Decizia civilă nr. 2377/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2377/R/2013
Ședința publică din 17 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta U. A. B. împotriva deciziei civile nr. 110/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr. _
, privind și pe reclamantul intimat U. C. O., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, doamna avocat I. C., cu
împuternicire avocațială de reprezentare, la f. 7 din dosar și reclamantul intimat personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta U. A. B. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei
judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că la data de_, reclamantul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care, în principal, solicită anularea recursului ca nemotivat și în subsidiar, solicită respingerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită să i se comunice un exemplar din întâmpinarea reclamantului intimat și lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a i se da posibilitatea să studieze întâmpinarea.
Curtea comunică reprezentantei pârâtei recurente un exemplar din întâmpinarea reclamantului intimat și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da acesteia posibilitatea de a studia întâmpinarea reclamantului intimat.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, doamna avocat I. C. și reclamantul intimat personal.
Curtea acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente cu privire la excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, care a fost invocată de reclamantul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea acestei excepții. Reclamantul intimat arată că în recurs au fost indicate art. 31 și 32 din
Legea nr. 272/2004 și nu este adusă nici o critică privind nelegalitatea hotărârii atacate, astfel încât, potrivit art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul declarat de pârâtă este nul.
La întrebarea instanței, adresată reclamantului intimat, referitoare la împrejurarea dacă acesta cunoaște beneficiile medierii, reclamantul intimat arată că refuză medierea.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei pârâtei recurente și reclamantului intimat, referitoare la împrejurarea dacă mai au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, reprezentanta pârâtei recurente solicită încuviințarea cererii în probațiune, formulată în cadrul memoriului de recurs, privind obligarea reclamantului intimat de a depune la dosar Registrul de încasări și plăți al cabinetului acestuia de avocat, pentru a se proba veniturile realizate de reclamantul intimat U. C. O. la nivelul anilor 2011 și 2012, având în vedere neconcordanța dintre mențiunile din adresa emisă de Administrația Finanțelor P. e C. și ceea ce a declarat reclamantul intimat cu ocazia efectuării raportului psiho-social în cauză.
Curtea pune în discuția reclamantului intimat cererea în probațiune formulată de pârâta recurentă în cadrul memoriului de recurs.
Reclamantul intimat arată că nu există nici o neconcordanță între mențiunile din adresa emisă de Administrația Finanțelor P. e C. și ceea ce el a declarat cu ocazia efectuării raportului psiho-social în cauză și, totodată, arată că într-o parte s-a menționat venitul brut pe care îl realizează și în cealaltă parte s-a menționat venitul net. De asemenea, arată că trebuie să se aibă în vedere cât
încasează efectiv și nu venitul brut pe care-l realizează.
După deliberare, Curtea respinge cererea în probațiune formulată de pârâta recurentă în cadrul memoriului de recurs, privind obligarea reclamantului intimat de a depune la dosar Registrul de încasări și plăți al cabinetului acestuia de avocat, având în vedere că la dosarul cauzei există declarația reclamantului intimat și actele depuse de organele fiscale, practic venitul reclamantului intimat este de 3.000 - 4.000 lei, din care se deduc impozitele și celelalte cheltuieli.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Reclamantul intimat arată că își susține excepția invocată prin întâmpinarea depusă la dosar și nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente în susținerea recursului și reclamantului intimat pentru a pune concluzii asupra recursului declarat de pârâtă.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., modificarea în parte a deciziei civile nr. 110/A/2013, pronunțată în ședința publică din_ de către Tribunalul Cluj, ca fiind nelegală și, pe cale de consecință, respingerea petitului de diminuare a pensiei de întreținere ca nefondat.
Reprezentanta pârâtei recurente face referire la art. 531 C. Civ. și arată că în fața instanței de fond s-a făcut o evaluare a nevoilor minorului și s-a stabilit cuantumul pensiei de întreținere în favoarea minorului, dar instanța de apel a redus cuantumul acestei pensii de întreținere.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâta U.
B., pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 22.963 din 21 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. -N.
, pronunțată în dosarul civil nr._
, s-a admis în parte cererea de chemare în
judecată formulată și precizată de către reclamantul U. C. O., în contradictoriu cu pârâta U. A. B., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
S-a admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâta- reclamantă U. A. B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât U. C. O.
, având ca obiect stabilire pensie de întreținere, și în consecință:
S-a dispus ca autoritatea părintească privind minorul U. LUCA-M., născut la data de_, având CNP 5., să fie exercitată de către ambii părinți în comun.
S-a stabilit următorul program de relații personale cu minorul Luca-M. în favoarea reclamantului-pârât U. C. O., astfel:
În fiecare zi de marți, de la ora la care se termină programul educativ al minorului și/sau programul profesional al tatălui, dar nu mai târziu de ora 17, dacă este cazul direct de la unitatea de învățământ a minorului și până la orele 20:00. Dacă minorul dorește și după informarea mamei sale, minorul poate rămâne peste noapte la tată, caz în care acesta îl va conduce la unitatea de învățământ sau la domiciliul mamei;
În fiecare zi de joi, de la ora la care se termină programul educativ al minorului și/sau programul profesional al tatălui, dar nu mai târziu de ora 17, dacă este cazul direct de la unitatea de învățământ a minorului și până la orele 20:00. Dacă minorul dorește și după informarea mamei sale, minorul poate rămâne peste noapte la tată, caz în care acesta îl va conduce la unitatea de învățământ sau la domiciliul mamei;
De 2 (două) ori pe lună, dacă minorul este în localitatea de domiciliu, de vineri de la ora la care se termină programul educativ al minorului și/sau programul profesional al tatălui, dacă este cazul direct de la unitatea de învățământ a minorului și până duminică la ora 20:00. Datele acestor întâlniri de la sfârșitul săptămânii, sunt stabilite de către tată, în funcție de programul profesional al acestuia, dar cu respectarea programului minorului.
