a făcut la_ cu ocazia lichidării a trei conturi ale reclamantei, ..EUR2 și EUR 4, având un total de 5939,04 euro, și
…ROL 5 de 2311.04 lei; urmare a transformării în lei a valutei și a adăugării diferenței în lei a rezultat suma de 40.783,62 lei-capital al noului depozit ….ROL 6 (operațiuni atestate prin manuscriere și semnare de către titulara contului pe actul întocmit de banca atașat la dosar f.34 apel); la data de_ (când litiganții erau divorțați) contul a fost închis iar suma aferentă de 42.655,16 lei rezultată din depozit (f.38-39 apel) retrasă de reclamanta-titulară, ocazie cu care aceasta a deschis un nou cont de depozit în lei …ROL7 pentru suma de 2482 lei (f.30,40 apel).
Probațiunea administrată coroborată cu confirmarea litiganților atestă concomitent că încă din anul 2004 reclamanta a plecat la muncă în străinătate, banii câștigați fiind parte destinați gospodăriei-bun comun din țară, parte depozitați în bancă, că din anul 2006 a stabilit acolo o relație stabilă cu un alt bărbat, în timp ce pârâtul-reclamant reconvențional nu era salarizat, ocupându-se cu gospodăria și agricultura, el lucrând în străinătate(Cipru) un interval foarte scurt de timp, iar revenirea lui în țară a avut loc la un moment ulterior constituirii depozitului respectiv.
Întrucât căsătoria părților încheiată la data de_ a fost desfăcută prin divorț la data de_ prin sentința civilă nr. 1186/2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dos. nr._, acvirat, este de necontestat caracteristica de bun comun devălmaș al sumei din contul ….ROL 6 constituit la_ , înainte menționat, 40.783,62 lei suma depusă- 42.655,16 lei suma rezultată). Din această perspectivă critica sentinței primei instanțe este întemeiată, apelul impunându-se a fi admis și hotărârea judecătoriei reformată în sensul arătat.
Neîntemeiată este însă teza apelantului conform căreia contribuția părților la achiziționarea sumei depozitate ar fi egală. Dovezile cauzei, înscrisuri referitoare la salarizarea reclamantei- intimate, depozițiile martorilor audiați în fața primei instanțe și suplimentar în apel, piesele dosarului de divorț acvirat, probează incontestabil contribuția exclusivă a intimatei la dobândirea sumei depusă la bancă. Pe de o parte aceasta este majoritar constituită din transformarea din euro în lei și adăugarea altei sume în lei rezultate din conturile anterioare deținute exclusiv în bancă, aprovizionate din câștigurile realizate din muncă în Spania în perioada în care apelantul nu era salarizat. Pe de altă parte încă din anul 2006 părțile se gospodăreau separat, intimata având o altă relație stabilă în țara în care muncea (în anul 2004 plecând în Spania în contextul în care soțul era violent). Suplimentar se conchide în același sens având în vedere momentul la care apelantul și-a dat acordul ca fiul să o însoțească pe mamă în Spania,_, (f.34 dos nr_ ), când se afla în Cipru de puțin timp, țară în care s-a deplasat și intimata pentru un foarte scurt interval de timp, venind din Spania via România unde cu o lună înainte, la data de_, a efectuat operațiunile financiare examinate, constituind depozitul în discuție.
Prin urmare, deși tribunalul stabilește că în masa bunurilor comune supuse partajului se include și suma de 40.783,62 lei, pe care o atribuie reclamantei, ce și-a și însușit-o la data de _
, dată fiind contribuția exclusivă la achiziționare, în care sens sentința atacată se impune a fi schimbată, toate celelalte elemente vor fi păstrate raportat la neafectarea în substanță în vreun fel, în sensul urmărit de apelant- diminuarea-, a sultei datorate de acesta ca urmare a partajului de bunuri .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod proc. civ. apelul declarat va fi admis în limitele înainte stabilite și sentința civilă atacată schimbată în parte în sensul că se va constata că în timpul căsătoriei reclamanta A. M. și pârâtul reclamant reconvențional Z. P. au dobândit, cu contribuția exclusivă a soției, și suma de 40.783,62 lei, pe care o atribuie acesteia, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței ce no contravin dezlegării date.
În baza art 276 Cod proc. civ., raportat la soluția adoptată și proporția admiterii pretenției din cererea de apel, cheltuielile de judecată suportate de părți vor fi compensate până la concurența sumei mai mici, în final apelantul datorând intimatei suma de 569,2 lei cheltuieli de judecată. S-au avut în vedere taxele judiciare de timbru suportate de apelant și onorariile avocaților, împrejurarea că doar una dintre cele două critici ale apelului a fost găsită întemeiată, în care sens apelantul justifică recuperarea a doar 50% din taxele de timbru achitate, și că preponderență în justificarea onorariului avocațial au avut susținerile(găsite nefondate), respectiv apărările(apreciate ca fundamentate) vizând contribuția la achiziționarea bunului comun, astfel încât la compensare s-a avut în vedere pentru apelant suma de 430,8 lei taxe judiciare și suma de 300 lei (din 1300 lei) onorariu avocațial, iar pentru intimată suma de 1200 lei (din 1500 lei) onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.296 Cod procedură civilă:
Admite apelul declarat de pârâtul reclamant reconvențional Z. P. , domiciliat în com.Nimigea, sat M., nr.154, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.418/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că:
-constată că în timpul căsătoriei reclamanta A. M. , domiciliată în com.S., str.I., nr.761, județul Bistrița-Năsăud și pârâtul reclamant reconvențional Z. P. au dobândit, cu contribuția exclusivă a soției, și suma de 40.783,62 lei, pe care o atribuie acesteia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin prezentei.
Obligă apelantul Z. P. să plătească intimatei A. M. cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 569,2 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
N. C. I. C. V. V.
Red.dact. N.C._ Jud fond MDM
| ← Încheierea civilă nr. 8/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 420/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