În perioada de vacanțe, 14 zile încontinuu în vacanța de vară a minorului și 7 zile încontinuu în vacanța de iarnă. În anii impari minorul va petrece cu tatăl său, suplimentar față de acest program, sărbătoarea Crăciunului din data de 24.12, ora 12:00, până în data de 25.12, ora 12:00, iar în anii pari minorul va petrece cu tatăl său sărbătoarea Anului Nou, respectiv din data de 31.12, ora 12:00 până în data de 01.01, ora 12:00.
S-a stabilit în sarcina reclamantului-pârât U. C. O. obligația de plată a cheltuielilor cu creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională în favoarea minorului U. Luca-M. în cuantum de 800 lei lunar, sumă actualizată cu rata inflației la data plății, începând cu data de_ și până la majoratul minorului sau până la noi dispoziții.
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la luarea în comun a deciziilor privind schimbarea în educația minorului sau asupra oricăror probleme de sănătate, consultații medicale sau psihosociale urmate de minor.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de pârâta-reclamantă U. A.
în contradictoriu cu reclamantul-pârât U. C. O. având ca obiect majorare pensie de întreținere la suma de 1200 lei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantul- pârât U. C. O. .
S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei-reclamante U. A. B. de obligare a reclamantului-pârât U. C. O. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_ prin sentința civilă nr. 13910/2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei
dintre reclamantul-pârât U. C. O. și pârâta-reclamantă U. A. B., minorul U. Luca M. rezultat în urma căsătoriei dintre cei doi soți fiind încredințat spre creștere și educare mamei. Tatăl minorului, reclamant-pârât în prezentul litigiu, a fost obligat să achite, în favoarea minorului, o pensie de
întreținere în cuantum de 800 lei lunar, începând cu data de_ până la majoratul minorului, instanța constatând faptul că părțile au ajuns la un acord cu privire la cuantumul pensiei de întreținere.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 13910 din_ s-a stabilit următorul program de vizită a minorului, cu dreptul tatălui de a lua minorul de la domiciliul mamei și obligația de a-l readuce la sfârșitul programului de vizitare: în fiecare zi de marți între orele 16,00-18,00; în prima și a treia săptămână din lună, la sfârșit de săptămână, de vineri orele 18,00 până duminică orele 18,00; de ziua de naștere a tatălui și în ziua de naștere a minorului între orele 16,00- 18,00; două săptămâni în vacanța de vară, în lunile iulie și august, prima dată în anul 2010; o săptămână în vacanța de iarnă, iar în anii impari, începând cu anul 2009, minorul să petreacă sărbătoarea Crăciunului cu tatăl, din data de 24 decembrie, ora 12,00 până la data de 25 decembrie ora 12,00, iar în anii pari, minorul să petreacă Anul Nou cu reclamantul din data de 31 decembrie ora 12,00 până în data de 01 ianuarie ora 12,00.
Cu privire la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, instanța a constatat că potrivit art. 483 alin.2 C. Civ. 2009, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al minorului. De asemenea, potrivit art. 504 și art. 397 C. Civ. 2009, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. Această prevedere constituie regula, iar excepția constând în exercitarea autorității părintești de către un singur părinte trebuie motivată
prin existența unor motive întemeiate.
Pârâta-reclamantă U. A. B. a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de mamă, învederând instanței faptul că reclamantul-pârât ar urma să folosească în scop de șicană drepturile (și îndatoririle) care intră în conținutul autorității părintești. Un argument care să susțină afirmația de mai sus îl constituie, în opinia pârâtei-reclamante, faptul că tatăl minorului s-ar fi împotrivit schimbării grădiniței acestuia, în condițiile în care dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a minorului ar fi fost periclitată prin existența unei stări de stres generat de frecventarea vechii grădinițe. De asemenea, potrivit mamei, reclamantul a refuzat în mai multe rânduri să îl contacteze pe minor atunci când acesta a fost bolnav.
Cu privire la schimbarea grădiniței minorului, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în speță, reclamantul nu s-a împotrivit de principiu schimbării grădiniței frecventate de minor, în condițiile în care era evident un anumit disconfort al minorul generat de faptul că frecventa o grupă superioară de vârstă și nu reușea să se adapteze în mediul respectiv. Coroborând probele administrate în speță, instanța a reținut doar că tatăl minorului nu a fost de acord (într-o primă fază) ca acesta să frecventeze o grădiniță particulară, considerând că nu are mijloacele materiale necesară care să-i permită să plătească o asemenea grădiniță.
În ceea ce privește un eventual refuz al reclamantului de a lua contact cu minorul atunci când acesta a fost bolnav, instanța de fond a reținut că afirmațiile pârâtei-reclamante sunt susținute doar de declarația de martor a mătușii acesteia, Ciuca E. -E. . Potrivit acesteia "îi aduceam la cunoștință tatălui că Luca are nevoie de el, că-l cheamă că este bolnav, situații în care reclamantul mi- a spus că ni se pare, nu este bolnav, că nu are nevoie de tratament, practic refuza contactul cu copilul";. Celelalte probe administrate în speță nu confirmă un
refuz al reclamantului de a lua legătura cu minorul atunci când acesta a fost bolnav, cu excepția momentului în care minorul a fost bolnav de varicelă. Fiindu- i frică de o potențială contactare a acestei boli infecțioase, reclamantul a refuzat să ia legătura cu minorul pentru câteva zile, fapt recunoscut de altfel de către acesta prin interogatoriul administrat în speță.
Potrivit raportului psiho-social efectuat în speță, reclamantul U. C. O.
"apare ca o persoană echilibrată, sociabilă, preocupată de imaginea și impresia pe care o lasă celor din jur. În unele contexte poate deveni o persoană rigidă și de asemenea poate simți că cei din jur nu-l înțeleg și nu apreciază tot ceea ce face. (…) Abilitățile parentale sunt corect manifestate în relația cu copilul, d-nul U. fiind adeptul dialogului, al dezbaterii, verbalizării în relația cu copilul";. În ceea ce îl privește pe minor, în raportul sus-menționat se apreciază că "este un copil foarte sociabil, comunicativ, chiar în medii străine lui. (…) Dorește să interacționeze cu ambii părinți, fiind atașat atât de mamă, cât și de tată. Percepe ca fiind mai importantă prezența mamei, dar nu exclude implicarea în relația cu tatăl";.
Conform art. 263 C.civ. din 2009 și art. 2 alin. 1 din Legea 272/2004 orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al minorului. Fără a fi definit de normele legale, interesul superior al minorului se conturează de la speță la speță, pe baza probelor administrate.
În speță, din probele administrate, se observă ca reclamantul U. C. O. este adeptul menținerii active a relațiilor de familie, în special cu părinții săi și cu minorul. Nu există nici un motiv întemeiat, în sensul prevăzut de art. 398 alin. 1 cod civil pentru care reclamantul U. C. O. să nu poată exercita autoritatea părintească și au fost respinse argumentele prezentate de pârâta- reclamantă. De altfel, interesul superior al minorului U. Luca M. este ca autoritatea părintească în ceea ce-l privește să fie exercitată de ambii părinți.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat prin cererea introductivă de instanță și menținut în precizarea depusă la dosar privitor la obligarea pârâtei- reclamante la luarea în comun a deciziilor privind schimbarea educației minorului sau a oricăror probleme de sănătate, consultații medicale sau psihosociale urmate de minor, instanța de fond l-a respins ca rămas fără obiect, în condițiile în care s-a admis capătul de cerere privitor la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți. Astfel, instanța a observat că acest petit are drept obiect chiar drepturile aflate în conținutul autorității părintești, așa cum sunt acestea normate de prevederile art. 487 C.civ. din 2009.
Prin urmare, admițând primul capăt de cerere privitor la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, s-a constatat că acest petit este lipsit de obiect și, în consecință, a fost respins.
În al treilea rând, reclamantul a solicitat modificarea programului de relații personale cu minorul stabilit de instanță la momentul pronunțării divorțului. Astfel, reclamantul-pârât a solicitat prin precizarea depusă la dosar ca instanța să stabilească următorul program săptămânal: în fiecare zi de marți, de la ora la care se termină programul educativ al minorului și/sau programul profesional al tatălui, dar nu mai târziu de ora 17,00, dacă este cazul direct de la unitatea de
învățământ a minorului și până la orele 20,00 și în fiecare zi de joi, de la ora la care se termină programul educativ al tatălui, dar nu mai târziu de ora 17,00, dacă este cazul direct de la unitatea de învățământ a minorului și până la ora 20,00. Dacă minorul dorește și după informarea mamei sale, copilul poate să rămână peste noapte la tată, caz în care acesta îl va conduce la unitatea de învățământ sau la domiciliul mamei.
De asemenea, reclamantul-pârât a solicitat ca instanța să stabilească ca următorul program la sfârșit de săptămână: de două ori pe lună, dacă minorul este în localitatea de domiciliu, de vineri de la ora la care se termină programul educativ al minorului și/sau programul profesional al tatălui, dar nu mai târziu de ora 17,00, dacă este cazul direct de la unitatea de învățământ a minorului și până duminică la ora 20,00. Datele acestor întâlniri de la sfârșitul săptămânii urmează a fi stabilite de către tată, în funcție de programul profesional al acestuia.
În fine, reclamantul a solicitat să petreacă cu minorul în perioada de vacanțe, 14 zile cu sau fără continuitate în vacanța de vară a minorului și 7 zile cu sau fără continuitate în vacanța de iarnă. În anii impari, minorul va petrece cu tatăl său sărbătoarea Crăciunului din data de 24 decembrie ora 12,00, până în data de 25 decembrie ora 12, iar în anii pari minorul va petrece cu tatăl său sărbătoarea Anului Nou, respectiv din data de 31 decembrie până în data de 01 ianuarie.
Conform art. 262 alin. 2 C.civ. copilul care locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului. Dreptul la relații personale cu minorul este detaliat de prevederile cuprinse în art. 14-16 din legea 272/2004.
Potrivit art. 403 C.civ. în cazul schimbărilor împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori. Prin urmare, în ceea ce privește programul stabilit la momentul desfacerii căsătoriei dintre cei doi soți, instanța a verificat dacă au survenit schimbări ale împrejurărilor care să determine modificarea programului.
În primul rând, s-a observat că la momentul pronunțării divorțului, minorul rezultat în urma căsătoriei era în vârstă de 2 ani, astfel încât o zi pe săptămână, timp de 2 ore a fost considerată suficientă. Pentru o dezvoltare armonioasă a minorului, în condițiile în care acesta se află la vârsta la care conștientizează importanța relației cu ambii părinți și cu familia extinsă, instanța a considerat că se impune modificarea programului de relații persoanele cu minorul, astfel încât minorul să petreacă aproximativ 3 ore cu tatăl său în fiecare zi de marți și de joi. De asemenea, instanța a considerat că dacă minorul dorește și după informarea mamei sale, poate rămâne peste noapte la tată, caz în care acesta îl va conduce la unitatea de învățământ sau la domiciliul mamei.
Conform raportului de audiere a minorului întocmit în conformitate cu prevederile art. 264 C.civ., referitor la relația cu tatăl său, Luca a menționat de la început faptul că "nu vine când vreau eu, mă păcălește că vine, dar nu mai vine; aș vrea să vină mai des";. De asemenea a menționat că îi place destul de mult să se joace cu tatăl său cu bărci de polistiren (având o asemenea barcă cu el la momentul audierii de către instanță în prezența psihologului). Astfel, potrivit concluziilor raportului întocmit de psiholog "nemulțumirea principală a minorului referitoare la comportamentul tatălui său constă în aceea că acesta nu îl vizitează destul de frecvent și nu se ține de cuvânt când spune că vine să îl vadă sau promite altceva. Ar dori să îl vadă mai des pe tatăl său și să rămână la acesta și peste noapte";.
Concluziile raportului de audiere trebuie coroborate și cu celelalte probe administrate (raportul psiho-social nr. 6149 din_, declarațiile martorilor audiați în cauză).
Astfel, instanța de fond a constatat că minorul se simte apropiat de tatăl său, dorind să petreacă cât mai mult timp cu acesta. Se observă de asemenea, că au intervenit schimbări ale împrejurărilor avute în vedere de instanță în 2009: vârsta minorului îi permite tatălui să îl ia de două ori pe săptămână, de asemenea să își petreacă noapte la domiciliul tatălui.
În ceea ce privește programul de relații personale de la sfârșit de săptămână, instanța a observat că este de preferat ca pentru realizarea efectivă a acestuia să nu se impună anumite perioade, de exemplu primul și al treilea sfârșit de săptămână. Datele întâlnirilor de la sfârșitul săptămânii au fost stabilite de către tată, în funcție de programul profesional al acestuia, dar cu respectarea programului minorului. Astfel, luând în considerare imperativul interesului superior al minorului, instanța a hotărât să condiționeze dreptul tatălui de a stabili datele întâlnirilor de programul minorului, astfel încât acesta să fie respectat de către ambii părinți.
În fine, cu privire la programul de relații personale cu minorul din timpul vacanțelor de iarnă, respectiv vară, instanța de fond a observat că minorul se află la o vârstă fragedă, schimbările dese de program putând afecta dezvoltarea psihică și emoțională a acestuia. Instanța a admis programul solicitat de reclamantul-pârât în sensul stabilirii a câte 14 zile în timpul vacanței de vară, respectiv 7 zile în timpul vacanței de iarnă, urmând însă ca perioada din timpul vacanțelor să se bucure de continuitate.
Prin urmare, pentru considerentele de mai sus, a fost admis în parte capătul de cerere referitor la stabilirea programului de relații personale cu minorul formulat de reclamantul-pârât U. C. O., considerându-se că este în interesul superior al minorului ca acesta să petreacă mai mult timp cu tatăl său.
În ceea ce privește petitul privind micșorarea pensiei de întreținere formulat de reclamantul-pârât, s-a constatat că reclamantul a solicitat, în temeiul art.531 C.civ. din 2009, micșorarea acesteia, deoarece există o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea. Astfel, reclamantul-pârât a depus la dosar decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2012, din care reiese faptul că venitul brut estimat pentru anul 2012 este de 47.920 lei.
La dosarul cauzei s-a depus adresa nr. 47.700 din_ a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor P. e a Județului C., din care reiese că reclamantul-pârât U. C. O. a realizat următoarele venituri brute, respectiv nete în perioada 2009-2012: 2009-venit brut 19.985 lei; venit net- 10.313 lei, anul 2010-venit brut realizat 45.942 lei, venit net-28.197 lei; anul 2011 venit brut realizat-47.920 lei, venit net-19.233 lei, anul 2012 venit brut estimat- 47.920 lei, venit net estimat 19.233 lei.
Din susținerile pârâtei-reclamante și înscrisurile depuse la dosar de către aceasta a reieșit faptul că tatăl minorului nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de a achita pensia de întreținere în cuantum lunar de 800 lei. Astfel, conform unei notificări din_, depusă la dosar atât de reclamantul-pârât, cât și de pârâta-reclamantă reiese că pentru perioada august 2011-martie 2012, contribuția tatălui la creșterea și educarea minorului U. Luca M. s-a materializat prin plata unor sume de bani însumând 4.564,1 lei, în condițiile în care pentru perioada respectivă trebuia achitată suma de 6.400 lei.
Pe de altă parte, cheltuielile generate de transferarea minorului la o grădiniță particulară sunt unele însemnate. Astfel, în ședința din_, reprezentantul pârâtei-reclamante a învederat faptul că plata grădiniței este de
1.200 lei/lună, fiind achitată pe tot anul de mătușa pârâtei sub formă de sponsorizare (la dosarul cauzei a fost depus contractul de sponsorizare încheiat
la data de_ între mătușa pârâtei-reclamante, Ciuca E. E., și grădinița la care își desfășoară activitatea minorul în valoare de 8345 lei).
Instanța de fond a reținut faptul că reclamantul are o profesie liberală și anume aceea de avocat. Potrivit naturii profesiei și formei de exercitare a acesteia de către reclamant veniturile obținute nu sunt fixe, variind de la lună la lună, an la an, în funcție de diferite variabile. Prin urmare, anumite schimbări în ceea ce privește venitul realizat sunt inerente.
Potrivit art. 529 C.civ. din 2009, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar art. 531 alin. 1 C. civ. din 2009, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
S-a constatat că nevoile minorului au crescut odată cu înaintarea acestuia în vârstă. De asemenea, s-a constatat că veniturile reclamantului nu au suferit o scădere semnificativă (dimpotrivă) raportat la anul 2009 când s-a stabilit pensia de întreținere, anul de referință pentru analiza modului în care au evoluat veniturile reclamantului-pârât. De asemenea, potrivit sentinței civile nr. 13910 din_, pronunțată în dosar nr._ având ca obiect divorț, se observă că respectiva instanța a încuviințat înțelegerea părților cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, apreciind că suma de 800 lei este în măsură să acopere nevoile minorului în ce privește creșterea și educarea sa, existând un acord cu privire la cuantumul pensiei de întreținere.
Luând în considerare toate constatările de mai sus, instanța a considerat că nu se impune diminuarea pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorului Luca M. și a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă
U. A. B., s-a observat faptul că aceasta are două petite: pe de o parte majorarea pensiei prin aplicarea coeficientului de inflație față de data pronunțării primei hotărâri, iar pe de altă parte, majorarea pensiei în raport cu veniturile pârâtului și față de nevoile efective ale minorului.
În ceea ce privește primul petit, instanța de fond a făcut aplicarea art. 531 alin. 2 C. civ. din 2009 care prevede că pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept în funcție de rata inflației. De asemenea, potrivit art. 532 alin. 1 C.civ. din 2009, pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată. Având în vedere faptul că cererea reconvențională a fost depusă la dosarul cauzei în data de_, instanța stabilind în sarcina reclamantului-pârât U. C. O. obligația de plată a cheltuielilor cu creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională în favoarea minorului
U. Luca M. în cunantum de 800 lei lunar, sumă actualizată cu rata inflației la data plății, începând cu data de_ și până la majoratul minorului sau până la noi dispoziții.
În ceea ce privește capătul de cerere privind majorarea pensiei de întreținere prin raportare la nevoile efective ale minorului, capăt de cerere precizat la data de_, în sensul solicitării sumei de 1.200 lei, instanța a considerat că acesta este neîntemeiat. Potrivit art. 529 alin. 1 C.civ., întreținerea este datorată potrivit cu nevoile celui care o cere și mijloacele celui care o prestează. Cu toate că cheltuielile cu creșterea și educarea minorului sunt unele însemnate, instanța a trebuit să ia în considerare faptul că mama acestuia s-a obligat să suporte orice cheltuială legată de transferarea minorului în cadrul Grădiniței Happy Kids din cadrul Școlii Internaționale din C., după cum reiese din declarația aflată la f. 53. Mai mult, având în vedere că mama minorului nu are venituri la întreținerea minorului s-a implicat mătușa acestuia, aceasta oferindu-se să îi asigure cheltuielile privind educația. Obligarea reclamantului la
majorarea pensiei de întreținere în condițiile în care mama minorului nu are venituri, aceasta alegând benevol creșterea cheltuielilor cu educația copilului (prin alegerea unei grădinițe particulare, alegere care nu implică neapărat o creștere a calității învățământului) este contrară prevederilor art.527 C.civ. Prin urmare, capătul de cerere privind majorarea pensiei de întreținere datorate de reclamantul-pârât a fost respins ca neîntemeiat.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a luat act că reclamantul-pârât nu solicită cheltuieli de judecată, după cum rezultă din concluziile scrise depuse la dosar.
În ceea ce privește, cheltuielile de judecată solicitate de pârâta-reclamantă, instanța de fond a reținut că prin întâmpinarea depusă la dosar au fost solicitate cheltuieli de judecată. Conform art. 274 C.p.c partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată, acestea urmând a fi luate în considerare doar dacă au fost dovedite de către părți prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei. S-a remarcat faptul că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri prin care să se dovedească cheltuielile de judecată solicitate, această cerere fiind respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 110/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._
, s-a respins apelul declarat de U. A. B. .
S-a admis apelul declarat de U. C. O. împotriva sentinței civile nr. 22.963/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost obligat reclamantul U. C.
O. la executarea în natură a obligației de întreținere în favoarea minorului Luca M. până la concurența sumei de 400 lei începând cu data de 08 august 2012 și până la majoratul minorului, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul a reținut că prin cererea de apel formulată de către U. A.
, s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul obligării intimatului la anunțarea cu 24 de ore în avans, respectiv cu 20 de zile în avans, perioada în care acesta dorește să o petreacă cu minorul.
În fața instanței de fond această apelantă a formulat o cerere reconvențională, fără însă a formula pretenții proprii în legătură cu programul de vizitare solicitat în cererea de chemare în judecată.
Instanța de fond raportat la principiul disponibilității, în pronunțarea soluției asupra acestei cereri a avut în vedere acțiunea formulată.
Potrivit art. 294 C. proc. civ. în apel nu se pot formula cereri noi pretențiile formulate prin declarația de apel subsumându-se noțiunii de cereri noi în apel, respectiv pretenții care sunt formulate prima dată în această cale de atac, lucru inadmisibil.
Cu privire la celelalte motive, respectiv individualizarea precisă a week- endurilor, respectiv obligarea intimatului la informarea intimatei, acestea nu sunt întemeiat, întrucât la fel nu a fost formulată o cerere în acest sens, iar cu privire la individualizare apelanta avea la dispoziție și procedura deschisă de art. 281 ind. 1 C. proc. civ. în situația în care se impunea o lămurire a hotărârii sub acest aspect. Apare ca fiind evident, pe de altă parte, că fară o anunțare prealabilă, materializarea drepturilor tatălui apare ca puțin probabilă în altfel de condiții, chiar și tatăl fiind obligat la executatrea cu bună credință a drepturilor și obligaților sale.
Obligarea intimatului la informarea petentei intră în conținutul mai larg al drepturilor și obligațiilor părinților decurgând din exercitarea în comun a autorității părintești față de un minor, astfel încât nu se impune a se individualiza în mod special această obligație.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ. tribunalul a respins apelul declarat de apelanta U. A. B. .
Prin prisma considerentelor arătate mai sus, nici motivele de apel invocate de către apelantul U. C. O. privitoare la obligarea intimatei să decidă împreună cu apelantul asupra unor aspecte referitoare la copil nu au putut fi primite întrucât exercitarea în comun a autorității părintești presupune luarea hotărârilor privitoare la persoana și bunurile minorului în comun, eventualele divergențe putând fi supuse controlului judecătoresc prin adresarea unei cereri în acest sens instanței de tutelă.
În ceea ce privește pensia de întreținere se poate aprecia însă că instanța de fond a pronunțat o soluție cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie.
Prin hotărârea de divorț părțile s-au înțeles cu privire la cuantumul pensiei de întreținere.
Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, obligația pensiei de întreținere se poate modifica în condițiile art. 529 - 531 C.civil.
Este real că odată cu creșterea nevoile minorului au crescut, însă din actele depuse la dosar rezultă că veniturile nete ale apelantului în anul 2011 sunt la nivelul de 19.233 lei. Pârâta nu a făcut o probă contrară respectiv existența unor venituri superioare.
Este real că față de nivelul anului 2009 aceste venituri au crescut, însă determinarea pensiei de întreținere trebuie să se facă raportat la veniturile efectiv realizate.
Chiar dacă în anul 2009 veniturile apelantului erau mai mici și acesta a fost de acord cu plata unei pensii de întreținere în cuantum de 800 lei/ lunar aceasta nu înseamnă că apelantul poate fi obligat în continuare la această sumă.
Este la latitudinea acestuia, în situația în care se înțelege cu celălalt părinte, să plătească suma pe care o consideră necesară pentru creșterea și educarea copilului, însă aceasta nu înseamnă că modificarea pensiei de întreținere nu poate interveni, iar obligarea pensiei să se realizeze în condițiile strict stabilite de legiuitor.
Totodată în condițiile actualului C. civil, respectiv a art. 530, pensia de întreținere se execută în natură, aceasta fiind regula. În cauză nu există nici un element a se face o excepție de la această regulă, motiv pentru care, văzând considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a admis apelul declarat de U. C. O. împotriva Sentinței civile nr.22963/21 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligat reclamantul U. C. O. la executarea în natură a obligației de întreținere în favoarea minorului Luca M. până la concurența sumei de 400 lei începând cu data de 08 August 2012 și până la majoratul minorului, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Cererea de recurs a fost motivată în drept pe prevederile art.288 și urm.
pr.civ. și Legea nr.272/2004.
Împotriva acestei decizii pârâta U. A. B. a declarat recurs
, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii petitului de diminuare a pensiei de întreținere.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că prin sentința civilă nr. 13910/2009 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._, minorul U. Luca-M., născut la data de_ a fost încredințat spre creștere și educare în favoarea mamei, iar reclamantul a fost obligat să achite o pensie de întreținere în cuantum de 800 lei lunar începând cu data de_ și până la majoratul minorului.
În opinia pârâtei recurente, în speță sunt incidente prevederile art. 31 și 32 din Legea nr. 272/2004, în sensul că în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie avut în vedere interesul superior al copilului și obligația părinților de a asigura bunăstarea materială și spirituală a acestuia.
De asemenea, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere trebuie avute în vedere prevederile art. 529 Cod civil, astfel că în speță nevoile minorului au crescut pentru că de la data pronunțării sentinței au trecut 4 ani, iar minorul are nevoie de îmbrăcăminte, încălțăminte, hrană zilnică și medicamente, așa cum rezultă din înscrisurile administrate în cauză.
În conformitate cu art. 531 Cod civil, instanța de tutelă poate mări sau micșora pensia numai dacă se ivește o schimbarea în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea, astfel că instanța este obligată să facă o judecată de valoare raportat la nevoile de creștere și educare ale beneficiarului pensiei de întreținere.
În cauză se impunea ca reclamantul să solicite stabilirea pensiei în cotă procentuală sau ca instanța să dispună în acest sens, ceea ce ar fi preîntâmpinat acționarea în judecată la schimbarea veniturilor celui obligat.
Reducerea veniturilor reclamantului este temporară și nu este esențială pentru admiterea cererii sale, întrucât în anul 2010 acesta a realizat un venit net de 28.567 lei.
De altfel, adresa de la A.F.P. C. nu face dovada deplină a veniturilor realizate de către intimat în condițiile în care acesta a declarat că realizează un venit de 3.000 - 4.000 lei pe lună.
Reclamantul intimat U. C. -O. a formulat întâmpinare
prin care a invocat excepția nulității recursului întrucât acesta nu cuprinde nici un motiv de nelegalitate raportat la decizia instanței de apel (f.11-14).
În subsidiar, reclamantul intimat arată că recursul nu cuprinde nici un motiv de admisibilitate, iar textele de lege invocate de recurentă cuprind dispoziții generale declarative și descriptive ale obligațiilor părinților și nu stabilesc o anumită conduită în sarcina reclamantului.
În opinia intimatului, dispozițiile art. 530 și art. 531 Cod civil nu sunt interpretabile, iar obligația de întreținere se execută specific în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, motiv pentru care nu se poate stabili un cuantum bănesc al obligației, dar totuși pentru clarificarea limitelor prestației se poate impune un plafon bănesc.
Din declarația înregistrată la A.N.A.F. rezultă că pentru anul 2011 s-a realizat un venit net de 19.233 lei, adică 1.602,75 lei lunar, iar cota de ¼ parte din acesta reprezintă cota de 400,68 lei.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele
:
Astfel, Curtea reține că prin întâmpinare reclamantul intimat U. C. O. a invocat excepția nulității recursului întrucât acesta nu cuprinde nici un motiv de nelegalitate raportat la decizia instanței de apel.
Conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra excepției nulității recursului pârâtei prin prisma motivelor invocate de reclamatul intimat, excepție de procedură care este apreciată ca fiind nefondată pentru următoarele argumente.
Potrivit art. 3021alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 și alin. 3 C.pr.civ. prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Așa cum s-a arătat anterior, deși cererea de recurs a fost motivată în drept pe prevederile art.288 și urm. C.pr.civ., Legea nr.272/2004 în cuprinsul considerentelor de fapt și de drept, pârâta a invocat principiul interesului superior al copilului, precum și, aplicarea greșită a dispozițiilor art.529 și art.531 din Codul civil.
Art.306 alin.3 C.pr.civ. statuează că, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304.
În aceste condiții, chiar dacă pârâta recurentă nu a indicat în mod expres niciunul dintre motivele de nelegalitate pentru care se poate cere modificarea sau casarea hotărârii judecătorești atacate, din cele reglementate de art.304 pct.1-9 C.pr.civ., Curtea, în conformitate cu prevederile art.306 alin.3 C.pr.civ., constată că din dezvoltarea considerentelor recursului rezultă, fără echivoc, împrejurarea că pârâta critică decizia tribunalului raportat la motivul de recurs menționat de art.304 pct.9 C.pr.civ., respectiv hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art.529 și art.531 Cod civil și a dispozițiilor legale care reglementează interesul superior al copilului.
Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art.316 coroborat cu art.137 alin.1 raportat la art.306 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de reclamantul intimat prin întâmpinare.
Pe fondul recursului, Curtea reține că prin sentința civilă nr. 13910/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul U. C. O. și pârâta U. A. B.
, iar minorul U. Luca-M., născut la data de_, a fost încredințat spre creștere și educare în favoarea mamei, iar reclamantul a fost obligat să achite o pensie de întreținere în cuantum de 800 lei lunar începând cu data de_ și până la majoratul minorului.
În considerentele acestei hotărâri instanța a arătat că încuviințează înțelegerea părților cu privire la cuantumul pensiei de întreținere apreciind că suma de 800 lei este în măsură să acopere în mare parte nevoile minorului în ce privește creșterea și educarea sa.
Principiul interesului superior al copilului este reglementat atât de dispozițiile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cât și de cele ale Codului civil.
Astfel, art.2 din Legea nr.272/2004 statuează că " (1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest
domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în cadrul familiei";.
În acest sens, în art.31 și art.32 din actul normativ mai sus arătat se detaliază modul de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești raportat la interesul superior al copilului.
Conform art.31 din Legea nr.272/2004, "Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului";.
De asemenea, potrivit art. 32 alin.1 din aceeași lege "C. ul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială";.
Art. 263 alin.1 Cod civil dispune că "orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al minorului.
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat, în temeiul art.531 Cod civil, micșorarea pensiei de întreținere deoarece există o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea.
În privința condițiilor obligației de întreținere, mai exact la creditorul întreținerii, Codul civil în art. 524 stabilește că are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale iar cu privire la dreptul la întreținere al minorului, în art.525 alin.1 teza I, se prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Referitor la debitorul întreținerii, art.527 din Codul civil stabilește că, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
În ceea ce privește cuantumul întreținerii, potrivit art.529 alin.1 și alin.2 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Art.531 alin.1 din Codul civil, intitulat "Modificarea și încetarea pensiei de întreținere"; prevede că, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de
tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Astfel, reclamantul a depus la dosar decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2012, din care reiese faptul că venitul brut estimat pentru anul 2012 este de 47.920 lei.
La dosarul cauzei s-a depus și adresa nr. 47.700 din_ a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor P. e a Județului C., din care reiese că reclamantul U. C. O. a realizat următoarele venituri brute, respectiv nete în perioada 2009-2012: 2009, venit brut 19.985 lei, venit net 10.313 lei; anul 2010, venit brut realizat 45.942 lei, venit net 28.197 lei; anul 2011, venit brut realizat 47.920 lei, venit net 19.233 lei; anul 2012, venit brut estimat 47.920 lei, venit net estimat 19.233 lei.
Mai mult decât atât, în raportul cu privire la ancheta psiho-socială nr.61649/_ întocmit de DGASPC C., S. Consiliere pentru părinți și copii, s-a consemnat declarația dată de reclamant care a arătat că are un venit de 3000-4000 lei/lună, însă în urma cheltuielilor rămâne cu aproximativ 1600 lei/lună.
În prezenta cauză, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că reclamantul are o profesie liberală și anume aceea de avocat. Potrivit naturii profesiei și formei de exercitare a acesteia de către reclamant veniturile obținute nu sunt fixe, variind de la lună la lună, an la an, în funcție de diferite variabile. Prin urmare, anumite schimbări în ceea ce privește venitul realizat sunt inerente.
De asemenea, în urma analizării întregului probatoriu administrat, s-a constatat că nevoile minorului au crescut odată cu înaintarea acestuia în vârstă iar veniturile reclamantului nu au suferit o scădere semnificativă, ci dimpotrivă, raportat la anul 2009 când s-a stabilit pensia de întreținere, anul de referință pentru analiza modului în care au evoluat veniturile reclamantului, acestea au crescut, împrejurări de fapt care nu au fost contestate de reclamant.
Prin urmare, în speță, deși nevoile minorului au crescut de la momentul stabilirii pensiei de întreținere, nu se poate reține că veniturile reclamantului au scăzut astfel încât să fie incidente prevederile art.531 alin.1 Cod civil referitoare la micșorarea pensiei de întreținere inițial stabilite.
A proceda în sens contrar, astfel cum în mod nelegal s-a dispus de către instanța de apel, prin micșorarea pensiei de întreținere, înseamnă a nesocoti principiul interesului superior al copilului care are dreptul să fie crescut în cele mai bune condiții oferite de părinți și care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, iar în îndeplinirea obligațiilor părintești, în cadrul cărora intră și obligația de întreținere, reclamantul trebuie să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
Critica pârâtei recurente privitoare la faptul că se impunea ca reclamantul să solicite stabilirea pensiei de întreținere în cotă procentuală sau că instanța să dispună în acest sens nu poate fi reținută de către instanța de recurs deoarece, pe de-o parte reclamantul nu a învestit instanța de fond cu o astfel de cerere, iar pe de altă parte, judecătoria s-a pronunțat strict în limitele învestirii sale cu respectarea prevederilor art.129 alin.6 C.pr.civ. și a principiului disponibilității care guvernează procesul civil român.
Apărările reclamantului intimat referitoare la faptul că obligația de întreținere se execută în natură astfel că nu se poate stabili un cuantum bănesc al acesteia, iar în ipoteza în care se stabilește un cuantum, acesta este de 400,68 lei, reprezentând cota de ¼ parte din venitul net lunar realizat de 1602,75 lei, raportat la venitul net anual de 19.233 lei, vor fi înlăturate de Curte pentru următoarele argumente.
Astfel, potrivit art.530 alin.1 Cod civil, intitulat "Modalitățile de executare";, obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
În prezenta cauză, prin înscrisurile administrate în fața primei instanțe, pârâta a dovedit că reclamantul nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de a achita pensia de întreținere în cuantum lunar de 800 lei. Conform unei notificări din_, depusă la dosar atât de reclamant, cât și de pârâta, reiese că pentru perioada august 2011-martie 2012, contribuția reclamantului la creșterea și educarea minorului U. Luca M. s-a materializat prin plata unor sume de bani însumând 4.564,1 lei, în condițiile în care pentru perioada respectivă trebuia achitată suma de 6.400 lei.
Mai mult decât atât, reclamantul nu a probat că a executat obligația de întreținere în natură și nu în bani astfel încât nu se poate prevala de propria culpă în îndeplinirea obligației legale potrivit principiului de drept "Nemo auditur propriam turpitudinem allegans";.
În privința cuantumului pensiei de întreținere, Curtea constată că în baza art.527 alin.2 Cod civil, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama atât de veniturile și bunurile acestuia, cât și de posibilitățile de realizare a acestora.
Deși reclamantul a depus la dosar decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2012, din care reiese faptul că venitul brut estimat pentru anul 2012 este de 47.920 lei, iar venitul net estimat este de
19.233 lei.
Acest înscris face dovada doar a venitului brut și net, estimate personal de reclamant și presupus a fi realizat în cadrul desfășurării activității independente de avocat pe anul 2012, însă reclamantul nu a dovedit, fără echivoc, faptul că a realizat efectiv un venit anual de 19.233 lei pentru ca acesta să fie luat în considerare, potrivit art.529 alin.1 și alin.2 Cod civil.
Mai mult decât atât, reclamantul personal a declarat în raportul cu privire la ancheta psiho-socială nr.61649/_ întocmit de DGASPC C., S. Consiliere pentru părinți și copii, că are un venit de 3000-4000 lei/lună, însă în urma cheltuielilor rămâne cu aproximativ 1600 lei/lună.
Având în vedere această recunoaștere a reclamantului care având studii juridice și îndeplinind profesia de avocat are cunoștință de efectele juridice determinate de recunoașterea cuantumului venitului net lunar realizat și face diferența dintre venitul brut și venitul net, Curtea constată că pensia de întreținere stabilită la suma de 800 lei lunar nu depășește cota de ¼ parte din venitul lunar net realizat de reclamant (media de 3500 lei lunar) astfel că au fost respectate dispozițiile legale mai sus menționate.
Pentru aceste considerente de drept Curtea apreciază că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ astfel că în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de pârâta U.
A. B. împotriva deciziei civile nr. 110/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că, în baza art.296 C.pr.civ., va respinge în întregime apelul declarat de reclamantul U.
O., în contra sentinței civile nr. 22.963 din_ a Judecătoriei C. -N.
, pronunțată în dosarul civil nr._, pe care o menține în tot și va înlătura din decizia recurată dispoziția privitoare la admiterea în parte a apelului
reclamantului, menținând dispoziția din decizia recurată referitoare la respingerea apelului pârâtei.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâta U. A. B. împotriva deciziei civile nr. 110/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o modifică în parte, în sensul că, respinge în întregime apelul declarat de reclamantul U. C. O., în contra sentinței civile nr. 22.963 din_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul civil nr._, pe care o menține î tot.
Înlătură din decizia recurată dispoziția privitoare la admiterea în parte a apelului reclamantului.
Menține dispoziția din decizia recurată referitoare la respingerea apelului pârâtei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 mai 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A.
-A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./3 ex.
Jud.fond: Sînziana F. C. . Jud.tribunal: C.A.C. ; D.Tatu.
| ← Decizia civilă nr. 3815/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 9/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
